Rendez-vous in Hermannstadt

Clădirea cunoscută sub denumirea de „Löwengrube” // „Groapa cu lei”, traducerea corectă: „Groapa leilor”, din Sibiu se afla între străzile Alexandru Odobescu // Pempflingergasse (str. Pempflinger) și Moș Ion Roată // Entengasse (str. Rațelor) pe parcela str. Pempflinger nr. 18 (număr vechi).

Ansamblul de clădiri aflat între str. Alexandru Odobescu și Moș Ion Roată a fost demolat la mijlocul anilor 1930.

Două fotografii alb-negru realizate la începutul anilor 1930. În fotografia din partea stângă se vede Casa cu lei de la nr. 18 privită dinspre str. Centumvirilor // Hundsrücken. În fotografia din partea dreaptă se vede vechea stradă Pempflingergasse înainte de demolarea complexului de clădiri Groapa cu lei.

Pe fațada clădirii nr. 18, la etajul 2 spre Str. Moș Ion Roată, se aflau două basoreliefuri pictate, reprezentând tema biblică Proorocul Daniel în Groapa cu lei. În anul 1934 au fost demolate clădirile din zona „Groapa cu lei”. Cu această ocazie a fost desființat și pasajul de trecere situat între complexul de clădiri și actuala Școală de Artă.

În firida pe fațada estică a clădirii str. Pempflinger 18 se afla un grup de sculpturi din piatră reprezantând pe Sf. Daniel și doi lei. Sculpturile au fost demontate înainte de demolarea clădirii și transportate la Muzeul Brukenthal.

~~~o~~~

Următorul fragment de text, care conține informații interesante despre acest grup sculptural, a fost tradus din articolul „Die geretteten Löwen” // „Leii salvați”, scris de istoricul Martin Rill și Manfred Wittstock. Desenul a fost realizat de Fritz Gert Weinrich:

„Astfel, în anul 1934, un vechi ansamblu rezidențial situat la vest de pe atunci noua stradă Knabengasse [ astăzi strada Moș lon Roată ] a fost demolat. Printre clădirile dărâmate se afla și casa de pe strada Pempflinger nr. 18, cunoscută în general sub numele de „Die Löwengrube” [ Groapa cu lei, sau Groapa leilor ]. Clădirea, prevăzută cu un pasaj sumbru, avea un etaj în Pempflingergasse, situată pe Hundsrücken, și două etaje în Entengasse, situată sub aceasta. Pe peretele lateral estic, imediat lângă colțul fațadei acestei case, se afla o nișă în care erau așezate o figură masculină, reprezentându-l pe Daniel din Biblie, și la picioarele lui doi lei culcați. Aceste sculpturi din piatră au ajuns la Muzeul Brukenthal încă înainte de demolarea casei. Pe partea din spate a clădirii, spre strada Entengasse, pe perete se aflau doi lei din stuc, stând unul față în față cu celălalt, care au fost distruși în timpul demolării. Probabil că datau din secolul al XVIII-lea, astfel încât denumirea clădirii nu provine de la ei, ci, probabil, de la grupul de statui mai vechi de pe strada Pempflingergasse [ astăzi Alexandru Odobescu ].

Emil Sigerus, care a urmărit și a descris demolarea „Groapei cu lei”, a reușit să salveze o grindă de tavan pe care era inscripționat anul 1652. Din aceeași clădire a intrat în colecția muzeului și un jgheab de scurgere, care înfățișează, de asemenea, un leu.
Grupul sculptural „Daniel în groapa cu lei” este format din două părți distincte. Pe de o parte, este vorba despre reprezentarea lui Daniel, o figură masculină în poziție șezând realizată din piatră, care poartă o haină simplă ce ajunge până la baza statuii. Are mâinile încrucișate în fața pieptului. Figura a fost pictată și se află astăzi într-o stare proastă de conservare. Altfel stau lucrurile în cazul leilor. Aceștia sunt ciopliți dintr-un singur bloc, sunt întinși unul lângă celălalt,, cu capetele îndreptate spre privitor. Sunt din gresie bine conservată și, de asemenea, pictați: corpul este maro, gura roșie, coama și ghearele negre.

Grinda din tavan ar fi de fapt revelatoare pentru datarea grupului sculptural. Totuși, atât clădirea, cât și grupul sculptural ar putea fi mai vechi. Din punct de vedere istoric-artistic, nu se pot trage concluzii certe despre Daniel, având în vedere starea figurii. Pliurile veșmântului indică chiar perioada goticului târziu. Cei doi lei pot fi însă și de origine romană, deoarece colecția arheologică a muzeului păstrează o sculptură din Hammersdorf [ Gușterița ] similară cu aceasta. De altfel, reutilizarea monumentelor antice era o practică destul de obișnuită în Evul Mediu. Un exemplu în acest sens îl constituie și leii romani care au fost montați pe Ratturm [ Turnul Sfatului ] în cea mai veche fază de construcție.” … ( textele din parantezele drepte au fost adăugate ulterior )

Pe fațada clădirii nr. 18, la etajul 2 spre Str. Moș Ion Roată, se aflau două basoreliefuri pictate, reprezentând tema biblică Proorocul Daniel în Groapa cu lei. Ilustrații din colecția personală și arhiva grupului Alt-Hermannstadt.

~~~o~~~

Fotografia din partea stângă face parte dintr-un set de reproduceri fotografice pe care le-am achiziționat în 1984 de la fotograful sibian Josef Fischer. Ilustrația din mijloc a fost publicată în cartea „Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929” // „Cronica orașului Sibiu 1100-1929” a lui Emil Sigerus. Ilustrașia din partea dreaptă se află în arhiva grupului de facebook Alt-Hermannstadt.

~~~o~~~

Următoarele 4 ilustrații din albumul „Bauliche Veränderungen în Hermannstadt în den Jahren 1932-1938” // „Modificări structurale imobiliare la Sibiu în anii 1932-1938” prezintă 24 de fotografii realizate în perioada demolării ansamblului de clădiri aflat între str. Alexandru Odobescu și str. Moș Ion Roată. Credit foto K. Klein.

Orașul Sibiu // Hermannstadt // Nagyszeben fotografiat în luna decembrie 1917 dintr-un aeroplan. În cele două fotografii se vede casa cunoscută sub denumirea de „Casa cu lei” // „Löwengrube” marcată cu galben. Clădirile din partea sud-vestică a complexului de clădiri aflate între străzile Alexandru Odobescu // Pempflingergasse / str. Pempflinger și Moș Ion Roată // Entengasse / str. Rațelor erau deja demolate!

3

Există o xilogravură (apărută în anul 1853 în publicația „Benigni’s Volkskalender”, editată de sibianul Theodor Steinhausen) în care este ilustrată Petrecere populară dată în cinstea impăratului Franz Josef I la data de 25 iulie 1852 în Pădurea Dumbrava Sibiului // Junger Wald. Gravura a fost realizată după desenul unui artist sibian, cunoscutul pictor și fotograf Gustav Albert Schivert (1826-1881). Festivitatea în cinstea monarhului a avut loc pe un luminiș în preajmă unui stejar, care va primi denumirea de Stejarul Impăratului.

Sărbătoare populară lângă Stejarul Împăratului în pădurea Dumbrava (Sibiului) // Volksfest bei der Franz Josef Eiche im Jungen Wald.

În cartea „Despre vechiul Sibiu” // „Vom alten Hermannstadt” etnograful Emil Sigerus descrie atmosfera de sărbătoare, obiceiurile și felul în care erau organizate petrecerile populare în pădurea Dumbrava Sibiului la mijlocul sec. XIX. În această descriere găsim următoarea frază (vezi textul original în limba germană la pagina 244): „Weit in den Wald hinein erstrecken sich diese fröhlichen Colonien, besonders zahlreich an dem Platz, wo die Kaisereiche steht.” // „Pîna departe, adânc în pădure se întindeau ‚Coloniile‘ vesele de petrecăreți, deosebit de numeroase fiind grupurile de oameni acolo unde se afla Stejarul Împaratului.”

Locul ales de sibieni pentru sărbătorirea festivității în cinstea Împăratului, este descris de Sigerus ca fiind un „mare luminiș / o luncă de pădure” (große Waldwiese) lângă un „stejar bătrân de 400 de ani”.

Din Cronică lui Sigerus aflăm că în anul 1853 a fost amplasată pe stejar o placă din bronz cu o inscripţie comemorativă în amintirea vizitei împăratului austriac: „1853.24.7. An der Kaisereiche im Jungen Wald wird eine Bronzetafel zur Erinnerung an die Anwesenheit des Kaisers enthüllt.”
În ziua de 31 iulie 1881 „Stejarul Imparatului” a căzut pradă unui incendiu (Sigerus scrie incendiat): „1881.31.7. Die Kaisereiche im Jungen Wald wird von böswilliger Hand în Brand gesteckt.” Pe locul unde se aflase stejarul distrus a fost plantat în același an un nou stejar micuț.

Stejarul secular care se vede în cartea poștală cu vechiul han și într-o fotografie alb/negru cu militari NU era stejarul denumit Stejarul Împăratului // Kaisereiche/ Franz Josef Eiche!
În harta Ridicarea Topografica Franciscana este marcat locul unde se afla stejarul care purta numele Împăratului austriac Franz Josef I. Locul este însemnat cu un pătrat, lângă care scrie: Franz Josef Eiche // Stejarul Franz Josef. Stejarul se afla sud/vestic de vechiul Han, – „Wald Haus” W.H. – pe un „luminis mare”, traversat de un fir de apa, un pârâiaș care izvora din canalu Seviș, curgea prin pădurea Dumbrava, pe lângă vechiul Han, prin Cimitirul orașului și Valea Săpunului spre est, unde se vărsa în Cibin.

În anul 1881 etnograful Emil Sigerus avea 27 de ani și era angajat la Societatea de Asigurări „Transilvania” din Sibiu. (sursă ilustrații: arhiva Alt-Hermannstadt)

0

Cartierul Iosefin a fost inființat în anul 1773 pe locul „Citadelei“ abandonate 1703. Construcția Citadelei, începută 1701, a fost întreruptă din cauza răscoalei Curuților, iar după 1703 lucrările nu au fost reluate / continuate. Din cronica lui Emil Sigerus citire: „14.4.1773 Pe terenul orașului din dreptul Porții Cisnădiei se vând primele 33 parcele, dintre care unele unor transemigranți austrieci și se întemeiază cartierul Iosefin.“ (1773 – 14. 4. Auf dem Zitadellen Grund vor dem Heltauertor werden die ersten 33 Parzellen verkauft, zum Teil an österreichische Transemigranten, und damit die Josef Stadt gegründet.)

În anul 1882/83 Johann Böbel desenează, notează şi descrie, în harta din 1875, modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, între 1830-1883. Redau aici traducerea și textul original referitor la Şcoala Militară cezaro-crăiască de Înot din Cartierul Josefin // K.K. Militär-Schwimmschule Josefstadt:
„În anul 1830 Regimentul Nr.31 Graf Leiningen von Westerburg construiește Şcoala Militară cezaro-crăiască de Înot. Până la sfârșitul anilor 1830 canalul (pârâul școlii de înot) era încă descoperit și prevăzut doar cu un pod de lemn (vezi harta). // „Im Jahre 1830 ist die Schwimm Schule gebaut worden, von unserem Haus Regiment N.31 Graf Leiningen von Westerburg. Bis gegen Ende der 30siger Jahre war der Canal noch offen, (Schwimmschul Bach) mit einer Holz Brücke darüber (siehe Plan).“

Există o fotografie și o ilustrație realizată în secolul al XIX-lea în care apare un bazin de înot înconjurat pe trei laturi de cabine de schimb. Această fotografie și ilustrație arată bazinul de înot și cabinele de schimb de la Şcoala Militară cezaro-crăiască de Înot // K.K. Militär-Schwimmschule din Sub Arin privite dinspre latura nord-estica a piscinei.
În spatele strandului se disting arbori și clădiri din zona Arinilor, și în fundal un lanț muntos, cu o linie de creastă specifică, identic cu cel al munților Cindrel privit dinspre Stadionul Municipal Sibiu.
Cum se poate observa în fotografia sepia bazinul era alimentat cu apă curgătoare printr-o deschidere lată sub cabine. Apa provenea din pârâul Schewis, numit și pârâul Trinkbach sau Zigeunerbach, și curgea printr-un canal vechi, amenajat de breasla Pielarilor // Ledererzunft în 1750, spre cartierul din fața porții Cisnădiei. Canalul pornea la bifurcația numită Vadul Vacii // Kuhfurt, care se afla în zona digului de pământ/ rambleu peste care trecea în trecut tramvaiul spre pădurea Dumbrava. A nu se confunda digul respectiv cu cel de la str. Avrig!
În fotografia sepia se vede o bordura lată cu scări de lemn, care înconjura marginea bazinul. Aceeași bordură cu scări apare și în fotografia cu turnul de sărituri realizată de Theodor Glatz în 1860.
În desenul lui Josef Mainth din 1838 se vede o construcție în formă de ciupearcă pe acoperișul cabinelor de schimb din partea stânga. Aceeași ciupearcă apare și în poza sepia în spatele turnulețului.
Bazinul de înot de la Școala militară cezaro-crăiască de Înot a fost în folosință timp de peste un secol. Inițial amenajat pentru militari, a fost folosit de-a lungul timpului și de cetățeni civili…
Colaj realizat cu ajutorul fotografiilor din colecția personală și arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

La o privire mai atentă se poate observa că bazinul din poza sepia nu poate fi strandul/ bazinul din Valea Aurie de lângă Moara Schreyer amenajat 1910, deoarece în fundal lipsește pădurea Dumbrava și linia de creastă nu corespunde cu cea a munțiilor din zona Făgarașului.

0

Casa Thomas Gulden văzută dinspre str. Măcelarilor // Fleischergasse, astazi str. Mitropoliei.

Instantaneu realizat în jurul anului 1885 pe strada Mitropoliei // Fleischergasse // Mészáros utca în Sibiu. În fundal se vede clădirea cunoscută sub denumirea de Casa Thomas Gulden și casa cu trecerea boltită prin care se ajungea în Piața Mare, dar și în pasajul care lega strada Mitropoliei de Piața Huet pe sub Turnul Preoților.

În anul 1470 Thomas Gulden donează casa sa situată lângă Turnul Preotilor drept sediu al Primăriei. În anul 1549 orașul vinde clădirea pentru 800 guldeni/ galbeni lui Gallus Lutsch și cumpără casa lui Markus Pempflinger cu 1922 guldeni și 64 dinari pentru noul sediu al Primăriei, astăzi Casa Altemberger. Casa Thomas Gulden, casa cu trecerea boltită, Turnul Preoților, capela și pasajul spre Piața Huet au fost demolate în vara anului 1898.

În partea stângă se vede clădirea str. Mitropoliei nr.2A colț cu str. Alexandru Odobescu. La parterul clădirii a funcționat pe atunci o farmacie. Este vorba de vechea farmacia militară, [ de campanie = Feldapotheke ], deschisă în secolul al XVI-lea. În 1885, farmacia cunoscută sub denumirea de „Farmacia lui Molnar” [ „Molnar’sche Apotheke” ] a fost închiriată de farmacistul Wilhelm Platz.
Ilustrație din ahiva grupului de facebook Alt-Hermannstadt.

Sursă informație, „Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929” // „Cronica orașului Sibiu 1100-1929” de Emil Sigerus:
„1470 Der Ratsmann Thomas Gulden schenkt sein Haus neben dem Priesterturm der Stadt als Rathaus.“
„1549 Die Stadt verkauft das alte Rathaus bei dem Priesterturm an Gallus Lutsch um 800 Gulden und kauft das Haus M. Pempflingers für 1922 Gulden 64 Denar zum Rathaus an.“

„1470 Consilierul Thomas Gulden donează orașului casa sa situată lângă Turnul Preoților pentru a fi folosită ca primărie.”
„1549 Orașul vinde vechea primărie de lângă Turnul Preoților lui Gallus Lutsch pentru 800 de guldeni și cumpără casa lui M. Pempflinger pentru 1922 guldeni și 64 denari pentru a o folosi ca primărie.”

1

Circulus Maior – Piața Mare – Großer Ring – Nagypiac Sibiu – Vedere de ansamblu cu elementele de mobilier urban plasate de-a lungul timpului în Piața Mare, plan prezentat într-un articol – proiect de discuții – apărut în ziarul Neuer Weg în data de 06 februarie 1981.
Zilele trecute am recitit, după aproape 4 decenii, cu mare plăcere articolul dlui Dr. arh. Hermann Fabini apărut în ziarul Neuer Weg în data de 6 februarie 1981. În expunerea dlui Fabini, foarte bine documentată, cu amănunte istorice interesante, un plan şi fotografii vechi, este prezentat un proiect (gândit ca baza de discuţii interdisciplinare) cu scopul de a se elabora un concept nou, ţinând cont de cerinţele şi necesităţile timpului respectiv, pentru restructurarea, reamenajarea spaţiului din Piaţa Mare, prin desfinţarea parcului încă existent în 1980. Şi astăzi, ca şi în trecut, s-a căutat cu disperare un consens, ce priveşte amenajarea pieţii, prin îmbinarea necesităţii urbane cu cerinţele obiective, politic-subiective, ale timpului respectiv. Deja atunci se ştia cît de important este renunţarea la traficul rutier și amplasarea câtorva pomi (mici accente verzi) şi bănci pentru trecatori mai învârstă (dar și pentru cei care s-ar fi oprit din drum pentru a admira fațadele clădirilor) în Piaţă Mare!
Contrar parcului, care se „înalța“ în mijlocul pieţii, s-a propus amenajarea unui spaţiu minimal „adâncit”, aproape nevăzut privitorului din margini, dar de unde se putea privi la nivelul ochilor întreaga lume: un loc, o insulă și de şezut cu „margini de bănci”, cu o fântână, statuie şi câţiva pomi plantaţi în jurul pieţii! O asemenea arhitectură, ruptură a monotoniei orizontale, a făcut furori prin lume, chiar şi în ţările europene, renumite pentru oraşele lor medievale, dar pentru Sibiu nerealizabil.
Ceea ce nu se ştia, şi deci nu a fost luat în considerare şi discutat în proiectul din 1981, a fost realizat după 1989, în primul deceniu al noului secol, când Sibiul a fost ales Capitală Europeană a Culturii 2007, și-a schimbat fața, și a devenit un oraş european, internațional, cu o piață centrală multifuncțională, realizată și rezervată mai ales pentru plăcerile şi păcatele generaţiei event. Dar oricum, fiecare generaţie are dreptul de a-şi amenaja spaţiul în care trăieşte în funcţie de cerințele și necesităţile impuse de timpul respectiv!

Colaj realizat cu ajutorul planului din articolul sus-menționat și ilustrațiilor din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0

Biserica dintre Brazi din Sibiu, cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, situată în strada Reconstrucției nr. 17, este cel mai vechi lăcaș de cult construit de Biserica Română Unită cu Roma în Sibiu. Edificiul a fost ridicat între anii 1778-1788 în stil baroc, pe un teren donat în acest scop de împărăteasa Maria Terezia, la cererea episcopului Grigore Maior. Finanțarea construcției a fost făcută tot de episcopul Grigore Maior ...

…Conform deciziei ÎCCJ nr. 3365/2012[10] Biserica dintre Brazi nu a putut fi retrocedată Bisericii Române Unite, deoarece puterea legislativă nu a adoptat legea specială de retrocedare a lăcașurilor de cult naționalizate în 1948. În schimb terenul pe care este construită biserica, precum și terenurile adiacente (cimitir și curte), au fost restituite Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică).[11] Pe terenul respectiv Mitropolia de la Blaj a ridicat un monument pentru premierul Alexandru Vaida-Voevod, care a fost dezvelit în data de 28 noiembrie 2018.[12]. (sursă: wikipedia)
…
Orfelinatul evanghelic din Sibiu se afla pe str. Pedagogilor (denumirea veche str.Orfanilor // Waisen Gasse) colț cu Hameiului. Scurt istoric:
1753 – Pielarul Georg Thayß și soția donează prin testament terenul (cu gospodăria proprie / Maierhof) din fața Porții Sag pentru construirea unui orfelinat evanghelic.
1758 – Orfelinatul evanghelic din fața Porții Sag este inaugurat.
1808 – Din cauza lipsei de fonduri, orfelinatul evanghelic este abandonat.
1838 – Orfelinatul evanghelic se redeschide.
1883 – Inaugurarea orfelinatului evanghelic (Lutherhaus) și a bisericii Sf. Ioan pe Soldisch. (sursă: Emil Sigerus „Cronica orașului Sibiu“)
Textul original:
1753 – Der Lederer Georg Thayß und Frau vermachen ihren Meierhof vor dem Sagtor zur Errichtung eines evang. Waisenhauses.
1758 – Das evang. Waisenhaus vor den Sagtor wird eröffnet.
1808 – Wegen Geldmangel wird das evang. Waisenhaus aufgelassen.
1838 – Das evang. Waisenhaus wird wieder eröffnet.
1883 – Einweihung des evang. Waisenhauses (Lutherhaus) und der Johanniskirche auf dem Soldisch. (Quelle: Emil Sigerus „Die Hermannstädter Chronik“)
…
“Gospodăria Ferderber” a fost demolată 1935 în scopul unui schimb de teren cu Mitropolia ortodoxă română, tranzacție care nu s-a efectuat. Textul original: „Ferderber’scher Meierhof – 1935 abgetragen zwecks Grundtausch mit rum. ort. Metropolie der jedoch nicht zustande kam“.
În cartea de adrese din 1911 îl găsim pe Ferderber Sigmund la adresa: str. Hameiului // Hopfengasse nr.15. Pe terenul fostei gospodării s-au construit blocurile de pe str. Metalurgiștilor.
…
Turnul-poartă de pe str. Turnului // Sagtor-Turm / Saggasse a fost construit la sfârșitul sec. XIV-lea și demolat 1858 (Böbel 1856). În fața acestui Turn se afla un turn mai mic demolat în anii 1820. Rondela din fața porții, construită înainte de 1548, a fost integrată în bastionului construit ~1570. Bastionul a fost demolat 1852. Poarta și bastionul au fost apărate de breasla croitorilor. După izbucnirea epidemiei (ciumă) 1603, și amenajarea unui cimitir dincolo de Cibin, Poarta Sag a fost numită și „Seuchen Tor“ // Poarta molimei. În anul 1830 s-a construit Poarta Nouă, iar trecerea boltită de sub Turnul Croitorilor a fost transformată 1848 în cameră de pază.

0

Strada care coboară de la Biserică Ursulinelor spre str. Constituției/ direcția gării se numea în secolul al XV-lea „Ulița Sării“ // Salzgass, „strada sub Turnul Sării” // „Gasse unterhalb dem Salzturm”, sau „strada Sării la fântâna Călugărului” // „Salzgaß beim Mönchbrunnen”.

În secolul al XVIII-lea ulița Sării a fost despărțită în Marea uliță a Sării // Große Salzgasse și Mica uliță a Sării // Kleine Salzgasse. Cele două străzi apar și în harta orașului Sibiu din 1751.
Din 1802 Mica uliță a Sării apare și sub denumirea de Ulița suprioară a Sării // Obere Salzgasse. În anul 1872 numele străzii Mica uliță a Sării a fost schimbat în str. Gării // Bahngasse (de fapt str. Trenului) iar Marea Uliță a Sării a devenit str. Sării // Salzgasse. Din 1947 str. Sării // Salzgasse se numește str. Constituției!
Din 1970 strada care coboara de la Biserica Ursulinelor spre Gara Sibiu este un tronson al străzii General Magheru.

~~~o~~~

Turnul Sării fotografiat în perioada anilor 1860-1870, sigur după 1862, dinspre strada Avram Iancu, ( atunci, str. Reispergass ). În aceste fotografii apar cele două lucarne dreptunghiulare, situate pe partea acoperișului orientată spre oraș. În anii 1880, lucarna din partea dreaptă apare sub formă de ochi.
În centrul reproducerilor fotografice se vede podul pietonal din lemn care permitea trecerea dinspre actuala stradă Avram Iancu spre Biserica Ursulinelor. Podul din lemn a fost construit în anii 1860 după ce a fost demolat vechiul pod zidit, pavat cu piatră.

În planul orașului Sibiu realizată de Johann Böbel 1883 după o litografie de F.A. Robert Krabs și un desen de F. Dimitrowits din 1875 găsim următorul text explicativ scris de mâna artistului referitor la Str. Avram Iancu // Reisper Gasse și podul din fața Bisericii Ursulinelor // Ursulinenkirche:
Text tradus în limba română:
6. În anul 1860 a fost demolat podul zidit, pavat cu piatră, care făcea legătura între strada Reispergasse ( Avram Iancu ) și strada Sporer Gasse ( General Magheru ) și înlocuit cu un pod, pasarelă din lemn.
7. În anul 1862 a fost demolată și casa vaduvei Lauterbach, clădirea se afla lângă pod.”
Textul original în limba germana:
6. Im Jahr 1860 ist die gemauerte mit Steinpflaster versehene Überfahrts Brücke (Verbindung Reispergasse mit der Sporer Gasse) abgetragen und eine hölzerne Gehbrücke ersetzt worden.
7. Im Jahr 1862 ist auch das Häuschen ( Widwe Lauterbach ) abgetragen worden, neben der Brücke.”

~~~o~~~

Pictură realizată de Johann Böbel în 1886 în care se vede Turnul Sării văzut dinspre strada Gării // Bahngasse și o fotografie realizată de renumitul fotograf sibian Emil Fischer în timpul demolării turnului în vara anului 1890.

~~~o~~~

Două fotografii din arhiva grupului Alt-Hermannstadt ( colecția Helmut Wolff ) realizate în atelierul fotografic Wilhelm Auerlich din Sibiu. Fotografiile au fost făcute în ziua demolarii Turnului de poartă/ Turnul Sării // Salztor Turm situat lângă Biserica Ursulinelor, la Sigerus: 17 iulie 1890. 

0

Turnulețul cu vechiul ceas, demontat din Turnul Măcelarilor de la Poarta Cisnădiei, a fost amplasat pe acoperișul cazărmii în anii 1840. Colaj realizat cu ajutorul picturilor și textelor olografe ale lui Johann Böbel, litografiei după un desen de Theodor Glatz din ziarul „Illustrierte Zeitung“ din 1846 și cărții poștale circulată 1906.
În harta orașului Sibiu realizată de Johann Böbel 1882/83 după o litografie de F. A. Robert Krabs și un desen de F. Dimitrowits din 1875 găsim următorul text explicativ scris de mâna artistului:
„In den Jahren 1835-36 ist das Heltauer-Thor mit dem Theil Stadt Mauer bis dahin wo jetzt der Eingang zur Kasernen Verwalters Wohnung ist, abgetragen worden. In den 40ziger Jahren wurde die Uhr samt den eigens dazu erbauten Thürmchen auf der Kaserne hergerichtet. (Die alte Heltauer Thor-Turm Uhr)“ – textul original în limbă germană.
Traducere: „În anii 1835-36 a fost demolată Poarta Cisnadiei împreună cu partea zidului de apărare până la intrarea locuinței administratorului cazărmii. În anii ’40 ceasul cât și turnulețul, construit special pentru acest ceas, au fost amplasate pe cazarmă. (Vechiul ceas de turn al Porții Cisnadiei)“.

De la Böbel ne-au rămas două picturi cu Poarta Cisnădiei // Heltauer Tor (realizate 1836 și 1838) în care apar cele două ceasuri integrate în vârful acoperișului turnului de poartă – Turnul Măcelarilor // Fleischerturm.
Ceasul și turnulețul de pe acoperișul cazărmii apar și într-o ilustrație din ziarul „Illustrierte Zeitung“ din 6 martie 1846. În această litografie se vede cortegiul funerar al episcopului Vasile Moga (1774-1845) trecând prin față cazărmii cezaro-crăiești în drum spre Biserică din Groapă unde a fost înmormântat în cimitirul comunitătii ortodoxe. Textul original: „Leichenbegrängniß des Bischofs Basilius Moga zu Hermannstadt“.

0

Există o serie de instantanee stradale din Sibiul vechi în care apare str. Nicolae Bălcescu // Heltauergasse // Disznódi utca colț cu Piața Mare // Großer Ring // Nagypiac. În aceste fotografii valoroase, realizate în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, se văd și clădirile de la numărul vechi 1, 3, 5 (astăzi str. Nicolae Bălcescu nr. 1-3) marcate în colaj cu linie galbenă. Aceste trei clădiri au fost demolate în anul 1892, pe locul respectiv ridicându-se Palatul „Transilvania“.

Interesant este faptul că fațadele clădirilor de la nr. 1 și 3 ieșeau din aliniamentul stradal. Casa de la nr. 3 față de clădirea de la nr. 5 (cum se poate observa în fotografiile accesate) dar și casa de la nr. 1 față de clădirea din Piața Mare nr. 7. În fotografia cu Piața Mare se vede umbra clădirii de la nr. 1 pe fațada clădirii cunoscută sub denumirea de Casa Generalului din Piața Mare nr. 7!
Colaj ralizat cu ajutorul fotografiilor din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt și din arhiva personală.

Nicolae Bălcescu nr. 1-3 / numere vechi: 1, 3, 5 (ante 1872 nr. 180, 179,178)
Despre istoria acestei clădiri patrimoniu.sibiu.ro scrie următoarele:
„Clădire ridicată pe locul a 3 case vechi, formată din parter și două etaje. Impreună cu alte două corpuri formează două curți. Unul din corpuri are subsol.
Fațadă în stil eclectic, structurată pe unsprezece axe, cu două gânguri de acces. Ferestrele dreptunghiulare, câte 11 pe nivel, prezintă un antablament, iar la primul etaj un parapet cu baluștri. Sub cornisă decorațiuni de ghirlande. Placă comemorativă pe clădire cu referire la gazeta Tribuna care și-a avut primul sediu aici în perioada 1884 – 1889: “În acest loc a funcționat redacția gazetei Tribuna, printre redactorii căreia se afla, între 1887-1889, marele poet român George Coșbuc. În vechea clădire ziarul Tribună a lui Ioan Slavici și-a avut primul sediu în perioada 1884-1889. Aici a fost sediul celei mai mari Bănci de asigurări din Transilvania, deschisă în 1868, Banca Transilvania a fost proprietarul clădirii, avea birourile la etajul I.“
În Cartea de adrese din anul 1872/73 apar la adresele Heltauergasse // str. Cisnădiei 1, 3, 5 (numere vechi) proprietari (Besitzer): No.1, Schneider Josef ~ No. 3, Schwarz Gaudenz Dominik ~ No. 5, Herbert Fried. Mich und Miterben.
În Cartea de adrese din anul 1892 apar la adresele Heltauergasse // str. Cisnădiei 1, 3, 5 (numere vechi) proprietari (Besitzer): No.1, Schneider Josef ~ No. 3, Klaus Franz ~ No. 5, „Transsylvania“.
În Cartea de adrese din anii 1895 și 1898 apare la aceeași adresă, Heltauergasse // str. Cisnădiei 1, 3, 5 (numere vechi), Banca de Asigurări Transilvania: Heltauergasse (Oberstadt) nr. 1, 3, 5.- „Transsylvania“

Din Cartea de adrese 1898 aflăm că la nr. 5 (astăzi str. Nicolae Bălcescu 3) se afla un atelier fotografic! Este vorba de atelierul renumitului fotograf sibian Emil Fischer. Fischer cumpărase în anul 1897 atelierul fotografei Camilla Asboth (atelier moștenit de surorile Asboth de la unchiul lor Theodor Glatz, primul mare fotograf sibian) situat în Piața Mare nr. 9 (numărul vechi 16). Un an mai târziu Emil Fischer mută atelierul din Piața Mare pe str. Nicolae Bălcescu în corpul din spate al clădirii de la nr. 3: Fischer Emil, Photogr. Atelier. Heltauerg. 5.

Nicolae Bălcescu nr. 5 / numărul vechi: 7 (ante 1872 nr. 177)
Despre istoria acestei clădiri, marcată cu linie roșie, patrimoniu.sibiu.ro scrie următoarele:
„Clădirea care exista pe acest loc a fost cumpărată în 1820 de episcopul Vasile Moga care și-a stabilit aici reședința episcopală. Era o clădire cu un singur etaj. Avea corespondență cu casa din Wintergasse 26.
Aici a funcționat Seminarul teologic ortodox până în 1864 și tot aici Saguna și-a deschis prima tipografie în corpul din spate spre str. Timotei Popovici în 1850.
La această adresă s-a înființat ASTRA la 10 martie 1861 și tot aici a funcționat prima bibliotecă romanească din Ardeal, Biblioteca Asociațiunii până în 1872 când se mută în str. Andrei Saguna.“
În Cartea de adrese din anul 1872/73 apare ca proprietar (Besitzer): „gr.or. Archidiecesan Seminar“
Din Cartea de adrese 1878 aflăm că în această clădire se afla din 1867 un magazin de mobilă „premiat la Sibiu 1877“, proprietar Drexler Anton: Drexler Anton, Heltauergasse 7, Seit 1867. Möbelniederlage. Prämiert Hermannstadt 1877.
Magazinul de mobilă și tapițerie Anton Drexler (vezi reclama pe fațada clădirii: A. Drexler Möbel–Salon) condus de văduva Magdalena Drexler apare și în cărțile de adrese din anii 1882 și 1885 la aceeași adresă: Drexlers’s Anton Witwe, Heltauerg. 7. și Drexler Magdalena-Tapeziergeschäft, Möbelniederlage, Heltauerg. 7.
În Cartea de adrese 1898 magazinul de mobilă, lenjerie, tapițerie și decorațiuni Anton Drexler apare la adresa str. Nicolae Bălcescu 25 (număr vechi 31): Drexler Anton. Tapezierer, Dekorateur, Möbel- und Bettwaren-Niederlage, Heltauerg. 31.

1

Ilustrație din cartea lui Emil Sigerus “Despre Sibiul vechi”/ vol 2 // “Vom alten Hermannstadt”/ 2. Folge cu însemne meșteșugărești din vechiul cimitir evanghelic arată doar partea superioară a pietrelor funerare. Sub emblema meșteșugărească pietrele erau inscripționate cu numele și datele decedatului.

Vechiul cimitir evanghelic se afla pe locul unde s-a construit Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu.

Pânzar = Tuchscherer
Rotar/Căruțar = Wagner
Țesător = Weber
Măcelar = Fleischhauer
Morar = Müller
Dulgher = Zimmermann
Cizmar/Pantofar = Schuster
Patiser/Brutar = Weißbäcker
Pălărier = Hutmacher
Tâmplar = Tischler

0