Ilustrația originală

Instantaneu inedit cu valoare documentară realizat de renumitul fotograf sibian Theodor Glatz(*) într-o zi de târg în Piața Mică din Sibiu, probabil în prima jumătate a deceniului 1860.

Această reproducere fotografică ne-a fost pusă la dispoziție de dl Konrad Klein, filolog, fotograf și specialist în istoria fotografiei din Transilvania! Dl Klein este de părere că fotografia a fost realizată de Theodor Glatz în prima jumătate a deceniului 1860, ceea ce înseamnă că datarea dl Dr. J. Bielz pe verso ( „1875” ) nu este corectă.
O fotografie originală, realizată pe hârtie cu albumină după un clișeu pe sticlă, 23 x 18,6 cm, se află în Colecția de grafică documentară a Muzeului Brukenthal // Sammlung für Dokumentargraphik, Brukenthalmuseum din Sibiu, număr de inventar GD 33095.

Variantă alb-negru

(*) Theodor ( Tivadar ) Glatz s-a născut la Viena pe data de 10 decembrie 1818 și a decedat la Sibiu la 3 aprilie 1871. Theodor a fost fiul lui Jakob Glatz ( 1776-1831 ), scriitor, pedagog și teolog renumit, de etnie germană din regiunea Țips ( Zips ) Slovacia. Fratele lui Theodor, Eduard Glatz (1812-1889) a fost un cunoscut publicist la Budapesta, iar sora lui Theodor, Mathilde ( von Asbóth ) a fost pictoriță. În 1871, fiica Mathildei, Kamilla ( Camilla ) a moșteni împreună cu sora ei atelierul unchiului Theodor Glatz. Din 1875 până în 1897 atelierul a fost în posesia Kamillei Asbóth. În 1897, atelierul fotografic a fost cumpărat de Emil Fischer.
În 1853, Theodor Glatz a deschis împreună cu Anton Fiala ( 1812-1863? ) primul atelier fotografic permanent în Sibiu. În calendarul lui Benigni „Benigni´s Volkskalender“ din 1853 Theodor Glatz apare ca „pictor academic și profesor de desen“ la adresa: Kleiner Platz – Piața Mică nr.426 / nr.24, astăzi nr.23.

În clădirea a doua din partea stângă a fotografiei, azi Piața Mică nr.23, se afa locuința fotografului Theodor Glatz. Pe fațada clădirii de la nr.25 se vede reclama librăriei / tipografiei lui Samuel Filtsch, „Buch-Handlung u. Druckerei von S. Filtsch”.

~~~o~~~

Despre istoria clădiri, Piața Mică nr.25, se pot citi următoarele informații interesante pe situl patrimoniu.sibiu.ro:
„În 1826 Samuel Filtsch îşi deschide aici o tipografie, o editură şi o librărie. Din 1868, afacerea a fost preluată de ginerele său, Wilhelm Johann Krafft care era căsătorit cu Karoline, fata lui Filtsch. Krafft mută tipografia în Avram Iancu nr. 10. Editura şi librăria va fi preluată de celălalt ginere al lui Filtsch, Julius Spreer. Până în 1879 editura şi librăria va purta firma “succesorul lui S Filtsch”, ea funcţionând până spre sfârşitul sec. XIX. În această clădire a fost tipărită în 1828 Gramatica Românească a lui Ion Heliade-Rădulescu; / Aici a fost publicat ziarul Siebenbürgische Blätter între anii 1867-1872; / Redacţia ziarului Schul-und Kirchenbote (Curierul şcolar şi bisericesc);”

~~~o~~~

Următoarea reclamă bilingvă la librăria și editura S. FILTSCH a fost publicată în Cartea de adrese Sibiu, din 1878:

„S. FILTSCH’sche BUCHHANDLUNG
(Julius Spreer)
Hermannstadt, kleiner Ring Nr. 26.

Reichhaltiges Bücherlager aus allen Wissenschaften. Schulbücher für alle vaterländischen Lehranstalten. Specialität: Lehrmittel für Volksschulen. Pränumerationen auf alle in- und ausländischen Zeitschriften und Lieferungswerke. Drucksorten für Gemeindeämter. Schreib-, Zeichnen und Mal-Requisiten,

Alle von wem und wo immer angezeigten Bücher, Musikalien oder Kunstartikel sind zu gleichen Preisen auch von uns zu beziehen Bei größern Lieferungen an Vereine, Bibliotheken und Lehranstalten sind wir gerne bereit einen entsprechenden Rabatt zu gewähren und bitten sich diesbezüglich mit uns in Verbindung setzen zu wollen.

= Kataloge werden auf Wunsch gratis und franko zugesandt. Auskünfte bereitwilligst ertheilt.”

~~~o~~~

„Libraria S. Filtsch proprietariu JULIUS SPREER
in SIBIIU, Piati’a mica Nr. 26,

Depositu de càrti in limb’a romana si germana; càrti de scóla pentru tóte institutele de invetiamentu din patrie,
Espositie permanenta de instrumente de invetiamentu pentru tóte scólele populari,
Tiparituri pentru oficiele comunali si totu fehulu de recuisite de scrisu si de desemnu.
Deposilu de musicali alese.
Cataloge se impartiescu pre langa tramiterea de 15 cr. in marce postali franco.

Epistole sunt a se adressa numai la
JULIUS SPREER in SIBIIU.”

1

În această fotografie realizată de renumitul fotograf sibian Theodor Glatz în anii 1860/70 apar clădirile aflate pe latura vestică a Pieței Mari, privite dinspre str. Sporergasse // Pintenului (General Magheru). Și în acest instantaneu apar persoane, statiști / pasanți, poziționați de fotograful Glatz în centrul imaginii.
(fotografie din arhivă grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

0

În această fotografie realizată de renumitul fotograf sibian Theodor Glatz în jurul anului 1860 se văd clădirile aflate pe latura vestică a Pieței Mari, privite dinspre str. Sporergasse // Pintenului (General Magheru).
Nu știu dacă persoana din prim plan este doar un pasant / statist sau însuși Theodor Glatz, dar este cunoscut faptul că fotograful Glatz obișnuia să pozeze / apară în unele din propriile sale instantanee fotografice. (fotografie din arhivă grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

0

În centru fotografiei se vede clădirea din Piața Mare nr. 7, numită Casa Generalului. În această clădire se afla între 1784-1904 sediul Comandantul general al trupelor austriece din Transilvania. De acolo se trage și numele trecerii boltite Gaura Generalului // Generalloch, care leagă Piața Mare de str. Arhivelor. Fotografia a fost realizată în anii 1860, înainte de înlăturarea celor două tunuri din fața clădirii de la nr. 7 în anul 1869.

Lângă casa Generalului se vede clădirea de la nr. 8, cunoscută sub denumirea de Casa Hecht.
Imobilul a fost cumpătrat de Universitatea Săsească în anul 1821, devenind sediul administrativ al teritoriului autonom săsesc. În fața acestei clădiri se disting 4 brazi mici / decorații simbolice – însemne de onoare // Ehrenzeichen care semnalau importanță acestei clădiri, în care se aflase sediul Națiunii Săsești și locuința Comesului sibian.

Cele două clădiri vizibile în partea dreaptă a imobilului de la nr. 7 se aflau pe primele două parcele de pe str. Heltauergasse // Cisnădiei / Nicolae Bălcescu – nr. 1 și nr. 3 (numere vechi). La sfârșitul sec. al XIX-lea aceste două clădiri, împreună cu casa de pe parcela nr. 5, au fost demolate și pe locul respectiv s-a construit Palatul Transilvania. (fotografie din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

Înformații amănunțite despre clădirile vechi de pe str. Nicolae Bălcescu nr. 1, 3, 5 și Palatul Transilvania nr. 1-3 se pot citi la link-ul accesat: LINK

0

Casa memorială Avram Iancu din Vidra de Sus (în maghiară Felsővidra). În aceasta casă s-a născut 1824 revoluționarul român pașoptist Avram Iancu. Fotografie realizată 1865 de renunitul fotograf sibian Theodor Glatz. (sursă: Konrad Klein)

„Avram Iancu (n. 1824, Vidra de Sus – d. 10 septembrie 1872, Baia de Criș, Hunedoara) a fost un avocat transilvănean și revoluționar român pașoptist, care a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania. A fost conducătorul de fapt al Țării Moților în anul 1849, comandând armata românilor transilvăneni, în alianță cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth…
Astăzi, Avram Iancu este considerat cel mai mare erou național al românilor din Transilvania, iar memoria lui cinstită în mod deosebit de români și îndeosebi de moți, între care trăiesc și azi urmașii foștilor lăncieri ai lui Iancu, de la 1848.
În dimineața zilei de 10 septembrie 1872, Avram Iancu a fost găsit mort, cu privirea încremenită spre cer, pe prispa brutăriei (azi muzeu) lui Ioan Stupină, zis Lieber, din Baia de Criș. A fost îngropat cu funeralii naționale la 13 septembrie în Panteonul Moților de la Țebea, jud. Hunedoara, lângă „Gorunul lui Horea“. La slujba de înmormântare au slujit 36 preoți, în frunte cu protopopii Mihălțanu (ortodox) din Brad și Balint (unit) din Roșia Montană. În fruntea convoiului funerar pășeau foștii comandanți militari ai românilor, care se mai aflau în viață: Simion Balint, Axente Sever, Mihai Andreica, Nicolae Corcheș și Clemente Aiudeanu. Pentru a anunța moartea sa, clopotele au tras în munți timp de trei zile și trei nopți. Comitetul de înmormântare l-a declarat „erou al națiunii“.
(sursă text și ilustrație: wikipedia)

0

Baronul Josef von Brukenthal împreună cu copiii lui în grădina casei de vară, Sibiu, str. Constantin Noica nr. 48. Reproducere fotografică (fotomontaj) realizată de Theodor Glatz c. 1858. În fundal se distinge turnul Bisericii Evanghelice, Turnul Archebuzierilor (str. Cetătii) și turnul Bisericii Catolice.

Descrierea fotografiei din articolul „Un pionier al Transilvaniei. Note despre viața și opera profesorului, pictorului și fotografului Theodor Glatz“ – autor: Konrad Klein:
„Președintele Cancelarie Curții Provinciale, baronul Josef von Brukenthal cu copiii săi Hermann, Wilhelmine (căsătorit Freiin Mylius) și Josefine (căsătorit Freiin Czekelius von Rosenfeld), în grădina casei sale de vară din Sibiu; în fundal [dreapta] oranjeria, c. 1858 (fotomontaj). Hârtie sărată, 32,3 x 26 cm, Muzeul Brukenthal, inv. 30583. Freiin von Mylis a fost portretată ulterior de celebrul pictor Friedrich von Ameling, care a locuit temporar la Sibiu.“

„Ein Siebenbürgischer Fotopionier. Anmerkungen zu Leben und Werk des Zeichenlehrers, Malers und Fotografen Theodor Glatz” – Autor: Konrad Klein:
„Landesgerichtspräsident Baron Josef von Brukenthal mit seinen Kindern Hermann, Wilhelmine (verhei. Freiin Mylius) und Josefine (verhei. Freiin Czekelius von Rosenfeld) im Garten seines Landhauses in Hermannstadt; im Hintergrund die Orangerie, um 1858 (Fotomontage). Salzpapier, 32,3 x 26 cm, Brukenthalmuseum, Inv. Nr. 30583. Freiin von Mylis wurde später vom berühmten Bildnismaler Friedrich von Ameling porträtiert, der zeitweilig in Hermannstadt lebte.

0

Fotografie din atelierul lui Theodor Glatz realizată 1866/67. Există altă variantă, reproducere fotografică (după același negativ, clișeu de sticlă) în care apare ceasul nou cu cadran negru pe turnul Bisericii Evanghelice. Această variantă „anacronică“, retușată/ prelucrată, a fost datată greșit, între 1881 și 1883! (1881 din cauza ceasului nou, montat în 1881 și 1883 din cauza gardul de fier forjat, care a fost construit 1883 și care bineințeles nu apare în această fotografie din 1866/67).

În față bisericii se vede un grup de studenți – „Togaten“ – îmbrăcați în togă – uniformă tradițională a studenților. În dreaptă lor stă fotograful (Theodor Glatz?) ținând în mână o placă de colodiu gata preparată. Se presupune că această fotografie a fost făcută cu un Pantoskop al firmei Busch, dotat cu un obiectiv cu o lentilă cu unghi larg.
În anul 1867 fotograful sibian Theodor Glatz participă la Expoziția Universală în Paris unde expune această fotografie împreună cu o reproducere a hotelului Împăratul Românilor și una cu Portalul vestic al Cetății fortificate din Cisnădioara. (sursa: Konrad Klein)

0

* Hermannstadt von der Nependorfer-Strasse *

Această deosebit de rară fotografie, cu valoare istorică și documentară, arată veduta orașului Sibiu fotografiată în la mijlocul anilor 1850 din intersecția străzii Reconstrucției, anterior Turnișorului / Podului ( în germană, Neppendorfer Straße / Brücken Gasse ) cu strada Tudor Vladimirescu ( Kapp Gasse ) și strada Câmpului ( Feld Gasse ). Este singura mie cunoscută fotografie în care apare turnul Croitorilor de la Poarta Sag / Turnului, demolat în 1858 !
Fotografia a fost realizată probabil în jurul anului 1855 de pionierul fotografiei din Sibiu, renumitul fotograf Theodor Glatz ( 1818-1871 ). Deși nu este posibilă o datare exactă, perioada în care a fost realizată fotografia poate fi estimată între anii 1853 și 1858; după 1853, deoarece în acel an a fost introdus telegraful, fapt dovedit de stâlpii de telegraf din partea stângă a fotografiei, și înainte de 1858, anul în care a fost demolat turnul de la Poarta Sag / Turnului.
Reproducerea fotografică a fost prelucrată, retușată manual și, din păcate, extrem de intens suprapictată, probabil de către Theodor Glatz însuși sau de către János Agotha. Nu se poate exclude posibilitatea ca fotografia să fi fost suprapictată chiar de pictorul amator Johann Böbel ( 1824-1887 )!
Fotografia pe hârtie sărată ( Salzpapierabzug ), format 16,3 x 24 cm, poartă în partea de jos inscripția „Hermannstadt von der Nep[p]endorfer-Strasse” și se află în colecția privată a domnului Konrad Klein, filolog, fotograf și specialist în istoria fotografiei din Transilvania.

În fața turnului Croitorilor se pot vedea două clădiri care se aflau odinioară în interiorul bastionului Sag/ Turnului, înainte ca acesta să fie demolat în anul 1852. În clădirea mare, al cărei acoperiș este paralel cu privitorul, se aflau grajdurile dragonilor de cavalerie, care erau cazați în pichetului de pompieri ( Feuerpiquett ), situată în casa mică cu frontonul, fațada îngustă, orientat spre privitor. După demolarea bastionului, casa accizei vinului a fost mutată în clădirea fostului pichet de pompieri.
Între cele două case se poate vedea un fragment din zidul bastionului demolat….

~~~o~~~

~~~o~~~

Din planul orașului Sibiu realizat de maistrul brutar Johann Böbel ( 1824-1887 ), pictor amator, cartograf și cronicar, în 1882/83, aflăm următoarele informații valoroase despre aceaste clădiri:
„În incinta bastionului se aflau; casa pichetului de pompieri ( Feuerpiquett ) unde erau cazați 16 dragoni de cavalerie, un grajd pentru cai lângă o curte joasă înconjurată de spații boltite și căsuța paznicului. Lângă bastion, spre poartă, se afla căsuța accizelor. După demolarea bastionului, casa accizei vinului ( Weinaccisehaus ) a funcționat în clădirea pichetului de pompieri.”
Textul original:
„Innerhalb der Bastei befanden sich: das Feuerpiquett, in dem 16 Mann Cavallerie untergebracht waren, die Stallungen der Pferde für das Feuerpiquett neben einem kleinen, tief gelegenen Hof, umgeben mit gewölbten Kasematten ähnlichen Räumen, ein Wächter Stübchen. An der Bastei, in Richtung des Tores, befand sich vormals das Accis Häuschen. Nach dem Abriss der Bastei wurde das Wein Accis Haus im Gebäude des Feuerpiquetts untergebracht.”

În albumul intitulat „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate”, realizat de Johann Böbel în anii 1880, se poate citi următoarele despre poarta și bastionul Sag/ Turnului:
„În 1852, marele bastion a fost demolat de italieni. Casa din interiorul bastionului, în care au fost cazați odinoară trupa pichetului de pompieri ( un trup de dragoni ) a rămas intactă și este acum sediul biroului de sccize pentru vin: în jurul acesteia s-a amenajat piața de vânzare a lemnului de construcție ( Bauholzplatz ), iar toamna, și piață de vânzare vin ( Weinmarktplatz ).
În anul 1858, a fost demolat și marele turn de la Poarta sag/ Turnului, împreună cu noua poartă de lângă acesta, care fusese construită în anul 1830.”
Textul original:
„Im Jahre 1852. ist die grosse Bastei von Italienern abgetragen worden. das Haus in der Bastei in welchem früher die Mannschaft vom Feuer Piquet (ein Zug Dragoner) unterbracht war, blieb erhalten. und ist daselbe jetzt das Wein Accise Haus, rings um daselbe ist der Bauholz Verkaufsplatz enstanden, und zu Herbstzeit auch der Weinmarktplatz.
Im Jahre 1858. wurde auch der mächtige Sagthorturm samt dem neuen Tor daneben welches im Jahre 1830. gebaut worden ist abgetragen.”
Gardul de lemn din partea dreaptă se afla la intersecția străzilor Reconstrucției cu Grădinarilor. Între strada Grădinarilor ( în germană Gärtner Gasse ) și strada Râului ( în germană Fluss Gasse ), se afla vechiul cimitir evanghelic pentru săraci, amenajat în timpul epidemiei de ciumă din 1603. Din cauza acestui cimitir, Poarta Sag / Turnului era numită și „Seuchen Tor” ( Poarta Molimei, sau Poarta Epidemiei ).

~~~o~~~

~~~o~~~

Următoarele informații despre fotograful Theodor ( Tivadar ) Glatz au fost preluate din cartea lui Julius Bielz, „Die Graphik in Siebenbürgen”, 1947 Sibiu – Hermannstadt, Gedruckt in der Offizin der Corvina-Druckerei ( „Arta grafică în Transilvania”, 1947 Sibiu – Hermannstadt, tipărită în atelierul tipografic Corvina ), editată de Rudolf Speck și publicată de MUZEUL BARON BRUKENTHAL:
Theodor ( Tivadar ) Glatz s-a născut la Viena pe data de 10 decembrie 1818 și a decedat la Sibiu la 3 aprilie 1871. Theodor a fost fiul lui Jakob Glatz ( 1776-1831 ), scriitor, pedagog și teolog renumit, de etnie germană din regiunea Țips ( Zips ) Slovacia. Fratele lui Theodor, Eduard Glatz ( 1812-1889 ) a fost un cunoscut publicist la Budapesta, iar sora lui Theodor, Mathilde ( von Asbóth ) a fost pictoriță. În 1871, fiica Mathildei, Kamilla ( Camilla ) a moșteni împreună cu sora ei atelierul unchiului Theodor Glatz. Din 1875 până în 1897 atelierul a fost în posesia Kamillei Asbóth. În 1897, atelierul fotografic a fost cumpărat de Emil Fischer.
Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt. Fotocredit Konrad Klein.

0

Această reproducerea fotografică în care apare orașului Sibiu privit dinspre vest-nord-vest a fost realizată în atelierul fotografei Camilla/ Kamilla Asbóth (1838-1908) în anii 1880 după un clișeu pe sticlă din anii 1860. Clișeul folosit de Camilla Asbóth provenea din arhiva unchiului acesteia, renumitului fotograf sibian Theodor Glatz, de la care Asbóth moștenise atelierul. Negativul reproducerii a fost extrem retușat, suprapictat de Glatz prin pozitionarea unei femei în port popular, pesemne o țărancă din Turnișor, pe un drum într-un peisaj imaginar! Cealaltă reproducere a fost realizată după clișeul original. Atelierul fotografic se afla în Piața Mare nr. 16.

Poziția fotografului: aproximativ zona strada Paris.
Fotografie din colecția personală.

Reproducere realizată după clișeul original.

0

Această fotografie rară cu valoare documentareă, intitulată „FRANZ JOSEF BÜRGER SPITAL IN HERMANNSTADT” ne prezintă Spitalul Public din Sibiu fotografiat de fotograful sibian Theodor Glatz ( 1818-1871 ) în 1860, după doar 3 ani de la inaugurarea spitalului în 1857.

Variantă editată alb-negru

Piatra de temelie a Spitalului Public din Sibiu a fost pusă în ziua de 25 iulie 1852 în prezenta împăratului Franz Josef. Spitalul purta numele monarhului austriac, „FRANZ JOSEF BÜRGERSPITAL”, înscripționat și pe frontispiciul deasupra întrării principale, cum se poate pbserva în fotografia sepia realizată în 1905.

~~~o~~~

Pictorul Johann Böbel ( 1824-1887 ), cronicar și cartograf din Sibiu, notează în Planșa nr.10 din renumitul album, „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate”, realizat la începutul anilor 1880 următoare informație:
„Im Jahre 1852. als Kaiser Franz Josef zum erstenmal in Hermannstadt war legte er den Grundstein zum Franz Josef Spital, welches mit grosser Feierlicheit vollzogen wurde.” // „În anii 1852 când împăratul Franz Josef a fost prima data la Sibiu a pus piatra de temelie a Spitalului Franz Josef cu mari festivități.”

Etnograful Emil Sigerus ( 1854-1947 ), etnograf, colecționar, istoric și scriitor sas din Sibiu, menționează acest eveniment și în cartea sa, „Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929” // „Cronica orașului Sibiu 1100-1929”:
„1852 – 25.7. Der Kaiser legt den Grundstein zum Bürgerspital.” // „1852 – 25.7. Împăratul pune piatra de temelie a Spitalului Public.”

Ilustrații din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0

Grup de nobili sasi îmbrăcați in costume orientale. In centru fotografiei apare baronul Hermann Karl Josef von Brukenthal ( 1843-1872 ) ultimul descendent, pe linie masculinä, a baronului Samuel von Brukenthal ( 1721-1803 ). Fotografia ( MNB – GD ), a fost realizată în 1865 de renumitul fotograf din Sibiu, Theodor Glatz ( 1818-1871 ).

Theodor ( Tivadar ) Glatz s-a născut la Viena pe data de 10 decembrie 1818 și a decedat la Sibiu la 3 aprilie 1871. Theodor a fost fiul lui Jakob Glatz ( 1776-1831 ), scriitor, pedagog și teolog renumit, de etnie germană din regiunea Țips ( Zips ) Slovacia. Fratele lui Theodor, Eduard Glatz ( 1812-1889 ) a fost un cunoscut publicist la Budapesta, iar sora lui Theodor, Mathilde ( von Asbóth ) a fost pictoriță. În 1871, fiica Mathildei, Kamilla ( Camilla ) a moșteni împreună cu sora ei atelierul unchiului Theodor Glatz. Din 1875 până în 1897 atelierul a fost în posesia Kamillei Asbóth. În 1897, atelierul fotografic a fost cumpărat de Emil Fischer. ( sursă: Julius Bielz „Die Graphik in Siebenbürgen” / 1947 Sibiu – Hermannstadt, Gedruckt in der Offizin der Corvina-Druckerei. )

~~~o~~~

Baronul Hermann Karl Josef von Brukenthal îmbrăcat în costum de sultan turc.
Fotografie realizată de fotograful Theodor Glatz în 1865.

~~~o~~~

În cartea „Despre vechiul Sibiu” / „Vom alten Hermannstadt” vol. I / 1922, renumitului etnograf, colecționar și scriitor saș din Sibiu Emil Sigerus ( n. 19 februarie 1854, Sibiu, Imperiul Austriac – d. 25 martie 1947, Sibiu, Regatul României ) a dedicat un capitol întreg, intitulat „Der Fasching”, așa-numitului al cincilea anotimp – timpul carnavalului – perioadă în care se organizau în Sibiu renumitele baluri vieneze și baluri mascate în sec. XVIII și XIX.

„Carnavalul”

Fragment din capitolul „Der Fasching” tradus în limba română respectând sintaxa textului original german.

În timpul carnavalului din 1769 se dansa deja în două săli; în sala chiriașul Neidel al hanului orășenesc din str. Cisnădiei și în sala de teatru a baronul Lambert von Möhringer din Piața Mare // Großer Ring. Deoarece această din urmă sală era mai bine luminată și avea muzică mai bună, era mai populară. Săptămânal se organizau două baluri mascate și un Bal nobil // Nobelball. La unul dintre aceste baluri, tânăra Brukenthal – probabil soția tânărului Michael von Brukenthal(?) – a făcut furori, fiind costumată ca o sclavă frumoasă, condusă de un lanț de soțul ei, care era îmbrăcat în costum de sultan turc. J. Theodor von Hermann a comentat apariția celor doi prin cuvintele: „Poate ar fi fost mai natural și probabil dacă ea ar fi condus soțul ei legat de un lanț!”

0

Acest desen în creion, 17,6 x 23,8, a fost realizat de artistul fotograf Theodor Glatz în 1854. Cadrul imaginii corespunde vederii din actuala piață a gării, mai prcis din vechea stradă spre Gușterița, astăzi str. Gării. În dreapta se află Poarta Elisabeta, demolată în 1865, în sttânga acesteia se vede Biserica Elisabeta, demolată în 1868, iar în dreapta se află Capela Sfânta Cruce. Sub veduta cunoscută a orașului vechi cu bisericile din orașul de sus se întinde zidul centurii de fortificații ( demolat în anii 1860 ). În fața zidului se văd grădinile administrate de măiereni. Tinerele măierene au fost unul dintre motivele preferate ale fotografului Theodor Glatz

Variană editată alb-negru

Theodor ( Tivadar ) Glatz s-a născut la Viena pe data de 10 decembrie 1818 și a decedat la Sibiu la 3 aprilie 1871. Theodor a fost fiul lui Jakob Glatz ( 1776-1831 ), scriitor, pedagog și teolog renumit, de etnie germană din regiunea Țips ( Zips ) Slovacia. Fratele lui Theodor, Eduard Glatz ( 1812-1889 ) a fost un cunoscut publicist la Budapesta, iar sora lui Theodor, Mathilde ( von Asbóth ) a fost pictoriță. În 1871, fiica Mathildei, Kamilla ( Camilla ) a moșteni împreună cu sora ei atelierul unchiului Theodor Glatz. Din 1875 până în 1897 atelierul a fost în posesia Kamillei Asbóth. În 1897, atelierul fotografic a fost cumpărat de Emil Fischer. ( sursă: Julius Bielz „Die Graphik in Siebenbürgen” / 1947 Sibiu – Hermannstadt, Gedruckt in der Offizin der Corvina-Druckerei. )
Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt. Fotocredit: Konrad Klein.

0

Această fotografie rară, cu valoare istorică și documentară, a fost realizată de către renumitul fotograf Theodor Glatz la începutul anilor 1860, mai precis înainte de 1865, deoarece în acel an a fost demolat turnul exterior de la Poarta Elisabeta / Gușteriței, care se poate vedea în această fotografie! Între turnul de la Poarta Elisabeta și Biserica Ursulinelor se distinge turla Capelei Sfânta Cruce. În interiorul capelei se află „Sfânta Cruce” realizată în 1417 de Petrus Lantregen dintr-un singur bloc de piatră.

Se pare că fotograful Theodor Glatz a lăsat posterității doar două fotografii în care apare Poarta Elisabeta, în germană Elisabethtor. Una a fost realizată între 1855 și 1865 din interiorul orașului, după demolarea turnului mic ( interior ) în 1855 și această fotografie, în care apare turnul mare de la Poarta Elisabeta fotografiat din exterior.
Acestă fotografie prezintă panorama orașului, văzută aproximativ de la intersecția actualei străzi Ana Ipatescu cu strada August Treboniu Laurian.

Variană editată alb-negru

Poarta Elisabeta fotografiată în perioada anilor 1855-1865 din interiorul orașului,
după demolarea turnului mic ( interior ) în 1855.

Theodor ( Tivadar ) Glatz s-a născut la Viena pe data de 10 decembrie 1818 și a decedat la Sibiu la 3 aprilie 1871. Theodor a fost fiul lui Jakob Glatz ( 1776-1831 ), scriitor, pedagog și teolog renumit, de etnie germană din regiunea Țips ( Zips ) Slovacia. Fratele lui Theodor, Eduard Glatz ( 1812-1889 ) a fost un cunoscut publicist la Budapesta, iar sora lui Theodor, Mathilde ( von Asbóth ) a fost pictoriță. În 1871, fiica Mathildei, Kamilla ( Camilla ) a moșteni împreună cu sora ei atelierul unchiului Theodor Glatz. Din 1875 până în 1897 atelierul a fost în posesia Kamillei Asbóth. În 1897, atelierul fotografic a fost cumpărat de Emil Fischer. ( sursă: Julius Bielz „Die Graphik in Siebenbürgen” / 1947 Sibiu – Hermannstadt, Gedruckt in der Offizin der Corvina-Druckerei. )
Ilustrații din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0