Rendez-vous in Hermannstadt

Fotografia cu barbați în port popular săsesc a fost realizată în perioada interbelică în fața clădirii folosită drept clopotniță situată lângă biserica fortificată din satul Boz (comuna Doștat) – limba germană: Bußd / săsește: Buss / maghiară: Buzd.

0

Cu ocazia unor lucrări de fundație efectuate în Sibiu în curtea Spitalului Clinic de Pediatrie, str. G Barițiu a fost „descoperit” un tunel boltit realizat din cărămizi. Se pare că acest tunel a fost amenajat în anii 1870 prin acoperirea vechiului canal de apă cu ocazia ridicării palatului Habermann în anul 1876. A doua fotografie ne dezvăluie locul șantierului. În această fotografie se văd deasupra tunelului din cărămizi două persoane în fața unei clădiri cu un gang de trecere (în care se deslusește încă o persoană). În clădirea aceea se afla în trecut farmacia Spitalului Luther / Spitalul Clinic de Pediatrie.

Prin tunelul din cărămizi curgea o ramificație a „Canalului Superior Seviș” care era alimentat cu apa pârâului Seviș (Schevisbach) numit și Trinkbach (Pârâul cu apă de băut) sau Zigeunerbach (Pârâul țiganilor), pârâu care curgea prin Pădurea Dumbrava, Valea Aurie, Valea Arinilor spre str. Gimnasticii ș.a.m.d. (a nu se confunda pârâul Seviș cu râul Seviș)

Canalul purta denumirea de „Canalul Superior Seviș”, „Marele Canal Seviș”, sau „Trinkwasser Canal”, pornea din zona Morii de hârtie care se afla amonte de Lacul Dumbrava, și curgea paralel cu pârâul din vale. În Valea Aurie canalul alimenta cu energie cinetică Moara Schreye și Moara de Pulbere. În zona Parcului Sub Arini curgea la marginea de sus a văii, paralel cu strada Seviș / Bl Victoriei spre Promenada Bretter unde se ramifica. Un braț curgea spre bastionul Soldisch, traversând parcelele aflate între str. A. Șaguna și str. G. Barițiu (acesta se vede în fotografiile acestei postări), alt braț curgea prin actualul parc Astra spre bastionul Soldisch și un braț intra în incinta orașului unde se ramifica și traversa acesta în rigole mediane. În fața Porții Cisnădiei se aflau două lacuri de decantare pentru limpezirea apei din Canalul Superior Seviș folosită și ca apă potabilă. Fotografii din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0

Trei ilustrații din perioada antebelică (c.1909 și 1910) și interbelică (c.1930) în care apare podul din piatră construit 1907-08. După demolarea bastionului din fața Porții Burger // Porții Ocnei 1865 strada Burger // Ocnei a fost prelungită la începutul sec al XX-lea până la noul pod pentru a facilita trecere spre str. Târgul Cailor // Rossplatz (actuala str. Galadiolelor) din cartierul Theresianum // Terezian.

Din cartea lui Emil Sigerus Cronica orașului Sibiu 1100-1929 // Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929 aflăm că la data de 20 Iunie 1908 noul pod din piatră peste Cibin din fața Porții Burger/ Ocnei a fost predat circulației… „Die neue Zibinsbrücke vor dem Burgertor wird dem Verkehr übergeben.” Ilustrații din arhiva grupului Alt-Hermannstadt.

0

Carte poștală tip LEVELEZÖ-LAP pusă în vânzare la libraria sibiana Karl Graef, Buchhandlung.
Din cartea lui Emil Sigerus Cronica orașului Sibiu 1100-1929 // Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929 aflăm că la data de 20 Iunie 1908 noul pod din piatră peste Cibin din fața Porții Burger/ Ocnei a fost predat circulației… „Die neue Zibinsbrücke vor dem Burgertor wird dem Verkehr übergeben.”

1

Această carte poștală tip LEVELEZÖ-LAP, inscripționată cu textul Gruss aus der „Drei Eichen”-Restauration Kovács. // „Salutări de la restaurantul „Trei Stejari” Kovács, ne arată grădina de vară a „Fabricii de Bere Trei Stejari”, la începutul sec al XX-lea. În partea dreaptă a fotografiei se vede noua verandă construită lângă clădirea restaurantului dat în chirie lui Kovács Karl (vezi cartea de adrese din 1908). Pergola acoperită, demontată pentru a face loc verandei, a fost amplasată pe latura sudică, paralel cu str. Șerbota.

Cartea poștală a fost adresată stimatei dnei Mathilde Nußbächer, domiciliată în Sibiu pe strada Rosmariengasse = str. Măsarilor, și a circulat local în data de 15 martie 1908. Se pare că dna Mathilde Nußbächer a fost mama cunoscutului maistru mecanic Rudolf Nußbächer care intreținea un atelier de reparații biciclete pe str. Măsarilor 13. Carte poștală din colecția personală.

Fabrica de bere Trei Stejari // Drei Eichen Brauerei a fost înființată de Friedrich Jikeli și Johann Hager în anul 1887 și se afla pe Șoseaua Trei Stejari // Dreieichenstrasse (actuala str. Bâlea), colț cu str. Șerbota, în zona numită „la trei stejari“ // „bei den drei Eichen“. Clădirile fabricii au fost construite pe parcela aflată în proprietatea lui Friedrich Jikeli (vezi cărțile de adrese din perioada anilor 1875-1911).
Există o ilustrație după o pictură realizată de August Sporner 1899 în care se văd clădirile fabricii de bere Trei Stejari, grădina de vară a restaurantului și pe partea dreaptă trei stejari. De la acei 3 stejari, aflați pe dâmbul de pământ lângă actuala str. Șerbota, se trage denumirea străzii Drei Eichen Strasse // Șoseaua Trei Stejari și numele Fabricii de bere Trei Stejari // Drei Eichen Brauerei! Penultimul stejar a fost tăiat 1969 cu ocazia modernizării străzii Bâlea.

Pe locul unde s-a construit fabrica de bere Trei Stejari 1887 funcționa deja o cârciumă, cum ne dezvăluie cărțile de adrese din 1885 și 1887. La capitolul „Wirtsgeschäfte”, cârciume/ cârciumari sunt listați:
Schemmel Michael – Dreieichenstrasse 11 (Șoseaua Trei Stejari 11 / carte de adrese din 1885).
Balthes Friedrich – Dreieichenstrasse 11 (Șoseaua Trei Stejari 11 / carte de adrese 1887).
După înființarea fabricii de bere Trei Stejari cârciuma/ restaurant cu grădina de vară a fost închiriată de următorii cârciumari în perioada antebelică și interbelică:
Singer Julius – Dreieichenstrasse 11 „Dreieichenbräu” (Șoseaua Trei Stejari 11 / carte de adrese 1895).
Schramm Gustav – Dreieichenstrasse 11 (Șoseaua Trei Stejari 11/ carte de adrese 1898 + 1904).
Kovács Karl – Dreieichenstrasse 11 / „Restaurationen” (Șoseaua Trei Stejari 11 / carte de adrese 1908).
Niedlich Michael – Dreieichenstrasse 11 / „Restaurationen” (Șoseaua Trei Stejari 11 / carte de adrese 1911).
Wilhelm Bonfert – Dreieichenstrasse 11 / „Drei Eichen-Restauration” (Șoseaua Trei Stejari 11 / carte de adrese 1933).
Kovács Karl a închiriat restaurantul Trei Stejari în jurul anului 1906 și l-a numit Restaurantul „Trei Stejari” Kovács, cum se poate citi pe cărțile poștale circulate 1908: „Gruss aus der „Drei Eichen”-Restauration Kovács.” (Salutări de la restaurantul „Trei Stejari” Kovács). Cârciumarului Niedlich Michael apare, de asemenea, cu numele său pe diferite cărți poștale cu reclama restaurantul Trei Stejari.
Pergola cu acoperiș, aflată lângă clădirea restaurantului, a fost demontată la începutul sec al XX-lea și amplasată paralel cu str. Șerbota pe latura sudică a grădinii de vară. În locul pergolei s-a construit o verandă deschisă, lungă și spațioasă, închisă după câțiva ani cu pereți și ferestre. Pe latura nordică a grădinii s-a adăugat un corp de clădire cu o popicărie, poziționat perpendicular cu veranda.

Proprietarii Fabricii de bere Trei Stejari // Drei Eichen Brauerei sunt listați în cartea de adrese din 1892, la capitolul „ Brauereibesitzer” (proprietar de fabrică de bere): Friedrich Jikeli & Johann Hager – Dreieichenstrasse 11 (Brauereibesitzer).
În cartea de adrese din 1911 apar în consiliul de administrație al fabricii de bere Trei Stejari, pe lângă Johann Hager și Jikeli Friedrich (Fritz) și frații Jikeli Hans și Jikeli Josef. După ce Friedrich Jikeli și-a băgat în consiliul de conducere cei doi frați, Johann Hager s-a retras din fabrică și a înființat împreună cu fratele său Michael Hager Fabrica de bere Frații Hager // Bierbrauerei Gebr. Hager.
Fabrica de bere Hager a fost deschisă pe str. Trei Stejari // Drei Eichen Strasse la nr. 5, pe arealul fabrici de spirt Hager // Hagerische Spiritusfabrik, înființată de același Johann Hager în anul 1885. Se pare că frații Hager produceau bere deja înainte de 1911/12 deoarece în cartea de adrese din 1889 apar ca producători de bere: Bierbrauer – Hager Gebrüder. Dreieichenstr. 5.

De-a lungul timpului fabrica de bere Trei Stejari a funcționat sub diferite denumiri: Drei Eichen-Brauerei (între 1887-1912) / Drei Eichen Brauerei Dr. Friedrich Jikeli’s Nachf. (între 1913-1918 ) / Fabrica de Bere trei Stejari S.i.n.c. Gebrüder Jikeli (până la naționalizare).

0

Această cartea poștală, înscripționată cu textul Grus aus Hermannstadt – Garten der „Drei Eichen Brauerei” // Salutări din Sibiu – Grădina de vară a „Fabricii de Bere Trei Stejari”, a fost tipărită la tipografia sibiană Josef Drotleff și publicată de editura librăriei G. A. Seraphin din Sibiu. Fotografia folosită pentru această ilustrație a fost realizată în ultimul deceniu al sec al XIX-lea.

Cartea poștală a fost adresată domnișoarei Adele Weindel, domiciliată în Sibiu pe strada Langgasse 12 = str. Lungă (astăzi str. 11 Iunie), și a circulat local în data de 24 iulie 1900. Carte poștală din colecția personală.

Fabrica de bere Trei Stejari // Drei Eichen Brauerei a fost înființată de Friedrich Jikeli și Johann Hager în anul 1887 și se afla pe Șoseaua Trei Stejari // Dreieichenstrasse (actuala str. Bâlea), colț cu str. Șerbota, în zona numită „la trei stejari“ // „bei den drei Eichen“. Clădirile fabricii au fost construite pe parcela aflată în proprietatea lui Friedrich Jikeli (vezi cărțile de adrese din perioada anilor 1875-1911).
Există o ilustrație după o pictură realizată de August Sporner 1899 în care se văd clădirile fabricii de bere Trei Stejari, grădina de vară a restaurantului și pe partea dreaptă trei stejari. De la acei 3 stejari, aflați pe dâmbul de pământ lângă actuala str. Șerbota, se trage denumirea străzii Drei Eichen Strasse // Șoseaua Trei Stejari și numele Fabricii de bere Trei Stejari // Drei Eichen Brauerei! Penultimul stejar a fost tăiat 1969 cu ocazia modernizării străzii Bâlea.

Pe locul unde s-a construit fabrica de bere Trei Stejari 1887 funcționa deja o cârciumă, cum ne dezvăluie cărțile de adrese din 1885 și 1887. La capitolul „Wirtsgeschäfte”, cârciume/ cârciumari sunt listați:
Schemmel Michael – Dreieichenstrasse 11 (Șoseaua Trei Stejari 11 / carte de adrese din 1885).
Balthes Friedrich – Dreieichenstrasse 11 (Șoseaua Trei Stejari 11 / carte de adrese 1887).
După înființarea fabricii de bere Trei Stejari cârciuma/ restaurant cu grădina de vară a fost închiriată de următorii cârciumari în perioada antebelică și interbelică:
Singer Julius – Dreieichenstrasse 11 „Dreieichenbräu” (Șoseaua Trei Stejari 11 / carte de adrese 1895).
Schramm Gustav – Dreieichenstrasse 11 (Șoseaua Trei Stejari 11/ carte de adrese 1898 + 1904).
Kovács Karl – Dreieichenstrasse 11 / „Restaurationen” (Șoseaua Trei Stejari 11 / carte de adrese 1908).
Niedlich Michael – Dreieichenstrasse 11 / „Restaurationen” (Șoseaua Trei Stejari 11 / carte de adrese 1911).
Wilhelm Bonfert – Dreieichenstrasse 11 / „Drei Eichen-Restauration” (Șoseaua Trei Stejari 11 / carte de adrese 1933).
Kovács Karl a închiriat restaurantul Trei Stejari în jurul anului 1906 și l-a numit Restaurantul „Trei Stejari” Kovács, cum se poate citi pe cărțile poștale circulate 1908: „Gruss aus der „Drei Eichen”-Restauration Kovács.” (Salutări de la restaurantul „Trei Stejari” Kovács). Cârciumarului Niedlich Michael apare, de asemenea, cu numele său pe diferite cărți poștale cu reclama restaurantul Trei Stejari.
Pergola cu acoperiș, aflată lângă clădirea restaurantului, a fost demontată la începutul sec al XX-lea și amplasată paralel cu str. Șerbota pe latura sudică a grădinii de vară. În locul pergolei s-a construit o verandă deschisă, lungă și spațioasă, închisă după câțiva ani cu pereți și ferestre. Pe latura nordică a grădinii s-a adăugat un corp de clădire cu o popicărie, poziționat perpendicular cu veranda.

Proprietarii Fabricii de bere Trei Stejari // Drei Eichen Brauerei sunt listați în cartea de adrese din 1892, la capitolul „ Brauereibesitzer” (proprietar de fabrică de bere): Friedrich Jikeli & Johann Hager – Dreieichenstrasse 11 (Brauereibesitzer).
În cartea de adrese din 1911 apar în consiliul de administrație al fabricii de bere Trei Stejari, pe lângă Johann Hager și Jikeli Friedrich (Fritz) și frații Jikeli Hans și Jikeli Josef. După ce Friedrich Jikeli și-a băgat în consiliul de conducere cei doi frați, Johann Hager s-a retras din fabrică și a înființat împreună cu fratele său Michael Hager Fabrica de bere Frații Hager // Bierbrauerei Gebr. Hager.
Fabrica de bere Hager a fost deschisă pe str. Trei Stejari // Drei Eichen Strasse la nr. 5, pe arealul fabrici de spirt Hager // Hagerische Spiritusfabrik, înființată de același Johann Hager în anul 1885. Se pare că frații Hager produceau bere deja înainte de 1911/12 deoarece în cartea de adrese din 1889 apar ca producători de bere: Bierbrauer – Hager Gebrüder. Dreieichenstr. 5.

De-a lungul timpului fabrica de bere Trei Stejari a funcționat sub diferite denumiri: Drei Eichen-Brauerei (între 1887-1912) / Drei Eichen Brauerei Dr. Friedrich Jikeli’s Nachf. (între 1913-1918 ) / Fabrica de Bere trei Stejari S.i.n.c. Gebrüder Jikeli (până la naționalizare).

0

În această ilustrație, realizată după un tablou pictat de artistul sibian August Sporner 1899, recunoaștem clădirile Fabricii de bere Trei Stejari // Drei Eichen Brauerei, grădina de vară a restaurantului fabricii de bere și pe partea dreaptă trei stejari. De la acei 3 stejari, aflați pe dâmbul de pământ lângă actuala str. Șerbota, se trage denumirea străzii Drei Eichen Strasse // Șoseaua Trei Stejari și numele Fabricii de bere Trei Stejari // Drei Eichen Brauerei! Penultimul stejar a fost tăiat 1969 cu ocazia modernizării străzii Bâlea.

Fabrica de bere Trei Stejari // Drei Eichen Brauerei a fost înființată de Friedrich Jikeli și Johann Hager în anul 1887 și se afla pe Șoseaua Trei Stejari // Dreieichenstrasse (actuala str. Bâlea), colț cu str. Șerbota, în zona numită „la trei stejari“ // „bei den drei Eichen“. Clădirile fabricii au fost construite pe parcela aflată în proprietatea lui Friedrich Jikeli (vezi cărțile de adrese din perioada anilor 1875-1911).

Proprietarii Fabricii de bere Trei Stejari // Drei Eichen Brauerei sunt listați în cartea de adrese din 1892, la capitolul „ Brauereibesitzer” (proprietar de fabrică de bere): Friedrich Jikeli & Johann Hager – Dreieichenstrasse 11 (Brauereibesitzer).
În cartea de adrese din 1911 apar în consiliul de administrație al fabricii de bere Trei Stejari, pe lângă Johann Hager și Jikeli Friedrich (Fritz) și frații Jikeli Hans și Jikeli Josef. După ce Friedrich Jikeli și-a băgat în consiliul de conducere cei doi frați, Johann Hager s-a retras din fabrică și a înființat împreună cu fratele său Michael Hager Fabrica de bere Frații Hager // Bierbrauerei Gebr. Hager.
Fabrica de bere Hager a fost deschisă pe str. Trei Stejari // Drei Eichen Strasse la nr. 5, pe arealul fabrici de spirt Hager // Hagerische Spiritusfabrik, înființată de același Johann Hager în anul 1885. Se pare că frații Hager produceau bere deja înainte de 1911/12 deoarece în cartea de adrese din 1889 apar ca producători de bere: Bierbrauer – Hager Gebrüder. Dreieichenstr. 5.

De-a lungul timpului fabrica de bere Trei Stejari a funcționat sub diferite denumiri: Drei Eichen-Brauerei (între 1887-1912) / Drei Eichen Brauerei Dr. Friedrich Jikeli’s Nachf. (între 1913-1918 ) / Fabrica de Bere trei Stejari S.i.n.c. Gebrüder Jikeli (până la naționalizare).

0

Această pictură deosebit de frumoasă a fost realizată de artistul sibian August Sporner în 1878.
Compoziția formelor și dispunerea diferitelor obiecte și vederi urbane în șase casete închise și două deschise, amplasate în jurul unei teme centrale atestă un mare simț artistic.
În partea superioară, se află patru casete cu ilustrații intitulate: „Zidul vechi al orașului”, cu teatrul și turnurile de pe strada Cetății ; „La iazul din Arini”, cu bărci lângă noul restaurant din Valea Arinilor ; „Clădirea Asociației Meseriașilor”, din Piața Mică ; „Palatul Bruckenthal”, și statuia Sf. Nepomuk, din Piața Mare.
Dedesubt se văd două casete laterale, cu ilustrații intitulate: „Berăria Habermann”, cu Hala de bere „Grand Bierhalle” din Palatul Habermann ; „Biserica parohială protestantă”, din Piața Huet.
În partea de jos, se află două casete laterale deschise, cu ilustrații intitulate: „Spitalul orășenesc Franz Joseph”, azi Spitalul Public din Sibiu, inaugurat în 1857 ; „Monumentul Latzel”, sau Templul „Concordia”, ridicat pe Promenada superioară în 1818.

În centrul tabloului se află un portic deschis, prin care se vedere imaginea panoramică a orașului Sibiu privit dinspre vest-nord-vest. Pe cele două laturi ale porticului sunt amplasate câte o coloană cu capitel corintic și o cariatidă pe soclu, poziționate pe un postament orizontal, în formă de U. Cele două perechi de coloane și cariatide susțin un antablament decorat cu o emblemă. La baza porticului se află un grup statuar, format din stema orașului Sibiu flancat de doi ingeri, montat pe un postament inscriptionat cu textul „Hermannstadt”.
Lângă postament recunoaștem următoarele artefacte, care pot fi atribuite diferitelor zeități ( Atena, Hermes ) sau celor nouă muze din mitologia greacă: glob ; flacon de laborator ; cărți ; rolă de hârtie/ pergament ; liră ; paletă cu pensule ; sabie ; coroană de laur ; compas și triunghi echilateral (însemne masonice) ; rulou de hârtie ; presă de tipar ; roată dințată, precum și un caduceu/ sceptru și un colet, atribuite zeului vestitor Hermes, protector al curierilor și negustorilor.

Veduta orașului Sibiu a fost pictată după o reproducere realizată în atelierul fotografei Camilla (Kamilla) Asbóth (1838-1908) la mijlocul anilor 1870 după un clișeu pe sticlă din anii 1860. Clișeul folosit de Camilla Asbóth provenea din arhiva unchiului acesteia, renumitului fotograf sibian Theodor Glatz (1818-1871), de la care Asbóth moștenise atelierul. Negativul reproducerii a fost extrem retușat, suprapictat de Glatz prin pozitionarea unei femei în port popular, pesemne o țărancă din Turnișor, pe un drum într-un peisaj imaginar!

Această ilustrație originală din Colecția Helmut Wolff se afla anterior în Colecția Langstein.

Ilustrația picturii lui August Sporner a fost tipărită și publicată de tipografia cu editură Jos. Drotleff & Comp. din Sibiu folosind o reproducere fotografică din atelierul fotografului sibian August Meinhardt. Ilustrația este lipită pe un suport de carton, 175×135 mm, cu ajutorul unui passe-partout și etichetată cu următorul text: „Entworfen und gezeichnet von August Sporner. – Photographirt von August Meinhardt. Verlag von Jos. Drotleff & Comp. Vervielfältigung vorbehalten.” // „Conceput și desenat de August Sporner. – Fotografiat de August Meinhardt. Publicat de Jos. Drotleff & Comp. Reproducere rezervată.”
Ilustrația prezentată aici se află în colecția privată Wolff ( achiziționată din colecția Langstein ).

~~~o~~~

Stânga: „Die Alte Stadtmauer” // „Zidul vechi al orașului” ( Teatrul și Turnurile de pe strada Cetății // Harteneck )
Dreapta: „Am Erlenteiche” // „La iazul din Arini” ( Lac cu bărci lângă vechiul restaurant din Valea Arinilor // Erlental ).

Acest detaliu este singura reprezentare grafică, pictură, a lacului de lângă Digul Pinilor // Föhrendamm, din Valea Arinilor // Erlental, care a fost inițial amenajat ca patinoar și ulterior transformat într-un iaz pentru piscicultură.
Iată ce ne povestește cronicarul sibian Emil Sigerus în Publicația festivă, editată în 1929 cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la înființarea Asociației pentru Înfrumusețarea orașului Sibiu // Verein zur Verschönerung der Stadt Hermannstadt, despre acest lac:

„În iarna anului 1860, administrația orașului a transformat pajiștea care se învecina cu Digul Pinilor spre vest în ( primul ) patinoar, pentru utilizarea căruia adulții trebuie să plătească 6 creițari, copiii 4 creițari. Acest patinoar a rămas în funcțiune până în 1874.
Poate că crearea acestui iaz a dat naștere unei societăți piscicole. Această societate pe acțiuni, al cărei președinte era directorul băncii sibiene „Hermannstädter Sparkassa”, domnul Michael Herbert, s-a adresat administrației orașului în primăvara anului 1863 cu scopul de a închiria pajiștile din Valea Arinilor de la Digul Pinilor în sus, terenuri care aparțineau Fondului Institutului Reißenfels // Reißenfels’sche Institutsfond. Mai multe iazuri urmau să fie amenajate acolo pentru creșterea artificială a peștilor și astfel să „satisfacă dorința de pești gustoși și, prin urmare, a facilitat înființarea unui restaurant si amenajarea unei loc asemanator unui parc care să ofere sibienilor o noua atracție sub Arini”. Societatea a oferit o chirie de 150 de florini anual, timp de 20 de ani, după care toate clădirile, facilitățile etc. vor deveni proprietatea orașului fără nicio despăgubire. Întrucât acest lucru a fost acceptat de oraș, au fost finalizate două iazuri în același an și s-a început construcția clădirii restaurantului deasupra iazurilor (clădire în care va funcționa începând din perioada interbelică restaurantul Bolta Rece).

În 1865, negustorul Adolf Stoffel a luat în chirie toate facilitățile Societății piscicole pe acțiuni, inclusiv cele 5 iazuri amenajate între timp. Stoffel a depus eforturi enorme pentru a crea acolo un parc de distracții la scară mai mare. Caruselul „Ringelspiel” și popicăria, focuri de artificii, 6 bărci, dintre care una era decorată cu o sculptură din lemn reprezentând-ul pe „Erlkönig” (Regele ielelor), restaurantul și cofetaria au oferit divertisment și distracție publicului. Dar, din diferite motive, compania a intrat în faliment și Stoffel și-a pierdut averea. Aceasta a dus la degradarea şi înnămolirea rapidă a lacului; peștii scapaseră în timpul inundaților. În 1871, iazurile din Arin au fost identificate de către șeful medical militar ca focar de malarie, de care suferau la vremea aceea 437 de bolnavi internați la spitalul garnizoanei. Medicul orașului a cerut desființarea iazurilor. Cu toate acestea, iazurile au rămas până în 1874 când orașul a preluat toate faclitațiile companiei piscicole, a desființat lacurile și a drenat terenul. Restaurantul fusese închis de mult timp, iar clădirea era închiriată unor persoane private de către Oficiul economic municipal, care era responsabil și de întreținerea promenadei Arinilor.”

~~~o~~~

Stânga: „Gewerbe-Vereins-Gebäude” // „Clădirea Asociației Meseriașilor” ( Piața Mică // Kleiner Ring )
Dreapta: „Palais Bruckenthal” und Standbild des hl. Nepomuk // „Palatul Bruckenthal” și statuia Sf. Nepomuk

~~~o~~~

Stânga: „Habermann’s Bierhalle” // „Berăria Habermann” ( Hala de bere „Grand Bierhalle” din Palatul Habermann )
Dreapta: „Evangelische Pfarrkirche” // „Biserica parohială protestantă” ( Piața Huet // Huet Platz )

~~~o~~~

Stânga: „Franz Joseph Bürgerspital” // „Spitalul orășenes Franz Joseph” ( Spitalul Public din Sibiu, inaugurat în 1857 )
Dreapta: „Latzel Denkmal” // „Monumentul Latzel” ( Templul „Concordia” ridicat pe Promenada superioară în 1818 )

~~~o~~~

În centrul tabloului se află un portic deschis, prin care se vedere imaginea panoramică a orașului Sibiu privit dinspre vest-nord-vest. Pe cele două laturi ale porticului sunt amplasate câte o coloană cu capitel corintic și o cariatidă pe postament, poziționate pe un soclu orizontal, în formă de U. Cele două perechi de coloane și cariatide susțin un antablament decorat cu o emblemă. La baza porticului se află un grup statuar, format din stema orașului Sibiu flancat de doi ingeri, montat pe un postament inscriptionat cu textul „Hermannstadt”.

~~~o~~~

Lângă postament recunoaștem următoarele artefacte, care pot fi atribuite diferitelor zeități ( Atena, Hermes ) sau celor nouă muze din mitologia greacă: glob ; flacon de laborator ; cărți ; rolă de hârtie/ pergament ; liră ; paletă cu pensule ; sabie ; coroană de laur ; compas și triunghi echilateral (însemne masonice) ; rulou de hârtie ; presă de tipar ; roată dințată, precum și un caduceu/ sceptru și un colet, atribuite zeului vestitor Hermes, protector al curierilor și negustorilor.

~~~o~~~

Stânga: Variantă policromă ; Dreapta: Variantă monocromă

~~~o~~~

Stânga: Reproducere realizată în atelierul fotografei Camilla (Kamilla) Asbóth (1838-1908) la mijlocul anilor 1870.
Dreapta: Reproducere după clișeul original pe sticlă realizat de renumitului fotograf sibian Theodor Glatz (1818-1871) în anii 1860. Negativul folosit de Camilla (Kamilla) Asbóth pentru reproduceri în anii 1870-1880 a fost extrem retușat, suprapictat de Glatz prin pozitionarea unei femei în port popular într-un peisaj imaginar!

~~~o~~~

În cartea de adrese din 1887, August Sporner, este listat ca funcționar public la Banca Generală de asigurări „Transsylvania” SA din Sibiu ( Allgemeine Versicherungsbank „Transsylvania” AG ), la adresa: Wiesengasse 12, azi, strada Tipografilor: Sporner August, Beamter der „Transsylvania”, Reissenfelsgasse 11. În aceeași carte apare și un August Sporner, profesor de desen la Școala de meserii din Sibiu ( Hermannstädter Gewerbeschule ).
În cartea de adrese din 1901, August Sporner este listat ca funcționar public la Banca Generală de asigurări „Transsylvania” SA ( Allgemeine Versicherungsbank „Transsylvania” AG ), la adresa: Reissenfelsgasse 11, azi, strada Gheorghe Lazăr: August Sporner, Transsylvaniabeamter, Reissenfelsgasse 11.

~~~o~~~

August Sporner a realizat o serie de picturi cu motive sibiene, din care amintim:
„Grădina cu ruine artificiale / Vila Conradi” // „Garten mit künstlich angelegten Ruinen / Villa Conradi”, bastionul Soldisch // Soldischbastei (1875) ; „Hotelul Neurihrer” // „Das Hotel Neurihrer”, str. N. Bălcescu // Heltauergasse (anii 1870) ; „Sibiu văzut dinspre vest-nord-vest” // „Hermannstadt von West-Nordwesten gesehen”, veduta orașului Sibiu (1878) ; „Orașului Sibiu privit de la înățime” // „Hermannstadt aus der Vogelperspektive”, perspectivă de pasăre (1883) ; „Fabrica de bere trei Stejari” // „Drei Eichen Brauerei”, Șoseaua Trei Sejari // Drei Eichengasse (aprox.1899) ; „Turnul Preoților și Capela Sf. Iacob” // „Priesterturm und Jakobskapelle”, Piața Huet // Huet Platz (1898) ; „Vila Conradi” // „Villa Conradi”, bastionul Soldisch // Soldischbastei (1898) ; „Institutul de învățământ și educație al Surorilor Franciscane” // „Lehr- und Erziehungsinstitut der Armen Franziskanerinnen”, str. Dealului // Berggasse (1899).

0

Cartea poștală ilustrată tip LEVELEZÖ-LAP, datată 14 decembrie 1907, a circulat între Sibiu și Kaposvár ( germană, Kopisch ). A fost adresată onoratei doamne Adele von Stör, soția căpitanului von Stör: „Ihrer Hochwohlgeborn Frau Adele von Stör. Hauptmann’s Gattin”.
Fotografia ilustrației a fost realizată în intersecția străzilor Bl. Victoriei ( fosta Schewisgasse ) cu Andrei Șaguna ( anterior Mühlgasse ). În partea stângă se afla parcul Elisabeta ( Elisabethpark ) amenajat în fața fostului Palat de Finanțe al autorităților Austro-Ungare. În fundal se distinge Casa Societății ( Gesellschaftshaus ). Parcul a fost numit Elisabethpark dupa numele soției împăratului Franz Joseph I – Elisabeth ( Sisi ) împărăteasa Austriei, cât și regina Ungariei. Carte poștală din colecția privată Wolff.

0

Clădirea care găzduiește din 2002 Spital Militar de Urgență „Dr. Alexandru Augustin” ( Bl Victoriei 46 ) a fost construită la mijlocul sec al XIX-lea cu destinație de Casă de educație militară superioară cezaro-crăiască / Școala de cadeți // K.k. Militair Ober-Erziehungshaus. Clădirea a fost ridicată de maiștri constructori Setz sen. și Hahn în anii 1856-1857 și inaugurată la data de 19 noiembrie 1857.
În aprilie 1859 Casa de educație militară superioară cezaro-crăiască a fost transformată în Spital Militar de Garnizoană cezaro-crăiesc // K.k. Garnisons-Spital (*).
Din 1867 purta denumirea de Spitalul Militar de Garnizoană imperial și regal nr.22 // K.u.K. Garnisons-Spital Nr.22 !

Comandanții Spitalul Militar de Garnizoană imperial și regal nr.22 din Sibiu, strada Schewisgasse nr.36 ( astăzi, Bulevardul Victoriei nr.46 ), listați în cărțile de adrese din perioada anilor 1887-1911 ;
1887 : Dr. Josef Neugebauer, Oberstabsarzt ( medic primar )
1889 : Dr. Andreas Genczi, Oberstabsarzt
1892 : Dr. Moritz Lion, Oberstabsarzt
1895 : Dr. Raimund Grosspietsch. Oberstabsarzt
1898 : Dr. Jakob Schaff, k.u.k. Oberstabsarzt
1901 : Dr. Friedrich Jakob, k. u. k. Oberstabsarzt
1904 : Dr. Arthur Tschudi, k. u. k. Oberstabsarzt
1908 : Dr. Albin Benatzky, k. u. k. Oberstabsarzt
1911 : Dr. Wilhelm Robitschek, k. u. k. Oberstabsarzt

În 1919 a devenit Spitalul Corpului VII al Armatei Române. În perioada anilor 1930-1940 s-a numit Spitalul Militar „Regele Carol al II-lea”. Între 1940-1947 s-a numit Spitalul Militar „Regina Mamă Elena”. Din anul 1948 până în 2000 a fost Spitalul Militar Sibiu.

(*) K. k. = kaiserlich-königlich = cezaro-crăiesc, între 1745(1804) și 1867.
K. u. K. = kaiserlich und königlich = imperial și regal sau cezăresc și crăiesc, între 1867 și 1918.

~~~o~~~

„K. k. Militair Ober-Erziehungshaus” // „Casa de educație militară superioară cezaro-crăiască” cu Promenada Arinilor și pârâul Sewisch ( între 1857 și 1859 ). Casa de educație militară superioară cezaro-crăiască a fost inaugurată pe 19 noiembrie 1857. Vedere dintr-o carte poștală litografiată ( pliată: 28 x 22,4 cm ) după un desen de Theodor Glatz ( sau Liborius Grietzbac/ Gritzbach? ), tipărită probabil la institutul litografic F.A.R. Krabs în Sibiu. Ilustrație din colecția Konrad Klein.

„K. k. Garnisons-Spital” // „Spitalul Militar de Garnizoană cezaro-crăiesc” și promenada „Unter den Erlen” // „Sub Arini” ( între 1859 și 1867 ). Spitalul Militar de Garnizoană cezaro-crăiesc a fost inaugurat în luna aprilie 1859. Fotografia realizată pe hârtie sărată, 14,1 x 19,6 cm, de un fotograf necunoscut este una dintre 13 fotografii dintr-o serie de fotografii nepublicate, din colecția Konrad Klein.

„K. u. K. Garnisons-Spital” // „Spitalul Militar de Garnizoană imperial și regal” și promenada „Unter den Erlen” // „Sub Arini” ( între 1867 și 1918 ). Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

~~~o~~~

În fotografie se vede o parte din Valea Arinilor // Erlental aflată între Școala Militară de Înot // Militär Schwimmschule și Digul Pinilor // Föhrendamm. Acest teren aparținuse în trecut familiei Reissenfels. Ultimul descendent al familiei a donat terenul orașului Sibiu care a înființat în 1828 Institutul Reissenfels (Fundația Reißenfels // Reißenfels’sche Stiftungsfond) cu scopul de a gestiona întreaga avere a familiei Reissenfels.
Orașul a dat terenul in arenda cetățenilor sibieni care au cultivat în valea Arinilor diferite legume, cum a r fi porumb, grâu și cartofi!

În 1881, Asociația pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu // Verein zur Verschönerung der Stadt Hermannstadt a preluat toate promenadele în grija sa. În același an, cel de-al doilea președinte al asociației, Adolf von Stock, a prezentat comitetului asociației un proiect elaborat cu scopul de a amenaja un parc în „valea sub Arini ( Tal unter den Erlen ) între Spitalul Militar și Școala Militară de Înot până la Digul Pinilor”.
În primăvara anului 1882 a început implementarea planului Stock. Orașul a dislocat aceste terenuri din fondul fundației mentionațe mai sus și le-a transferat către Asociația de Înfrumusețare.
Deci, din 1882 se poate vorbi de parcul cunoscut astăzi sub denumirea de Parcul Sub Arini // Erlenpark!

~~~o~~~

Litografia intitulată „Das k. k. Militär Ober-Erziehungshaus und die Erlen-Promenade” a fost realizată la institutul litografic F. A. R. KRABS din Sibiu. În partea stângă se vede Casă de educație militară superioară cezaro-crăiască // K.k. Militair Ober-Erziehungshaus.

Cartea poștală, ilustrată cu litografia „Unter den Erlen”, a fost realizată pe baza unui desen de Theodor Glatz din 1859. În desenul realizat de fotograful Glatz se vede orașul Sibiu privit dinspre Valea Arinilor. Persoanele redate în acest desen se aflau pe aleea numită Promenada Arinilor ( Erlenpromenade ) amenajată paralel cu str. Seviș ( Schewisgasse ) – astăzi bl. Victoriei. Între promenadă și stradă se vede canalul cunoscut sub denumirea de: Marele canal Seviș ( Großer Schewiskanal ), Canalul superior Seviș ( Oberer Schewiskanal ) sau Canalul cu apa de băut ( Trinkwasser Kanal ). În spatele copacilor se distinge Casă de educație militară superioară cezaro-crăiască.
În partea dreaptă a ilustrației se vede firul de apa din Valea Arinilor cunoscut sub denumirea de: Pârâul Sibian ( Hermannstädter Bach ), Pârâul Schebes ( Schebes Bach ), Pârâul Seviș ( Schewisbach ), Pârâul cu apa de băut ( Trinkbach ) sau Pârâul Țiganilor ( Zigeunerbach ). Podul pe Digul Pinilor ( Föhrendamm ) peste pârâul Trinkbach a fost finalizat 1859.

~~~o~~~

Cartea poștală inscripționată cu textul, „K.u.K. Garnisonsspital” ( Spitalul Militar de Garnizoană imperial și regal” ) a fost adresată dnei Josefine Ballmanne, domiciliată în Sibiu, str. Elisabethgasse (9 Mai) nr. 6. Cartea poștală circulată 1915 a fost emisă de editura Engber din Sibiu, str. N. Bălcescu 2, și tipărită la tipografia sibiană Jos. Drotleff. Text verso: „Hermannstadt – Nagyszeben – Sibiiu | Nr. 2 Ansichtskartenverlag Engber, Heltauerg. 2. | Lichtdruck von Jos. Drotleff, Hermannstadt”. Cartea poștală se află în colecția privată Wolff.

0

Această ilustrație xilogravată a fost realizată în 1875 după desenul ilustratorului și pictorului peisagist austriac Johann Josef Kirchner. Această vederea panoramică a orașului Sibiu a fost desenată după o fotografie făcută din turla bisericii Sfinții Apostoli Petru și Pavel de pe strada Reconstrucției. Semnătura artistului apare în dreapta jos.

Din 1853, orașul Sibiu era conectat la rețeaua telegrafică europeană pe traseul Viena – Timişoara – Sibiu. Posturile telegrafice au fost instalate și dotate cu aparatura necesară de către Austria. Stâlpii de telegraf vizibili în prim plan se aflau de-a lungul râului Cibin, pe actuala stradă Malului. Calea ferată a fost adăugate din motive publicitare și nu corespunde realitatății!
După instaurarea dualismului austro-ungar 1867 s-a propus legarea orașului Sibiu de calea ferată Alba Iulia pe ruta Copșa Mică! Această legătură ferioviară, între Budapesta și orașul Sibiu via Copșa Mică, a fost inaugurată în data de 11 octombrie 1872. Calea ferată Sibiu – Vințu de Jos a fost inaugurată în data de 25 noiembrie 1897.
J. J. Kirchner a decedat în 1889, ceea ce înseamnă că linia ferată din ilustrația xilogravată nu poate fi cea spre Vințu de Jos inaugurată 1897. Calea ferată Sibiu – Copșa Mică, existentă în 1875, nu trece pe lângă Piața Lemnelor ( Piața Cibin ) și, deci, nu este vizibilă din turla bisericii Sfinții Apostoli Petru și Pavel!

Următoarele două fotografii arată terenul extramuros, aflat între centura a patra și râul Cibin după dărâmarea bastionului Sag // Sagbastei în 1852 și demolarea zidului incintei cu Turnul Poarta Sag // Sagtorturm ( numit Turnul Croitorilor // Schneiderturm ) în anul 1858. Casa pichetul de pompieri // Feuerpiquett, aflată în incinta bastionului, nu a fost demolată. După 1852 a fost transformată în casa de accize vin // Wein Accis Haus. Această casă, vizibilă în ilustrația xilogravată și în fotografia realizată după ridicarea clădirii Oașia în anul 1919, a fost demolată la începutul anilor 1920 când s-a amenajat Piața Lemnelor // Bauholzplatz, astăzi Piața Cibin.

Stânga: Strada Turnului aproximativ 1880 // Saggasse um 1880.
Dreapta: Piața Lemnelor și clădirea Oașia 1919 // Bauholzplatz und Oașiagebäude 1919.

Bastionul Sag și Turnul Poarta Sag // Sagbastei und Sagtorturm în 1846.
( Ilustrații din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt. )

„Johann Josef Kirchner ( * 10 iulie 1846 la Viena; † 14 aprilie 1889 la Stein an der Donau ) a fost un ilustrator și pictor peisagist austriac.
După pregătirea artistică la Academia de Arte Frumoase din Viena, a lucrat pentru ziarul Illustrierte Zeitung din Leipzig și mai târziu pentru Neue Illustrierte Zeitung din Viena.
Cu soția sa Friederike, cu care s-a căsătorit în 1870, a avut un fiu și o fiică. În 1878, Kirchner și-a părăsit familia legală și s-a mutat în propriul apartament cu iubita sa, cu care a avut un copil. Cheltuielile personale au crescut semnificativ din cauza circumstanțelor sale private, deoarece, pe lângă stilul său de viață excentric, a trebuit să întrețină și două gospodării din câștigurile sale.
În 1886, Kirchner a cunoscut familia înstărită Curio. La scurt timp după aceea a început o relație intimă cu Clara Curio, care l-a susținut cu generozitate și financiar. La invitația cuplului Curio, Kirchner s-a mutat în toamna anului 1887 în două camere într-o clădire alăturată a vilei. Karl Curio nu avea idee despre relația existentă a lui Kirchner cu soția sa.
Pe 14 ianuarie 1888, Kirchner a încercat să-l omoare pe Karl Curio în drum spre un bal mascat. În investigația ulterioară, s-a stabilit că arma crimei era cel mai probabil bastonul lui Kirchner. Forța loviturilor a fost redusă de arcul metalic al jobenului Chapeau Claque pe care îl purta Curio, prevenind astfel rănile grave. Audierea publică, care era programată să dureze trei zile, a început la 18 iunie 1888. În primele două zile ale procesului au avut loc interviuri ample cu martori. În a treia zi, instanța l-a găsit pe Kirchner vinovat de infracțiunea de tentativă de asasinat și l-a condamnat la șase ani de închisoare grea, agravată de o zi lunară de post.
Din cauza constituției sale slabe, Kirchner a supraviețuit doar câteva luni de închisoare și a murit la 14 aprilie 1889.” ( sursa: wikipedia )

0

Turnul Sfatului din Sibiu fotografiat înainte de restaurarea completă efectuată în perioada anilor 1961-1962.
Acoperișul turnului în formă de bulb a fost construit între anii 1824-1826. Anterior acoperișul turnului avea formă piramidală și era prevăzut în colțuri cu patru turnulețe. O parte din țiglele colorate, salvate 1826 cu ocazia demolării celor patru turnulețe de pe acoperiș, au fost folosite pentru acoperișul turnulețului octogonal cu scară melc, situat pe latura dinspre Piața Mică și care leagă etajul al doilea de etajul al treilea.
Ceasul „nou”, iluminat noaptea, de pe Turnul Sfatului, a fost construit și montat 1906 de firma lui Johann Ignaz Fuchs „J. I. Fuchs & Söhne” din Bernburg. Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0

„TURNUL DIN SIBIU
Ziduri trainice de piatră înegrită de fumul secolelor, ganguri medievale cari te aruncă într-o stradă ce nu mai seamănă deloc cu cea care ai părăsit-o: este imaginea pe care o vei păstra ani după ce ai văzut Sibiul”.

Turnul Sfatului // Ratturm // Tanácstorony din Sibiu cu trecerea boltită din Piața Mică // Kleiner Ring // Kispiac spre Piața Mare // Großer Ring // Nagypiac. Al doilea gang, vizibil în partea dreaptă a turnului, a fost amenajat prin clădirea Piața Mare nr. 1 la începutul anilor 1930. Fotografie realizată în perioada interbelică, probabil la sfârșitul anilor 1930.

În partea stângă a fotografiei se văd vitrinele magazinului de obiecte fero-metalice „CARL F. JICKELI”, care a fucționat în clădirea lui Carl F. Jickeli din 1847 până la naționalizare în 1948. Pe partea dreaptă a turnului se vede fațada nord-vestică a clădirii Piața Mare nr. 1 cu firma magazinului de fierărie și articole casnice, „GUSTAV CZICKELI”, care a funcționat în locația respectivă din 1850 până la naționalizare.

Acoperișul turnului în formă de bulb a fost construit între anii 1824-1826. Anterior acoperișul turnului avea formă piramidală și era prevăzut în colțuri cu patru turnulețe. O parte din țiglele colorate, salvate 1826 cu ocazia demolării celor patru turnulețe de pe acoperiș, au fost folosite pentru acoperișul turnulețului octogonal cu scară melc aflat pe latura spre Piața Mică, turnuleț care face legătura între nivelul 2 și 3.
Ceasul „nou”, iluminat noaptea, de pe Turnul Sfatului, a fost construit și montat în anul 1906 de firma lui Johann Ignaz Fuchs „J. I. Fuchs & Söhne” din Bernburg. (Ilustrații din arhiva grupului Alt-Hermannstadt.)

0

Fotografie realizată în perioada anilor 1911-1918 de preotul protestant și istoricul de artă Viktor Roth (născut la Sebeș în 1874 unde a decedat în 1936). Între 1911-1918 a fost preot în Sibiu. Din această perioadă datează fotografia originală cu Turnul Scărilor privit dinspre Piața Huet, folosită și pentru cărți poștale editate în perioada anilor 1920-1930. Viktor Roth a fost un pionier în cercetarea istoriei artei moderne în rândul sașilor transilvăneni. În 1921 a primit titlul de Dr. teol. h.c. al Universității din Viena și din 1926 a fost Membru al Academiei Române.

0

În această fotografie realizată în luna august 1898 se vede mormanul de moloz rămas de la demolarea celor două clădiri: Turnul Preoților // Priesterturm și Capela Sf. Iacob (Sf. Ladislau) // Jakobskapelle (Ladislauskapelle). Înainte de demolarea turnului și capelei a fost dărâmată Casa Gulden, care se afla pe parcela din spatele mormanului de moloz.
Clădirile din partea stângă a fotografiei, vechea adresa Piața Mare nr. 6 au fost demolate în același an și pe locul respectiv a fost construită de banca Sparkassa-Pensionsfond în 1899-1900 clădirea actuală de la nr. 6, str. Samuel Brukenthal.
Turnul preoților, Capela Sf. Iacob și Casa Gulden se aflau pe actuala stradă/ Piața Albert Huet între Colegiul National Samuel von Brukenthal și imobilul str. Samuel Brukenthal nr. 6!
În fundal se vede o clădire impozantă în construcție, pe lângă care au trecut toți sibienii – cel puțin o dată în viață lor! Este „Casa Reissenberger” str. Mitropoliei nr. 1 colț cu str. Samuel Brukenthal.

Turnul și capela au fost demolate în vara anului 1898, cum se poate citi în renumita cronică a orașului Sibiu scrisă de Emil Sigerus: „1898. 1. 8 Der Priesterturm und die Jakobskapelle auf dem Huetplatz werden abgebrochen.“
Din aceeași cronică aflăm că în 1470 consilierul Thomas Gulden a donat casa sa, situată lângă Turnul Preoților, drept sediu Primăriei orașului. În 1549 orașul vinde clădirea pentru 800 guldeni lui Gallus Lutsch și cumpără casa lui Markus Pempflinger cu 1922 guldeni și 64 dinari pentru noul sediu al Primăriei, în prezent Casa Altemberger:
„1470 Der Ratsmann Thomas Gulden schenkt sein Haus neben dem Priesterturm der Stadt als Rathaus.“
„1549 Die Stadt verkauft das alte Rathaus bei dem Priesterturm an Gallus Lutsch um 800 Gulden und kauft das Haus M. Pempflingers für 1922 Gulden 64 Denar zum Rathaus an.“

0

Instantaneu realizat pe strada Turnului // Saggasse // Kistoronyi utca în jurul anului 1907. În fundal se vede Biserica Evanghelică și turla Bisericii Catolice. Fotografie din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0

Carte poștală tip LEVELEZÖ-LAP pusă în vânzare la libraria sibiana Karl Graef. – „Verlag Karl Graef, Buchhandlung, Hermannstadt.“ // Editura Karl Graef, Librărie, Sibiu.
Cartea poștală expediată din Ocna Sibiului la data de 14 iunie 1901 a fost adresată domnișoarei Grethe Pankiewicz, Nagy Szeben, Wintergasse 11 // Sibiu str. Timotei Popoviciu 11. (carte poștală din colecția personală)

0

Carte poștală tip LEVELEZÖ-LAP circulată între Ocna Sibiului și Sibiu, expediată la data de 19 iunie 1901, adresată domnișoarei Grethe Pankiewicz, Nagy Szeben, Wintergasse 11 (astăzi str. Timotei Popoviciu).
Text față: Bercsénytó a nagyszállodával ~ Vizaknasósgyógyfürdó. Text verso: LEVELEZÖ-LAP Budovszky L. könyvkereskedö kiadása, Nagyszeben. (carte poștală din colecția personală) 

0

Cartea poștală cu noul han/ birt din Pădurea Dumbrava (Sibiului) a circulat în 1919. În partea de jos este incripționată cu textul: Hermannstadt – Nagyszeben – Sibiiu | „Neues Waldwirtshaus (Rückansicht)” // „Noul birt din pădure (vederea din dos)”.
Clădirea noului han din Pădurea Dumbrava (Sibiului) // Junger Wald a fost construită la începutul celui de al doilea deceniu al secolului al XX-lea, după planurile arhitectului sibian Ludwig Orendt (1876-1930). În partea dreaptă a fotografiei se vede clădirea vechiului han/ birt din pădure // Waldwirtshaus construit în anul 1775.

0

Orașul Sibiu fotografiat din turla Bisericii Evanghelice. Prima fotografie a fost realizată din turnulețul sud-estic al bisericii în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar a doua fotografie a fost făcută din turnulețul sud-vestic în perioada interbelică, mai precis după construcția clădirii „Prima Ardeleană” în 1934-1935. A doua fotografie face parte dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la renumitul fotograf sibian Josef Fischer.

O datare ceva mai precisă a primei fotografii se poate efectua cu ajutorul construcțiilor marcate cu galben.

În planul îndepărtat, în centrul fotografiei, se vede clădirea în care funcționa restaurantul „Sub Arini” (Bolta Rece) construită în 1863-1865. În partea stângă recunoaștem turla Bisericii „Buna Vestire” (Biserica din Groapă) construită între 1778-1789, iar în partea dreaptă se vede clădirea Spitalului Militar cezaro-crăiesc de Garnizoană, construit 1856-1857, clădire care găzduiește din 2002 Spital Militar de Urgență „Dr. Alexandru Augustin”.
În planul ceva mai apropiat de ochiul privitorului se vede, de la stânga la dreapta, Cazarma cezaro-crăiască de infanterie (Cazarma 90), Palatul Administrației financiare austro-ungare (Primăria veche) urmat de o clădirea aflată pe parcela strada A. Șaguna colț cu Piața Unirii (parcela aparține astăzi de Hotelul Continental Forum). Tronsonul de zid vizibil în continuare făcea parte din centura a patra de fortificații, mai precis, era un fragment din zidul exterior ridicat între bastionul Soldiș și bastionul Cisnădiei (tronsonul de zid, demolat în 1903 se afla pe aliniamentul fațadelor clădirilor de pe str. George Barițiu).
În fața zidului se distinge biserica grecească cu hramul „Schimbarea la Față” aflată pe actuala str. Mitropoliei. După demolarea bisericii a fost ridicată pe locul respectiv Catedrala Ortodoxă, între 1902-1906. Lângă biserica grecească se vede o clădire cu acoperiș teșit; este clădirea cunoscută sub denumirea de Palatul-Tholdologhy.
În planul apropiat se vede o clădire imensă, care se afla (probabil) pe parcela pe care a fost ridicată în 1904 clădirea în care se află astăzi Poșta centrală.
În prim-plan recunoaștem Casa cu Cariatide, marcată cu galben, și Biserica Reformată construită în 1786.

În această fotografie veche nu este vizibil Palatul Habermann ridicat în anul 1876. Dacă palatul nu a existat în momentul realizării acestei fotografii, atuncea ea poate fi datată între 1865 și 1876.

0

Fotografia alb-negru a fost realizată pe strada Măcelarilor/ Mitropoliei din Sibiu la începutul secolului 20. Primele două clădiri din partea stângă a fotografiei există și astăzi. Sunt clădirile de pe strada Mitropoliei nr. 24 și nr. 22.
Următoarele două clădiri și cea mare, cunoscută sub denumirea de Palatul-Tholdologhy, au fost demolate în 1913 și pe cele trei parcele s-a construit în 1913-1914 clădirea Institutului Teologic Andrei Şaguna. Clădirea în stil neobrâncovenesc a fost ridicată de firma Duşoiu şi Leuca din Braşov.

Palatul Toldalagi (Tholdalaghy) a fost ridicată de consilierul Ladislaus von Türi / László Türi (Türy), după ce acesta a dobândit cetățenia orașului Sibiu la sfârșitul secolului 18. Casa consilierul Türi a fost moștenită de nepotul acestuia, contele Sigismund Toldalagi / Zsigmond Tholdalaghy (Toldolagy) în anul 1826. În anii 1840 clădirea ajunge în proprietatea lui Ioan Aaron și de la urmașii acestuia o cumpără Andrei Șaguna din banii proprii. În 1864 Seminarul lui Andrei Șaguna este mutat în această clădire.

Seminarul Andreian din Sibiu în anii 1930.

De la etnograful sibian Emil Sigerus aflam că această clădire a fost folosita și ca spital militar înainte de a fi cumpărată de episcopul Andrei Șaguna:
„Casa mare a contelui Toldalagi de pe str. Măcelarilor a servit multă vreme ca spital militar, înainte de a fi dobândită de episcopul gr.-or. cu scopul de a înființa acolo un seminar teologic gr.-or. [gr.-or. Archidiecesan Seminar]”. // „Das große gräflich Toldalagische Haus în der Fleischergasse diente längere Zeit als Militärspital, ward dann von dem gr.-or. Bischof erworben und darin das gr.-or. Priesterseminar errichtet.”

0

În data de 27 mai 1891 a fost tras și instalat în turnul Bisericii Evanghelice din Sibiu clopotul nou turnat, cu o geutate de 3.800 kg, după ce s-a constatat că vechiul clopot era fisurat, cum se poate citi în cartea lui Emil Sigerus „Cronica orașului Sibiu 1100-1929”: „1891 – 27.5. Die umgegossene Stundenglocke wird auf dem Turm der evang. Stadtpfarrkirche aufgezogen.”
În această fotografie se vede vechiul clopot din secolul al XIV-lea. Fotografia a fost realizată în luna iunie de fotograful Wilhelm Auelich (1853 Brașov-1917 Sibiu) care intreținea în perioada anilor 1887-1916 un atelier fotografic în Sibiu, str. Heltauergasse/ N. Bălcescu nr. 53. În 1916 atelierul a fost preluat de fotograful sibian Emil Fischer.

Fotografia aflată la Muzeul Brukenthal este inscripționată cu următorul text:
„Die gesprungene, 3.800 kg schwere Stundenglocke aus dem 14. Jh. wurde 1891 umgegossen und danach wieder in den Turm gezogen. Fotografie von Wilhelm Auerlich, Juni 1891.”
„Clopotul fisurat, cu o greutate de 3.800 kg și datând din secolul al XIV-lea, a fost turnat din nou în 1891 și apoi reinstalat în turn. Fotografie de Wilhelm Auerlich, iunie 1891. Muzeul Național Brukenthal.”

0

Acest instantaneu a fost făcută la începutul secolului al XX-lea, după 1908, pe strada Cisnădiei // Heltauer Gasse // Disznódi utca, actuala Nicolae Bălcescu în Sibiu // Hermannstadt // Nagyszeben.
În spatele tramvaiului se vede clădirea hotelului Împăratul Romanilor construită în 1895. La marginea dreaptă a fotografiei se vede colțul clădirii de la nr.15, construită în 1900. Pe fațada cladirii, cumpărată de comerciantul Ilie Floașiu în anii 1920, apare firma cafenelei „Café Naţional” deschisă în primăvara anului 1907.
Clădirea mare cu patru ferestre din partea dreaptă a fost demolată la mijlocul anilor 1940 și pe locul respectiv s-a construit în 1946 Palatul Telefoanelor. Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0

Clădirea Liceului Evanghelic de fete (C. A.) de pe strada Funarilor/ Banatului din Sibiu, fotografiat de fotograful sibian Emil Fischer în anii 1930. Liceul Evanghelic de fete (C. A.) a fost inaugurat pe data de 16 octombrie 1927 și desființat în 1947. Din 1947 funcționează în clădirea fostului liceu evanghelic o școala cu profil agricol – din 2000 sub denumirea de Colegiul Agricol „D. P. Barcianu”.

0

Cartea poștală din colecția personală a circulat în 1933 între Sibiu și Brașov. Este adresată dlui Josef Habicher, care trăia în anii 1930 împreună cu familia la Brașov, unde intreținea un atelier de lăcătușerie.

0

Bastionul Soldisch desenat dinspre actuala intersecție str. A. Șaguna cu str. Dealului. În prim plan se vede moara orășenească de pe canalul pâraului Seviș // Schewisbach construită lângă bastionul Șoldiș.
Din Cronica orașului Sibiu 1100-1929 // Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929 srisă de Emil Sigerus aflăm că în ziua de 1 septembrie 1912 a fost inaugurat Căminului evanghelic de copii școlari // Schulkinderhort construit pe str. Andrei Șaguna // Mühlgasse (număr vechi 18) lângă bastionul Soldiș // Soldisch Bastei: „1912-1.9. Eröffnung des ev. Schulkinderhorts in der Schagunagasse.”
În clădirea fostului cămin evanghelic se află astăzi Centrul de Primire Minori Sibiu, str. Bastionului 1.

0

În partea dreaptă a fotografiei făcută dintr-un aeroplan în data de 18 decembrie 1917 recunoaștem Piața Mare, turla Bisericii Franciscane, Biserica Catolică, Turnul Sfatului și strada Avram Iancu (Reispergasse), spre Biserica Ursulinelor. În centrul fotografiei se vede Piața Mică, Piața Huet și Biserica Evanghelică. Clădirea mare din fundal este clădirea gării, de unde pornește „artera principală” a Orașului de Jos: strada 9 Mai (Elisabethgasse) spre Straja Dragoner (Dragonerwache) aflată la intersecția cu strada Ocnei (Burgergasse) și strada Faurului (Schmiedgasse) spre intersecția Coroana (Krone) și în continuare strada Târgu Vinului (Weinanger).
În partea dreaptă, la marginea de jos a fotografiei, se vede strada A. Odobescu (Pempflingerstrasse) și complexul de cădiri cunoscut sub denumirea de „Groapa cu Lei” (Löwengrube), demolat în anii 1930 (1933). Clădirea mare cu 4 nivele, ridicată în 1897 cu destinație de Şcoală evanghelică primară de băieţi (Evangelisch Knabenelementarschule A.B.), găzduiește astăzi Liceul de Artă. Lângă Școala de Artă se vede Casa Altemberger și clădirea actualului Colegiu Național Samuel von Brukenthal.

0

Poartă fantezistă construită pentru un spectacol burlesque organizat cu ocazia vizitei celui mai jubit fiu al poporului la Sibiu în anul 1967. Cu această ocazie Ceauşescu a primit în Piața Dragoner // Dragonerwache cheia „porţii de intrare în cetate” şi titlul de cetăţean de onoare al orașului Sibiu. Fotografie din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0

Villa Michaelis cu fântăna ornamentală „Josefbrunnen“ // „Fântăna Josefină“ din Sibiu. Fotografie din arhiva grupului Alt-Hermannstadt.

0

O fotografie cu valoare istorică și documentară în care apare vechiul hotel „Împăratul Romanilor” // „Römischer Kaiser” din Sibiu. Fotografia realizată în perioada anilor 1872-1878, cu reclama HOTEL zum Römischen Kaiser pictată pe fațada clădirii, este una dintre cele mai vechi poze, dacă nu chiar cea mai veche, în care apare vechiul han/ hotel „Împăratul Romanilor”! Există două fotografii realizate în perioada anilor 1880, în care reclama hotelului se afla pictată doar pe fațada bovindoului de pe colțul clădirii.

Se pare că acest hotel a fost primul și cel mai vechi han din Sibiu, pentru construcția căruia orașul cumpărase o clădire în anul 1555 pe care a transformat-o, cu un cost de 107 Guldeni (galbeni), în casa de oaspeți (Gasthaus) La Sultanul Turcilor // Zum Türkischen Sultan. Vechiul han orășenesc se afla în clădirea strada Heltauergasse No. 127 // str. Cisnadiei (N. Bălcescu), nr. vechi 127, colț cu strada Ballgasse // Ulița Balului (astăzi str. A. Xenopol), pe parcela care se întindea până la strada Kleine Quergasse // Mica uliță transversală (A. Xenopol). La începutul secolului al XVIII-lea hanul apare sub denumirea de La Steaua Albastră // Zum Blauen Stern.

În 1772, Philipp Collignon din Luxemburg a închiriat hanul pentru șase ani, și suma de 250 de Guldeni pe an în primii trei ani și 300 de Guldeni în ultimii trei ani. După ce împăratul Iosif al II-lea a găzduit în mai 1773 câteva zile în hanul La Steaua Albastră, Collignon a schimbat numele hanului în Împăratul Romanilor // Römischer Kaiser, a modificat, mărit clădirea și a construit o sală de dans. Aceste lucrări de construcție au fost finalizate în 1775 și au costat 6.200 de Guldeni, chiria fiind majorată la 600 de guldeni pe an. Collignon a murit în 1791 iar văduva sa, Franziska, a păstrat contractul de închiriere încă patru ani când a fost preluat de perceptorul Wagner și negustorul Albrecht pentru chiria anuală de 1000 de Guldeni.

Clădirea vechiului hotel a fost demolată la 2 iulie 1891. În 1892, a fost ridicată pe locul respectiv clădirea pentru Comandamentul corpului de armată cezaro-crăisc (Korpskommando des 12. k. u. k. Armeekorps), astăzi imobilul str. Nicolae Bălcescu nr. 6.

Clădirea actualului hotel Împăratul Romanilor a fost construită în 1895 și se află la nr. 4.

0

Din ciclul „uite casa, nu e casa”
Altă clădire istorică lăsată în paragină și demolată în Sibiu

Orfelinatul pentru copii mici „Heideröslein” // Kleinkinderwaisenheim „Heideröslein”

Clădirea cunoscută sibienilor sub denumirea de Norbentinum se afla pe parcela strada Bahluiului nr.7, anterior strada Erlenstrasse și Bischof Müllerstrasse. Casa demolată în ziua de 16 aprilie 2024 a fost construită la sfârșitul primului deceniu al secolului al XX-lea de Asociația pentru protecția copiilor Sibiu // Hermannstädter Kinderschutz-Verein cu scopul de a găzdui orfelinatul pentru copii mici „Heideröslein” // Kleinkinderwaisenheim „Heideröslein” // „Heideröslein” csescsemő árvaház. În cartea de adrese din 1911 Asociația pentru protecția copiilor Sibiu este listată ca proprietar al clădirii aflată pe str. Arinilor: Hermannstädter Kinderschutz-Verein, Erlenstrasse, 701.

Internatul pentru școlari catolici germani „Norbertinum” // Deutsch-katholisches Schülerheim „Norbertinum”

În perioada anilor 1930-1940 clădirea a funcționat ca internat pentru școlari catolici germani, cunoscut sub denumirea de „Norbertinum” // Deutsch-katholisches Schülerheim „Norbertinum”. În cartea de adrese din 1933 apare la adresa strada Bischof Müllerstrasse: „Norbertinum”, röm.-kath. Knabeninternat, Bischof Müllerstrasse (ohne Nummer).

Anunțul publicitar „Norbertinum” publicat în cartea de adrese 1933:

„Norbertinum
Norbertinum-ul (strada Arinilor // Erlengasse) oferă băieților germani romano-catolici, care frecventează școlile germane din Sibiu, un cămin cu costuri moderate. În cazuri excepționale, sunt acceptați și băieții din alte confesiuni creștine și cei care doresc să urmeze școlile de stat. Locația magnifică lângă parcul Arinilor (Erlenpark) și pădurea Dumbrava (Junger Wald) garantează o dezvoltare fizică sănătoasă. Sunt disponibile un loc de joacă și o sală de sport, precum și o baie cu duș. Școala Militară de Înot din apropiere oferă posibilitatea de a învăța să înoate. Se pune accent pe educația morală religioasă.” (traducere din limba germană)
„Norbertinum
Das Norbertinum (Erlengasse) bietet deutschen röm.-kath. Knaben, die die deutschen Schulen in Hermannstadt besuchen, ein Heim bei mäßigem Kostgeld. Ausnahmsweise werden auch Knaben einer anderen christlichen Konfession und solche, die die staatlichen Schulen besuchen wollen, aufgenommen. Die prächtige Lage am Erlenparke und jungen Walde verbürgt eine gesunde körperliche Entwicklung. Ein Spiel- und Turnplatz, sowie Duschbad ist vorhanden. Die nahe Militärschwimmschule bietet Gelegenheit zur Erlernung des Schwimmens. Auf sittlich religiöse Erziehung wird Gewicht gelegt.” (textul original)

În perioada comunistă se afla în clădirea respectivă Centrul de Medicină Sportivă. În perioada postcomunistă aparținea de Facultatea de Medicină.

0

Ilustrația inscripționată cu textul „Strada măcelarilor cu reședința metropolitană; edificiul tipografiei și librăriei arhidiecezane” arată strada Mitropoliei în perioada anilor 1910-1912.
În partea stângă a fotografiei se vede clădirea construită în 1892, cu firma „Librăria Arhidiecezană” pe fațadă. Despre această tipografie și librărie se poate citi următoarele informații pe websiteul patrimoniu.sibiu.ro:
„Librăria Tipografia Arhiodicesei înfiinţată de Şaguna în 1850. Este cea mai veche tipografie în funcţiune din România. Redacţia la Telegraful Român, cel mai vechi ziar cu apariţie neîntreruptă din S-E Europei!
Redacţia la Carpaţii, ziar naţional independent, primul număr 13 aprilie 1919.”

Prima Biserica St. Johannis / St. Ioan, construită în 1883 și demolată în 1910, lipsește în primele două fotografii. Rigolă mediană vizibilă în prima și în a treia fotografie, existentă în perioada respectivă pe strada Măcelarilor/ Mitropoliei // Fleischergasse // Mészáros utca, lipsește în a doua fotografie extrem de retușată!

În a treia fotografie, realizată la sfârșitul secolului al XIX-lea, se vede clădirea de colț construită în 1882 la intersecția străzilor Mitropoliei și Poștei. Pe fațada clădirii ridicată de Banca Albina se poate desluși reclama bilingvă, în română și germană: „Institut de credit și de economii” // „Spar- und Credit-Anstallt”.
În această fotografie apare prima biserica St. Johannis / St. Ioan construită în anul 1883 și demolată în 1910. Noua biserica, reconstruită în forma actuală după planurile arhitectului sibian Josef Bedeus von Scharberg, a fost sfințită la 10 noiembrie 1912.
Ilustrații din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0

Acastă frumoasă cromolitografie ne arată Catedrala Ortodoxă din Sibiu situată pe strada Măcelarilor/ Mitropoliei // Fleischergasse // Mészáros utca în jurul anului 1915.
Lăcașul sfânt a fost ridicat între 1902-1906. Pe website-ul patrimoniu.sibiu.ro se poate ciri următoarea informație:
„La 30 aprilie 1906, catedrala a fost sfinţită de către mitropolitul Ioan Metianu, împreună cu episcopul său sufragan de la Arad, Ioan Papp, alături de un ales sobor de preoţi şi diaconi. La sfinţire a fost prezent şi profesorul Nicolae Iorga.”

Cromolitografia este termenul ales de litograful francez Godefroy Engelmann pentru a desemna procedeul său de tipar litografic în culori (1837) bazat pe imprimarea culoare cu culoare, folosindu-se până la 16 diferite culori. Fiecare culoare era așezată pe o piatră litografică și același document trecea de la o piatră la alta cu marcaje precise. Acest proces lung și, prin urmare, costisitor a fost înlocuit ulterior cu imprimarea offset în patru culori.

0

Strada Tribunei se numește în limba germană „Quergasse” – tradus în română „strada transversală”. Această stradă „transversală” face legătura între cele două străzi principale, strada N. Bălcescu (anterior 1917, strada Heltauergasse // Cisnădiei) și strada Mitropoliei (anterior 1919, strada Fleischergasse // Măcelarilor).

Strada Tribunei // Quergasse

Denumiri vechi preluate de pe site-ul web patrimoniu.sibiu.ro:
1501 Wergass
1507 Twergass
1636 Grosse Wehrgassen
1643 Grosse Quergass
1751 Grosse Zwerchgass
1845 Grosse Quergasse
1875 Quergasse
1919 Tribunagasse (s-a numit pentru scurt timp şi Poplăcii)

0

Zi de târg în Piața Mare din Sibiu. În fotografia realizată de Rudolf Zimmermann apar două bovine din rasa Sura de stepă, rasă pe cale de dispăriție în România. În fundal se vede reclama comerciantului Josef Schlesinger de pe fațada clădirii Piața Mare 15. Fotografie din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0