„Sächsischer Brotschneider aus Bistritz” // „Tăietor de pâine sas din Bistrița” ~ Theodor Glatz & Carl (Karl) Koller
Fotografia originală
Această deosebit de interesantă fotografie, cu valoare istorică și documentară, face parte din albumul de fotografii etnografice realizat în jurul anului 1862 de fotograful sibian Theodor Glatz împreună cu Carl Koller.
Fotografia în format carte de vizită, 6,3×9,6 cm, are pe verso reclamă pentru atelierului fotografic Theodor Glatz și Carl Koller, precum și textul scris de mână cu creion: „Sächsisch(er) Brotschneider (aus) Bistritz”, tradus în limba română: „Tăietor de pâine sas (din) Bistrița”. Fotografia se află în colecția privată Wolff.
Stânga: variantă editată policrom <> o <> Dreapta: variantă editată alb-negru
Theodor (Tivadar) Glatz s-a născut la Viena pe data de 10 decembrie 1818 și a decedat la 3 aprilie 1871 la Sibiu. Theodor a fost fiul lui Jakob Glatz ( 1776-1831 ), scriitor, pedagog și teolog renumit, de etnie germană din regiunea Țips ( Zips ) Slovacia. Fratele lui Theodor, Eduard Glatz ( 1812-1889 ) a fost un cunoscut publicist la Budapesta, iar sora lui Theodor, Mathilde ( von Asbóth ) a fost pictoriță. Fiica Mathildei, Kamilla ( Camilla ) a moșteni în 1871, împreună cu sora ei, atelierul unchiului Theodor Glatz. Din 1875 până în 1897 atelierul a fost în posesia Kamillei Asbóth. În anul 1897 atelierul fotografic a fost cumpărat de renumitul fotograf Emil Fischer din Sibiu.
( Sursă date: Julius Bielz „Die Graphik in Siebenbürgen” / 1947 Sibiu – Hermannstadt, Gedruckt in der Offizin der Corvina-Druckerei. )
Două detalii editate policrom
„În anul 1853 Theodor Glatz deschide împreună cu Anton Fiala ( 1812-1863?, pictor și fotograf din Boemia ) primul atelier fotografic permanent în Sibiu. În calendarul lui Benigni „Benigni´s Volkskalender“ din 1853 Theodor Glatz apare ca „pictor academic și profesor de desen“ la adresa: Kleiner Platz – Piața Mică nr. 426 / nr. 24, astăzi nr. 23. Anton Fiala apare ca „portretist și pictor academic“ la adresa: Franziskanergasse – Șelarilor nr. 5. În anul 1854 Glatz și Fiala se despart.
După Sigerus „primul atelier fotografic din Sibiu“ a fost întemeiat de Theodor Glatz împreună cu elevul și prietenul său Karl (Károly) Koller (1838-1889), care se afla 1853/54 la Sibiu! Se presupune că Glatz a fost ajutat la colorarea și retușarea fotografiilor de Johann von Agotha ( 1808-1880 ), colaborare documentată pentru perioada între 1854 și 1859. În atelierul lui Glatz au lucrat (cu mare probabilitate) și pictorul Albert Schievert ( 1826-1881 ), fotograful Alexander Maierhof ( 1828-1871 ), Johann Nicklas ( 1832-1878 ) și Friedrich Kröpfel ( 1833-1027 ). În anul 1860 Theodor Glatz se mută cu atelierul în clădirea unde locuia sora lui, Mathilde von Asbóth, la adresa: Großer Ring – Piața Mare nr. 187 / nr. 19, astăzi nr. 12. Cu câteva săptămâni înainte de a deceda se mută în clădirea din Piața Mare nr. 184 / nr. 16, astăzi nr. 9, unde își amenajase în grădina din spatele curții un atelier fotografic / Glashaus-Atelier(?). Fotograful Theodor Glatz moare din cauza unei pleurezii la data de 3 aprilie 1871. ”
( Sursă informații: Konrad Klein, articolul „Der Fotograf Theodor Glatz” )
Interesantă este informația (eronată) care se poate citi la Wikipedia, și anume că Theodor Glatz ar fi preluat în 1855 un „atelier fotografic sibian” de la Pesky & Gévay! În anul 1855 Gévay Bela avea 14 ani. Adevarat este că Gévay și Pesky au întreținut între 1860 și1864 un atelier fotografic comun la Pesta. Pictorul Gévay Bela ( 1841 Pinkafö – 1909 Szeged ) a fost un fotograf renumit cu atelier propriu la Pesta, între 1864-80. Pictorul Pesky Ede / Eduard ( 1835 Pesta – 1910 Brașov ) a avut un atelier fotografic propriu la Pesta, între1861-63. În perioada 1870-1890 Pesky a lucrat ca fotograf în diferite orașe din România și Transilvania. Îl găsim la Buzău, Galați, București și scurt timp la atelierul fotografic Samuel Herter la Brașov, oraș unde se va întoarce la batrânețe și unde va muri în 1910. Nu există nicio informație, care ar dovedi existența uni atelier fotografic „Pesky & Gévay” în Sibiu, la mijlocul sec. al XIX-lea.
Verso
~~~o~~~
Brâurile late din piele, numite șerpar nu sunt doar o caracteristică a costumului popular tradițional românesc. Șerparul se găsește în toate costumele populare din Transilvania – românești, maghiare, săsești și roma. În portul popular săsesc, cingătoarea purtată de bărbați era de obicei îngustă, deși existau sate în care se purtau sherpari lați. De exemplu, brâul purtat de bărbații de etnie germană din zona Bistriței era deosebit de lat.
În Ardeal, brâul lat din piele se numește șerpar, în alte părți ale țării este cunoscut șub numele de chimir.
Termenul „chimir” derivă din turcă ( din cuvântul „kemer”, care înseamnă „cingătoare” ) și reflectă influențele orientale asupra îmbrăcămintei bărbaților din regiunile carpato-dunărene și balcanice.
