-
„Hohe Rinne – Kasino“ // „Păltiniș – Cazinoul“ ~ 1959
Fotografie realizată în fața terasei Sanatoriului Militar din Păltiniș. Pe balustrada terasei era montată o pancartă cu lozinca „BINE AȚI VENIT LA ODIHNĂ“. In Memoriam Lorenz Thal.
Fotografie din arhiva familială.
„A treia clădire a Sanatoriului Militar din Păltiniș – ”Cazinoul”, construită în 1939-43 la inițiativa generalului de divizie Ioan Ilcuș (originar din Rășinari) – comandant al Corpului VII Armată din Sibiu în 1938-1939. După asasinarea lui Armand Călinescu, la începutul lui septembrie 1939, Ilcuș a fost numit ministru al Apărării Naționale în guvernul de criză, clădirea fiind continuată sub ordinele generalului Gh. Leventi (cel care avea să fie învinovățit de generalul Antonescu pentru pierderile umane enorme din luptele de la Țiganca, la forțarea Prutului, în 1941). În bună parte clădirea ”Cazinoului Militar” și-a păstrat arhitectura până acum, cu excepția acoperirii acum câțiva ani a terasei (carte postala ilustrata din colectia personala).“
autorul textului: Mircea Dragoteanu (sursă text și ilustrație: grupul Alt-Harmannstadt)
-
„Hohe Rinne“ // „Păltiniș“ ~ anii 1950
Doi prieteni la Păltiniș // Hohe Rinne, anii 1950. În fotografia din partea stângă se vede Cabana nr.1 (Haus der S.K.V.). In Memoriam Günter Habicher & Kurt Fetter.
Fotografii din arhiva familială.
-
„Sächsisches Ehepaar aus Bulkesch” // „Pereche din Bălcaciu” ~ Wilhelm Auerlich
Fotografia originală
Această frumoasă fotografie arată o pereche săsească în port popular din localitatea Bălcaciu // Bulkesch // Bolkács. Fotografia a fost realizată de fotograful Wilhelm Auerlich, ( Brașov, 1853 – Sibiu, 1917 ), care deținea în perioada anilor 1887-1916 un atelier fotografic în Sibiu, la adresa Nicolae Bălcescu nr.53. Din 1884 până îm 1887, atelierul funcționase sub numele fotografei Julie Herter, ( Cârța, Harghita, 1838 – Sibiu, 1922 ). După ce Wilhelm Auerlich s-a căsătorit cu Julie Herter în 1887, atelierul fotografic a firmat sub numele Wilhelm Auerlich.
Fotografia originală, 104×147 mm, este lipită pe un suport de carton, 115×172 mm și etichetată pe verso cu textul „Atelier Wilhelm Auerlich – Hermannstadt – Heltauergasse 53”. Fotografia se află în colecția privată Wolff.
Stânga: variantă editată policrom <> o <> Dreapta: variantă editată alb-negru
Următoarele informații despre „Atelierul Wilhelm Auerlich” se pot citi în cartea „Fotografia unei epoci 1854-1948 / Ateliere fotografice sibiene”. p. 32:
„A învățat meseria de fotograf la Viena. În anii ’70 ai secolului al XIX-lea lucrează la București, cu Carl Pop de Szatmari. Între 1880-1884, Auerlich conduce atelierul Juliei Herter din București, după care o urmează în 1884 la Sibiu, unde conduce atelierul acesteia din Heltauergasse/ Bălcescu 53. După căsătoria cu Julie, din 1887, atelierul funcționează sub numele lui Wilhelm Auerlich. Din 1899 până în 1905, fotograful locuiește la Viena, unde deschide o filială.”
~~~o~~~
Fotografia este etichetată pe verso cu textul „Atelier Wilhelm Auerlich – Hermannstadt – Heltauergasse 53”.
-
„Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“ // „Porturi din Transilvania“ (V)
Vermeș ~ vizita judelui // Wermesch ~ Besuch des Richters
Fotografie etnografică din albumul „Porturi din Transilvania“ // „Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“, format Carte-de-vizite, ca. 60×90 mm, realizate de Theodor Glatz și Karl Koller anii 1860.
-
„Harteneckgasse“ // „Strada Cetății“ ~ anii 1960
Turnurile de fortificații de pe strada Cetății // Harteneckgasse ~ anii 1960. (fotografie din arhiva grupului Alt-Hermannstadt)
-
„Zimmermannsturm“ // „Turnul Dulgherilor“ ~ 1955
Turnul Dulgherilor de pe strada Cetății, fotografiat 1955. Vedere dinspre Promenada Superioară / Promenada Cetății (Zwingerpromenade). Fotografie din arhiva familială.
-
„Zimmermannsturm“ // „Turnul Dulgherilor“
Turnul Dulgherilor, str. Cetății // Harteneck Gasse. Vedere dinspre Promenada Superioară // Zwingerpromenade (Promenada Cetății). Carte poștală tip LEVELEZÖ-LAP – editat 1918, tipărită la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“.
-
„Die Verteidigungstürme in der Harteneckgasse“ // „Turnurile de fortificații de pe strada Harteneck“
Turnurile și zidul de fortificații de pe strada Harteneck / Cetății – Ilustrație din cartea „Bilder aus der heimischen Geschichte” // „Imagini din istoria locală” tipărită la tipografia sibiana Krafft & Drotleff A.G. 1933.
-
„Restaurantul Dumbravei // Waldwirtshaus // Erdöi vendéglö“
Noul restaurant din pădurea Dumbrava Sibiului. Carte Poștală tip LEVELEZÖ-LAP din perioada interbelică (circulată 1930) realizată la tipografia Krafft & Drotleff A.G. / Sibiu – Hermannstadt. Clădirea noului han din Pădurea Dumbrava (Sibiului) // Junger Wald a fost construită la începutul celui de al doilea deceniu al secolului al XX-lea, după planurile arhitectului sibian Ludwig Orendt (1876-1930).
-
„Waldwirtshaus” // „Restaurantul Dumbravei”
Noul restaurant din pădurea Dumbrava Sibiului. Carte Poștală tip LEVELEZÖ-LAP – realizată la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ 1917 / circulată 1918. Clădirea noului han din Pădurea Dumbrava (Sibiului) // Junger Wald a fost construită la începutul celui de al doilea deceniu al secolului al XX-lea, după planurile arhitectului sibian Ludwig Orendt (1876-1930).
-
„Waldcafe ~ Goldtaler Ferienheim” // „Waldcafe ~ Căminul de vacanță Valea Aurie” ~ Karl Eduard Closius / 1948
Acest frumos desen în creion colorat a fost realizat de Karl Eduard Closius în data de 23 mai 1948. Clădirea cunoscută sibienilor sub denumirea de, „Waldcafe – Goldtaler Ferienheim” ( Căminul de vacanță din Valea Aurie ), se afla lângă Moara Schreyer, pe locul unde în perioada comunistă a fost construi restaurantul „Cabana Valea Aurie”. Stema orașului Sibiu de pe fațada clădirii ne informează că această casă se afla în proprietatea orașului.
Moara Schreyer, în germană „Schreyer Mühle”, era o moară cu sită ( Städtische Beutelmühle ) construită la inițiativa senatorului Friedrich Schreyer în 1770 de către orașul Sibiu în Valea Aurie, în germană Goldtal. Numele morii provine de la numele senatorului Friedrich Schreyer care închiriase moara pentru suma anuala de 200 de Galbeni ( Gulden ). În perioada interbelică și postbelică, lângă moară se afla un ștrand/ piscină cu apă rece. Moara a fost demolată în jurul anului 1999. Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.
„Waldcafe – Goldtaler Ferienheim“
-
„Schreyer Mühle“ // „Moara Schreyer“
Moara Schreyer // Schreyer Mühle a fost o moară cu sită (Städtische Beutelmühle) construită 1770 de orașul Sibiu în Valea Aurie. Construcția morii a fost coordonată de magistratul sibian Friedrich Schreyer, pe vremea aceea responsabil de apa potabilă a orașului. De la proprietarul morii, orașul Sibiu, Friedrich Schreyer a luat în chirie, pentru suma anuala de 200 de Galbeni (Gulden), moara din Valea Aurie. Lângă moară se afla un ștrand / bazin cu apă rece. Moara a fost demolată c. 1999.
În apropiere de moara Schreyer (pe locul unde s-a construit cabana Valea Aurie) se afla clădirea „Waldcafe“ ~ Casa de odihnă din Valea Aurie // „Waldcafe” ~ Goldtaler Ferienheim.
„Lângă moara Schreyer, pe un delușor, s-a sărbătorit 1866 înființarea Societății Berăriei din Sibiu (Bräuhausgesellschaft). În amintirea acestui eveniment a fost ridicat un obelisc de piatră lângă moară. După cați-va ani obeliscul a disparut!“ Emil Sigerus: Despre vechiul Sibiu. (fotografii din arhiva grupului Alt-Hermannstadt)
La link-ul accesat se poate viziona un videoclip, despre Moara Schreyer și Lacul cu bărci, transferat/digitalizat de pe casete video VHS (master tape) din arhiva familială. Filmările au fost realizate de Thal Lorenz martie 1989, cu o cameră video Bauer VCE 400 Professional/VRP 30: LINK -
„Gruss aus Hermannstadt – Partie im Erlenpark” // „Salutări din Sibiu – Parcul Sub Arini”
„Salutări din Sibiu – Parcul Sub Arini” – Parcul Sub Arini la sfârșitul anilor 1890 – fotografie din atelierul lui Emil Fischer. Carte poștală circulată noiembrie 1900. Editura / librăria Georg Mayer din Sibiu (Verlag v. Georg Mayer’s Buchhandlung, Hermannstadt)
„Gruss aus Hermannstadt – Partie im Erlenpark” – Erlenpark in den späten 1890er Jahren. Hinter der Erlenpromenade befindet sich das K.u.K. Garnisonsspital. Das Foto wurde in Emil Fischers Fotostudio zu Hermannstadt hergestellt. Postkarte aus dem „Verlag v. Georg Mayer’s Buchhandlung, Hermannstadt” – gelaufen 1900 (23 November)
-
„Erlenpromenade und K.u.k. Garnisonsspital“ // „Promenada Arinilor și Spitalul militar de garnizoană“
Promenada Arinilor și Spitalul militar de garnizoană.
În această fotografie antebelică (1910) se vede aleea Promenada Arinilor lângă canalul superior Seviș și Spitalului militar cezaro-crăiesc de garnizoană – strada Seviș // Schewis (Bd Victoriei).
Apa canalului superior Schewis // Seviș izvora din Lacul Dumbrava, lac care era alimentat și cu apă din iazul de la Rășinari. Canalul superior Seviș curgea paralel cu pârâul Trinkbach prin Valea Aurie spre Moara Schreyer și mai departe prin Valea Arinilor (Parcul Sub Arini) spre oraș. După ce traversa strada Seviș // Schevis (Bd Victoriei), curgea pe lângă fosta Casă a Pionierilor, spre Casa Societății și în continuare spre Promenada „Bretter” unde se bifurca… o parte din apa iazului din Rășinari curgea pe lângă Baia Frühbeck // Baia Neptun spre bastionul Soldiș // Soldisch unde se vărsa sub Moara lui Pelger în canalul Mühlkanal // Canalul Morilor, o ramificație a canalului de sub Bretter curgea prin parcul Stadtpark // Parcul Astra spre bastionul Soldiș unde ieșea pe sub zidul rondelei și se vărsa în canalul Morilor în zona Aleea Filozofilor / str. Dârstelor. Un fir de apă (pârâiaș) intra în incinta orașului medieval lângă Poarta Cisnădiei și se ramifica prin străzile Sibiului…
-
„Wintertag in Reschinar / Städterdorf” // „Zi de iarna la Rășinari” ~ Albert Adam (1967)
Acest frumos tablou intitulat „Zi de iarna la Rășinari” a fost realizat în 1967 de pictorul Albert Adam ( 1911-2000 ). Pictura în ulei pe pânză se afla în colecția lui Dieter Langstein. Credit foto: Konrad Klein.
-
„Dorfstraße“ // „Drum sătesc“ ~ Hans Hermann (1951)
Drum sătesc din Cacova Sibiului, ( germană, Krebsbach / maghiară, Szebenkákova ). Peisaj de iarnă realizat 1951 de renumitul pictor sibian Hans Hermann, ( * 25 ianuarie 1885 în Brașov, Transilvania, Austro-Ungaria; † 13 februarie 1980 în Sibiu, Transilvania, România ).
Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt. -
„Franz Neuhauser der Jüngere“ // „Franz Neuhauser cel Tânăr“
Intrarea unui preot sas în parohia sa iarna ~ pictură realixată de Franz Neuhauser cel Tânăr (1763 – 1836) ~ ulei pe pânză, 109,4 x 190,2 cm, nr. inv. 797. Muzeul Brukenthal Sibiu.
(sursa: http://www.brukenthalmuseum.ro/romaneasca/02.htm)
-
„Baron Josef von Brukenthal mit seinen Kindern“ // „Baronul Josef von Brukenthal și copiii lui“
Baronul Josef von Brukenthal împreună cu copiii lui în grădina casei de vară, Sibiu, str. Constantin Noica nr. 48. Reproducere fotografică (fotomontaj) realizată de Theodor Glatz c. 1858. În fundal se distinge turnul Bisericii Evanghelice, Turnul Archebuzierilor (str. Cetătii) și turnul Bisericii Catolice.
Descrierea fotografiei din articolul „Un pionier al Transilvaniei. Note despre viața și opera profesorului, pictorului și fotografului Theodor Glatz“ – autor: Konrad Klein:
„Președintele Cancelarie Curții Provinciale, baronul Josef von Brukenthal cu copiii săi Hermann, Wilhelmine (căsătorit Freiin Mylius) și Josefine (căsătorit Freiin Czekelius von Rosenfeld), în grădina casei sale de vară din Sibiu; în fundal [dreapta] oranjeria, c. 1858 (fotomontaj). Hârtie sărată, 32,3 x 26 cm, Muzeul Brukenthal, inv. 30583. Freiin von Mylis a fost portretată ulterior de celebrul pictor Friedrich von Ameling, care a locuit temporar la Sibiu.“
„Ein Siebenbürgischer Fotopionier. Anmerkungen zu Leben und Werk des Zeichenlehrers, Malers und Fotografen Theodor Glatz” – Autor: Konrad Klein:
„Landesgerichtspräsident Baron Josef von Brukenthal mit seinen Kindern Hermann, Wilhelmine (verhei. Freiin Mylius) und Josefine (verhei. Freiin Czekelius von Rosenfeld) im Garten seines Landhauses in Hermannstadt; im Hintergrund die Orangerie, um 1858 (Fotomontage). Salzpapier, 32,3 x 26 cm, Brukenthalmuseum, Inv. Nr. 30583. Freiin von Mylis wurde später vom berühmten Bildnismaler Friedrich von Ameling porträtiert, der zeitweilig in Hermannstadt lebte. -
„Hermannstadt von Nord-Westen gesehen“ // „Sibiu privit dinspre nord-vest“
Sibiu privit dinspre nord-vest. Fotografie de la sfârșitul sec. al XIX-lea. ~ ilustrație din cartea „Bilder aus der heimischen Geschichte” // „Imagini din istoria locală” tipărită la tipografia sibiana Krafft & Drotleff A.G. 1933.
-
„Hermannstadt ~ Panorama“ // „Sibiu ~ panoramă“
Sibiu ~ panoramă // Hermannstadt ~ Panorama // Nagyszeben ~ Látkép. Sibiu privit dinspre nord-vest / Carte poștală circulata anii 1910.
-
„Casa Societății – Gesellschaftshaus – Társásagház ~ Urania”
Carte postală din perioada interbelică, tipărită la tipografia Jos. Drotleff, Sibiu-Hermannstadt. A circulat 1930 (ștampilată 20 noiembrie 1930) dar fotografia folosită datează din anii 1910.
Casa Asociațiunii sau Casa Societății a fost inaugurată în 18 august 1884. Dispunea de o sală mare de concerte, ce putea fi folosită și ca sală de teatru, sală de bal sau pentru diferite întruniri. Clădirea a găzduit diverse expoziții, cum a fi cea din septembrie 1911 când a fost expus avionul „Vlaicu II“.
După Primul Război Mondial a fost transformată în Casa Societății ~ Urania unde a funcționat o perioadă de timp un cinematograf. Pe locul respectiv s-a construit Casa Armatei Sibiu, inaugurată 1971.Pe situl -patrimoniu.sibiu.ro- se poate citi urmatoarea informație interesantă la Link-ul accesat LINK:
„Cinematograful Orăşenesc / Urania / Thalia
La 15 ianuarie 1917 se deschide Cinematograful Orăşenesc într-o clădire situată lângă actualul Teatru Radu Stanca, director era Maria Scholtes.
La 7 martie 1920 cinematograful se mută in clădirea Asociaţiunii (Gesellshaftshaus) de pe Buelvardul Victoriei şi îşi schimbă denumirea in Cinema Urania. Pentru scurt timp incepand cu noiembrie 1929 s-a numit Cinema Modern, iar din 1930 devine Cinema Thalia. Cinematograful se inchide dupa incendiul din 22 ianuarie 1938 care distruge acoperisul cladirii. Lângă cinematograf, pe locul unde exista odinioară patinoarul oraşului, s-a deschis în 1934 Gradina Thalia – primul cinematograf în aer liber din România!”
-
„Gesellschaftshaus“ // „Casa Asociațiunii/ Societății”
Casa Asociațiunii/ Societății // Gesellschaftshaus inaugurată în data de 18 August 1884. Ilustrație din ghidul turistic despre orașul Sibiu și împrejurimi (Führer durch Hermannstadt und dessen Umgebung) editat de „Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor“ / Secțiunea Sibiu (Sektion Hermannstadt des Siebenbürgischen Karpatenvereins). Ghidul a fost tipărit la tipografia sibiana W. Krafft 1896.
-
„Gebockelte Bäuerin aus Kleinscheuern“ // „Țărancă săsească împodobită din Șura Mică“ ~ Josef Fischer
Țărancă săsească împodobită din Șura Mică // Kleinscheuern / Klischeiern // Kiscsűr. Carte poștală tip „Mimosa“ editată 1942. Fotofrafie realizată de Josef Fischer. Text verso: „Țărancă săsească împodobită din Șura-mică // Gebockelte Bäuerin aus Kleinscheuern” / Foto orig. J. Fischer, Sibiu. 1942“.
-
„Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“ // „Porturi din Transilvania“ (IV)
Vermeș ~ jude și țărcovnici // Wermesch ~ Richter und Kirchenväter
Fotografie etnografică din albumul „Porturi din Transilvania“ // „Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“, format Carte-de-vizite, ca. 60×90 mm, realizate de Theodor Glatz și Karl Koller anii 1860.
-
„Frohe Weihnachten und ein glückliches Neues Jahr!” / Harteneckgasse // „Crăciun fericit și un An Nou plin de bucurie!” / strada Cetății
Felicitare fotografică de Crăciu din anii 1960. Fotografia arată strada Cetății // Harteneckgasse // Harteneck utca cu cele trei turnuri de fortificații din Sibiu într-o zi însorită de iarnă. Sub fotografie se află caligrafia scrisă cu peniță: „Frohe Weihnachten und ein glückliches Neues Jahr!” // „Crăciun fericit și un An Nou plin de bucurie!”. Felicitarea se află în colecția privată Wolff.
-
„Evangelische Kirche“ // „Biserica Evanghelica“ ~ Theodor Glatz
Fotografie din atelierul lui Theodor Glatz realizată 1866/67. Există altă variantă, reproducere fotografică (după același negativ, clișeu de sticlă) în care apare ceasul nou cu cadran negru pe turnul Bisericii Evanghelice. Această variantă „anacronică“, retușată/ prelucrată, a fost datată greșit, între 1881 și 1883! (1881 din cauza ceasului nou, montat în 1881 și 1883 din cauza gardul de fier forjat, care a fost construit 1883 și care bineințeles nu apare în această fotografie din 1866/67).
În față bisericii se vede un grup de studenți – „Togaten“ – îmbrăcați în togă – uniformă tradițională a studenților. În dreaptă lor stă fotograful (Theodor Glatz?) ținând în mână o placă de colodiu gata preparată. Se presupune că această fotografie a fost făcută cu un Pantoskop al firmei Busch, dotat cu un obiectiv cu o lentilă cu unghi larg.
În anul 1867 fotograful sibian Theodor Glatz participă la Expoziția Universală în Paris unde expune această fotografie împreună cu o reproducere a hotelului Împăratul Românilor și una cu Portalul vestic al Cetății fortificate din Cisnădioara. (sursa: Konrad Klein) -
„Frohe Weihnachten und ein glückliches Neues Jahr!” / Saggasse // „Crăciun fericit și un An Nou plin de bucurie!” / strada Turnului
Felicitare fotografică de Crăciu din anii 1960. Fotografia arată strada Turnului // Saggasse // Zsák utca, turla bisericii Azilului, Turnul Sfatului, Bisericii Evanghelice și turla bisericii Catolice din Sibiu într-o zi însorită de iarnă. Sub fotografie se află caligrafia scrisă cu peniță: „Frohe Weihnachten und ein glückliches Neues Jahr!” // „Crăciun fericit și un An Nou plin de bucurie!”. Felicitarea se află în colecția privată Wolff.
-
„Herzlichen Neujahrsgruß“ // „Urari inimoase de Anul Nou“
Carte poștală cu ștampila 23 decembrie 1935, adrestată familiei West, domiciliată în Sibiu, Bauholzplatz (Piața Lemnelor / Piața Cibin) nr 2.
Inscripția sub ilustrație: „(Denn) Du bist mein Fels und meine Burg“ Psalm 31,3 // „(Căci) Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea“ psalmul 31,3
-
„Gruß vom Krampus!“ // „Salutări de la Krampus!“ 1919
Carte poștală circulată internațional între Viena și Sibiu decembrie 1919, adrestată domnișoarei Anny West, domiciliată în Sibiu, str. Wollgasse (str. Lânei) nr16.
Demonul „Krampus“ provine din mitologia germană. El este o creatura hibridă, urâcioasă, jumătate demon, jumătate țap, care apare de crăciun, odată cu Moș Nicolae și pedepsește copiii neascultători. Pe cei foarte răi îi răpește și duce direct în iad.
-
„Der heilige Nepomuk im Winter“ // „Sfântul Nepomuk iarna”
Statuia Sfântului Nepomuk din Piața Mare fotografiată de Emil Fischer într-o zi de iarnă în anii 1940.
(Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)
Următoarea informație interesantă despre statuia sfântului Nepomuk din Sibiu se poate citi în cartea lui Emil Sigerus „Vom alten Hermannstadt” // „Despre vechiul Sibiul” vol III, la capitolul „Kirche und Leben” // „Biserică și trai” pagina 31. Sigerus susține că statuia sfântului Nepomuk (fără soclu) a fost amplasată inițial sub turnul Bisericii catolice din Piața Mare, „la intrare în biserica iezuiților”! Traduc aici pasajul despre iezuiți din cartea lui Sigerus:
„Au construit biserici și mănăstiri și sub turnul bisericii lor au amplasat statuia sfântului Nepomuk, creată de ei. Întrucât populația orașului protestant nu a acordat nicio atenție sfântului, sau după cum scrie cronicarul Conrad, după ce sfântul a fost ‚despectat în mod ridicol‘, statuia a fost așezată pe podul din fața Porții Ocnei. Singur, poarta veche s-a prăbușit și a îngropat sfântul sub dărâmături. Atunci generalul comandant Franz Wallis a dat ordin să fie amplasată în Piața Mare!”
„Sie bauten Kirchen und Kloster und unter dem Turm ihrer Kirche stellten sie das Standbild des von ihnen geschaffenen heiligen Nepomuk. Da aber die evangelische Stadtbevölkerung dem Heiligen gar keine Beachtung schenkte oder, wie der Chronist Conrad schreibt, der Heilige hier ridicul geachtet wurde, ward die Statue auf die Brücke vor das Burgertor gestellt. Allein, das alte Tor stürtzte zusammen und begrub den Heiligen unter seinem Schutt. Nun ließ ihn der kommandierende General Graf Franz Wallis auf dem Großen Ring aufstellen.“ (Textul original)
Stauia sfântului Nepomuk a fost amplasată în Piața Mare 1734, iar Biserica Catolică a fost construită începând din 1726 prin Punerea Pietrei de Temelie și sfinţită 1733!, vezi cronica lui Sigerus:
1726 3.7. Feierliche Grundsteinlegung der Jesuitenkirche auf dem Großen Ring.
1733 13.9. Die röm.-kath. Kirche auf dem Großen Ring wird eingeweiht
1734 Der kommandierende General Graf Wallis lässt auf dem Großen Ring die Nepomukstatue aufstellen.“Se ridică întrebarea legirimă dacă întradevăr statuia instalată de generalul comandant Wallis în anul 1734, în Piața Mare, este identică cu statuia amplasată sub turla bisericii iezuiților, ulterior mutată în fața Porții Burger // Ocnei!
Răspunsul la această întrebare în găsim în articolul profesorului universitar teologul doctor Paul Brusanowski „Etapele Contrareformei în Transilvania până la Mijlocul sec. al XVIII-lea”: „Ca semn al puterii confesiunii catolice în Sibiu, generalul comandant Wallis a instalat, în anul 1734, în Piața Mare, statuia Sf. Johann Nepomuk, obligând Magistratul să asigure materialul pentru înălțarea soclului.”Pe locul unde se află astăzi turnul Bisericii Catolice se afla în trecut o trecere, un pasaj care făcea legătura între Piața Mare și Piața Mică, numit Gaura Lăcătușilor // Schlosserloch. În clădirea de lângă Biserica Catolică se afla prima farmacie din Sibiu (menționată deja 1491). În cartea de adresse din 1882 găsim la nr. 3, casa de langă biserică, farmacia lui Müller Carl. Propietarul calădirii din Piața Mare nr. 3 (vechiul număr 398) era în anul 1872 baronul Ludwig Rosenfeld. În cartea de adresse din 1878 farmacia lui Müller Carl se găsește la adresa Piața Mare nr. 4.
-
„Fliehburg Stolzenburg” // „Cetatea de refugiu Slimnic” ~ Hans Hermann
Ruinele cetății de refugiu Slimnic ( germană, Stolzenburg ; ungurește, Szelindek ) de pe dealul Burgbäsch lângă satul Slimnic.
Acest frumos peisaj de iarnă a fost pictat de renumitul pictor, grafician, desenator și profesor de artă sibian, Hans Hermann, ( * 25 ianuarie 1885 în Brașov, Transilvania, Austro-Ungaria; † 13 februarie 1980 în Sibiu, Transilvania, România ).
Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt. -
„Stolzenburg“ // „Cetatea Slimnicului“
Cetatea din Slimnic // Stolzenburg // Szelindek (Nagyszelindek) – fotografie de la începutul sec. al XX-lea.
-
„Lügenbrücke und Schatzkästlein“ // „Podul Minciunilor și Scrinul cu Comori“ ~ Trude Schullerus
Tabloul „Podul Minciunilor și Scrinul cu Comori” // „Lügenbrücke und Schatzkästlein“ (ulei pe carton) a fost realizat de pictorița Trude Schullerus iarna 1949. (fotografie din arhiva grupului Alt-Hermannstadt)
-
„Kerzer Abtei – Westportal“ // „Abația Cisterciană de la Cârța – Portalul vestic“ ~ Trude Schullerus
Desen realizat de pictorița Trude Schullerus (n. 3. Mai 1889 la Agnita – d. 24. Januar 1981 la Sibiu). T. Schullerus a studiat pictură la Sibiu, München (1906–1914) si Leipzig (1923-1924). A trait la Sibiu unde a lucrat ca liber profesionist „inspirându-se mai ales din motive transilvănene: ţărănci, cetăţi, flori, peisaje naturale“. (ilustrație din arhiva grupului Alt-Hermannstadt)
Abația Cârța a fost în Evul Mediu un așezământ monahal cistercian din Țara Făgărașului, mănăstire filială a Abației Igriș. Înființarea abației de la Cârța a fost datată în anul 1202, în orice caz în timpul regelui Emeric. Ulterior, regele Andrei al II-lea al Ungariei a prevăzut anumite privilegii pentru acest așezământ. Regele Matia Corvin a desființat mănăstirea la data de 27 februarie 1474, iar bunurile ei le-a transferat Bisericii Prepoziturii din Sibiu. Ansambul mănăstirii se află în stare de ruină, doar o capelă fiind folosită până în prezent de comunitatea evanghelică săsească. Mănăstirea cisterciană Cârța a deținut un rol major atât în istoria politică, economică și culturală a Transilvaniei medievale, cât și în introducerea și diseminarea artei gotice în spațiul intracarpatic.
Mănăstirea Cârța (în latină monasterium beatae Mariae virginis in Candelis de Kerch) a fost fondată la începutul secolului al XIII-lea de către călugării cistercieni. Apariția cistercienilor la Cârța este legată de căsătoriile regilor arpadieni. În timpul domniei lui Geza al II-lea a fost înființată în Ungaria abația de la Czikador, apoi, în 1179, cea de la Igriș. Spre deosebire de Abația Igriș, mănăstirea cisterciană de la Cârța a reușit să se refacă după marea invazie a tătarilor din 1241, însă a fost desființată prin decizia regelui Matia Corvin, la data de 27 februarie 1474.
Data exactă a fondării mănăstirii Cârța nu este cunoscută cu exactitate. Papa Honorius al III-lea a menționat mănăstirea într-un document emis în anul 1225. Un alt document, emis la Konstanz, la 17 aprilie 1418, de regele Sigismund I al Ungariei (1387-1437) amintește că abația a fost întemeiată, construită și dotată cu drepturi și privilegii de către predecesorii săi. Calitatea de ctitorie regală maghiară rezultă și din actul desființării sale, la 27 februarie 1474, efectuată „ex auctoritate juris patronatus regii” de Matia Corvin (1458-1490). Izvoare scrise din intervalul secolelor XIII-XV, provenite din ambianța ordinului cistercian – adunate și prelucrate de Leopold Janauschek -, datează actul fondării mănăstirii Cârța între anii 1202-1203. Cârța a fost catalogată sub numărul 539 ca număr de ordine după Janauschek. (sursa: wikipedia) -
„Emil Sigerus ~ Bibliografie // bibliografie“
Emil Sigerus (născut 19 februarie 1854 – decedat 25 martie 1947) a fost un etnograf, colecționar, istoric și scriitor sibian / sas din Transilvania.
Emil Sigerus este autorul următoarelor cărți:„Cronica sibiană a războiului” // „Hermannstädter Kriegschronik” – 1917
„Despre vechiul Sibiu” // „Vom alten Hermannstadt” vol. I – 1922
„Despre vechiul Sibiu” // „Vom alten Hermannstadt” vol. II – 1923
„Despre vechiul Sibiu” // „Vom alten Hermannstadt” vol. III – 1928
„Cronica orașului Sibiu 1100-1929“ // „Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929“ – 1930
„Despre oameni bătrâni și vremuri trecute“ // „Von alten Leuten und alten Zeiten“ – 1937
-
„Karl Sigerus Kinder“ // „Copiii lui Karl Sigerus“
Fotografia cu cei șase copii ai notarului (Obernotär) Karl Sigerus a fost realizată de renumitul fotograf sibian Theodor Glatz 1863 la comanda copiilor ca surpriză/cadou pentru nunta de argint a părinților lor. În manuscrisul original, intitulat Meine Kindheit im Kreislauf des Jahres // Copilăria mea în ciclul anului (aflat în Arhiva Națională din Sibiu), Emil Sigerus descrie amănunțit imprejurările în care a fost realizată această fotografie. Era o zi însorită din luna mai 1863 când copiii și fotograful Theodor Glatz s-au întălnit „pe furiș” în curtea familiei Salmen, unde au amplasat, poziționat culisa/panoul pictat în fața căruia au pozat… După ce au fost fotografiați, copiii s-au grăbit să părăsească curtea prin poarta rămasă deschisă unde se adunase „o mulțime curioasă de țărani, cetățeni și țigani care se uitau mirați la acel spectacol nou și interesant“…
Emil Sigerus (în fotografie avea 9 ani, baiatul sezând în fața/jos) a fost un renumit etnograf, colecționar, istoric și scriitor sas din Transilvania. A fost al cincilea copil al notarului Karl Sigerus.
(fotografie din arhiva grupului Alt-Hermannstadt)
-
„Emil Sigerus“
Emil Sigerus (n. 19 februarie 1854, Sibiu, Imperiul Austriac – d. 25 martie 1947, Sibiu, România) a fost un etnograf, colecționar, istoric și scriitor sas din Transilvania.
Emil Sigerus a fost al cincilea copil al senatorului Karl Sigerus. De copil a fost interesat de gospodăriile țăranilor sași și români. În călătoriile pe care le făcea alături de tatăl său în satele din împrejurimile Sibiului (Cașolț, Vurpăr, Daia, Hosman) Emil desena minunatele modele pe care le găsea pe perne și cuverturi, precum și ornamentele specifice de pe vasele de ceramică.
După absolvirea gimnaziului s-a orientat spre meseria de librar, care era o tradiție de familie. Emil Sigerus a fost nepotul lui Martin Hochmeister, tipograf de renume care a scos în 1790 atât prima publicație din Transilvania (Siebenbürgische Vierteljahresschriften) cât și prima publicație în limba maghiară din Transilvania (Erdély-Magyar Hir-Vivõ, numită mai târziu Hiradó). După ce a lucrat o scurtă perioadă în tipografia “Ottmar Pfraundler”, Emil s-a îmbolnăvit și a plecat la tratament în străinătate.
Între 1877-1880 a locuit la Ljubljana, în Slovenia. Aici l-a cunoscut pe directorul muzeului de artă populară dr. Deschmann, mare specialist și colecționar pasionat de obiecte de artă populară. Sub impresia acestor exponate, Emil Sigerus a hotărât ca la întoarcerea în țară să înființeze la Sibiu un muzeu de artă populară.
Pentru a-și îmbogăți cunoștințele de artă populară, Emil Sigerus a întreprins în 1880 o călătorie de studii la Viena, unde a vizitat muzee și colecții de artă.
Reîntors de la Viena, Sigerus a înființat în 1885 în Sibiu, Muzeul Carpatin (Karpatenmuseum), la baza căruia a stat colecția proprie, de aproximativ 500 de obiecte, în special ulcioare, farfurii, vase de cositor și textile. Muzeul a fost integrat în 1918 în Muzeul Brukenthal.
Ca rezultat a pasiunii sale pentru broderiile și țesăturile țărănești, Emil Sigerus editează în 1906 mapa cu modele de broderii săsești intitulată Siebenbürgisch-sächsische Leinenstickerei (Broderii pe pânză a șașilor transilvăneni).
Începând cu anul 1880, Emil Sigerus, care a fost întâi funcționar, apoi director al Asociației de Asigurări “Transsylvania”, a devenit și redactor la ziarul Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt din Sibiu.
Emil Sigerus s-a numărat printre membrii fondatori ai asociației Siebenbürgischer Karpatenverein (Asociația Carpatină Transilvană) și asociației Sebastian-Hann, al cărei director a fost din 1907 până în 1946.
Când Emil Sigerus a împlinit 80 de ani, Muzeul de artă populară din Viena l-a numit membru de onoare. (sursa text: wikipedia)
(fotografie din arhiva grupului Alt-Hermannstadt) -
„Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929“ // „Cronica orașului Sibiu 1100-1929“ ~ Emil Sigerus
Ilustrații din renumita carte a lui Emil Sigerus „Cronica orașului Sibiu 1100-1929“ // „Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929“ (ediția a doua). Cartea a fost editată și tipărită la tipografia Bisericii Evanghelice C.A. din România „Honterus” ~ Sibiu 1930.
-
„Târgul olarilor ~ strada Wiesengasse / Livezii / Tipografilor // Töpfermarkt ~ Wiesengasse“
Colajul „Târgul olarilor ~ strada Wiesengasse / Livezii / Tipografilor // Töpfermarkt ~ Wiesengasse” a fost realizat cu ajutorul a două fotografii aproape identice (cu schimbări minore de poziţie a figuranților) realizate la interval scurt, timp necesar pentru a schima plăcuța fotografică negativă /clișeul de sticlă.
La mijlocul sec. al XVI-lea str. Tipografilor purta denumirea Auf der Wyesen // Pe Pajiște / Pășune. În sec. al XVII-lea strada este despărțita in: Pajiștea de Sus // Obere Wiese și Pajiștea de Jos // Untere Wiese. În anul 1799 apare sub denumirea de Strada Wiesengasse. În 1875 se menționează și Piața Wiesenplatz, astazi Piața Schiller. (Arnold Pankratz: „Die Gassennamen Hermannstadts”). Între 1934 și 1947 strada Tipografilor se numea str. Livezii.
(Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)
-
„Töpfermarkt – Wiesengasse“ // „Târgul olarilor – strada Wiesengasse / Livezii / Tipografilor”
La mijlocul sec. al XVI-lea str. Tipografilor purta denumirea Auf der Wyesen // Pe Pajiște / Pășune. În sec. al XVII-lea strada este despărțita in: Pajiștea de Sus // Obere Wiese și Pajiștea de Jos // Untere Wiese. În anul 1799 apare sub denumirea de Strada Wiesengasse. În 1875 se menționează și Piața Wiesenplatz, astazi Piața Schiller. (Arnold Pankratz: „Die Gassennamen Hermannstadts”). Între 1934 și 1947 strada Tipografilor se numea str. Livezii.
(Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)
