Rendez-vous in Hermannstadt

Turnul Scărilor Sag – acuarelă realizată de pictorița, etnografa și scriitoare de limbă germană Juliana (Juliane) Fabritius-Dancu în anul 1963. Turnul Scărilor este singurul turn păstrat al primei incinte fortificate. Anul 1542 incizat pe Turnul Scărilor Sag în tencuiala fațadei spre Piață Huet vizibilă în acuarelă a fost eliminată împreună cu friza de tencuială de sub cornișă și cea deasupra trecerii boltite de pe fațada turnului de „specialiști-diletanți” cu ocazia unei renovări mai mult sau mai putin reușite!

1

Această ilustrație frumoasă de la sfârșitul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea arată Clădirea Societății Ardelene pentru Științele Naturii privită dinspre strada Harteneckgasse cunoscută astăzi sub denumirea de str. Cetății.
Clădirea cu destinaţia de muzeu și sediu al Societăţii Ardelene pentru Ştiinţele Naturii // Siebenbürgischer Verein für Naturwissenschaften. A fost inaugurată la 12 mai 1895. În discursul festiv Eduard Albert Bielz, pe vremea aceea președintele societății, și-a exprimat dorința ca noul muzeu: „…să devină un cămin pentru cele mai zeloase cercetări în toate domeniile istoriei naturale locale și un sălaș de studii științifice serioase, precum și un punct de plecare pentru răspândirea cunoștințelor caritabile.” // „…dass es eine Heimstätte eifrigster Forschung auf allen Gebieten der vaterländischen Naturkunde und ein Hort ernster wissenschaftlicher Studien, als auch ein Ausgangspunkt der Verbreitung gemeinnütziger Kenntnisse werde“!

Versiune editată alb-negru

Clădirea în stil neoclasicist a fost ridicată de către arhitectul clujean C.W. Friedrich Maetz cu destinaţia de muzeu și sediu al Societăţii Ardelene pentru Ştiinţele Naturii // Siebenbürgischer Verein für Naturwissenschaften, dar și ca sediu al Asociației Carpatine Ardelene // Siebenbürgischer Karpathenverein (SKV) înființat în 28 noiembrie 1880 – până la desființarea acestora în 1948. Imobilul care găzduiește astăzi Muzeul de Istorie Naturală a fost prima clădire construită cu destinație de muzeu de pe actualul teritoriu al României.
Antablamentul (atica) fațadei principale era inscripționat cu denumirea germană scrisă cu litere volumetrice: S. VEREIN FÜR NATURWISSENSCHAFTEN. și anul 1894 scris cu cifre romane MDCCCXCIV. (anul a supraviețuit).

0

Cartea poștală originală

Acest instantaneu interesant a fost realizat în jurul anului 1909 în Piațeta Coroana // Krone situată în intersecția străzilor Turnului // Saggasse și Târgu Vinului // Weinanger.
Fotografia arată măcelăria lui Friedrich Brandsch, care a funcționat la parterul clădirii str. Turnului nr.9 ( număr vechi 15 ). Pe fațada clădirii se vede firma măcelăriei „FRIEDRICH BRANDSCH” și pe cele două casete situate deasupra vitrinelor reclama „FLEISCHBANK” și „MÉSZÁRSZÉK”.

Stânga: variantă editată policrom <> o <> Dreapta: variantă editată alb-negru

Din cărțile de adrese din perioada antebelică, ( sfârșitul secolului 19 – începutul secolului 20 ), aflăm că Friedrich Brandsch era proprietarul imobilului, str. Morilor // Heidengasse nr.17 ( număr vechi ), unde se afla și sediul măcelăriei. În carte de adrese din 1933 măcelarul Friedrich Brandsch apare la adresa str. Morilor nr.35. În cărțile de adrese din 1911 și 1933 este listată și filiala măcelarului Brandsch, str. Turnului nr.9 ( 13-15 ), vizibilă în această fotografie.

Clădirea str. Turnului nr.9 se afla în proprietatea lui Schuster Karl din 1856 pînă la moartea acestuia survenită în jurul anului1902. Schuster Karl apare ultima dată în cartea de adrese din 1901. În cărțile de adrese din 1904, 1908 și 1911 apar ca proprietari „Moștenitorii lui Schuster Karl” ( Schuster Karl Erben ). În perioada interbelică clădirea se afla în proprietatea Asociaţiei măcelarilor din Sibiu // Hermannstädter Fleischhauergenossenschaft.
Măcelăria lui Friedrich Brandsch apare și într-o fotografie realizată cu ocazia ultimului târg de carne ținut în Piațeta Coroana la 1 iulie 1909.
Din cartea lui Emil Sigerus, „Cronica orașului Sibiu 1100-1929”, aflăm că în 7 iulie 1909 au fost interzise standurile de vânzare independente ale măcelarilor, vânzarea cărnii fiind permisă numai în magazine/ măcelării.

Informații despre clădirea str. Turnului nr.9 aflăm pe website-ul patrimoniu sibiu ro:
„La parter au funcţionat măcelarii casa aparţinând din primul deceniu al sec. XX Asociaţiei măcelarilor; S-a descoperit urmele unui cuptor de cupru şi o monedă din anul 1572. Aici a locuit pianista Maria Klein Hintz (1891 Braşov – 1980 Sibiu).”
Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0

Această frumoasă carte poștală ilustrată, cu „Salutări din Sibiu” // „Gruss aus Hermannstadt”, a fost publicată la editura Aron Palocsay din Brno, ( germană: Brünn ).
Cartea poștală tip LEVELEZÖ-LAP este semnată cu Iulică și adresată domnului Constantin Ionescu, str. Regele Ionițiu nr.9. Craiova. Cu toate că este datată 8 august 1901, a fost expediată abia în 21 august și a ajuns la Craiova pe 23 august.
Fotografia folosită pentru ilustrație arată Turnul Sfatului ( germană: Raththurm, ungurește: Tanácstorony ) din Sibiu cu trecerea boltită din Piața Mare // Großer Ring // Nagypiac spre Piața Mică // Kleiner Ring // Kispiac fotografiat la sfârșitul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea.

Vechiul ceas, stricat, de pe Turnul Sfatului a fost înlocuit în 1906 cu un ceas nou, iluminat pe timp de noapte, construit de firma lui Johann Ignaz Fuchs „J. I. Fuchs & Söhne” din Bernburg. Al doilea gang de trecere spre Piața Mică a fost amenajat la începutul anilor 1930 prin clădirea, Piața Mare nr.1, vizibilă în partea stângă a turnului. Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0

Instantaneu realizat într-o după-masă însorită pe strada Măcelarilor/ Mitropoliei // Fleischergasse // Mészáros utca la sfârșitul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea în Sibiu. În fundal se vede statuia Sfântului Nepomuk din Piața Mare // Großer Ring // Nagy Piac. Ilustrație din arhiva grupului Alt-Hermannstadt. 

0

Trei fotografii realizate în anii 1950 la stăvilarul din Turnișor. Stăvilarul se afla pe râul Cibin în zona unde se intersectează străzile Trandafirilor, Cucului și Ghiocelului. În urma inundației din 1935 s-a adăugat construcției o stavilă mobilă care permitea reglarea mecanică a debitului de apă cu ajutorul unui cilindru mobil din tablă masivă prevăzut în stânga și dreapta cu câte o roată dințată, care urca sau coborea pe două șine montate între doi stâlpi. Stavila mobilă a fost realizata după modelul proiectat de Ing. Roland Krausser de la Departamentul de urbanism al orașului Sibiu. Fotografii din arhiva familială.

0

Această pictură a fost relizată de un artist necunoscut la mijlocul secolului al XIX-lea, sigur înainte de 1860, deoarece rampa de urcare vizibilă în fața clădirii Piața Huet nr.4 a fost înlăturată în anul 1860, cum se poate citi în cartea lui Emil Sigerus, „Cronica orașului Sibiu 1100-1929”: „1860 13.4. – Die Sagstiege wird reguliert und die Auffahrtsrampe abgetragen.” // „1860 13.4. – Scara Sag ( Turnului ) este regularizată și rampa de urcare îndepărtată”.
Trebuie menționat un detaliu interesant, documentat de mâna artistului în acest tablou. La nivelul parterului imobilului Piața Huet nr.3 se vede intrarea boltită în pivnița clădirii și nicidecum ușa de intrare într-o cârciumă sau crâșmă à la Butoiul de Aur!
După cum dovedește un film de tip reclamă scurt metraj realizat în 1967, vinărie „Butoiul de Aur” a fost deschisă pe 21 iulie 1967 la parterul clădirii situată între Pasajul Scărilor ( germană, Pempflingerstiege / Pempflingertreppe ) și Scările Turnului ( Sagstiege ). Prin urmare, localul cunoscut sibienilor sub numele de „Butoiul de Aur” este o realizare ( ispravă ) din perioada comunistă!

Următorul fragment de text a fost preluat din cartea, „Istoria clădirilor comerciale ale Sibiului 1790-1990 / Orașul de Jos”, p.21-23, publicată la Editura Honterus Sibiu, ( HONTERUS – VERLAG HERMANNSTADT ), în 2024:
„În decembrie 1939 Friedrich Scheiner deschide vinăria „JIGA” în pivnița clădirii, cu vânzare pentru acasă ( 1940 ).
În 15 decembrie 1958 Trustul local de alimentație publică deschide un Centru de desfacere a vinurilor de Târnave, care vindea pentru acasă vinuri superioare din podgoriile Țigmandru și Laslea. Intrarea era din Pasajul Scărilor în fostele pivnițe ale clădirii.
În 21 iulie 1967 localul se redeschide după renovări. Se serveau vinuri din podgoriile Cotnari, Târnave si Drăgășani. Vinul se aducea și se servea la masă în căni de ceramică. Mesele aveau ca suport niște butoaie mai mari, iar scaunele erau sub forma unor butoaie mai mici.”

Ilustrație din arhiva grupului de facebook Alt-Hermannstadt.

Stânga: variantă editată policrom <> o <> Dreapta: variantă editată alb-negru

0

Vas de piatră din grădina Reședinței de Vară a Baronului Samuel von Brukenthal, str. Turnu Roșu // Rotenturm-Strasse, astăzi str. Constantin Noica. De-a lungul timpului cele două vase de piatră, realizate de sculptorul ardelean Simon Hoffmayer pentru Reședința de vară a baronului Samuel von Brukenthal, au fost mutate/amplasate în diferite locuri: Parcul Sub Arini // Erlenpark, Casa Societății // Gesellschaftshaus, Parcul Elisabeta // Elisabethpark (din fața fostului Palat de Finanțe al autorităților Austro-Ungare). Ilustrație din cartea lui Emil Sigerus „Vom alten Hermannstadt” // „Despre vechiul Sibiu” 1922.

0

Cimitirul evanghelic din fața Portii Leșurilor a fost în folosință din ~1554 până în anul 1917. Se presupune că cimitirul evanghelic împreună cu Portița Leșurilor au fost amenajate în perioada epidemie de ciumă din 1554. În anul 1917 s-au interzis înmormântări în cimitirele vechi din zona orașului. Începând din 1 decembrie 1917 s-au permis înmormântari doar în cimitirul orășenesc deschis în data de 3 decembrie 1907 pe Calea Dumbrăvii. Cimitirul evanghelic din fața Portii Leșurilor a fost desființat în anii 1970. Pe terenul fostului cimitir se află astăzi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu și Facultatea de Medicină, ULBS.
Ilustrație din cartea lui Emil Sigerus „Despre vechiul Sibiu” // „Vom alten Hermannstadt“ vol II. Cuvântul german „Partie” se poate traduce prin: partidă, parte, excursie, plimbare scurtă dar și teren, potecă sau parte dintr-o zonă.

2

Această frumoasă carte poștală tip LEVELEZÖ-LAP din perioada antebelică a fost tipărită la tipografia sibiană Jos. Drotleff. Clădirea care găzduiește astăzi Spitalul Clinic de Pediatrie Sibiu a fost construită în 1906 de Casa Generală de Economii Sparkassa // Hermannstädter Algemeine Sparkassa ca Sanatoriu, „Stadtpark-Sanatorium”. În 1934, Sanatoriul a fost transformat în Spitalul Dr. Martin Luther // Landeskirchliches Martin Luther Krankenhaus. Clădirea a fost proiectată de renumitul arhitect profesorul Karl Hocheder ( 1854-1917 ) din München și construită de arhitectul Hans Heckner.

Pe lângă finanțarea conductei de apă de izvor, a uzinei de ozon, a canalizării și a pavării străzilor din Sibiu, Casa Generală de Economii „Sparkassa” a construit și instituții/ întreprinderi proprii, care au contribuit la bunăstarea orașului, cum ar fi: noul hotel „Împăratul Romanilor”, sanatoriul din Parcul Orășenesc ( ulterior: Spitalul bisericesc Martin Luther ) și baia publică cu o piscină acoperită, identică cu cea a băii publice Karl Müller din München, situată sub Gasteig; ambele construite de profesorul de arhitectură din München Karl Hocheder ( 1854-1917 ), care a fost mai târziu profesorul lui Otto Czekelius ( 1895-1974 ) – arhitectul șef al orașului Madrid, apoi al orașului Sibiu.

La marginea dreaptă a fotografiei se vede Palatul ASTRA din Sibiu, proiectat de Aladár Baranyai și construit de arhitectul Josef Schuschnig împreună cu maistrul constructor Gustav Maetz în perioada anilor 1903-1905. „Casa Națională Centrală Astra” ( Palatul Asociațiunii ) a fost inaugurat la 19 august 1905.

Carte poștală din colecția privată Wolff.

0

Dincolo de Gara Centrală Sibiu, cunoscută sub numele de Gara Mare, se afla în trecut Suburbia Elisabeta sau Suburbia Gușteriței // Elisabeth-Vorstadt. În ziua de astăzi zona respectivă se numește Cartierul Lazaret. Pe parcela situată între Calea Gușteriței // Hammersdorfer Strasse, ( care leagă Sibiu de localitatea Gușterița // Hammersdorf ), strada Johann Sebastian Bach și strada Ana Ipătescu se aflau două clădiri construite în anii 1930 de Consistoriul Evanghelic cu destinație de grădiniță și școală cu predare în limba germană: Grădinița evanghelică și Școala Martin-Luther // Evangelischer Kindergarten und Martin-Luther Schule.

În cea de-a doua fotografie, realizată în jurul anului 1940, se poate citi pe fațada deasupra intrării următorul text: „ȘCOALA de COPII MICI ev. C.A. + Evang. Kindergarten A.B.”

În planul orașului Sibiu din 1926, clădirea școlii și strada care poartă astăzi numele de Johann Sebastian Bach încă nu apar. În planul din 1934 clădirea școlii este marcată cu nr.99 și listată la adresa Calea Gușteriței, Hammersdorfer-Str. 40: Școala primară evang. C.A. mixtă Nr.4, clasele divizionare și scoala pentru copii mici.
Evang. Volksschule A.B. für Knaben und Mädchen Nr.4, Parallelklassen und Kindergarten.

După naționalizare, clădirile au găzduit „Școală Profesională de Căi Ferate”, înființată în 1947. În 1972, școala a fost transformat în Liceul Industrial Nr.2 Căi Ferate Sibiu, redenumit în 1990 Grup Școlar Industrial de Transporturi Căi Ferate Sibiu. În 2010, clădirile au fost retrocedate Consistoriului Evanghelic și grupul școlar a fost mutat în clădirea fostului liceu IPAS.

În legătură cu numele Cartierului Lazaret, se poate menționa următoarea informație interesantă, mai puțin cunoscută sibienilor: În limba germană, zona de dincolo de Gara Sibiu poartă și denumirea uzuală de „Jenseits-Viertel”. Cuvântul „jenseit” înseamnă „dincolo”, în acest context „dincolo de gară”, dar are și înțelesul de „Lumea de dincolo”, echivalentul iadului sau raiului…
Ilustrații din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0

Ilustrație originală

Acest instantaneu interesant a fost realizată în anii 1930 pe strada Cetății, fosta Harteneck Gasse din Sibiu. Turnul Dulgherilor, în germană Zimmermannsturm, ( în latină turris carpentariorum ), vizibil în această fotografie, a fost construit în secolul al XIV-lea și făcea parte din cea de-a treia centură de fortificații a orașului Sibiu.
La marginea stângă se poate observa un detaliu interesant. Este vorba despre reclama de deasupra intrării în restaurantul cu grădină de vară KENZEL, care se afla în perioada interbelică în partea de sud-vest a parcului actualului Muzeu de Istorie Naturală. Crâșmarul Franz Kenzel, proprietarul restaurantului „Kenzel” situat în clădirea de pe str. Cetății colț cu pasajul spre str. Tipografilor, închiriase o parte din terenul parcului pentru restaurantul cu grădină de vară.
Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

Stânga: variantă editată policrom <> o <> Dreapta: variantă editată alb-negru

~~~o~~~

>> Vechiul restaurant de lângă teatru s-a deschis în 1789 odată cu deschiderea hanului de lângă Turnul Cositorilor (demolat), han cunoscut sub numele de „Gasthaus Kaiser von Österreich”. Dintre arendașii restaurantului de amintit Johann Hübner și Gottfried Retsch. Hanul este demolat în 1876.
Pe locul rămas liber Societatea pentru Înfrumusețarea orașului ( Vereins zur Verschönerung der Stadt Hermannstadt ) amenajează în 1880 un frumos parc.
Între timp, mai precis din a doua jumătate a secolului 19, se deschide restaurantul „Pardon Café” vis-à-vis de teatru la adresa din prezent Tipografilor 11. A purtat inițial denumirea de „Zum Kronprinzen”. Este preluat din jurul anului 1882 de Adolf Kenzel sub denumirea de „Zum Zwischenakt” dar era cunoscut și sub denumirea de „Restaurantul Teatrului”. După moartea lui Adolf în 1922 urmează fiul lui, Franz Kenzel, care deschide și o grădină de vară lângă teatru pe locul vechiului han. Din 1935 restaurantul – gradină este preluat de G. Maksay, iar din 1939 de Hans Schuster care avea și restaurantul „Sibiul Vechi”. A continuat să fie restaurant până la naționalizare. << Sursă informație: Marian Bozdoc

0

Această fotografie interesantă a fost făcută la Sibiu, probabil pe 18 iunie 1911, cu ocazia primei ediții a „Zilei Florilor” // „Blumentag”, organizată de către Asociaţia Femeilor pentru susţinerea financiară a Școlii Evanghelice de Fete din Sibiu.
Instamtaneul a fost făcut pe strada Nicolae Bălcescu, pe atunci, strada Cisnădiei // Heltauergasse // Disznódi utca, cunoscută Sibienilor și sub numele de Corso. În partea dreaptă se vede intrarea în curtea clădirii N. Bălcescu nr.29, pe atunci nr.35, aflată în proprietatea lui Sigmund Ferderber. În clădirea situată în curtea parcelei a fost inaugurat, la 25 decembrie 1936, cinematograful CORSO, care în perioada comunistă a devenit cinematograful PACEA. În partea stângă a fotografiei se vede, pe fațada clădirii de la nr.27, pe atunci nr.33, reclama magazinului de pălării KARL NIEDERMAIER. Clădirea a fost proprietatea familiei Niedermaier de la sfârșitul seolului al XIX-lea până la naționalizare.

Textul sub ilustrație, „Blumentag in Hermannstadt, 1911(?), Foto: Eugen Lieblich (Bildarchiv Arch. Hermann Balthes, Hermannstadt).”, ne informează că fotografia, care a fost realizată probabil în timpul primei ediții a Zilei Florilor în 1911, a fost făcută de Eugen Lieblich și se află în colecția arhitectului Hermann Balthes din Sibiu.
Sursă ilustrație, Konrad Klein.

0

Această frumoasă carte poștală ilustrată, publicată de editura de artă Markus Munk din Vienae, a circulat în luna decembrie 1910 între Viena și Sibiu. Ilustrația cu inscripția „Fröhliche Weihnachten !”, ( Crăciun fericit ! ), este etichetată pe verso cu textul „Nr. 465, M. M. VIENNE, M. MUNK.”

Cartea poștală, expediată din Viena la 22 decembrie 1910, este semnată „Frieda” și adresată domnișoarei Grete Pankievits, domiciliată în strada Wintergasse, astăzi strada Timotei Popovici nr.11 din Sibiu.
Pe verso se află următorul text, scris de mână cu cerneală albastră: „Glückliches Neujahr, nelbst vielen Grüßen, Frieda / Wien, Dez. 1910”. | ”Frl. Grete Pankievits, Nagy-Szeben, Wintergasse 11, Ungarn”
Cartea poștală se află în colecția privată Wolff.

0

Această deosebit de frumoasă fotografie a fost făcută pe Promenada Arinilor în Parcul Sub Arini din Sibiu, probabil pe 18 iunie 1911, cu ocazia primei ediții a „Zilei Florilor” // „Blumentag”, organizată de către Asociaţia Femeilor pentru susţinerea financiară a Școlii Evanghelice de Fete din Sibiu.

În limba germană parcul se numește Erlenpark, tradus Parcul Arinilor. Toponimul „Sub Arini” este o traducere a denumirii germane, „Unter den Erlen” care se referă la cele două alei, umbrite de copaci (arini), amenajate 1857/58, unde promenau sibinii „sub arini” pe „Promenada Arinilor”, în limba germană „Erlenpromenade”.
În 1882 terenul din Valea Arinilor // Erlental a fost dat în grijă „Asociației de Înfrumusețare a Orașului Sibiu“ // „Stadt Verschönerungsverein“. Începând din anul 1881, zona cuoscută sub numele de Sub Arini // Unter den Erlen devine parc și apare în presa locală și documentele vremii sub denumirea de Parcul Sub Arini // Erlenpark!
Vezi cronică lui Emil Sigerus: „1882 / 16.3. – Der Verschönerungsverein beginnt mit der Anlage des Erlenparkes.” // „1882 / 16.3. – Asociația pentru înfrumusețare începe amenajarea parcului Erlenpark ( Sub Arini ).”

Chiar dacă nu vom afla niciodată povestea femeii solitare înveșmântată în alb, darămite identitatea acesteia, imaginația noastră ne oferă o călătorie imaginară într-un univers de mult apus…
Ilustrații din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

La o privire mai atentă, se observă că acest instantaneu este de fapt o ilustrație realizată pe baza unei reproduceri fotografice, din care a fost retușat/ șters textul „Hermannstadt, Erlenpromenade”, care în versiunea originală era vizibil în partea de jos a ilustrației!

Versiunea originală cu textul, „Hermannstadt, Erlenpromenade”.

0

Aceste două fotografii alb-negru, cu valoare documentară, au fost făcute în anii 1950 în Piața Mică // Kleiner Ring // Kispiac din Sibiu. Instantaneele au fost realizate de tatăl meu, Otto R. Wolff, și se află în arhiva familiei Wolff.
Artistul imortalizat în cele două fotografii alb-negru nu este renumitul acrobat pe sârmă Arthur Strohschneider, care, într-adevăr, a oferit locuitorilor sibieni o reprezentație artistică pe sârmă în același loc în Piața Mică, însă cu câteva decenii mai devreme, în 1933!

~~~o~~~

„Profesorul” Arthur Strohschneider provenea dintr-o familie de funambuli din regiunea Ausseerland, regiunea Salzkammergut din landul austriac Stiria. El era cel mai faimos membru al acestei familii. Erau atât de populari încât, în limbajul popular, funambulii erau adesea numiți „Strohschneider”. Titlul de profesor îl moștenise de la tatăl său, care purta același nume și care, după o reprezentație în fața împăratului italian Victor Emanuel al III-lea, fusese numit „Professore Arturo Strohschneider”.

La spectacolele lui Arthur Strohschneider din martie 1933 în Sibiu, sârma era întinsă între două suporturi construite din bârne rotunde, fixate de acoperișul clădirii Associației Comerciale ( Casa Hermes ), Piața Mică nr.11, și clădirea Parohiei Romano Catolice, Piața Mică nr.3. Pe sârmă, Strohschneider a mers cu bicicleta, a luat masa ( cu masă și scaun ) sau a imitat mersul unui bețiv. Despre acest eveniment s-a relatat în ziarul Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt din 3, 4 și 5 martie 1933.
Aproape un an mai târziu, Strohschneider a suferit o fractură la braț, în urma unei căzături în timpul unui spectacol susținut la Reșița, pe care a vrut să o trateze la Budapesta. Pe drum, s-a îmbolnăvit de pneumonie, la care a sucumbat câteva zile mai târziu într-un sanatoriu, cum se poate citi în ziarul Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt din 17 aprilie 1934.

Două fotografii făcute la începutul lunii martie 1933 de renumitul fotograf sibian Emil Fischer, în Piața Mică.

0

Această pictură frumoasă, cu valoare documentară, a fost realizată de artistul Karl Eduard Closius ( 1893-1959 ) la începutul anilor 1930. În pictura lui Closius se vede strada Pempflinger privită de pe vechiul pasaj pietonal desființat în jurul anului 1933, aflat între Turnul de Poartă și curtea Bisericii Evanghelice din Piața Huet.

În partea stângă a picturii se recunoaște fațada nord-vestică, cu bovindou cu console profilate, a clădirii Casa Altemberger / Pempflinger. În partea dreaptă a picturii se vede casa de la nr.16 în fața căruia se afla un pasaj pietonal care lega strada Pempflinger, ( astăzi str. Alexandru Odobescu ), de strada Entengasse // Rațelor, ( astăși str. Moș Ion Roată ). Dincolo de casa de la nr.16 se vede o clădirea cu acoperiș în două ape teșit. Este clădirea de pe parcela nr.18 numită „Casa cu lei” deoarece pe fațada nord-vestică a clădirii se aflau două basoreliefuri pictate reprezentând tema biblică „Proorocul Daniel în Groapa cu lei”. Casa respectivă a dat numele complexului de clădiri „Löwengrube” // „Groapa leilor” sau „Groapa cu lei”, situat între străzile Alexandru Odobescu și Moș Ion Roată, numită ante 1947 strada Rațelor // Entengasse.
Clădirile vizibile în fundal se află pe actuala stradă Centumvirilor, cunoscută sibienilor sub denumirea de Spinarea Câinelui // Hundsrücken. Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0

Această fotografie cu valoare documentară a fost realizată de fotograful Wilhelm Neudörfer în anii 1870 din turla bisericii Sfinții Apostoli Petru și Pavel, situată pe strada Reconstrucției. Fotografia în format cabinet este etichetată pe verso cu reclama atelierului fotografic, * W. NEUDÖRFER * PHOTOGRAPH * HERMANNSTADT *.

Cartea poștală originală

În perioada anilor 1878-1882, Wilhelm Neudörfer a deținut un atelier fotografic în Sibiu, pe care îl cumpărase în jurul anului 1878 de la fotograful Hermann Büchner ( 1821-1890 ).
În 1857, este menționat atelierul fotografic înființat de Büchner în clădirea farmacistului August Teutsch, la adresa ulița Promenadengasse Nr.264 ( redenumită Reissenfelsgasse Nr.7, azi, strada Gheorghe Lazăr nr.5 ).
În jurul anului 1860, Büchner apare cu un atelier fotografic pe strada Reispergasse Nr.391 ( azi, strada Avram Iancu nr.9 ).
În jurul anului 1865 îl găsim cu atelierul fotografic pe strada Heltauergasse Nr.134 ( azi, strada Nicolae Bălcescu nr.18 ). La început Büchner lucra împreună cu fotograful Alois Zigler, din 1870 cu Alexander Maierhofer și din 1875 cu Ludwig Cseidi. În jurul anului 1878, Wilhelm Neudörfer cumpără atelierul lui Büchner.

Stânga: variantă editată policrom <> o <> Dreapta: variantă editată alb-negru

Este posibil ca placa de sticlă originală, folosit de fotograful W. Neudörfer, să fi fost realizată înainte de 1878, mai precis între 1862 și 1875, deoarece Neudörfer a cumpărat atelierul fotografic, înclusiv arhiva predecesorului său Hermann Büchner.

În 1875, Ilustratorul Johann J. Kirchner ( 1846 – 1889 ) a realizat o xilogravură, o panoramă a orașului Sibiu, după o fotografie făcută din turla bisericii Sfinții Apostoli Petru și Pavel, situată pe strada Reconstrucției.

Din 1853, orașul Sibiu era conectat la rețeaua telegrafică europeană pe traseul Viena – Timişoara – Sibiu. Posturile telegrafice au fost instalate și dotate cu aparatura necesară de către Austria. Stâlpii de telegraf vizibili în prim plan se aflau de-a lungul râului Cibin, pe actuala stradă Malului.

~~~o~~~

Următoarele două fotografii arată terenul extramuros, aflat între centura a patra și râul Cibin după dărâmarea bastionului Sag // Sagbastei în 1852 și demolarea zidului incintei cu Turnul Poarta Sag // Sagtorturm ( numit Turnul Croitorilor // Schneiderturm ) în anul 1858. Casa pichetul de pompieri // Feuerpiquett, aflată în incinta bastionului, nu a fost demolată. După 1852 a fost transformată în casa de accize vin // Wein Accis Haus. Această casă, vizibilă în ilustrație xilogravată și în fotografia realizată după ridicarea clădirii Oașia în anul 1919, a fost demolată la începutul anilor 1920 când s-a amenajat Piața Lemnelor // Bauholzplatz, astăzi Piața Cibin.

Stânga: Strada Turnului aproximativ 1880 // Saggasse um 1880.
Dreapta: Piața Lemnelor și clădirea Oașia 1919 // Bauholzplatz und Oașiagebäude 1919.

Bastionul Sag și Turnul Poarta Sag // Sagbastei und Sagtorturm în 1846.

0

Fotografia originală cu valoare documentară folosită pentru acest colaj a fost realizată în 1911, pe strada Mitropoliei în Sibiu. În fotografia respectivă lipsește clădirea bisericii care a precedat actuala biserică Sf. Ioan // Johanniskirche!
Prima biserică, Sf. Johannis // Johanniskirche, a fost construită între 1881 și 1883 și demolată în 1910. Biserica a fost dărâmată din cauza deteriorărilor produse de terenul instabil. În 1911-1912, a fost ridicată biserica actuală, Sf. Ioan // Johanniskirche, conform planurilor arhitectului sibian Josef Bedeus von Scharberg ( 1889~1960 ).

În partea stângă a fotografiei colorată manual se vede clădirea construită în 1892, cu firma „Librăria Arhidiecezană” pe fațadă. Despre această tipografie și librărie se poate citi următoarele informații pe websiteul patrimoniu sibiu ro:
„„Librăria și Tipografia Arhiodicesei a fost înfiinţată de Şaguna în 1850. Este cea mai veche tipografie în funcţiune din România. În clădire se afla redacţia la Telegraful Român, cel mai vechi ziar cu apariţie neîntreruptă din S-E Europei! și redacţia la Carpaţii, ziar naţional independent, primul număr 13 aprilie 1919.”

~~~o~~~

Fotografia „originală”, retușată/ suprapictată manual, utilizată pentru colaj. În această variantă lipsește rigola mediană!

~~~o~~~

Carte poștală realizată cu ajutorul clișeului negativ original. În această ilustrație apare rigolă mediană.

Strada Mitropoliei fotografiată în al doilea deceniu al secolului al XX-lea, după edificarea actualei biserici Sf. Ioan // Johanniskirche în 1912.

~~~o~~~

Această fotografie interesantă cu valoare documentară a fost realizată în Sibiu pe strada Dr. Ioan Lupaș // Hecht Gasse, la sfârșitul secolului al XIX-lea, de fotograful Wilhelm Auerlich ( 1853-1917 ), care intreținea un atelier fotografic în Sibiu pe str. Nicolae Bălcescu // Heltauergasse nr.53.
În partea stângă a fotografiei se vede Parcul Orășenesc // Stadtpark, astăzi Parcul Astra. În partea dreaptă, în fundal, se vede zidul cu poarta de intrare în curtea imobilului cunoscut sub denumirea de „Villa Conradi”, situată pe terenul bastionului Soldisch. Astăzi se află pe terenul respectiv Complexul de Servicii Comunitare „Prichindelul”.

~~~o~~~

În partea stângă a fotografiei realizată la sfârșitul secolului al XIX-lea se recunoaște silueta primei biserici, Sf. Johannis // Johanniskirche, construită între 1881 și 1883! Pe fațada clădirii de colț construită în 1882 la intersecția străzilor Mitropoliei și Poștei se vede reclama bilingvă, în română și germană, a băncii Albina.

Ilustrații din arhiva grupului de facebook Alt-Hermannstadt.

~~~o~~~

Biserica de pe „Soldisch”

O clădire predecesoare a actualei biserici Sf. Ioan // Johanniskirche a fost construită împreună cu întregul complex al casei Teutsch între 1881 și 1883, ca lăcaș de cult pentru locuitorii noului cartier Iosefin // Josefstadt din Sibiu. Clădirile se află pe un teren numit „Soldisch”, care se întindea odinioară între cele două ziduri ( de fortificații ) ale orașului. La inițiativa lui Friedrich Müller, care a devenit ulterior parohul orașului Sibiu și episcop al Bisericii Naționale, complexul a fost construit pentru a înlocui biserica Arcadelor // Laubenkirche de pe Piața Mică.

La 10 noiembrie 1883, cu ocazia sărbătorii comemorative a lui Luther ( 400 de ani de la naștere ), biserica și orfelinatul sunt sfințite, acesta din urmă primind numele de Casa Luther // Lutherhaus. Biserica Johanniskirche își primește numele în memoria fondatorului Johannes Engelleiter, pastor în Turnișor // Neppendorf, și a apostolului și evanghelistului Ioan // Johann.
Din cauza stării avariate, biserica trebuie demolată în 1911, după numai 26 de ani. Din cauza terenului instabil, încă din 1909 se observau daune ireparabile, astfel încât a trebuit să se ia imediat în considerare reconstrucția completă a bisericii și a locuinței adiacente a directorului orfelinatului. În același loc se construiește o nouă biserică mai mare. Arhitectul este Josef Bedeus von Scharberg. Noua biserică Sfântul Ioan // Johanniskirche este sfințită la 10 noiembrie 1912…
( Considerație istorică de Frank-Thomas Ziegler. Traducere din limba germană. Sursă: Casa Teutsch Sibiu. )

0

Această interesantă pictură a fost realizată de artistul sibian August Sporner în anii 1870, după inaugurarea hotelului Neurihrer în 7 noiembrie 1872. Clădirea cu reclama hotelului NEURIHRER pe fațadă se află pe strada Nicolae Bălcescu nr.9, ( anterior, str. Cisnădiei / germană, Heltauergasse / maghiară, Disnódi Utca nr.11 ), în Sibiu.

Ilustrația originală

În cărțile de adrese ale orașului Sibiu din perioada anilor 1875-1896, hotelierul Neurihrer Peregrin este menționat ca proprietar al clădirii din strada Heltauergasse nr.11: 1875 Neurihrer Peregrin, Heltauergasse 11, alte Nr.175 ; 1896 Neuri(e)hrer Peregrin, Hotelier, Heltauergasse 11.
În cărțile de adrese din perioada anilor 1887-1904, pictorul August Sporner este listat ca funcționar public la Banca Generală de asigurări „Transsylvania” SA din Sibiu ( Allgemeine Versicherungsbank „Transsylvania” AG ).
Ilustrații din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

Stânga: variantă editată policrom <> o <> Dreapta: variantă editată alb-negru

Site-ul patrimoniu sibiu ro ne aduce aminte că în 21 septembrie 1879 aici a fost găzduit renumitul compozitor Johannes Brahms:
„După mijlocul sec. XIX locaţia este preluată de Peregrin Neurihrer care deschide Hotelul Neurihrer (cu restaurant).
În 21 sept 1879 aici este găzduit Johannes Brahms.
Hotelul este preluat de Hermannstadter Sparkasse care modifică clădirea prin adăugarea etajului II şi prin apariţia vitrinelor la stradă. Noua clădire este inaugurată la începutul lui 1898. Un an mai târziu hotelul este cumpărat de Ev. Kirchengemeinde A. B. care îl foloseşte ca hotel şi casă de oaspeţi. Arendaşii hotelului erau Haydecker u. Casper, adică cei care se ocupau şi de hotelul Împăratul Romanilor [ germană, Römischen Kaiser ].
În stânga clădirii spaţiul comercial deschis în 1898 a fost dedicat magazinelor de încălţăminte, primul fiind cel al lui M. Bachholzky, urmat de Fritz Geisberger, Franz Geisberger (:La Cisma Roşie” până după război).
Spaţiul comercial din dreapta a avut primul chiriaş pe Moritz Schul din 15 martie 1898 care şi-a deschis un magazin de modă, urmat de magazinul lui M. Breckner până la primul război mondial şi de magazinele lui J. H. Rosenthal şi Josef Binder & A. Salmen în perioada interbelică.”

0

Listă cu restaurante sibiene preluată din cartea de adrese Sibiu editată 1933 în limba germană.

La Luceafărul – Am Bahnhofplatz // Piața Gării
Bere Luther – König Ferdinandring 11 // Piața Mare 11
Boulevard – Einigkeitsplatz 10 // Piața Unirii 10
Central – Elisabethgasse 76 // str. 9 Mai 76
Ardeal – Elisabethgasse 89 // str. 9 Mai 89
Zum Nussbaum // La Nucul – Salzgasse 43 // str. Sării/ str. Constituției 43
Drei Eichen-Restauration // Restaurantul Trei Stejari – Drei-Eichenstrasse 11 // str. Trei Stejari/ Bâlea 11
Gambrinus – Königin Mariagasse 42 // str. Nicolae Bălcescu 42
Villa Flora – Octavian Gogastrasse 17 // Calea Dumbrăvii 17
Zum Eisenbahner // La Feroviarul(?) – Elisabethgasse 74 // str. 9 Mai 74
Zum goldenen Hirsch // La Cerbul de Aur – Königin Mariagasse 10 // str. Nicolae Bălcescu 10
Theaterrestauration // Restaurantul teatrului – Harteneckg. 18 // str. Cetății 18
La Săliștean – Kleiner Ring 25 // Piața Mică 25
Moldova – Rosenanger 8 // Târgu Peștelui 8
New York – Saggasse 26 // str. Turnului 26
La Poenaru – Rosenanger 7 // Târgu Peștelui 7
Popa Luca – Elisabethgasse 66 // str. 9 Mai 66
Zum Jägerhorn // La Cornul Vânătorului – An der Leschkircherstrasse, gegenüber dem Munitionsdepot, ohne Hausnummer // Calea Nocrichului / Stefan cel Mare, vis a vis de depozitul de muniție, fără număr de casă
Römischer Kaiser // Împăratul Romanilor – Königin Mariagasse 2 // str. Nicolae Bălcescu 2
La Decebal – Burgergasse 16 // str. Ocnei 16
Zum weissen Lamm // La Mielul Alb – Burgergasse 11 // str. Ocnei 11
Thomasdiele // Odaia Thomas – Schmiedgasse 19 // str. Faurului 19
Thomaskeller // Pivnița Thomas – Honterusgasse 6 // str. Alexandru Papiu-Ilarian 6
Bahnrestauration // Restaurantul gării – Bahnhofgebäude, Bahnhofplatz 6 // Clădirea gării, Piața Gării 6
Zum goldenen Traum // La Visul de Aur – Metropoliegasse 36 // str. Mitropoliei 36
Unicum – Königin Mariagasse 38 // str. Nicolae Bălcescu 38
Vâlcea – Elisabethgasse 89 // str. 9 Mai 89
Volksbierhalle // Hala populară de bere(?) – Kleiner Ring 12 // Piața Mică 12
Zum Roten Hahn // La Cocoșul Roșu – Elisabethgasse 61 // str. 9 Mai 61

2

Această pictură frumoasă cu valoare documentară a fost realizată la începutul anilor 1930 de artistul Karl Eduard Closius ( 1893-1959 ). În tabloul pictorului Closius se văd clădirile de pe partea de nord-vest a străzii Pempflinger, ( astăzi, str. Alexandru Odobescu ), privite dinspre strada Entengasse ( str. Rațelor / astăzi, str. Moș Ion Roată ).

În partea stângă a picturii se vede casa nr.16, în fața căruia se observă pasajul pietonal cu arcada zidită, care lega cele două străzi. Lângă casa de la nr.16 se află clădirea de pe parcela nr.18 numită „Casa cu lei”, ( germană, „Haus mit Löwen” ), deoarece pe fațada nord-vestică se aflau două basoreliefuri pictate, care reprezentau tema biblică „Proorocul Daniel în Groapa cu lei”. Casa respectivă a dat numele vechiului complex de clădiri cunoscut sub toponimul „Groapa leilor” sau „Groapa cu lei”, ( germană, „Löwengrube” ), situat între străzile Alexandru Odobescu și Moș Ion Roată.
Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0

Carte poștală de tip LEVELEZÖ-LAP, tipărită la sfârșitul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, circulată în 1902. În partea de jos a ilustrației se află textul: „Reispergasse | Hermannstadt – Nagy-Szeben – Sibiiu”. În fundal se vede biserica mănăstirii Ursulinelor ridicată în 1474 de călugării dominicani.

La marginea dreaptă a fotografiei se vede casa de pe parcela Avram Iancu nr.16. Pe site-ul patrimoniu sibiu ro se găsesc următoarele informații interesante despre această clădire:
„Casa Böbel, sec. XIV, este cea mai veche casă de locuit din Sibiu şi probabil cea mai veche casă de locui păstrată pe actualul teritoriu al României!
Se presupune că era o casă de meşteşugar sau de negustor, singurul proprietar cunoscut din secolele XV fiind Neugeborn, un aurar. In jurul anului 1850, proprietar ajunge starostele breslei brutarilor, Johann Böbel (n.1824-d.1887).
După moartea lui Bobel, casa trece pe rând în posesia lui Alois Gerzer, Franz Reissenberger, Julius Steiger pentru ca după primul război mondial să fie cumpărată de avocatul David Samson.
Casa a fost cumpărată în 1941 de Octavian L. Veştemean care se mută aici cu întreaga familie şi decide să mute şi tipografia pe care o deţinea în strada Tribunei, ”Tipografia şi Prima Fabrică Română de Ştampile”. Casa Veştemean scapă ca prin minune de naţionalizare, deoarece în 1949 proprietarul ”donează” statului tipografia. Octavian Veştemean nu se depărtează însă de carte, deschizând un atelier de legătorie, unde lucrează ca particular până în 1978, când se stinge din viaţă.
Până la sfârşitul sec. XIX aici funcţiona Vinăria Böbel. În 1919 se deschide un atelier de lăcătuşerie, pe urmă o legătorie de cărţi, iar pentru scurt timp tipografia Oastea Domnului. Din 1941 Tipografia O. Veştemean până în 1949.”
Ilustrație din arhiva grupului de facebook Alt-Hermannstadt.

Stânga: variantă editată policrom <> o <> Dreapta: variantă editată alb-negru

0

Turnul Sării fotografiat în perioada anilor 1860-1870, sigur după 1862, dinspre strada Avram Iancu, ( atunci, str. Reispergass ). În centrul reproducerilor fotografice se vede podul pietonal din lemn care permitea trecerea dinspre actuala stradă Avram Iancu spre Biserica Ursulinelor. Podul din lemn a fost construit în anii 1860 după ce a fost demolat vechiul pod zidit, pavat cu piatră.(*)

Turnul Sării făcea parte din cea de-a treia centură de fortificații, construită la mijlocul secolului al XIV-lea. Când turnul a fost demolat în 1890, s-a constatat că era construit în întregime din cărămizi, ceea ce înseamnă că probabil a fost reconstruit în același timp cu construirea mănăstirii dominicane, în jurul anului 1474. În 1501, Turnul Sării este menționat deoarece în apropierea lui erau cazați bolnavi. În 1553, turnul a fost vândut pentru 116 de galbeni ( Gulden ). În anul 1772, orașul a cedeat Turnul Sării călugărițelor ursuline. În 1890, turnul și poarta de dedesubt au fost demolate.

Pe latura nordică a Bisericii Ursulinelor, între primele trei contraforturi ale navei, se află o capelă cu ferestre gotice trilobate. Turnul Sării era poziționat în aproximitatea bisericii, între contraforturile patru/ cinci ( peretele navei ) și contraforturile șase/ șapte ( peretele corului ).
Al șaselea contrafort al bisericii se afla aproximativ pe aliniamentul vechiului zid al celei de-a treia centuri de fortificație! Dacă luăm în considerare faptul că de-a lungul zidurilor celui de-al treilea și al patrulea inel al orașului medieval, intramuros exista un coridor liber accesibil către galeriile și turnurile de apărare, atunci este evident că partea de sud-vest a bisericii, corpul navei, se afla pe un teren construibil în interiorul centurii a treia de fortificație, iar corpul nord-estic, corul, se afla pe terenul fostului coridor cât și pe un teren situat în afara perimetrului Orașului de Sus.
În anul 1457 a fost construit al patrulea zid de incintă, care a inclus Orașul de Jos în sistemul de fortificații. Prin urmare, clădirea mănăstirii dominicane a fost ridicată în interiorul orașului fortificat.

(*) În planul orașului Sibiu realizată de Johann Böbel ( 1824-1887 ), în 1882/1883 după o litografie de F. A. Robert Krabs și un desen de F. Dimitrowits din 1875 găsim următorul text explicativ scris de mâna artistului referitor la Str. Avram Iancu // Reisper Gasse și podul din fața Bisericii Ursulinelor // Ursulinenkirche:
Textul original în limba germana
„6. Im Jahr 1860 ist die gemauerte mit Steinpflaster versehene Überfahrts Brücke (Verbindung Reispergasse mit der Sporer Gasse) abgetragen und eine hölzerne Gehbrücke ersetzt worden.”
„7. Im Jahr 1862 ist auch das Häuschen ( Widwe Lauterbach ) abgetragen worden, neben der Brücke.”
Traducerea în limba română
„6. În anul 1860 a fost demolat podul zidit, pavat cu piatră, care făcea legătura între strada Reispergasse ( Avram Iancu ) și strada Sporer Gasse ( General Magheru ) și înlocuit cu un pod, pasarelă din lemn.”
„7. În anul 1862 a fost demolată și casa vaduvei Lauterbach, clădirea se afla lângă pod.”

~~~o~~~

Pe partea dinspre oraș se afla o galerie zidită, alipită de turn, care ducea către încăperile de la primul etaj. Etajul superior era accesibil printr-o scară de lemn. Acest coridor de acces din fosta stradă Reispergasse, astăzi Avram Iancu, se afla deasupra gangului boltit al porții de intrare în Orașul de Sus.
Din fotografiile realizate la mijlocul secolului al XIX-lea reiese că galeria zidită se afla între contrafortul trei și contraforturile patru/ cinci al lăcașului de cult (**). În peretele galeriei, deasupra gangului boltit al porții, se aflau două deschideri orizontale, ușor curbate în partea superioară, o firidă verticală și o ușă prin care probabil se putea coborî pe o scară care nu mai apare în fotografiile cunoscute.
La capătul sud-estic al galeriei se afla o ușă amenajată în zidul bisericii. Prin această ușă se putea ajunge din nava bisericii la încăperile situate în Turnul Sării. Trecerea de la galeria turnului la lăcașul de cult a fost amenajată cel mai probabil după 1772, anul în care orașul a cedeat Turnul Sării călugărițelor ursuline.
În timpul unor lucrări de renovare a fațadei nord-vestice a bisericii, arcul din cărămidă și urmele trecerii zidite au devenit vizibile!
(**) Galeria zidită apare și în planul orașului Sibiu întocmit în 1875. În acest plan, Turnul Sării este marcat cu numărul 28. În cartea de adrese din 1873 este listat la nr.28 Mănăstirea Ursulinelor: Reispergasse, Nr.alt 372, Nr.neu 28 – Ursuliner Kloster, ( strada Avram Iancu, număr vechi 372, număr nou 28 – Mănăstirea Ursulinelor ).

~~~o~~~

Stânga:
Această fotografie documentară a fost realizată de cunoscutul fotograf sibian Emil Fischer ( 1873-1965 ), la mijlocul lunii iulie în 1890, în timpul demolarii turnului de poartă numit Turnul Sării ( Salzturm ). Turnul făcea parte din centura a III-a de fortificații și a fost demolat în 1890. După cronicarul Emil Sigerus demolarea turnului a început la 17 iulie 1890.
Instantaneul arată Turnul Sării văzut dinspre intersecția străzilor General Magheru ( atunci, str. Sporergasse, tradus: strada Pintenului ) și Avram Iancu ( atunci, str. Reispergasse, tradus: strada Dealul Vreascurilor ). Cum se poate observa lucarna din partea dreaptă apare sub formă de ochi. Țiglele de pe acoperiș fuseseră deja îndepărtate și începuse demolarea zidurilor din interiorul turnului. Zidul coridorului situat intramuros, deasupra trecerii boltite a porții de intrare în Orașul de Sus, era deja parțial demolat. Prin trecerea boltită se vede în spatele turnului strada Gării ( Bahn Gasse ), anterior numită str. Sării ( Salzgasse ), astăzi tronsonul nord-vestic al străzii General Magheru.
Emil Fischer a cumpărat în 1897 atelierul fotografic de la Kamilla Asbóth. În 1900, a deschis renumitul atelier fotografic FISCHER pe str. Bălcescu nr. 3. Atelierul a funcționat la acea adresă pînă la naționalizare în anul 1959.

Dreapta:
Turnul Sării fotografiat în perioada anilor 1860-1870, sigur după 1862, dinspre strada Avram Iancu, ( atunci, str. Reispergass ). În acest detaliu apar cele două lucarne dreptunghiulare, situate pe partea acoperișului orientată spre oraș. În anii 1880, lucarna din partea dreaptă apare sub formă de ochi. Zidul galeriei zidite, coridorului situat intramuros, deasupra trecerii boltite a porții de intrare în Orașul de Sus, era încă intact. Se văd cele două deschideri, firida și ușa situată lângă biserică.

~~~o~~~

Stânga:
Această frumoasă acuarelă, datată 19 august 1886, este atribuită cunoscutului cronicar, cartograf și pictor sibian Johann Böbel ( 1824-1887 ). Böbel a pictat Turnul Sării văzut dinspre strada Gării, ( anterior, strada Sării ), astăzi tronsonul estic al străzii General Magheru.
Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat 1887. În tinerețe a fost scurt timp elevul lui Franz Neuhauser cel Tânăr ( 1763-1836 ). Johann Böbel a fost de meserie brutar / franzelar ( maistru brutar ) și câțiva ani staroste al breslei brutarilor. A realizat acuarele, picturi în tempera precum și o machetă arhitecturală și o panoramă a orașului medieval Sibiu.
La începutul anilor 1880, a întocmit un plan detaliat al orașului Sibiu, bazat pe o litografie realizată în 1875. De asemenea, a realizat un album unic, inedit, intitulat „Die vormals bestandenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile orașului Sibiu, odinioară existente, desenate după natură”!

Dreapta:
Această fotografie cu valoare documentară a fost făcută de fotograful Wilhelm Auerlich (1853-1917), pe strada General Magheru, ( atunci, str. Gării ), la mijlocul lunii iulie în 1890, în timpul demolarii turnului de poartă, numit Turnul Sării, situat lângă Biserica Ursulinelor. După Emil Sigerus demolarea turnului a început la 17 iulie 1890. Cum se poate observa, țiglele de pe acoperiș fuseseră deja îndepărtate și începuse demolarea zidurilor din interiorul turnului. Cărămizile de la demolare au fost stivuite pe marginea dreaptă a străzii, de unde au fost transportate cu căruțe trase de cai, probabil către un alt șantier pentru a fi refolosite.
Wilhelm Auerlich a deținut între 1887 și 1916 un atelier fotografic în strada Nicolae Bălcescu nr.47 în Sibiu.

~~~o~~~

Zidul Bisericii Ursulinelor din Sibiu în timpul renovării fațadei situată spre strada General Magheru. La o privire mai atentă, se pot desluși sub arcul din cărămidă urmele fostei treceri, care au devenit vizibile în timpul lucrărilor de renovare.

~~~o~~~

~~~o~~~

Ilustrații schematice cu poziția aproximativă a turnului cu Poarta Sării lângă Biserica Mănăstirii Ursulinelor din Sibiu. Colaje realizate cu ajutorul planului orașului Sibiu desenat de Johann Böbel în 1882/1883 după o litografie de F. A. Robert Krabs și un desen de F. Dimitrowits din 1875. Ilustrații din arhiva grupului de facebook Alt-Hermannstadt.

~~~o~~~

Stânga:
Turnul Sării fotografiat în anii 1880 dinspre strada Avram Iancu, ( atunci, str. Reispergass ). În această ilustrație se vede un detaliu care ajută la datarea cronologică a fotografiei. În timp ce lucarna din partea stăngă a acoperișului și-a păstrat forma dreptumghiulară, gura de aerisire din partea dreaptă apare sub formă de ochi.

Dreapta:
Această fotografie a fost făcută de fotograful Wilhelm Auerlich (1853-1917), pe strada Avram Iancu, ( atunci, str. Reispergass ), la mijlocul lunii iulie în 1890, în timpul demolarii turnului de poartă, numit Turnul Sării, situat lângă Biserica Ursulinelor. Cum se poate observa, țiglele de pe acoperiș fuseseră deja îndepărtate și începuse demolarea zidurilor din interiorul turnului.
În centrul fotografiei se vede podul pietonal din lemn care permitea trecerea dinspre actuala stradă Avram Iancu spre Biserica Ursulinelor. Podul din lemn a fost construit în anii 1860 după ce a fost demolat vechiul pod zidit, pavat cu piatră. Cele două străzi care coboreau din Piața Mare, strada General Magheru ( atunci, str. Pintenului // Sporergasse ) și strada Avram Iancu ( atunci, str. Reispergasse, tradus: strada Vreascurilor ) se uneau sub pod. După Turnul Sării drumul continua sub denumirea de strada Gării ( anterior, strada Sării ), azi, strada General Magheru.

Ilustrații din arhiva grupului de facebook Alt-Hermannstadt.

~~~o~~~

Fotografie realizată în anii 1880 de cunoscutul fotograf sibian Emil Fischer ( 1873-1965 ), la intersecția străzilor General Magheru și Constituției, înaintea demolării turnului de la Poarta Sării.
( Această fotografie face parte dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer. )

0

Aceste trei fotografii cu valoare documentară au fost realizate în primele decenii ale secolului al XX-lea în Sibiu, înainte și în timpul demolării clădirii cunoscută sub denumirea de „Casa cu lei”, ( germană, „Haus mit Löwen” ) la mijlocul anilor 1930. Clădirea se afla pe partea de nord-vest a străzii Pempflinger, ( astăzi, str. Alexandru Odobescu ), pe parcela nr.18. La marginea stângă a fotografiilor se vede casa de pe parcela nr.16.
Cum se poate remarca, pe fațada spre curte se aflau două basoreliefuri pictate, care reprezentau tema biblică „Proorocul Daniel în Groapa cu lei”. Casa respectivă a dat numele vechiului complex de clădiri cunoscut sub toponimul „Groapa leilor” sau „Groapa cu lei”, ( germană, „Löwengrube” ), situat între străzile Alexandru Odobescu și Moș Ion Roată.

Ilustrații din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt. A doua forografie este o ilustrație din cartea „Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929” // „Cronica orașului Sibiu 1100-1929” a lui Emil Sigerus. A treia fotografie face parte dintr-un set de reproduceri fotografice pe care le-am achiziționat în 1984 de la fotograful sibian Josef Fischer.

0

În toamna anului 1879, marele compozitor, pianist și dirijor german Johannes Brahms, ( * 7 mai 1833 în Hamburg; † 3 aprilie 1897 în Viena ) a vizitat orașul Sibiu.
În 21 septembrie 1879, Johannes Brahms, considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului al XIX-lea, a concertat la invitația Asociației Muzicale Sibiene „Hermannstädter Musikverein”, pe scena teatrului orășenesc „Stadttheater” ( astăzi Sala Thalia ). Acest eveniment este menționat de Emil Sigerus în Cronica orașului Sibiu 1100-1929 // Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929: „1879 – 21.9. Konzert J. Brahms und J. Joachim im Theater.”
În timpul șederii sale la Sibiu, Brahms a fost cazat la hotelul Neurihrer din strada Heltauergasse Nr.11, astăzi Nicolae Bălcescu nr.9. Hotelul a fost inaugurat la 7 noiembrie 1872 de către Neurihrer Peregrin. În cărțile de adrese din perioada anilor 1875-1896, hotelierul Neurihrer Peregrin este menționat și ca proprietar al clădirii respective.

Dintr-un articol publicat pe 4 noiembrie 2016 în ziarul Hermannstädter Zeitung, numărul 2505, de către jurnalista Beatrice Ungar, redactor-sef al săptămânalului, aflăm că pianul pe care Brahms a concertat în 1879 se afla în zilele noastre în Sala Oglinzilor ( germană, Spiegelsaal ), din strada General Magheru 1-3 !
Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0

Strada Nicolae Bălcescu / Cisnădiei ( germană, Heltauergasse ; ungurește, Disznodi utca ) din Sibiu, fotografiată după Primul Război Mondial. Reclamele magazinelor care au funcționat în perioada respectivă în spațiile comerciale de la parterul clădirilor fotografiate, ajută la datarea fotografiei.

În partea stângă, a fotografiei, în fundal, se vede clădirea Nicolae Bălcescu nr.6 colț cu strada Xenopol, ( fosta ulița Balului // Ballgasse ). Pe fațada clădirii se vede reclama la magazinul de confecții „Grünberger”. Magazinul de confecții „WARENHAUS – GRÜNBERGER – ÁRÚHÁZA” se afla la parterul clădirii construită în 1892 pentru Comandamentul corpului de armată 12 cezaro-crăiesc, ( Korpskommando des 12. k. u. k. Armee-Korps ), pe locul unde se afla anterior vechiul hotel Împaratul Romanilor // Hotel zum Römischer Kaiser.
În centrul imaginii se vede hotelul Römischer Kaiser // Împăratul Romanilor, N. Bălcescu nr.4, construit în perioada anilor 1894-1895 de casa de economii din Sibiu, Hermannstädter Allgemeine Sparkassa.
Clădirea din partea dreaptă, N. Bălcescu nr.2, se află pe o parcelă care corespundea cu vechea adresă, Piața Mare ( Großer Ring ) nr.13. La parterul clădirii se afla magazinul de modă a lui Friederich Baumann, urmat de magazinul de tutun și ziare a lui Karl Engber, Florăria Malmer & Zink cu reclama BLUMEN PFLANZEN și atelierul de ceasuri a lui Adolf Hemper.

~~~o~~~

Stânga: Magazinul de modă a lui Friederich Baumann ( Cartea de adrese 1911: Baumann Friedrich, Schnittwarenhandlung, Heltauergasse 2).
Dreapta: Magazinul de tutun și ziare a lui Karl Engber ( Cartea de adrese 1933 : Engber Karl, Tabaktrafikant, Königin Mariagasse 2 ), Florăria Malmer & Zink cu reclama BLUMEN PFLANZEN ( Cartea de adrese 1933 : Malmer & Zink, Blumenhandlung, Königin Mariagasse 2 ) și Atelierul de ceasuri a lui Adolf Hemper, vizibil în prima fotografie ( Cartea de adrese 1933 : Hemper Adolf, Uhrenmacher, Königin Mariagasse 2 ).

~~~o~~~

Magazinul de confecții „WARENHAUS – GRÜNBERGER – ÁRÚHÁZA” se afla la parterul clădirii Nicolae Bălcescu nr.6. Clădirea a fost construită în 1892 pentru Comandamentul corpului de armată 12 cezaro-crăiesc, ( Korpskommando des 12. k. u. k. Armee-Korps ), pe locul unde se afla anterior vechiul hotel „Împaratul Romanilor” // Hotel zum Römischer Kaiser. În perioada anilor 1970-1980, se afla la parterul clădirii Agenția de Voiaj CFR. Această cartea poștală se află în colecția privată Wolff.

~~~o~~~

Strada Nicolae Bălcescu din Sibiu se numea la sfârșitul secolului al XV-le platea heltensis. În planul orașului Sibiu din 1751 strada apare sub numele de Heltauer Gasse. În cartea de adrese din 1873, este menționată sub numele de Heltauergasse. Între 1917 și 1919, strada se numea Franz Josef // Franz Josef Gasse. Între 1919 și 1947, se numea Regina Maria // Königin Mariagasse. Între 1947 și 1970, se numea I.V. Stalin, iar din 1970 se numește Nicolae Bălcescu.

~~~o~~~

Chiriașii spațiilor comerciale și proprietarii imobilului Nicolae Bălcescu nr.2 ( Heltauergasse / Königin Mariagasse // Strada Regina Maria ) / Piața Mare nr.13 ( Großer Ring / König Ferdinandring // Piața Regele Ferdinand ). Informații preluate din cărțile de adrese 1911 și 1933:

Carte de adrese 1911
Heltauergasse ( Nicolae Bălcescu ) nr.2 ;
Baumann Friedrich, Schnittwarenhandlung, Heltauergasse 2
Erste Siebenbürger Stearinkerzenfabrik, Geschäft: Heltauergasse 2
Eigentümer ( proprietar ), Hermannstädter allgemeine Sparkassa (Reservefond)
Großer Ring ( Piața Mare ) nr.13 ;
Malmer Marie, Blumenhandlung, Großer Ring 13
Eigentümer ( proprietar ), Hermannstädter allgemeine Sparkassa (Reservefond)

Carte de adrese 1933
Königin Mariagasse ( Heltauergasse ) / Strada Regina Maria ( Nicolae Bălcescu ) nr.2 ;
Baumann & Konnerth, Modewarenhandlung, Königin Mariagasse 2
Engber Karl, Tabaktrafikant, Königin Mariagasse 2
Malmer & Zink, Blumenhandlung, Königin Mariagasse 2
Hemper Adolf, Uhrenmacher, Königin Mariagasse 2
Eigentümer ( proprietar ), Hermannstädter Allgemeine Sparkassa
König Ferdinandring ( Großer Ring ) / Piața Regele Ferdinand ( Piața Mare ) nr.13 ;
Eigentümer ( proprietar ), Hermannstädter Allgemeine Sparkassa

~~~o~~~

Istoria clădirii Nicolae Bălcescu nr.2. Informații preluate de pe site-ul web patrimoniu sibiu ro:

„La sfârşitul secolului al XVII-lea casa se afla în proprietatea comitelui Valentin Frank von Frankenstein care era şi proprietarul casei de la nr. 6 din Piaţa Mare.
În secolul XIX casa aparţinea familiei Sonnenstein. Clădirea a fost cumpărată de la Michael Sonnenstein în jurul anului 1890 de Banca Sparkasse care a folosit etajul corpului de clădire spre piaţă drept locuinţă pentru directorul băncii. Aici a locuit Dr. Carl Wolf până în 1919.
Important vad comercial, la această adresă au funcţionat mai multe spaţii comerciale de-a lungul timpului, unele din ele rămânând puncte de referinţă în istoria comerţului sibian.

În partea stângă, lângă hotel, a funcţionat începând cu sfârşitul sec. XIX magazinul de modă a lui Frederich Baumann (1832-1909). După moartea acestuia magazinul este preluat de nepotul lui, Eduard. După război urmaşii lui Baumann împart magazinul cu Karl Konneth la început sub firma „Baumann & Konnerth“, iar din 1934 doar Karl Konnerth până în aprilie 1937 când se închide.
În spaţiul rămas liber se deschide la 18 mai 1937 tot un magazin de modă, cel al lui Karl Breitenstain. După război apare Casa de modă A. Mulea până la naţionalizare.
Al doilea spaţiu de la hotel a fost ocupat de la primul război mondial şi până in anii ’30 de magazinul lui Karl Engber sen. (tatăl colecţionarului Karl Engber), care vindea tutun şi ziare. Karl Engber sen. a murit în 1932 dar magazinul a continuat să mai funcţioneze câţiva ani sub aceiaşi firmă.
Tot aici a funcţionat de la sfârşitul sec. XIX magazinul şi atelierul de ceasuri a lui Adolf Hemper (până în 1932).”

Ilustrații din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0

* * *

„Trăiesc într-o lume în care goliciunea cotidiană și nuditatea mentală sunt elevate la rang de chintesență a decenței și a gustului ales. Proslăvite de manipulatorii mediilor universale drept valori exclusive, sunt oferite și vândute de către negustorii de bric-à-brac-uri celor care le achiziționează și consumă în neștire, mai ales din prostie. Încorporarea și exhibiția acestei confesiuni pre-rumegate, binecuvântată de o societate de consumatori docili, oricând dispuși de a ingurgita orice, dar mai cu seamă mediocritatea exclusivității reale și virtuale, poate fi considerat primul pas câtre îndobitocirea colectivă.
Îmi doresc o lume din care noi, muritorii, să putem evada orișicând, mână în mână cu imaginația și ficțiunea gândului deslănțuit din strânsoarea realității cotidiene, într-un univers de basme și povești – într-o lume stelară, fantastică, plină de secrete, mistere, magie, vrăjitorie, scamatorie și farmece.
Oare, există asemenea univers?
Eu sunt de părere că existe, că de n-ar fi nu s-ar povesti…!”
( din „Plăsmuire în culori pastelate” )

* * *

„Festzug in Hermannstadt”

Ilustrația originală

Această fotografie documentară a fost realizată în 1884 de fotograful August Salomon Meinhardt ( 1845-1900 ). Fotografia, care înfățișează carul alegoric „Hermania” și un grup de muzicieni în costume de menestreli și personaje de basm, face parte din seria de fotografii documentare, „Festzug in Hermannstadt”, ( Alai de sărbătoare din Sibiu ) pe care fotograful August Meinhardt a realizat-o în timpul celebrării a 700 de ani de la imigraria sașilor în Transilvania. Parada istorică și festivalul folcloric în pădurea Dumbrava Sibiului, ( Jungenwald ), au fost organizate cu ocazia zilelor Associației, ( Vereinstage ), desfășurate pe 24 august 1884 în Sibiu.

Variante editate policrom și alb-negru

Albumul cu seria de fotografii „Festzug in Hermannstadt” realizat de fotograful August Meinhardt în 1884.

August Salomon Meinhardt, s-a născut la 5 iunie 1845 în Töttleben / Thüringen și a decedat la 26 iulie 1900 în Erfurt / Germania. Între 1872 și 1883, Meinhardt a deținut un atelier fotografic în Sibiu, pe strada Nicolae Bălcescu, ( Heltauergasse ), nr.35. Între 1883 și 1886, adresa atelierului este pe aceeași stradă, însă la nr, 53. August Salomon Meinhardt a avut filiale la Orăștie, Alba Iulia, Mediaș și Sighișoara.
Din 1882, colaboreaza cu fotograful clujean Csaszar Jozsef. În 1886 se muta la Cluj. În 1888, se stabilește la Bechicherecu Mare în Banatul Sârbesc. Între 1889 și 1892 este la Subotica în Serbia. Între 1893 și 1896 se adlă cu atelierul la Gyor, iar între 1896 și 1900 la Papa în Ungaria.
În 1882, cotidianul Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt anunță faptul că Meinhardt a expus o nouă linotipie – copia unei fotografii pe pânză și transformată în tablou -, în vitrina tipograffiei Drotleff.
Ilustrații din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0

Această carte poștală fotografică, tip FELDPOST, a circulat între Viena și Sibiu în timpul primului Război Mondial. A fost expediată în 15 august 1915 de locotenentul ( Ober ) Hans Günter Pankiewicz și adresată surorii sale, Grete Pankiewicx, domiciliată în Sibiu pe strada Wintergasse ( din 1970, Timotei Popovici ) nr.11.
Din traducerea textului german, notat pe verso, aflăm că persoana din mijloc este locotenentul Pankiewicz, iar cadetul din partea dreaptă este directorul de teatru Leibach Schramm.
„Dragă Grete, Imaginea vorbește de la sine; nu trebuie să adaug nimica despre mine. S-ar putea să te intereseze să afli că cadetul ( în dreapta ) este directorul de teatru Leibach Schramm. Salutări cu drag, Hans,”
Textul original: „Liebe Grete. Das Bild spricht genug, mehr brauche ich von mir nicht zu berichten. Es dürfte Dich intressieren, dass der Kadett (rechts) Theaterdirektor von Leibach Schramm heisst. Herzlichen Gruss, Hans”
Cartea poștală se află în colecția privată Wolff.

~~~o~~~

Următorul text, scris într-o manieră plăcută, provine de pe pagina de Facebooc „Călătorie în timp – Zeitreise – Időutazás // Sibiu – Hermannstadt – Nagyszeben”:

„Poza vorbeşte de la sine, nu trebuie să adaug nimica…
De cîte ori am privit imaginea aceasta şi gîndul mi-a zburat spre amintirea unui chip, bărbat cu ţigarea lipită în colţul buzelor, fumegînd, cu privirea tăind valurile de nicotină.
Şi m-am gîndit la Casablanca.
Apoi am văzut atîtea zîmbete lărgite pe sub mustaţă şi am zîmbit! Bărbaţii aceştia de meserii diferite, încorsetaţi în hainele sobre de armată, par mai de grabă actori într-o scenă de film, într-o vară liniştită şi destinsă, şi nu într-un război înglodit în noroi, sînge şi moarte.
„Poza vorbeşte de la sine, nu trebuie să adaug nimica…” îi scrie Hans Günter Pankiewicz surorii sale Grete în Cetatea Sibiului.
Adriana Moscicki
Carte Poştală trimisă de fratele Gretei, Hans Günter Pankiewicz în 1915”

0

În ziua de 19 mai 1910, faimoasa cometă Halley ( 1P/Halley ) a atins și trecut prin atmosfera pământului. Corpul ceresc de gheață și praf revine în apropierea pământului la fiecare aproximativ 76 de ani, fiind vizibil cu ochiul liber! Cometa, menționată pentru prima dată în 240 î.Hr., a fost numita după astronomul Edmond Halley care a stabilit data aproximativa a aparții în 1986.
Tot în 1910, o serie de cărți poștale amuzante pe această temă au apărut pe firmamentul comunicării vizuale din întreaga lume.

Această amuzantă carte poștală a circulat în 1910 între Berlin și Sibiu. Ilustrația cu motiv umoristic, datată 17 martie 1910, a fost adresată dnei. Josefine Ballmann, domiciliată în Sibiu pe strada Elisabethgasse ( din 1947, 9 Mai ) nr.6/I. Josefine Ballmann a fost mama Paulei Ballmann ( Paulatante ) pe care am cunoscut-o personal.
Colecția de cărți poștale și felicitări pe care am moștenit-o de la Paulatante a provenit de la prietena ei, Grete Pankiewicz.

Ilustrația este inscripționată pe față cu textul: „Schutz vor dem Weltuntergang. Eine Blase auf dem Rücken ist famos, diese schützt vorm Untergange tadellos.” // „Protecție împotriva apocalipsei. O bulă de aer pe spate este fantastică, oferă o protecție perfectă împotriva sfârșitului lumii.”

Cartea poștală se află în colecția privată Wolff.

0

Orășelul Copiilor pe Piața Mică din Sibiu, fotografiat în perioada anilor 1960-1970. În mijlocul pieței se afla un brad mare iluminat cu beculețe de diferite culori și împodobit cu cadouri învelite in hârtii colorate. În jurul pieței erau amplasate casuțe din lemn ( pictate cu motive din diferite povești ) în care se vindeau tot felul de cadouri, jucării sau dulciuri.
Fotografie din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0

Această fotografie rară cu valoare documentareă, intitulată „FRANZ JOSEF BÜRGER SPITAL IN HERMANNSTADT” ne prezintă Spitalul Public din Sibiu fotografiat de fotograful sibian Theodor Glatz ( 1818-1871 ) în 1860, după doar 3 ani de la inaugurarea spitalului în 1867.

Variantă editată alb-negru

Piatra de temelie a Spitalului Public din Sibiu a fost pusă în ziua de 25 iulie 1852 în prezenta împăratului Franz Josef. Spitalul purta numele monarhului austriac, „FRANZ JOSEF BÜRGERSPITAL”, înscripționat și pe frontispiciul deasupra întrării principale, cum se poate pbserva în fotografia sepia realizată în 1905.

~~~o~~~

Pictorul Johann Böbel ( 1824-1887 ), cronicar și cartograf din Sibiu, notează în Planșa nr.10 din renumitul album, „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate”, realizat la începutul anilor 1880 următoare informație:
„Im Jahre 1852. als Kaiser Franz Josef zum erstenmal in Hermannstadt war legte er den Grundstein zum Franz Josef Spital, welches mit grosser Feierlicheit vollzogen wurde.” // „În anii 1852 când împăratul Franz Josef a fost prima data la Sibiu a pus piatra de temelie a Spitalului Franz Josef cu mari festivități.”

Etnograful Emil Sigerus ( 1854-1947 ), etnograf, colecționar, istoric și scriitor sas din Sibiu, menționează acest eveniment și în cartea sa, „Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929” // „Cronica orașului Sibiu 1100-1929”:
„1852 – 25.7. Der Kaiser legt den Grundstein zum Bürgerspital.” // „1852 – 25.7. Împăratul pune piatra de temelie a Spitalului Public.”

Ilustrații din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0

Ajunul Crăciunului 1956 // Heiligabend 1956

„Erinnerungen sind das Nachleuchten unserer Zeitreise”
„Amintirile sunt strălucirea reziduală a călătoriei noastre în timp”

0