„Der kleine Rosengarten in der Berggasse in Hermannstadt” // „Mica Grădină de Trandafiri de pe strada Dealului din Sibiu”
Intrarea în Grădina Trandafirilor, str. Dealului 23/25 – desen de Juliana Fabritius-Dancu
Trebuie să recunosc că, uneori, există momente în viață în care este mai bine să nu-ți exprimi propriile gânduri, ci mai degrabă să te bucuri de frumusețea cuvintelor care izvorăsc din pana celor binecuvântați cu arta scrisului.
Vă ofer aici plăsmuirea în cuvinte Cîntări din Grădina Trandafirilor, scrisă și publicată de poata Adriana Moscicki pe pagina sa de Facebook „Călătorie în timp – Zeitreise – Idŭoutazás // Sibiu – Hermannstadt – Nagyszeben”.
* * *
Cîntări din Grădina Trandafirilor
Pentru că privighetoarea cînta aici și aroma trandafirilor o învăluia precum mătasa umerii femeilor, pe înserat… m-am încăpățînat sa caut edenul acesta uitat, Grădina Trandafirilor!
Am citit despre ea, știam unde se afla, știam ce a fost acolo și atît. Aș fi putut să construiesc în cap povestea, dar m-am încăpățînat să caut istoria ei mică, atmosfera, aroma, sensul. O grădină de trandafiri te face să visezi. O grădină de trandafiri este spațiu de evadare din rutina de zi cu zi…
În perioada Interbelică, exista în Sibiu un restaurant mic și modest, renumit pentru atmosfera intimă și plăcută, cunoscut sub denumirea de „Grădina Trandafirilor” (Rosengarten). Emilia Seibold, zisă domnișoara Mitzi, era proprietăreasă și ospătăriță. Clientela era, în majoritate, formată din studenți, muzicieni, artiști, tineri Sibieni neconvenționali, boemi, plin de vise și dornici de viață. Unii din ei se intorseseră de pe front și nu doreau altceva decît sa uite grozăviile trăite în timpul primului Război Mondial.
Restaurantul avea, pe lîngă sala de mese, și o grădină mare ințesată de trandafiri, cu mese și bănci și o popicărie proprie. Prin grădină curgea un pîrîu într-un canal relativ adînc, rămășita Citadelei ce nu s-a construit niciodată.
Ospătăreasa Mitzi baleta printre mese, servea băuturi, vinur și d-ale gurii, gustări simple dar apetisante, felii de pîine cu unt sau pastă picantă din brinză de burduf sau proaspătă, amestecată cu unt și boia dulce. Vinurile erau din zona Oraștie-Sebeș-Apold cumpărate de la vinăria lui Fronius. În luna mai se consuma o bautură tradițională, un punch din vin alb, vin spumos și aromată cu Vinariță, plantă ale cărei frunze îi dădeau un gust aparte.
Dar nu gustările acestea frugale, nici vinul nu erau motivul prezenței în Grădina Trandafirilor, ci întîlnirea cu prietenii, schimbul de idei, muzica, atmosfera. Aici se adunau seară de seară și ascultau, între altele, cîntecul „Privighetoarea”, poezie de Thedor Storm, recitau și citeau poeziile lui Hermann Löns, aici Fritz Gierlich, Dolf Hienz, Pua Kristyn, Gottlieb Brantsch și prietenii lor Sibieni se intreceau în a cînta, acompaniați de ghitări sau lăute, cintece studențești și cîntece din repertoriul popular din cartea, „50 de cântece din mica grădină de trandafiri”, culegere de cântece publicată pentru prima dată în 1916 de editura Eugen Diederichs din Jena…
Georg Hienz va păstra amintirea vremurilor și a propriului tată, Dolf Hienz, într-o cărticică apărută în 2001 sub titlul „Cîntece din Grădina Trandafirilor”. Volumul cuprinde, cîntece cu note și versuri auzite și cîntate în Grădina Trandafirilor. Și sînt convinsă că, undeva, în adîncul cuferelor sau în vreun sertar uitat, între fotografiile bunicilor, zace, fără să știm și să o recunoaștem, o imagine îngălbenită, poate puțin boțită, cu colțuri îndoite, din care zîmbește domnișoara Mitzi, purtîndu-și platourile cu gustări, din care ne privesc, cîntînd vesel, tineri ce au visat vrăjiți de trandafiri.
Adriana Moscicki ( 6 noiembrie 2015 )
* * *
Acestă ilustrație, un screenshot dintr-o filmare realizată de Lorenz Thal în 1989, arată casa de pe strada Dealului nr.23 ( vechea adresă: Berggasse Nr.15 ) unde se afla micul restaurant cu grădină de vară „Grădina Trandafirilor”.
Informații despre istoria micului restaurant, în germană crâșmă: Wirtshaus, cunoscut Sibienilor din perioada interbelică sub denumirea de „Grădina Trandafirilor”, aflăm și din cărțile de adrese ale orașului Sibiu din ultimul sfert al secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea.
La adresa Berggasse Nr.15 funcționa o distilărie de vin ars deschisă de proprietarul Gottfried Sebold în jurul anului 1880. Aproximativ 20 de ani mai târziu deschide și o crâșmă ( Wirtshaus ). În 1909, după moartea lui Gottfried, distilăria se închide dar crâșma a continuat să existe prin grija soției, Magdalene Seibold și mai târziu a fiicei, Emilie Seibold.
Cartea de adrese 1882: Seibold Gottfried, Brandweinbrenner, Berggasse 15 ( Dealului nr.23 )
Cartea de adrese 1911: Seybold Magdalene, Kessel-Brandweinbrennerswittwe, Berggasse15
Cartea de adrese 1933: Seibold Selma und Mitbesitzerin Seilbold Emilie, Gastwirtin, Berggasse 15
~~~o~~~
Această fotografie, cu valoare documentară, arată cele două clădiri, cu intrarea în Grădina Trandafirilor, strada Dealului nr.23 ( vechea adresă Berggasse Nr.15 ), fotografiate în anii 1920.
Pe vremea aceea, Emilia Seibold, zisă domnișoara Mitzi, era proprietăreasă și ospătărița micului restaurant cu grădină de vară. Micul restaurant familial oferea în după-amiezile însorite și cafea, ceai și prăjituri simple. Era fregventat cu plăcere și de cercuri de doamne ( Damenkränzchen ) și chiar de părinți cu copii. La măsuțe serveau două domnișoare îmbrăcate în haine de culoare închisă cu părul împletit în codițe și așezate în formă de spirală în jurul urechilor.
„Ospătăreasa Mitzi baleta printre mese, servea băuturi, vinur și d-ale gurii, gustări simple dar apetisante, felii de pîine cu unt sau pastă picantă din brinză de burduf sau proaspătă, amestecată cu unt și boia dulce. Vinurile erau din zona Oraștie-Sebeș-Apold cumpărate de la vinăria lui Fronius. În luna mai se consuma o bautură tradițională, un punch din vin alb, vin spumos și aromată cu Vinariță, plantă ale cărei frunze îi dădeau un gust aparte.”
În jurul anului 1940, Grădina Trandafirilor a fost închisă…
~~~o~~~
„50 de cântece din mica grădină de trandafiri” este o carte, culegere de cântece bine-cunoscută, cu texte de „poetul landelor” Hermann Löns, puse pe muzică de compozitorul Ludwig Rahlfs. Colecția de cântece a fost publicată pentru prima dată în 1916 de editura Eugen Diederichs din Jena și conține poezii populare, inspirate din natură, care tratează adesea tema landului Lüneburger Heide și înțelepciunile simple ale vieții.
~~~o~~~
Grădina de Trandafiri de pe strada Dealului din Sibiu // Der Rosengarten in der Berggasse in Hermannstadt
