Rendez-vous in Hermannstadt

Salutari de la Viile Sibiului // Gruss vom Alten Berg – carte poștală tip LEVELEZÖ-LAP.

0

Cetatea Rupea și o parte din Piață / „Repser Burg – Ein Teil des Marktplatzes. Carte poștală tip LEVELEZÖ-LAP circulată 1901, editată de Editura Hans Gross din Rupea / Verlag von Hans Gross, Reps.
Localitatea Rupea (Cohalm) // Reps // Kőhalom a fost fondata în secolul al XII-lea de coloniști germani (sașii transilvăneni) ca o nouă așezare pe Pământul Crăiesc // Königsboden. Rupea a fost una dintre așezările primare ale celor Șapte Scaune // Sieben Stühle, și până în sec. al XIX-lea locul din care s-a administrat teritoriul „Repser Stuhl” // „Scaunul Rupea”.

„Cetatea Rupea este situată la 50 km de Brașov, construită pe un masiv de bazalt, în zona rezervației geologice Dealul Cohalm – „Bazaltele de la Rupea“. Este o cetate țărănească cu patru zone întărite cu turnuri poligonale. Cetatea este modificată în timp, prin adăugarea a două curți interioare și trei turnuri de apărare. Fortăreața este construită pe trei incinte…
…În planurile cetății sunt menționate și Turnul Slăninii (specific cetăților săsești), Turnul Slujitorilor, magazia cu pulbere, Turnul Ungrei, Portița Cercetașilor cu Turnul Cercetașilor, Camera judelui regal, Camera judelui scaunal, Turnul Scribilor, o gură de tragere, Camera scaunală și Camera de sus. Cetatea Rupea are forma unei spirale ascendente (cochilii de melc).“ (sursă: wikipedia)

„Șapte Scaune (în germană Sieben Stühle, în latină Septem Sedes) se numea un teritoriu de pe Pământul Crăiesc (Königsboden) din Transilvania (în germană Siebenbürgen, adică „șapte cetăți“: Sibiu, Brașov, Mediaș, Sighișoara, Sebeș, Rupea, Bistrița), reprezentând unitățile adminstrative ale sașilor transilvăneni, din secolul al XII-lea până spre sfârșitul secolului al XIX-lea.
În 14 iulie 1349 este prima mențiune a faptului că existau cele șapte scaune (Sieben Stühle) constând din „Scaunul principal“ (Hauptstuhl) de la Sibiu (Cybininum) și cele șapte „scaune secundare“ (Nebenstühle) de la Orăștie (Broos), Sebeș (Mühlbach), Miercurea Sibiului (Ruzmargt, astăzi Reußmarkt), Sighișoara (castrum Sches, astăzi Schäßburg), Nocrich (Leuskyrch, astăzi Leschkirch), Cincu (Schenk, astăzi Großschenk) și Rupea (Reps).
Scaunul Șeica și Scaunul Mediașului s-au format mai târziu, purtând denumirea de „Două Scaune” (Zwei Stühle). Districtul Brașov și Districtul Bistriței s-au format și ele mai târziu, dar nu au avut subordonare scăunală.
Un „scaun“ reprezenta o uniune de mai multe orașe și sate, supuse aceleiași puteri judecătorești. Pentru fiecare scaun era desemnat un „jude regal“ (Königsrichter) (judex regis), care era supus numai regelui Ungariei.
Scaunele și districtele erau conduse de un jude al locului, denumit și jude scăunal (în germană Stuhlrichter , în latină judex sedis sau judex terrestris) asistat, mai târziu, de un comandant militar. Cea mai înaltă funcție administrativă a sașilor era cea de „jude al scaunului de Sibiu“ (în germană Stuhlrichter von Hermannstadt, în latină judex Cibinensis).
Din 1453 scaunul Tălmaciului și cel al Săliștei au fost încorporate scaunului Sibiului, ca filiale ale acestuia, până la desființarea Universității Săsești după instaurarea dualismului austro-ungar. (sursă: wikipedia)

0

Această fotografie a fost realizată la începutul secolului al XX-lea în Piața Dragoner din Sibiu. Piața cunoscută sibienilor sub denumirea de Piața Dragoner ( germană, Dragonerwache, Dragoner Wacht sau Dragoner Platz ) își trage numele de la straja militarilor austrieci numită „Dragoner Wache”, care se afla între 1687 și 1710 la intersecția străzilor 9 Mai ( Elisabethgasse ) cu str. Ocnei ( Burgergasse ) și str. Faurului ( Schmiedgasse ). În 1747 este menționată o fântână cu țevi în Piață Dragoner, desființată în a două jumătate a sec. al XIX-lea. Piața Dragoner este considerată cea mai veche piață a Sibiului !

Din articolul „Dragonerwache”, publicat la 5 septembrie 2014 în ziarul Hermannstädter Zeitung, numărul 2396, aflăm că ansamblul de clăriri, care fusese construit pe locul unde se afla anterior straja dragonilor, a fost demolat în 1980. Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0

„La 10 iunie 1894 Asociația Carpatină Ardeleană S.K.V. a inaugurat în munții din preajma Sibiului, pe un teren al comunei Cristian, prima Casă de Cură în climat de înălțime din Carpați – ”Kurhaus auf der Hohen Rinne”. Casa Turiștilor (1895), Căminul Medicilor (1898), Sanatoriul Militar (1898, cu extinderi în 1929 și 1939-1943), Schitul Păltiniș (1928), casele de vacanță ale unor persoane private construite în anii 1932-1944 și Casa Învățătorilor (1947) s-au adăugat în timp, conducând la dezvoltarea celei mai frumoase stațiuni de altitudine din Munții Carpați, numită de sași ”Hohe Rinne”, iar de români ”Păltiniș”.
Mari personalități, în principal din comunitatea sașilor, au contribuit la înființarea stațiunii în 1892-1894 și apoi la dezvoltarea ei în primii săi ani – Carl Conradt, Julius Pildner von Steinburg, Robert Gutt, Gustav Conrad, Gustav Kiszling, Andreas Berger, August Roland von Spiess, Karl Ungar, Gustav Lindner, Josef Georg Konnerth. Proiectate de inspectorul forestier Gustav Conrad, ridicate de specialiști români în construcții din lemn conduși de meșterul rășinărean Șerban Cruciat, primele clădiri de la Kurhaus ”Hohe Rinne” au adus în Munții Cibinului frumoasa arhitectură alpină tiroleză a acelei vremi.”
Text preluat de pe grupul Alt-Hermannstadt – autot MIRCEA DRAGOTEANU „A fost odată Hohe Rinne“

Fotografie din arhiva familială.

0

Casa de Cură Păltiniş // Kurhaus Hohe Rinne a fost prima Casă de Cură în climat de înălțime din Carpați. A fost construită din inițiativă Asociației Carpatine din Transilvania // Siebenbürgischer Karpatenverein S.K.V. și inaugurată la 10 iunie 1894.
In memoriam Siegfried Habicher 1944-2018. (Fotografie din arhiva familială)

0

Observatorul Conradt // Conradtwarte de pe Oncești a fost inaugurat în anul 1902 în amintirea lui Karl Conradt, prim președinte al Asociației Carpatine din Transilvania // Siebenbürgischer Karpatenverein S.K.V.. (decedat 1901) și principal întemeietor al stațiunii Păltiniș // Hohe Rinne. (Fotografie din anii 1950 din arhiva familială)

0

Carte poștală tip LEVELEZÖ-LAP circulată 1912, editată de Asociația Carpatină din Transilvania – secțiunea Sibiu // S.K.V. Ortsgruppe Hermannstadt.
„Casa de Cură Păltiniş” // „Kurhaus Hohe Rinne” a fost inaugurată la 10 iunie 1894.
Text verso: „Herausgeg. v. der Sektion „Hermannstadt” S.K.V. – Chromophot. v. Jos. Drotleff, Hermannstadt” / Carte poștală editată de Asociația Carpatină din Transilvania – secțiunea Sibiu – Cromolitografie realizată la institutul tipografic Jos. Drotleff din Sibiu.

Istoric:

„La 10 iunie 1894 Asociația Carpatină Ardeleană S.K.V. a inaugurat în munții din preajma Sibiului, pe un teren al comunei Cristian, prima Casă de Cură în climat de înălțime din Carpați – ”Kurhaus auf der Hohen Rinne”. Casa Turiștilor (1895), Căminul Medicilor (1898), Sanatoriul Militar (1898, cu extinderi în 1929 și 1939-1943), Schitul Păltiniș (1928), casele de vacanță ale unor persoane private construite în anii 1932-1944 și Casa Învățătorilor (1947) s-au adăugat în timp, conducând la dezvoltarea celei mai frumoase stațiuni de altitudine din Munții Carpați, numită de sași ”Hohe Rinne”, iar de români ”Păltiniș”.

Mari personalități, în principal din comunitatea sașilor, au contribuit la înființarea stațiunii în 1892-1894 și apoi la dezvoltarea ei în primii săi ani – Carl Conradt, Julius Pildner von Steinburg, Robert Gutt, Gustav Conrad, Gustav Kiszling, Andreas Berger, August Roland von Spiess, Karl Ungar, Gustav Lindner, Josef Georg Konnerth. Proiectate de inspectorul forestier Gustav Conrad, ridicate de specialiști români în construcții din lemn conduși de meșterul rășinărean Șerban Cruciat, primele clădiri de la Kurhaus ”Hohe Rinne” au adus în Munții Cibinului frumoasa arhitectură alpină tiroleză a acelei vremi.

Un rol important în dezvoltarea interbelică a stațiunii l-au avut Mitropolitul ortodox al Ardealului – Nicolae Bălan (ctitor al Schitului Păltiniș), generalii Henri Cihoski și Ioan Ilcușu (inițiatori ai extinderilor Sanatoriului Militar), primarul Sibiului Eugen Piso (cel care a aplicat Reforma Agrară la Păltiniș, oferind loturi pentru construcție unor personalități sibiene), promotorul cooperației ardelene Ioan Ciolan (inițiatorul Casei Învățătorilor). Dr-ul Karl Ziegler, soția sa, Margarethe și cei trei copii ai lor, familia Episcopului luteran Friedrich Mueller-Langenthal, guvernatorul B.N.R. Ion I. Lapedatu, campionul de schi Rolf Speck și familia sa, familiile industriașilor sibieni Viktor Hess și Leonhard Pantle, Emilia Rațiu, fiică a liderului memorandist, dr-ul Ioan Ittu, prefecții Nicolae Regman și Coriolan Ștefan, Erna Bedeus von Scharberg, Geza von Jakots, notarul Lionel Blaga, avocatul Liviu Turcu și nu în ultimul rând credinciosul intendent timp de o jumătate de secol al Casei de Cură – Michael Zeck (”Misch”) au marcat istoria stațiunii în perioada ei interbelică. Familii destoinice de cabanieri – Johann Renten, Adalbert Colceriu, Holzinger, au sfințit an de an locul prin munca și corectitudinea lor.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, preluând prin licitație de la comuna Cristian concesiunea primelor clădiri ridicate la Păltiniș, Universitatea ”Regele Ferdinand I” din Cluj, refugiată la Sibiu după dictatul de la Viena, a scris foarte frumoase file în istoria stațiunii, înființând Căminul de Munte Păltiniș și dezvoltându-l prin strădania unor mari personalități ca rectorul Iuliu Hațieganu, prorectorul Ioan Lupaș, profesorii Leon Daniello, Aurelian Ionașcu, Ioachim Crăciun, Ion Gavrilă. Denumiri precum Izvorul ”Dorul Clujului” și ”Calea studenților” au rămas și azi relicve ale acelor vremuri de bejanie ale studenților clujeni în munții lui Octavian Goga.

Naționalizările comuniste și abuzuri de tot felul au făcut ca stațiunea să decadă până pe la jumătatea anilor 1950. Ulterior, dragostea pentru munte, pentru sporturile de iarnă și pentru drumețiile verii, a readus Păltinișul la nivelul unei micuțe dar foarte iubite stațiuni montane unde mii și mii de oameni au putut să-și caute sănătatea, bucuria și un strop de libertate. Mari personalități culturale ca Lucian Blaga și Constantin Noica au înnobilat stațiunea prin prezența și creația lor.

Jaful post-decembrist, problemele legate de statutul proprietății și debusolarea generală în materie de turism au aruncat o vreme stațiunea pe toboganul decăderii.

Salvarea clădirilor Casei de Cură Păltiniș, cele mai vechi cabane turistice din Carpați, prin declararea lor Monument Istoric în 1997 ca urmare a unei acțiuni pe care am inițiat-o la Cluj, cu participarea Forumului Democrat German, a mai conservat ceva din farmecul de altădată al celei considerată cândva cea mai frumoasă stațiune montană de la răsărit de Karlovy Vary.“

Text: MIRCEA DRAGOTEANU „A fost odată Hohe Rinne“.

0

Reclamă pentru Casa de Cură Păltiniş // Kurhaus Hohe Rinne din volum aniversar publicat de Asociaţia Carpatină Transilvană / Siebenbürgischer Karpatenverein S.K.V. în anul 1930, la împlinirea a 50 de ani de activitate.

[Textul original]
Kurhaus „Hohe Rinne” bei Hermannstadt
/
Seehöhe 1403 Meter
/
Herrliche Lage im Fichtenwald, Höhenklima
Eigene Badeanstalt – Elektrische beleuchtung .- Telefon
Eigene Autovermietung – Fahrtdauer 2 Stunden
/
Sommersaison: Juni – Oktober
Tennis – Sonnenbäder
/
Wintersaison: Dezember – Februar
Skikurse und Wettläufe
/
Zimmerpreise: Lei 400 – bis 1100 pro Woche
Verpflegung: Lei 200 – pro Tag
/
Ermässigte Monatspreise – Mitgliederbegünstigungen
/
Auskünfte und prospekte in der Auskunftskanzlei der
Ortsgruppe Hermannstadt S.K.V., Sibiu, Königin Mariastrasse 47

[Textul tradus]
Casa de Cură Paltiniș lângă Sibiu
/
Altitudinea fața de nivelul mării 1403 metri
/
Zonă minunată în pădurea de molid, climă de munte
Baie privată – Iluminare electrică. – Telefon
Serviciu propriu de închirieri auto – Timp de călătorie 2 ore
/
Sezonul de vară: iunie – octombrie
Tenis – Plajă la munte
/
Sezonul de iarnă: decembrie – februarie
Lecții de schi și Curse/alergări
/
Prețuri cameră: 400 – 1100 lei pe săptămână
Masă: 200 Lei pe zi
/
Prețuri lunare reduse – Privilegii pentru membrii asociației
/
Informații și broșuri la biroul de informare al
A.C.T. / S.K.V. Secțiunea Sibiu, Sibiu, str. Regina Maria 47

0

Peisaj panoramic al orașului Sibiu pictat 1816 în technica acuarelei de Franz Neuhauser cel Tânăr (1763 – 1836). Tabloul este semnat in partea de jos/dreapta: „Hermansdt gegen Morgen nach der Natur gezeichnet von Fr Neuhauser 1816“. (sursă ilustrații: arhiva Alt-Hermannstadt)

„Un merit deosebit în dezvoltarea picturii de peisaj transilvănene îi revine celebrei familii de origine vieneză Neuhauser, stabilită la Sibiu, înfloritor oraș comercial și meșteșugăresc, care la sfârșitul secolului al XVIII-lea s-a distins ca unul dintre principalele centre artistice ale regiunii intracarpatice, începutul acestui reviriment fiind marcat de numirea baronului Samuel von Brukenthal în funcţia de guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei (1777-1787). Contribuţia acestei familii de pictori, formată din Adam Franz (1735-1807) şi cei patru fii ai săi: Franz (1763-1836), Joseph (1767-1815), Gottfried (1772-1836?) şi Johann (1774-1815), constă nu atât în măiestria transpunerilor peisagistice, încă naiv şi empiric înfăţişate, ci mai ales în introducerea acestora ca temă, ca gen de sine stătător, în repertoriul picturii laice de şevalet transilvănene. Fragmentele de realitate zugrăvite pe suprafaţa pânzei cu o fidelitate ilustrativă tipică „primitivilor”, ce descrie, cu moderaţie, pitorescul priveliştilor contemporane îngăduind, totuşi, localizarea lor geografică, conferă un farmec cu totul aparte acestui tip de pictură.
Cel mai înzestrat membru al familiei pictorului austriac Franz Adam Neuhauser – întemeietorul unei adevărate dinastii de pictori care, asimilaţi orizontului creator local, se vor bucura de generoasa susţinere a mecenatului transilvănean incipient – a fost, însă, Franz Neuhauzer cel Tânăr, un apropiat al cercurilor protipendadei aristocratice şi a elitei burgheze transilvănene care a beneficiat de protecţia şi aprecierea unor rafinaţi colecţionari şi cunoscători ai artei, pictorul ajungând să domine cu propria creaţie scena artistică a provinciei la începutul secolului al XIX-lea. Spirit enciclopedist, de o multilateralitate rar întâlnită, ilustru creator de compoziţii religioase, pictor peisagist şi portretist, desenator, acuarelist şi litograf, restaurator şi colecţionar de opere de artă, mentor al unor importanţi artişti transilvăneni, Franz Neuhauser cel Tânăr este autorul unei opere complexe, ce comportă un interes deosebit şi sub aspect documentar, el fiind, totodată, „artistul predestinat întru împlinirea peisajului transilvănean” (Sabău, 2005, p. 396). Creaţia sa picturală reuneşte forme ale peisajului „clasic”, dar şi subgenuri ale acestei categorii: peisajul schiţat în fundalul unor scene de gen, peisajul bine definit, integrat unei scene cu caracter narativ, peisajul de conţinut preromantic, peisajul tip vedută, peisajul „monument”, peisajul documentar şi, nu în ultimul rând, peisajul independent.“
(sursă text: https://www.macluj.ro/exponatul-lunii-mai.html)

0

Carte poștală tip LEVELEZÖ-LAP editată 1918, tipărite la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“.
Fotografia redă construcția podului de fier înainte de a fi lărgit prin adăugarea cele doua treceri pietonale exterioare. Pe locul unde se află astăzi podul nou cu arce metalice se afla un pod vechi de lemn. Podul de lemn a fost demolat 1908/09 și înlocuit cu un pod de fier, care lega str. Turnului de str. Podului // Brückengasse / str. Reconstrucției. Acest pod de fier a fost demolat 2014 și înlocuit 2015/16 cu actualul pod de fier cu arce metalice.

0

Ilustrație (prelucrată) din ghidul turistic despre orașul Sibiu și împrejurimi (Führer durch Hermannstadt und dessen Umgebung) editat de „Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor“ / Secțiunea Sibiu (Sektion Hermannstadt des Siebenbürgischen Karpatenvereins).
Ghidul a fost tipărit la tipografia sibiana W. Krafft 1896.

0

Litografia ~ Ruina bisericii din Rodna Veche ~ a fost realizată de Theodor Glatz 1842. Theodor (Tivadar) Glatz s-a născut la Viena pe data de 10 decembrie 1818 și a decedat la Sibiu la 3 aprilie 1871. Theodor a fost fiul lui Jakob Glatz (1776-1831), scriitor, pedagog și teolog renumit, de etnie germană din regiunea Țips (Zips) Slovacia. Fratele lui Theodor, Eduard Glatz (1812-1889) a fost un cunoscut publicist la Budapesta, iar sora lui Theodor, Mathilde (von Asbóth) a fost pictoriță. Fiica Mathildei, Kamilla (Camilla) a moșteni 1871, împreună cu sora ei, atelierul unchiului Theodor Glatz. Din 1875 până în 1897 atelierul a fost în posesia Kamillei Asbóth. În anul 1897 atelierul fotografic a fost cumpărat de Emil Fischer.
Sursă: Julius Bielz „Die Graphik in Siebenbürgen“ (1947 Sibiu – Hermannstadt, Gedruckt in der Offizin der Corvina-Druckerei.)
În gravura realizată de Theodor Glatz se văd ruinele turnului medieval, cu ancadramente gotice, ale fostei biserici medievale „Sf. Maria” din Rodna // Altrodenau // Óradna. Biserica de la Rodna a fost construită in stil romanic în secolele XII-XIII de sașii transilvăneni. Biserica medievală a suferit grave distrugeri în timpul marii invazii tătare din anul 1241. Edificiul a fost ulterior refăcut și a servit drept cetate de graniță între Transilvania și comitatul Maramureș. Între 1766 și 1812 populația săsească a dispărut, iar biserica a căzut în paragină.

0

Litografia ~ VASILE VODĂ ~ a fost realizată de Andreas Bielz în jurul anului 1860.
Andreas Bielz s-a născut la data de 12 ianuarie 1812 la Proștea si a decedat la 2 martie 1866 la București. Bielz a înființat în jurul anului 1850, împreuna cu Burelli, un Institut Litografic la București… „Pe podu Mogoșoii în curtea Teatrului“.
Din atelierul lui Andreas Bielz ne-au rămas câteva litografii cunoscute (semnate: Lith. A.Bielz Bukarest): „Konstandin Sherban său Basarab Kârnu / Mircea celu Bâtrânul / Vladu Vodă Tzepeshu / Vasile Vodă / Mihai Viteazul și portretul lui Horia”!
Sursă: Julius Bielz „Die Graphik in Siebenbürgen“ (1947 Sibiu – Hermannstadt, Gedruckt in der Offizin der Corvina-Druckerei.)

0

Piața Gării din Sibiu fotografiată în anii 1910. Această fotografie apare pe cărți poștale tip LEVELEZÖ-LAP tipărite la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ 1917.1905 s-a construit și dat în folosință prima linie de tramvai din Sibiu (8 septembrie 1905) pe ruta Piața Gării – Parcul Sub Arini. Din 1905 Piața Gării din Sibiu era cap de linie pentru ruta de tramvai: Piața Gării – Parcul Sub Arini și din 1910 pentru ruta de tramvai: Piața Gării – Parcul Sub Arini – Cimitir (Dumbrava). 1912 a fost amenajată a doua rută de tramvai: Piața Gării – Piața Lemnelor (linie prelungită 1927 până la Piața Cluj și 1929 până la Gara Turnișor). 1915 ruta de tramvai Piața Gării – Parcul Sub Arini – Cimitir (Dumbrava) a fost prelungită până în Pădurea Dumbrava și 1948 până la Rășinari (electrificată 1951).

Linii și stații de tramvai în Sibiu – Orașul de Sus și de Jos – de-a lungul timpului
Linii și stații de tramvai desenate și descrise în planul din 1914 și 1926. În harta orașului din 1926 linia de tramvai existentă este marcată cu roșu deschis iar staţiile de tramvai, cu şi fără bucle de aşteptare şi capetele de linie, cu un cerc roşu. La fel au fost marcate (pe acelaşi traseu) stațiile existente în 1914 cu un cerc albastru.
Linia între Piaţă Lemnelor şi Gara Turnişor, realizată abia în 1927, este marcată cu galben iar staţiile cu cîte un cerc negru.
În 1914 numărul staţiilor era mult mai mare decît în 1926 (dublu), cea ce înseamnă că tramvaiele se opreau aproape la fiecare intersecţie, iar pe Bălcescu – între Piaţă Mare şi Piaţă Unirii – existau încă două staţii! În harta din 1914 staţiile de tramvai sunt marcate cu cîte un simbol negru (punct cu steguleţ). În 1926 majoritatea staţiilor aveau bucle de aşteptare şi se aflau la distanţe aproximatit identice una de cealaltă.

Construirea liniei de tramvai Sibiu:
1905 Piața Gării – Parcul Sub Arini
1910 Parcul Sub Arini – Cimitir (Dumbrava)
1912 Piața Gării – Piața Lemnelor
1915 Cimitir (Dumbrava) – Pădurea Dumbrava
1918 Linia de garaj / remiza din zona gării
1927 Piața Lemnelor – Piața Cluj
1929 Piața Cluj – Gara Turnișor
1948 Dumbrava – Rășinari (electrificată 1951)

Desființarea liniei de tramvai:
1966 Gara Turnișor – Piața Lemnelor
1967 Piața Lemnelor – Piața Gării
1969 / 1972 Piața Gării – Fabrica de confecții
2011 Cimitir (Dumbrava) – Rășinari

0

Carte poștală din perioada (1954-1963) tipărită la Combinatul Poligrafic Casa Scînteii. Text verso: „Republica Populară Romînă / Sibiu – Vedere generală”În partea superioară a fotografiei (detaliu) se vede Biserica dintre Brazi, str. Reconstrucției, și copacii din fostul cimitir romano-catolic, str. Câmpului, astăzi Parcul Reconstrucției. În „fața” bisericii se distinge Piața Lemnelor // Bauholzplatz, astăzi Piața Cibin. Pe str. Turnului se văd șinele de tramvai cu dublura din fața clădirii nr. 17, în care se afla în trecut vechea închisoarea. În partea de jos a fotografiei se vede intersecția străzilor Turnului / Târgul Vinului / Faurului / Victor Tordășianu cunoscută sub denumirea „Coroana” // „Krone” și parcul cu bănci.

„Republica Populară Română (prescurtat: R.P.R.) a fost numele oficial purtat de statul român de la abdicarea forțată a Regelui Mihai I al României, eveniment petrecut pe 30 decembrie 1947, până la adoptarea constituției din 1965 care proclama Republica Socialistă România (R.S.R.), la 21 august 1965. Din anul 1954, grafia numelui țării a fost schimbată în Republica Populară Romînă, conform normelor ortografice din acea perioadă. În anul 1963 s-a revenit la scrierea cu „â“ a numelui țării: Republica Populară Română.“ (sursa: Wikipedia)

0

Strada Turnurlui din Sibiu, cu Biserica Evanghelică în fundal, fotografiată în jurul anului 1970, după 1967, când a fost desființată linia de tramvai care lega Gara Sibiu de Piața Cibin. Reproducerea fotografică a fost realizată de tatăl meu Otto Rudolf Wolff ( 19.06.1927-08.12.1985 ) și se află în arhiva familială Wolff.

0

Carte poștală tip NYOMTATVÁNY de la începutul se. al XX-lea stampilată 12 martie 1915. Text față: „Gustav Meltzer, Hermannstadt / Gegründet 1848 / Dampfseifen- und Kerzenfabrik / Toilettenseifen Wachswaren“. Verso: Text reclamă pentru produsele fabricii de lumânări şi săpunuri Gustav Meltzer…
Fabrica de lumânări şi săpunuri a fost înființată de Daniel Meltzer 1848 și se afla la adresa Elisabethgasse 25 // (astăzi) str. Brutarilor // Bäckergasse nr. 1.
Informații suplimentare despre „Fabrica de lumânări şi săpunuri GUSTAV MELTZER // Dampfseifen- und Kerzenfabrik GUSTAV MELTZER“ puteți citi la link-ul accesat: LINK

0

În partea stângă prezentăm un detaliu dintru articol publicat în 1932, în partea dreaptă se poate viziona o reclamă comercială publicată în cartea de adrese din 1878.

Din articolul intitulat „Erfolgreiche Männer der Arbeit” (Oameni de muncă de succes) aflăm că „Fabrica de construcții din fier, construcții de aparate și cazane de abur S.A.” // „Eisenkonstruktionen- Apparatebau- und Dampfkessek Fabrik A.G.” din Sibiu a fost înființată de frații Michael Fabritius jr. și Gustav Fabritius. Fabrica deschisă în 1874 a funcționat în primii ani ca atelier de forjă prelucrat cupru și atelier de repatații; „Kupferschmiede und Reparaturwerkstätte”. După moartea lui Michael Fabritius jr. survenită în 1876 fratele mai mic, Wilhelm Fabritius, a devenit partenerul lui Gustav Fabritius. Tatăl celor trei frați a fost Michael Fabritius sr., unul dintre personalitățile marcante ale Sibiului, chiar dacă a fost cazangiu. A deținut numeroase funcții la diverse instituții din oras, probabil cea mai importantă a fost cea de Vice-Direktor la asocația „Gewerbeverein”, funcție pe care a ocupat-o vreme de 16 ani. Avea fabrică (cazangerie) la Orlat cu birourile în Sibiu pe strada Faurului, fabrică moștenită de la tatal lui, Friedrich Fabritius care a deschis-o în 1855. Michael Fabritius sr. a murit în 1887.
Fabrica fraților Fabritius a funcționat la adresa str. Rusciorului (Reußbachgasse/ Reussbachgasse) 2 / 2-4 în perioada antebelică și interbelică. În cartea de adrese din 1933 apar ca proprietari Gustav și Wilhelm Fabritius. După naționalizarea din 1948, fabrica apare sub denumirea de „Virola”; vezi reclama comercială la Intreprinderea de Stat „Virola” din Noua nomenclatură a străzilor din Sibiu (1949). În perioada comunistă Intreprinderea de Stat Virola a fost înglobată în Uzinele Independența și transformată în secția de Cazangerie. Clădirea a fost demolată în 2009.

~~~o~~~

Stânga: Reclamă comercială la Fabrica de produse din cupru și metal – Frații Fabritius din cartea de adrese 1882.
Dreapta: Reclamă comercială la Fabrica de produse din cupru și metal – Frații Fabritius din anii 1890.

Textul reclamei comerciale din cartea de adrese din 1882, tradus în limba română:
„Frații Fabritius, Sibiu – FABRICA DE PRODUSE DIN CUPRU ȘI METAL. – Turnătorie de alamă și atelier de strungărie, Atelier mecanic.
Preluare comenzi lucrări de cupru, alamă și fier de toate felurile pentru distilerii, fabrici de bere, stabilimente de baie, fabrici de zahăr etc.
De asemenea, ne recomandăm pentru livrarea de: aparaturi complete de distilare și rectificare a spirtului. ; mașini ; transmisii ; cazane de abur ; aburitor de porumb ; cuve de fier pentru must cu dispozitiv de răcire ; zdrobitori de malț ; pompe de toate felurile ; armaturi de siguranță și încălzire pentru cazane de abur: manometre ; supape de abur ; indicatori de nivel al apei ; supape de siguranță ; grătare de foc brevetate ; uși încalzitoare etc.
Schimbător-alamă ; supape și conexiuni olandeze cu șuruburi în toate dimensiunile ; aliaj de lipit de excelentă calitate ; material de compactare: plăci de cauciuc cu inserții de alamă ; corzi elastice cu inserții de cânepă ; inele de cauciuc pentru indicatoarele de nivel al apei ; plăci de azbest și celuloză ; plăci de plumb ; Minium ; Alb zinc ; lac Firnis ; Borax.
Curele de transmisie din miez de piele calitate 1-a ; ungători ulei automate de toate tipurile ; șuruburi pentru curele și chei ; table de cupru ; funduri de cupru ; cazane de cupru pentru rachiu ; nituri de cupru ; tije de cupru rotund și pătrat ; vesele de cupru în toate dimensiunile.
Estimări de costuri și prețuri gratuite și franco la cerere. ; Reparațiile relevante vor fi efectuate cât mai repede posibil.”

Textul original în limba germană:
„Gebrüder Fabritius, Hermannstadt – KUPFER- UND METALLWAREN-FABRRIK. – Messing-Giesserei und Dreherei, mechanische Werkstätte.
Uebernahme von Kupfer-, Messing- und Eisenarbeiten aller Art für Brennereien, Brauereien, Badeanstalten, Zuckerfabriken etc.
Empfehlen sich ferner zur Lieferung von: Complette Spiritus-Brenn- und Retctificir-Apparate ; Maschinen ; Transmissionen ; Dampfkessel ; Mais-Dämpfer ; Eiserne Vormaischbottiche mit Kühlvorrichtung ; Malzquetschen ; Pumpen aller Art ; Sicherheits- u. Heitzarmatur für Dampfkessel: Manometer ; Dampfventile ; Wasserstandszeiger ; Sicherheitsventile ; Patent-Feuer-Roste ; Heitzthüren etc.
Messing-Wechsel ; Ventile und Holländer-Verschraubungen in allen Dimensionen ; Schlagloth vorzügl. Qualität ; Verdichtungsmaterial: Gummiplatten mit Messingeinlagen ; Gummischnüre mit Hanfeinlagen ; Gummiringe für Wasserstandzeiger ; Asbest- und Celulose-Platten ; Bleiplatten ; Minium ; Zinkweiss ; Firniss ; Borax.
Treibriemen aus 1-a Kernleder ; Selbst-Öler aller Arten ; Riemenschrauben und Schlüssel ; Kupferbleche ; Kupferböden ; Kupfer-Branntweinkessel ; Kupfer-Nieten ; Kupferstangen rund und viereckig ; Kupferne Essformen in allen Dimensionen.
Kostenanschläge und Preise auf Verlangen gratis und franco. ; Einschlägige Reparaturen werden promptest besorgt.”

~~~o~~~

Stânga: Fotografie realizată în jurul anului 1915 dinspre podul de piatră peste râul Cibin. În partea dreaptă a fotografiei se vede podul pietonal între str. Târgu Fânului (Heuplatz) și str. Rusciorului (Reussbachgasse). În centrul imaginii se vede fabrica fraților Gustav și Wilhelm Fabritius „Fabrica de produse din metal, Fabrica de cazane de abur, Turnătorie de alamă și Atelier de strungărie, Atelier mecanic, Instalatori de conducte de apă, Construcții de poduri.”, aflată pe str. Reussbachgasse (Rusciorului) 2.
Dreapta: Podul de piatră construit în 1908, fotografiat dinspre amonte în anii 1930. În partea stângă, în fundal, se vede fabrica fraților Fabritius, „Fabrica de construcții de metal, Fabrica de aparate și Fabrica de cazane de abur”, situată pe str. Rusciorului (Reussbachgasse) No. 2-4. Clădirile vizibile în partea dreaptă aparțin de fabrica de postav Gromen și Herbert – „Tuchfabrik Gromen & Herbert A.G.”

~~~o~~~

Stânga: Cazangeria intreprinderii Independența din Sibiu demolată în 2009 și podul pietonal de fier. Fotografie realizată de renumitul fotograf sibian Emil Fischer în anii 1950/60.
Dreapta: Instantaneu realizat pe malul râului Cibin în anii 1960. În fundal se vede Cazangeria intreprinderii Independența Sibiu și podul pietonal de fier. Fotografie din arhiva familială.

~~~o~~~

Stânga: Cartea de adrese 1882; Str. Reussbachgasse (Rusciorului) 2, Fabritius Gebrüder, „Kupfer- und Metallwaren-Fabrik, Messing-Giesserei und Dreherei, mechanische Werkstätte.” (Frații Fabritius, Fabrica de produse din cupru și metal, Turnătorie de alamă și Atelier de strungărie, Atelier mecanic.)
Dreapta: Cartea de adrese 1885; Fabritius Gebrüder, „Kupfer- und Metallwaren-Fabrik, Messing-Giesserei und Dreherei, mechanische Werkstätte und Dampfkessel-Fabrik.” (Frații Fabritus, Fabrica de produse din cupru și metal, Turnătorie de alamă și Atelier de strungărie, Atelier mecanic și Fabrică de cazane de abur.)

~~~o~~~

Stânga: Cartea de adrese 1908; Str. Reussbachgasse (Rusciorului) 2, Fabritius Gebrüder (Gustav & Wilhelm), „Metallwaren-, Dampfkesselfabrik, Messinggiesserei und Dreherei, mechanische Werkstätte, Wasserleitungsinstallateure, Bruckenbauanstalt.” (Frații Fabritius, Gustav & Wilhelm, Fabrica de produse din metal, Fabrica de cazane de abur, Turnătorie de alamă și Atelier de strungărie, Atelier mecanic, Instalatori de conducte de apă, Construcții de poduri.)
Dreapta: Cartea de adrese 1911; Str. Reussbachgasse (Rusciorului) 2, Fabritius Gebrüder (Gustav & Wilhelm), „Metallwaren-, Dampfkesselfabrik, Messinggiesserei und Dreherei, mechanische Werkstätte, Wasserleitungsinstallateure, Bruckenbauanstalt.” (Frații Fabritius, Gustav & Wilhelm, Fabrica de produse din metal, Fabrica de cazane de abur, Turnătorie de alamă și Atelier de strungărie, Atelier mecanic, Instalatori de conducte de apă, Construcții de poduri.)

~~~o~~~

Stânga: Cartea de adrese 1933; Str. Rusciorului (Reussbachgasse) No. 2-4, Gebrüder Fabritius, „Eisenkonstruktionen-, Apparate- und Dampfkesselfabrik”. (Frații Fabritius, Fabrica de construcții de metal, Fabrica de aparate și Fabrica de cazane de abur.)
Dreapta: Reclamă comercială la Intreprinderea „Virola” – Sibiu, Strada Rusciorului Nr. 2 – Telefon 2329.

~~~o~~~

Stânga: Cartea de adrese 1873; Str. Reissbach (Rusciorului) No. 2 (348-349), proprietar Fabritius Michael.
Mulțumim dlui Marian Bozdoc pentru următoarele informații puse la dispoziție: „Michael Fabritius sr. a fost tatăl celor 3 frați si a fost unul dintre personalitățile marcante ale Sibiului, chiar dacă a fost cazangiu. A deținut numeroase funcții la diverse instituții din oras, probabil cea mai importantă a fost cea de Vice-Direktor la asocația „Gewerbeverein”, funcție pe care a ocupat-o vreme de 16 ani. Avea fabrică (cazangerie) la Orlat cu birourile în Sibiu pe strada Faurului, fabrică moștenită de la tatal lui, Friedrich Fabritius care a deschis-o în 1855. Michael Fabritius sr. a murit în 1887.”
Dreapta: Reclamă comercială la Intreprinderea de Stat „Virola” din Noua nomenclatură a străzilor din Sibiu (1949).

~~~o~~~

Stânga: Detaliu din planul realizat în timpul răscoalei curuților din perioada anilor 1703 și 1711: „Plan des tranchements, welches anno 1704 bei Anfang der Rebellion … zu Hermanstat durch die Burgerschaft gemacht worden”. Pe malul stâng al râului Cibin este marcat cu galben terenul pe care se va înființa fabrica fraților Fabrițius în 1874.
Dreapta: Detaliu din planul orașului Sibiu întocmit în anul 1751 cu ocazia inspectării fortificațiilor orașului Sibiu la 15 octombrie 1751. Din protocolul întocmit (este prima documentație sigură) reiese că la mijlocul sec al XVIII-lea centura exterioară a cetății era întărită cu 39 de turnuri de apărare. Pe malul stâng al râului Cibin este marcat cu galben terenul pe care se va înființa fabrica fraților Fabrițius în 1874.

Pe malul stâng al râului Cibin, pe arealul delimitat de strada Lemnelor // Holzgasse, Reconstrucției/ Podului // Brückengasse, strada Lungă // Langgasse și părăul Rossbach // Reussbach se aflau în secolele trecute grădinile orășenilor și gospodăriile măierene (bürgerliche Gärten und Meierhöfe). În timpul răscoalei curuților, între 1703 și 1711, acest areal a fost înconjurate de un val de protecție din pământ prevăzut cu palisade și mici redute, construcții defensive care apar în hărțiile vremii sub denumirea de Tranchement sau Retranchement. Tranchementul Mare se întindea de la părăul Rossbach până la prelungirea actualei străzi Tiglarilor spre râul Cibin iar cel Mic în continuare până la strada Lemnelor. Pe Tranchmentul Mare, în zona unde părăului Rossbach se varsă în Cibin se afla marea grădină a generalului comandant, azi, pe terenul respectiv se află Spitalul Clinic de psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda”. Pe terenul lângă râul Cibin, între calea ferată și strada Rusciorului s-a descoperit în 2009 pe latura nordică un cimitir din secolele XVI-XVII. Pe terenul între strada Rusciorului și cimitir se afla cândva „Fabrica de produse din cupru și metal, Turnătorie de alamă și Atelier de strungărie, Atelier mecanic.” înființată de frații Michael și Gustav Fabritius în 1874 – devenită / Virola / Independența și azi … istorie.

~~~o~~~

Stânga: Detaliu din planul orașului Sibiu realizat de Johann Böbel în 1882/1883 după planul din 1975. Pe malul stâng al râului Cibin lângă podul pietonal din lemn (XI), se văd clădirile (VI) fraților Fabritius, în care funcționa din 1874 Atelierul de forjă prelucrat cupru și atelierul de repatații (Kupferschmiede und Reparaturwerkstätte), marcate în plan cu galben.
Mai puțin cunoscut este faptul că pe locul respectiv se afla la mijlocul secolului al XIX-lea o fabrică de lumânări (VI) închisă în anii 1860. Vezi textul olograf notat de Böbel în harta respectivă: „VI. Die wenige Jahre bestandene Parafin Kerzen Fabrik, ist in de 60ziger Jahren eingegangen.” (VI. Fabrica de lumânări din parafină, care a existat doar câțiva ani, a fost închisă în anii 1860.”)
Despre podul pietonal din lemn (XI) Böbel notează următoarele: „XI. im Jahre 1864 wurde die Gehbrücke gebaut vom Baumeister Setz jun. im Jahre 1881 wurde die Brücke neu renoviert. În den 1860er Jahren ist das Irrenhaus gebaut worden, von Baumeister Guth.” (XI: În 1864, maistrul constructor Setz jr. a construit podul pietonal. În 1881, podul a fost renovat. În anii 1860, a fost construit Spitalul de nebuni de către maistrul constructor Guth.”)
Dreapta: În planul orașului din 1911 fabrica fraților Gustav și Wilhelm Fabritius apare sub denumirea de „Dampfkesselfabrik” (Fabrica de cazane de abur).

1

Vedere panoramică a orașului Sibiu văzut dinspre nord-nord-est / poziția fotografului: zona Spitalul de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda“ – lângă podul de cale ferată. Carte Poştală realizată după un clişeu din 1899 (vezi varianta leporello)!!!

0

„Lügenbrücke“ versus „Liegenbrücke”

În ziarul sibian Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt a fost publicat în anul 1881 un scurt articol în care se explică proveniența denumirii corecte a podului construit în anii 1850 peste strada Ocnei // Burgergasse din Piața Mică // Kleiner Ring. În articolul intitulat„Wie lautet der richtige Name: Liegen- oder Lügenbrücke” (Cum e corect: Liegenbrücke sau Lügenbrücke) se amintește odată pentru totdeauna că numele podului este Lügenbrücke = Podul Minciunilor! Proveniența numelui este explicată astfel: Pe vremuri, cei care spuneau minciuni, mințeau în instanță, erau pedepsiți să stea pe acest pod vreme de câteva ore și la fiecare persoană care trecea prin fața lor erau obligați să ducă mâna la gură și să rostească cu voce tare: „Diese Mund hat geredet, diese Mund hat gelogen!” / tradus: „această gură a vorbit, această gură a mințit.” (sursă informație: Marian Bozdoc)

„Sibiu – Hermannstadt – Nagyszeben” / „Podul suspendat – Liegenbrücke – Fekvöhid”. Două cărți poștale din perioada interbelică realizate după același clișeu negativ, tipărite la tipografia Jos. Drotleff din Sibiu.

0