„Promenade in Hermannstadt” ~ Carl Koller ~ um 1860 // „Promenadă în Sibiu” ~ Carl Koller ~ în jurul anului 1860
Ilustrația originală
Această interesantă litografie, cu valoare documentară a fost realizată în jurul anului 1860, după un desen de Carl Koller, la institutul litografic J. G. Bach în Leipzig. Ilustrație nedatătă este etichetată în partea stânga jos cu textul: „Gez. v. C. Koller” ( desenat de C. Koller ). În dreapta jos se află textul: „Lith. Anst. J. G. Bach in Leipzig” ( Institutul litografic J. G. Bach în Leipzig ).
Carl ( Károly ) Koller ( 28.01.1838, Sibiu – 26.11.1889, Budapesta ) a fost un pictor și fotograf transilvănean din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A lucrat împreună cu Theodor Glatz la Sibiu și în orașul Bistrița unde a întreținut un atelier fotografic.
Variantă editată alb-negru
Promenada Inferioară // Untere Promenade se afla între Cazarmă şi Poarta Leşurilor în zona B-dul Corneliu Coposu. În planurile orașului Sibiu apare doar sub denumirea de Promenade // Promenadă. De-a lungul timpului a purtat diferite denumiri: Promenadă (1943) / Promenada Invalizilor (1947) / B-dul 23 August (1949) / B-dul Spitalelor (1990), astăzi B-dul Corneliu Coposu (1996). Prelungirea Promenadei, de la Poarta Leșurilor până la str. Sării // Salzgasse, astăzi str. Constituției, se numea str. Cetății // Basteigasse / Promenada Invalizilor, astăzi B-dul Corneliu Coposu.
Promenada Superioară // Obere Promenade se afla între strada Berăriei şi strada Independenţei pe dâmbul de pământ, astăzi parcul Corneliu Coposu.
Promenada Mică // Kleine Promenade era situată pe strada Cetății, între Turnul Dulgherilor și Cazarma de Infanterie, în spațiul numit Zwinger, între zidul centurii a III-a și zidul exterior; astăzi se numește Parcul Cetății.
Pictorul și fotograful Carl ( Károly ) Koller fotografiat în jurul anului 1860 la Sibiu și în 1889 la Budapesta.
~~~o~~~
Din bibliografia cronicarului Emil Sigerus din Sibiu aflăm următoarele informații interesante despre istoria promenadelor:
În ultimul deceniu al sec.18 Magistratul Sibian hotărește crearea unui spaţiu de agrement în sudul oraşului, cu grădină şi promenadă după modelul grădinilor Vieneze Prater, Volksgarten, „Paradeisgartel”, cu alei umbrite de pomi și chioşcuri cu răcoritoare pentru „Publikul” orașului.
Primele lucrări de nivelare a terenului între Cazarmă şi Poarta Leşurilor au început deja 1791 şi au fost continuate cu ajutorul armatei.
În 1818 au fost amenajate scările de lângă Turnul Gros. În acelaşi an a fost ridicat, din ordinul baronului Kienmyer, la capătul Promenadei superioare un mic templu numit „Concordia“. Mai târziu templul va primi numele „Latzl” după medicul Dr. Josef Latzl.
În anul 1829 au fost inaugurate monumentul cu bustul împăratului Francisc I. şi piatra comemorativă în memoria colonelului Vecsey.
În iunie 1856 s-a amenajat pepiniera / școala orăşenească între Poarta Leşurilor și Bastionul Haller.
În anul 1827 renumitul cofetar elveţian R.D. Gaudenz construiește o cofetărie mică, așa-zisă „Refraichadă“, pe Promenada Inferioară, lângă cazarmă. Clădirea era vopsită în roşu iar în grădina se aflau postamente cu vaze de piatră. După 15 ani clădirea a intrat în posesia oraşului iar dupa 1852 a fost transformată în crâşmă.
La 1 iulie 1852 Gaudenz deschide pe Promenada Superioară noul „Pavilion elveţian”.
La capătul de sud al Promenadei Superioare se afla „Chioşcul de muzică”, o construcţie cu acoperiş proeminent sprijinit de stâlpi de lemn.
Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.
