-
„Großer Ring // Piața Mare // Nagy tér” ~ ante 1862
Fotografie realizată de fotograful Theodor Glatz la mijlocul sec al XIX-lea, sigur ante 1862, an în care au fost montate grilajul de fier și cele 5 lămpi în jurul statuii sfântului Nepomuk. La marginea dreaptă a fotografiei se vede în colțul de jos un fragment de roată de la unul din cele două tunuri amplasate în fața clădirii din Piața Mare nr.7, unde se afla între 1784-1887 Garda Principală // Hauptwache și sediul Comandantului general al trupelor austriece din Transilvania. În anul 1869 au fost înlaturate cele două tunuri din fața clădirii. Vezi cronica lui Emil Sigerus:
„1862 – 8.8. Die fünf Lampen und das eiserne Gitter um die Nepomukstatue werden aufgestellt.”
„1869 – Die bei der Hauptwache auf dem Großen Ring stehenden zwei Kanonen werden entfernt.”Clădirile aflate între Biserica Catolică, str. Samuel von Brukenthal, Piața Albert Huet și Piața Mică (în fotografie complexul de clădiri din fața Bisericii Evanghelice) au fost demolate în perioada 1898-1904.
Ansamblul de clădiri de la vechea adresă Piața Mare nr. 3+4+5 a fost demolat 1905. Din acest complex de clăriri cea mai marcantă și cunoscută era Casa Rosenfeld de la nr. 3+4. În corpul lângă turnul Bisericii Catolice se afla farmacia La Vulturul Negru // Zum Schwarzen Adler – a cărei reclamă, reprezentarea plastică a unui vultur, se vede deasupra intrării boltite. Banca de Credit Funciar // Hermannstädter Bodenkredit-Anstalt (Institutul Sibian de Credit Funciar) a construit în anii 1905-1906 pe locul respectiv impozanta clădire din Piața Mare nr. 4, care găzduiește în prezent sediul Primăriei Sibiu.
Casa spre Piața Huet (vechea adresa Piata Mare nr. 6 din planul Böbel), a fost demolată în anul 1898. Banca Sparkasse // Sparkassa-Pensionsfond a ridicat pe parcela respectivă în anii 1899-1900 clădirea de la nr. 6 str. Samuel von Brukenthal.
(Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)
Informații despre statuia Sf. Nepomuk din articolul profesorului universitar doctor Paul Brusanowski „Etapele Contrareformei în Transilvania până la Mijlocul sec. al XVIII-lea“. (extras)
„Ca semn al puterii confesiunii catolice în Sibiu, generalul comandant Wallis a instalat, în anul 1734, în Piața Mare, statuia Sf. Johann Nepomuk, obligând Magistratul să asigure materialul pentru înălțarea soclului. Autoritățile catolice au considerat o blasfemie faptul că execuțiile se desfășurau în continuare în Piața Mare, chiar în imediată apropiere a statuii sfântului. De aceea au cerut conducerii orașului să mute în Piața Mică atât stâlpul infamiei, cât și căsuță nebunilor. Magistratul a decis însă ca stâlpul infamiei să rămână pe vechiul amplasament, înlăturând, la 30 noiembrie 1734, doar căsuţa nebunilor, „care şi aşa este folosită foarte rar, iar în caz de necesitate se poate amenaja din nou”.
Așezarea acestei statui în Piața centrală a unui oraș majoritar luteran a deranjat opinia publică, cronicarii vremii consemnând faptul că populația nu îi acordă deloc cinstirea cuvenită. Poate tocmai de aceea au fost organizate de garnizoana militară numeroase procesiuni catolice, pe care credincioșii evanghelici erau obligați să le respecte prin păstrarea tăcerii. Mai mult, generalul comandant Wallis a ordonat ca atunci când era dusă Sfântă Împărtășanie celor bolnavi, sașii luterani să-și aplece capul sau să se retragă în casele lor.
În același timp, preoții catolici rosteau predici în piețele publice prin care îi îndemnau pe sibieni să treacă la catolicism. În Piața Mică a fost înălțat un amvon, din care paterul Sandschuster adresă injurii la adresă protestanților, numind „bisericile acestora capele ale diavolului și case ale prostituatelor, pe păstori drept predicatori prosti” și considerându-i pe protestanți ca „pierduti și blestemați pentru veșnicie, urmându-i pe predicatorii lor în iad”.
Este explicabil faptul că în acești ani de ofensivă a catolicismului, exista în oraș o stare de încordare, autoritățile militare nefiind deloc preocupate să liniștească spiritele. Mai mult, foloseau orice incident pentru a spori această dușmănie. Astfel, în anul 1727, în timpul unei procesiuni catolice cu ocazia Înălțării la Cer a Domnului, o servitoare a predicatorului orășenesc Schun (viitor superintendent al Bisericii Evanghelice) a aruncat din neatenție apa murdară de vase pe stradă, murdărind rochia scumpă (valora 70 florini) a unei soții de locotenent austriac. Autoritățile militare, considerând faptă drept un atentat la libertatea religioasă și o ofensă adusă religiei catolice, au poruncit arestarea predicatorului (care însă lipsea de acasă) și a servitoarei. Aceasta din urmă a fost biciuită de soldați în Piață Mare. Este explicabil faptul că abia a putut fi oprită o revoltă a populației cu ocazia cedării vechii mânăstiri dominicane.
Însă şicanele la adresa protestanţilor au continuat. Un rescript imperial din anul 1751 impunea cinstirea generală şi obligatorie a tuturor sărbătorilor catolice. Ca urmare, la Sibiu au fost trimise patrule din casă în casă, pentru a se verifica dacă meşteşugarii evanghelici respectau noua lege. Odată cu trecerea anilor, respectarea acestei măsuri a lăsat tot mai mult de dorit, astfel că în anul
1764 controalele poliţieneşti au fost reluate. Zeci de meşteşugari şi negustori saşi au fost atunci arestaţi şi închişi. În cele din urmă, legea a fost totuşi modificată şi „îmbunătăţită”, obligându-i pe acatolici să oprească orice lucru doar până după încheierea serviciilor divine din bisericile catolice (deci până în jurul orei 11 dimineaţa).Toate aceste măsuri nu şi-au atins scopul urmărit de iezuiţi şi de autorităţile militare habsburgice. Populaţia săsească s-a strâns şi mai mult în jurul Bisericii Evanghelice. Autorităţile şi-au dat seama că vigoarea protestantismului săsesc se datora în principal susţinerii sale din partea organelor administrative de pe Pământul crăiesc, precum şi sprijinului cultural sosit din afara graniţelor Imperiului Habsburgilor. Prin urmare, Curtea de la Viena a socotit necesar să restrângă dreptul de autonomie al naţiunii săseşti. În anul 1732, un rescript imperial a cerut ca în oficiile publice ale Pământului crăiesc să fie admişi şi un număr proporţional de catolici. La începutul anului 1734, superiorul ordinului iezuit din Sibiu a cerut Magistratului ca în Centumvirat să fie aleşi şi patru catolici. Din cele patru persoane propuse, doar negustorul catolic Öttinger a reuşit să fie admis în Consiliul lărgit al oraşului de pe Cibin, celelalte trei fiind respinse, pe motivul neapartenenţei lor la nici una din breslele din localitate. Zece ani mai târziu, contrar legilor în vigoare, Curtea l-a depus pe comitele de atunci (care era de confesiune evanghelică), numind un sas convertit la catolicism, anume pe Stefan Waldhütter von Adlershausen (rămas în funcţie până la moartea sa, în anul 1761). Iar în anul 1751 a decis ca obligatorie alegerea în organele administrative orăşeneşti (Magistrate şi Centumvirate), precum şi în bresle a unui număr egal de catolici, ceea ce a dus la pătrunderea în aceste organisme a unor persoane fără pregătirea politică necesară.
Însă şi mai greu i-a lovit pe saşi un alt rescript, din anul 1764, care interzicea frecventarea universităţilor protestante din Apusul Europei. În deceniul următor s-a oprit chiar şi importul cărţilor neverificate de cenzură, lista lucrărilor interzise fiind în teritoriile habsburgice mult mai lungă decât la Roma. Aceste măsuri contrareformatoare au încetat abia în epoca iozefinistă, după emiterea Patentei de toleranţă din 1781.”(Articolul intreg se poate citi la linkul accesat / format PDF: LINK)
P.S. Căsuța nebunilor a fost înlăturată 1757 iar Stâlpul infamiei a fost demolat 1783.
Făcând abstracție de motivele religioase care au dus la instalarea monumentului controversat în Piața Mare, statuia Sf. Nepomuk și-a găsit, totuși, locul în amintirea oamenilor și a rezistat în spațiul și timpul obijnuinței 214 de ani… cu toate că, după părerea mea, statuia realizată în stil baroc s-a potrivit în Piața Mare „ca nuca în inima protestantă a orașului medieval Sibiu”. -
„Der Große Ring mit Ratturm“ // „Piața Mare cu Turnul Sfatului“
Piața Mare cu Turnul Sfatului fotografiat la începutul sec al XX-lea / după 1906. Ceasul iluminat noaptea, de pe Turnul Sfatului, a fost construit / montat 1906 de firma lui Johann Ignaz Fuchs „J. I. Fuchs & Sohn” din Bernburg. Ilustrație din cartea „Bilder aus der heimischen Geschichte” // „Imagini din istoria locală” tipărită la tipografia sibiana Krafft & Drotleff A.G. 1933.
-
„Piața Regele Ferdinand“ // „König Ferdinand Ring“ // „Ferdinánd király-tér“ ~ anii 1920
Piața Mare și Turnul Sfatului ~ Carte poștală din perioada interbelică tipărită la tipografia sibiană Jos. Drotleff.
Ceasul iluminat noaptea, de pe Turnul Sfatului, a fost construit / montat 1906 de firma lui Johann Ignaz Fuchs „J.I. Fuchs & Sohn” din Bernburg.
Johann Ignaz Fuchs (născut la 30 iulie 1821 la Welda, Westfalia, decedat † 1893, probabil la Bernburg, Anhalt) a fost un mecanic și ceasornicar german. După ce a îvățat profesia de mecanic a lucrat în diferite orașe germane și în alte țări europene. La întoarcere s-a căsătorit cu fiica unui ceasornicar decedat din Zerbst. 1845 a mutat firma de ceasuri la Bernburg, schimbând numele în: Fabrica de ceasuri de turn și ateliere de inginerie de precizie // Turmuhrenfabrik und feinmechanische Werkstätten. Ceasul de turn, pe care l-a construit și expus la Târgul Mondial din 1873 la Viena, l-a donat orașului natal Welda, unde a fost instalat în turnul Bisericii Sf. Kilian. Cunoscut este ceasul geografic-astronomic de pe primăria orașului Bernburg / Saale. (Wikipedia) -
„Sächsisches Brautpaar aus Stolzenburg“ // „Miri sași din Slimnic“
Pereche de țărani sași în port popular din Slimnic. Carte poștală tip LEVELEZÖ-LAP – editată 1917, tipărită la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“.
-
„Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“ // „Porturi din Transilvania“ (VII)
Cetățean cu lancie în vestimentație orășenească // Mann in Bürgertracht mit Stichwaffe
Persoana din fotografie este un „Stadthopner“, adică un „Inspector domenial“.
Titlul fotografiei: „Der Stadthopner eine Hellebarde tragend“.
Fotografie etnografică din albumul „Porturi din Transilvania“ // „Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“, format Carte-de-vizite, ca. 60×90 mm, realizate de Theodor Glatz și Karl Koller anii 1860.
-
„Großer Ring und Ratturm ~ Nordostseite“ // „Piața Mare și Turnul Sfatului ~ latura nord-estică“
Carte poștală editată 1935 tipărită la tipografia Krafft & Drotleff A.G. Sibiu – Hermannstadt.
Text verso: Sibiu – Hermannstadt – Nagyszeben ~ Piața Regele Ferdinand – König Ferdinand Ring – Ferdinánd király-tér.
-
„Brunnen auf dem Großer Ring“ // „Fântâna din Piaţa Mare“
Fântâna și statuia lui Nepomuk din Piaţa Mare Sibiu. Fotografie din perioada interbelică, ante 1933.
Barza/ egreta cu șarpe în cioc a fost dată jos în martie 1933 de un șofer pe nume Ioan Mateiu.
(Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)
„Fântâna din Piaţa Mare
Prima fântână din Piaţa Mare este menţionată în 1538, în bazinul din jurul ei femeile îşi spălau rufele, iar din jgheaburi se adăpau animalele.
În 1797 Magistratul a interzis adăpatul vitelor şi spălatul rufelor la fântână şi a decis că, îndată ce oraşul va dispune de bani, fântâna să fie împrejmuită cu un grilaj.
În 1798 fântâna este împodobită cu un umbrar de fier forjat donat oraşului de pielarul Filek. Tot Filek va fi cel care va finanţa amenajarea unui nou bazin în 1819.
În 1920 se reinstalează vechiul grilaj de fier al fântânei din piaţă (donat de generalul Falkenhayn în 1916) având în top o barză cu un şarpe în cioc.
În 1948 fântâna cu grilaj metalic a fost demolată.
Actuala fântână, inaugurată în 2006, este o replică a fântânii din sec. XIX.“
(sursă text: patrimoniu.sibiu.ro) -
„Kaiser Wilhelm II.“ // „Împăratul Wilhelm al II-lea“
Carte poștală circulată internațional între Viena și Sibiu ~ ștampilat: 21 septembrie 1915.
Împăratul Wilhelm al II-lea (Friedrich Wilhelm Albert Victor von Preußen; n. 27 ianuarie 1859, Berlin – d. 4 iunie 1941, Olanda) a fost ultimul împărat al Germaniei și rege al Prusiei de la 1888 la 1918. Wilhelm al II-lea provine din familia Hohenzollern. Tatăl lui a fost Friedrich al III-lea iar mama a fost împărăteasa Victoria Adelaide Mary Louisa. (Wikipedia)
-
„Kaiser Wilhelm II. im Gespräch mit Bischof Teutsch“ // „Împăratul Wilhelm al II-lea în conversație cu episcopul Teutsch“
Împăratul Wilhelm al II-lea în conversație cu episcopul Friedrich Teutsch la Sibiu în Piața Mică – 25 septembrie 1917.
Friedrich Teutsch (n. 16 septembrie 1852, Sighișoara – d. 11 februarie 1933, Sibiu) a fost fiu lui Georg Daniel Teutsch (1817-1893). Studiile primare și secundare le-a efectuat mai întâi la Sighișoara și Sibiu, iar mai apoi – studiile universitare – la Heidelberg, Leipzig și Berlin. Specializat în istorie și teologie, își dă doctoratul la Heidelberg. Tatăl său, Georg Daniel fusese episcop al biserici luterane din Transilvania între 1867 și 1893. Ulterior, Friedrich devine, la rândul său, episcop al bisericii luterane transilvănene, Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România.
-
„Kleiner Ring mit Ratturm“ // „Piața Mică cu Turnul Sfatului“
Piața Mică cu Turnul Sfatului ~ carte poștală tip LEVELEZÖ-LAP din perioada antebelică.
Localitatea Sibiu a fost întemeiată de coloniști germani „cu începere din timpul domniei regelui Géza al II-lea”. Acești coloniști vorbeau diferite „dialecte” ale limbii germane, mai ales graiuri francone, din care s-a format idiomul săsesc, cu o mare diversitate de dialecte locale, formate în centrele administrativ scaunale. Majoritatea toponimelor legate de orașul Sibiu sunt denumiri din limba vorbită de populația germanică. În unele documentele din perioada respectivă, scrise în limba latină, s-au folosit toponime traduse din limba germană. De exemplu „Kleiner Ring” tradus „Circulus parvus” // Piața Mică. Denumirea latina apare într-un document din anul 1401. Citez din cartea lui A. Pancratz: „A. XI. 362: 1401: in parvo circulo” [A = Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde // Arhiva Asociației pentru cunoaşterea Transilvaniei.] ~ Sursă: Arnold Pancratz „Numele străzilor din Sibiu“ // „Die Gassennamen Hermannstadts“, carte tipărită 1935 la tipografia sibiană Krafft & Drotleff.
-
„Kleiner Ring und Ratturm“ // „Piața Mică și Turnul Sfatului“ ~ Emil Fischer
Carte poștală de tip Mimosa din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Fotografia ilustrației a fost realizată de cunoscutul fotograf Emil Fischer în Piața Mică din Sibiu. Atelierul fotografic FISCHER se afla pe strada Nicolae Bălcescu, ( Heltauergasse ), nr.1-3, în corpul din spate al clădirii cunoscută sub numele de Palatul Transilvania.
Cartea poștală datată 19 octombrie 1942 este incripționată pe verso cu textul: „Sibiu – Hermannstadt | Târg în Piața Mică – Markt am Kleinen Ring | Foto orig. E. Fischer Sibiu, 1941.”
Cartea poștală Feldpost se află în colecția privată Wolff.
-
„Hermannstadt – Ratturm“ // „Sibiu – Turnul Sfatului“
Turnul Sfatului văzut dinspre Podul Minciunilor. Fotografia a fost realizată înainte de 1906, an în care s-a montat noul ceas iluminat noaptea. – Carte poștală circulata 1908. Text verso: „Verlag u. Buchh. G.A.Seraphin, Hermannstadt, Lichtdruck von Jos. Drotleff, Hermannstadt” / Editura si libraria G.A.Seraphin Sibiu, ilustrație realizata la tipografia Josef Drotleff.
-
„Ratturm und Burgerstiegen“ // „Turnul Sfatului și Scara Burger / strada Ocnei“
Turnul Sfatului, Podul Minciunilor și Scara Burger // Burgerstiege // Polgári lépcsö de pe strada Ocnei. Fotografie interbelică.
-
„Kleiner Ring und Evangelische Kirche“ // „Piața Mică și Biserica Evanghelică“
Biserica Evanghelică privită dinspre Piața Mică (latura estică) ~ fotografie din arhiva familială.
-
„Prinz-Carl Platz und Evangelische Kirche“ // „Piața Prințul Carol și Biserica Evanghelică“
Piața Prințul Carol – Prinz-Carl Platz – Károly herczeg-tér ~ Carte poștală din perioada interbelică.
-
„Sächsisches Bürgermädchen und Hartenecktürme | Gruss aus Hermannstadt” // „Cetățeancă săsească și turnurile Harteneck | Salutări din Sibiu”
Această frumoasă carte poștală, ilustrată cu un motiv pictat de Anna Dörschlag, a fost lansată la editura librăriei G. A. Seraphin din Sibiu. Cromofotografia a fost tipărită la Institutul tipografic Josef Drotleff, Sibiu. Artista sibiană Ana ( Maria, Friederike ) Dörschlag, ( 1869-1947 ), a fost fiica celebrului pictor Carl Dörschlag ( 1832-1917 ).
-
„Sibiu – Hermannstadt – Nagyszeben / Prinz Karls-Ring” ~ Trude Schullerus
Această frumoasă carte poștală ilustrată din perioada interbelică a fost tipărită la tipografia Krafft & Drotleff A.G. din Sibiu. Litografia folosită pentru imprimare a fost realizată de cunoacuta pictoriță și graficiană de etnie săsească Trude Schullerus ( * 3 mai 1889 în Agnetheln, Austria-Ungaria; † 24 ianuarie 1981 în Sibiu ). Artista Trude Schullerus a fost fiica pastorului și teologului Adolf Schullerus (1864-1928). Cunoscutul pictor Fritz Schullerus (1866-1898) a fost unchiul ei.
Ilustrația arată Piața Mică cu așa-numita „Casa Luxemburg” și Biserica Evanghelică în fundal. Între 1919 și 1934 Piața Mică se numea „Prinz Carls Ring”.
Cartea poștală etichetată pe verso cu textul „Sibiu – Hermannstadt – Nagyszeben” se află în colecția privată Wolff.
-
„Saggasse und evangelische Kirche in Hermannstadt” // „Strada Turnului și Biserica Evanghelică din Sibiu“ ~ Heinrich Trenk
Această pictură a fost realizată de Heinrich Trenk la mijlocul secolului al XIX-lea, probabil între 1846 și 1851, perioad în care Trenk a trăit în Sibiu. Rampa de urcare din fața clădirii Piața Huet nr.4 către Orașul de Jos, ( în pictură vizibilă în spatele căruței cu cai ), a fost înlăturată în ziua de 13 aprilie 1860, cum se poate citi în cartea lui Emil Sigerus, „Cronica orașului Sibiu 1100-1929”: „1860 13.4. – Die Sagstiege wird reguliert und die Auffahrtsrampe abgetragen.” // „1860 13.4. – Scara Sag ( Turnului ) este regularizată și rampa de urcare îndepărtată”.
Cartea poștală se află în colecția privată Wolff.
Heinrich Trenk, de asemenea cunosut sub numele de Henri sau Henric Trenk, s-a născut în 1818, în Zug, Cantonul Zug, Elveția și a decedat la 5 iulie 1892 în București, România. Trenk, fiul unei familii de etnici germani din Zug, a studiat pictura la Academia de Arte Frumoase din Düsseldorf înainte de 1845. În jurul anului 1846 a călătorit la Sibiu, în Transilvania, pe atunci parte a Regatului Ungariei din Imperiul Austriac, unde a fost o perioadă scurtă angajat ca fost profesor de desen la Școală evanghelică de fete din Sibiu. În 1851 s-a stabilit la București, capitala Principatului Valahiei, și a rămas acolo când țara a devenit parte a Principatului României în 1861 și mai târziu parte a Regatului României, unde a trăit până la moartea survenită în 1892. Mai târziu în viață, a devenit cetățean român.
În afară de portrete, Trenk a pictat peisaje romantice, peisaje urbane, clădiri istorice și scene de gen în România. A trimis unele dintre tablourile sale la expoziții în Franța. De asemenea, a desenat caricaturi. Pentru o perioadă, a predat desenul la gimnaziul din București. Unul dintre elevii săi a fost pictorul Ion Andreescu de mai târziu. De asemenea, a lucrat la inventarea culorilor non-lucioase. Scriitorul român Alexandru Odobescu (1834-1895) l-a angajat ca ilustrator al unei reviste editate de Comisia Monumentelor din România. Această revistă relata despre monumentele, siturile istorice și folclorul din România. Împreună cu Odobescu, Trenk a lucrat la înregistrarea grafică și inventarierea bunurilor culturale românești. 105 dintre picturile și desenele sale stau la baza Galeriei de Artă Veche Românească din cadrul Muzeului de Artă București. 13 reproduceri după fotografii documentare pe care Trenk le-a realizat cu privire la tezaurul de la Pietroasa în 1869 se află în patrimoniul Academiei Maghiare de Științe din Budapesta. A fost, de asemenea, fotograf.
-
„Evangelische Kirche zu Hermannstadt“ // „Biserica Evanghelică din Sibiu“ ~ Ludwig Rohbock
Biserica Evanghelică din Sibiu la mijlocul sec al XIX-lea, văzută dinspre strada Turnului ( germană, Saggasse – strada Joagărului ; maghiară, Kistorony utca ). Această gravură colorată a fost realizată de pictorul și gravorul Ludwig Rohbock în anul 1864. Rohbock s-a născut la 30 martie 1824 în Sulzbach/ Nürnberg și a decedat la 12 ianuarie 1893 în München.
Carte poștală tip „VDA – Kallender” din colecția privată Wolff, inscripționat pe verso cu textul: „Hermannstadt / Siebenburger, Nach einem kolorierten Stahlstich 1864”. -
„Ratturm von der Lügenbrücke gesehen“ // „Turnul Sfatului văzut dinspre Podul Minciunilor“
-
„Krone – Saggasse” // „Coroana – Strada Turnului”
În clădirea Târgu Vinului nr. 16 / colț cu str. Turnului se afla pe vremea aceea o farmacie (vezi reclama deasupra ferestrei de la parter). Este posibil să fi fost farmacia lui Friedrich Morscher „La Crucea de Aur” // „Zum Goldenen Kreuz”. Morscher locuia la această adresă (numărul 11, numărul vechi 1062). Din 1880 farmacia lui Friedrich Morscher se afla la adresa str. Turnului nr.12.
Interesant este faptul că în cartea de adrese din 1895 apare la aceeași adresa, str. Turnului nr. 11: Friedrich Morscher „La Crucea Roșie” // „Zum roten Kreuz“! În anii 1870 clădirea se afla în proprietatea lui Unterer Josef. În cartea de adrese din 1898 îl gasim pe farmacistul Hertzberg Heinrich la adresa str. Turnului 11.
În același spațiul de la parter se afla mai târziu restaurantul cu autoservire „Timiș” (în jargonul clientelei anilor 1970/80 „Împinge tava”).
(Fotografie dintr-un set de reproduceri fotografice primite 1984 de la Josef Fischer.)
-
„Ansicht von Hermannstadt“ // „Veduta orașului Sibiu“
-
„Hermannstadt // Sibiu – 1883“ ~ August Sporner
Sibiu – vedere panoramică / privire aereană // Hermannstadt aus der Vogelperspektive – pictură realizată de August Sporner 1883.
-
„Sächsische Bauern aus der Umgebung von Hermannstadt“ // „Țărani sași din zona Sibiului“
Pereche de țărani sași în port popular din zona Sibiulu. Carte poștală tip LEVELEZÖ-LAP – editată 1917, tipărită la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“.
-
„Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“ // „Porturi din Transilvania“ (VI)
Țărcovnici din Marpod // Kirchenväter aus Marpod (Moerpert)
Fotografie etnografică din albumul „Porturi din Transilvania“ // „Siebenbürgische Volkstypen- und Trachtenbilder“, format Carte-de-vizite, ca. 60×90 mm, realizate de Theodor Glatz și Karl Koller anii 1860.
-
„Grüße aus Hermannstadt“ // „Salutări din Sibiu“ (2)
Această frumoasă carte poştală ilustrată a fost realizată în tehnica litografiei fotocromatice la sfârșitul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea. Cartea poștală cu „salutări din vechiul oraș Sibiu” a fost tipărită la tipografia sibiană Josef Drotleff și lansată la editura librăriei G.A. Seraphin din Sibiu. Ilustrația este etichetată cu textul, „Aus der guten alten Stadt Hermannstadt sendet Ew.(*) Liebden den gehorsambten Gruß ~ Verl. d. Buchh. G.A. Seraphin, Hermannstadt, Lichtdruck v. Jos. Drotleff, Hermannstadt.” // „Din bunul și vechiul oraș Sibiu, trimit dragilor mei cele mai sincere salutări.” – „Editura librăriei G.A. Seraphin, Sibiu, tipărit de Jos. Drotleff, Sibiu.”
(*) „Ew.” = abrevierea adjectivului pronominal posesiv: vostru, voastră = ewer, iuwer ( în Germania până în 1918 ). „Ew. Liebden” = sensul de: „dragii mei”.Cele trei ilustrații policrome cu motive din Sibiu au fost realizate după trei fotografii monocrome: Rathaus = Primărie ; Unter’m Rathaus = Sub Vechea Primărie ; Marienturm = Turnul Pielarilor / Ledererturm / Marienturm. Carte poștală din colecția privată Wolff.
-
„Grüße aus Hermannstadt“ // „Salutări din Sibiu“ (1)
Această frumoasă carte poştală ilustrată, circulată în 1899, a fost realizată în tehnica litografiei fotocromatice la sfârșitul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea. Cartea poștală cu „salutări din vechiul oraș Sibiu” a fost tipărită la tipografia sibiană Josef Drotleff și lansată la editura librăriei G.A. Seraphin din Sibiu. Ilustrația este etichetată cu textul, „Aus der guten alten Stadt Hermannstadt sendet Ew.(*) Liebden den gehorsambten Gruß ~ Verl. d. Buchh. G.A. Seraphin, Hermannstadt, Lichtdruck v. Jos. Drotleff, Hermannstadt.” // „Din bunul și vechiul oraș Sibiu, trimit dragilor mei cele mai sincere salutări.” – „Editura librăriei G.A. Seraphin, Sibiu, tipărit de Jos. Drotleff, Sibiu.”
(*) „Ew.” = abrevierea adjectivului pronominal posesiv: vostru, voastră = ewer, iuwer ( în Germania până în 1918 ). „Ew. Liebden” = sensul de: „dragii mei”.Ilustrațiile monocrome cu cele trei Turnuri de Poartă din Sibiu sunt reproduceri după cunoscute tablouri pictate de artistul sibian Johann Böbel (1824-1887): Heltauerthor = Poarta Cisnădiei ; Elisabeththor = Poarta Gușteriței ; Burgerthor = Poarta Ocnei. Carte poștală dn colecția privată Wolff.
Johann Böbel s-a născut 1824 la Sibiu, unde a trăit și a decedat 1887. În tinerețe a fost scurt timp elevul lui Franz Neuhauser cel Tânăr (1763-1836). Johann Böbel a fost de meserie brutar / franzelar ( maistru brutar ) și câțiva ani staroste al breslei brutarilor. A realizat acuarele, picturi în tempera precum și o machetă arhitecturală și o panoramă a orașului medieval Sibiu.
La începutul anilor 1880, a întocmit un plan detaliat al orașului Sibiu, bazat pe o litografie realizată în 1875 la Institutul litografic F. A. Robert Krabs din Sibiu, completat cu detalii grafice policrome ( în acuarelă ) și texte scrise de mână, de mare valoare documentară și istorică.
De asemenea, a realizat un album unic, inedit, intitulat „Die vormals bestandenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile orașului Sibiu, odinioară existente, desenate după natură”! Albumul cuprinde 22 acuarele și 5 planuri ( planșe ) detaliate ale sistemului de fortificații, însoțite de explicații olografe și se află în colecțiile Muzeului Național Bruckental. -
„Märchen Lichtbild“ // „Fotografie de poveste“
Pentru a elucida enigma acestei fotografii deosebite m-am adresat prietenului meu dl Konrad Klein, profesor de germană cu activitate publicistică referitoare la cultura germană din Transilvania, istoric foto și fotograf. De la dl Klein am aflat că cele două persoane din această fotografie sunt părinții etnografului și colecționarului de basme săsești Josef Haltrich.
Fotografia este lipită pe un suport de carton de 300×250 mm. Dimensiunea fotografiei este de 265×212 mm. Hârtia fotografică folosită este foarte subțire. În partea superioară se poate desluși (în oglindă) numărul „43785”, numele „Haltrich” și textul: „2. Platen gemalt“(?). Fotografia era montată într-o ramă lată de culoare verde, urma ramei este încă vizibilă. Cartonul suport este inscripționat pe verso cu textul: „Herrn Haltrich” și informații legate de prețul și profilul ramei confecționată pentru fotografie. Prețul ramei: Lei 5.50. Profilul ramei: „Leiste A(?) 63 grün, 33./2 ~ 38./2 (centimetri – sistemul metric a fost adoptat 1876 în Transilvania).
Fotografia a fost postată de Adriana Moscicki pe grupul facebook „Alt-Hermannstadt in Ansichtskarten, Fotos, Gemälden und Grafiken // Sibiul vechi în cărți poștale, fotografii, picturi și grafică”.
Joseph Haltrich sen. (1791-1886) a murit la vârsta de 95 de ani. Fiul lui a decedat la doar câteva săptămâni după ce a murit tatăl lui. Din păcate lipsesc informații despre mama etnografului (nici în arhiva GD Teutsch, Arhiv 21, 1887, p. 203-230 nu există informații despre mamă).
Josef Haltrich jun. (1822-1886) a fost pedagog, filolog, pastor, colecționar, etnograf sas din Ardeal.
născut: * 23 (22) .7.1822 la Reghin [Reghinul Săsesc // Sächsisch-Regen / Sächsisch-Reen // Szászrégen]
decedat: – † 17.5.1886 la Șaeș [Șaieș, Șaeșiu // Schaas / Schees // Segesd]
Al doilea portret (o litografie) îl arata pe tânărul student Josef Haltrich jun. la Berlin în anul 1847.
Josef Haltrich este autorul cărții „Deutsche Volksmärchen aus dem Sachsenland in Siebenbürgen“, o culegere de basme și povești săsești din Ardeal. Cartea din fotografie (o ediție nouă) a fost tipărită la editura Kriterion din București 1972. Cartea originală a fost tipărită 1882 (ediția a treia) la editura Carl Graeser din Viena.
-
„Kinder aus Großscheuern in sächsischer Tracht“ // „Copii din Șura Mare în port popular“
Copii îmbrăcați în port popular din comuna Șura Mare // Großscheuern / Griußscheiern // Nagycsűr.
Fotografie din atelierul „Wilhelm Auerlich“. Atelierul lui Auerlich se afla pe str. N.Bălcescu / Heltauergasse nr.53 unde a funcționat între anii 1887-1916.
-
„Das Bad bei der ‚Gerstenmühle‘ im Jungen Wald“ // „Baia de la moara de macinat orz ‚Gerstenmühle‘ din Pădurea Dumbrava Sibiului“
În această fotografie, realizată la mijlocul anilor 1920, se vede bazinul de apă de la moara orășenească de măcinat orz // Städtische Fruchtmühle / Fm – Gerstenmühle: (*) din Pădurea Dumbrava Sibiului // Junger Wald. Moara se afla pe iazul, canalul, pârâul Seviș // Schewisbach.
Moara apare și în carte de adrese din 1882: proprietar orașul Sibiu // Stadtgemeinde ~ Morar: Friedrich Sonntag (1843-1913) – maistru morar angajat la moara „Gerstenmühle“.
De la Emil Sigerus aflăm că în ziua de 3 aprilie 1865 este pusă în funcțiune moara orășenească de măcinat orz din pădurea Dumbrava: „1865 3.4. Die städtische Gerstenmühle im Jungen Wald kommt in Betrieb (E.S.)”.
Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.
Fruchtmühle / Fm: (*) = se numește o moară de măcinat cereale, traducerea „moară de fructe“ nu este corectă!
-
„Gruss aus der Weissbäckermühle“ // „Salutări de la moara Weissbäckermühle“
În Pădurea Dumbrava au existat în trecut pe cursul pârăului Seviș, între Fabrica Dumbrava si Lacul Dumbrava, astăzi zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, 8 mori și pive de apă, care aparțineau orașului Sibiu sau breslelor sibiene.
Lângă lacul Dumbrava – în trecut o luncă mare numită „Lunca de Aur” (Goldwiese) de la care se trage și numele văii „Valea Aurie” – se afla Moara orășenească de hârtie (Städtische Papiermühle). Amonte de Moara de hârtie se afla Moara orășenească de măcinat grâu pentru făină albă a breslei Brutarilor/ Franzelarilor (Städtische Mahlmühle der Weißbäckerzunft) și Ciocanul de cupru / Moara orășenească „Ciocan de cupru“ (Kupferhammer / Städtische „Kupferhammermühle“) urmate de Moara orășenească de măcinat orz (Städtische Fruchtmühle(*) / Gerstenmühle).
Moara breslei Brutarilor/ Franzelarilor (Weißbäcker) din Pădurea Dumbrava Sibiului. Carte poștală din primul deceniu al secolului XX-lea. Text verso: Gruss aus der Weissbäckermühle / Junger Wald – Hermannstadt.
Moară orășenească de măcinat grâu pentru făină albă a breaslei Brutarilor/ Franzelarilor // Städtische Mahlmühle der Weißbäckerzunft / Kunstmühle(**) era cea mai impozantă clădire dintre morile ridicate pe cursul pârăului Seviș între Fabrica Dumbrava si Lacul Dumbrava. Mai puțin cunoscut este faptul că zona respectivă era folosit ca loc de odihnă/ destindere și des fregventată de sibieni pentru excursii și mici festivități organizate de diferite grupuri particulare sau bresle.
Din primul deceniu al sec al XVIII-lea până în anul 1730 moara a fost în proprietatea orașul Sibiu. În 1730 a trecut în proprietatea breslei Brutarilor/ Franzelarilor sibieni. Lângă moară se afla un pavilion foarte frumos! Clădirea morii a fost demolată în perioada postbelică, astăzi se văd doar câteva resturi de fundație…
De la cronicarul sibian Emil Sigerus aflăm că Moară orășenească de măcinat grâu a fost construită de orașul Sibiu, finanțarea clădirii realizăndu-se cu ajutorul unui credit imobiliar de 700 Galbeni (Gulden). În data de 5 iunie 1730 orașul a vândut moara de măcinat grâu breslei Brutarilor/ Franzelarilor pentru aceeași sumă de 700 de Galbeni:
< Die Mühle wurde Anfang des 17. Jahrhunderts von der Stadt mit einem Schuldenaufwand von 700 Gulden errichtet. (Besitzer: Stadtgemeinde) (E.S.) >
< 1730 5.6. Die Mahlmühle neben dem Kupferhammer im Jungen Wald wird der Bäckerzunft (um 700 Gulden) verkauft. (Besitzer: Weißbäckerzunft) (E.S.) >(*) Fruchtmühle = se numește o moară de măcinat grâne (traducerea „moară de fructe“ nu este corectă!)
(**) Kunstmühle = În a două jumătate a secolului al XIX-lea au apărut mori înzestrate cu o tehnologie nouă, mult mai eficientă decât cea tradițională, care utiliza pietre de măcinat. Aceste mori, dotate cu role din oțel sau fier, se numeau „Kunstmühlen”. Tradus mot a mot „mori de arta“. În acest context cuvântul german „Kunst“ înseamnă „tehnologie“!
(Fotografii din arhiva familiala și arhiva grupului de facebook Alt-Hermannstadt)
-
„Dumbrava Sibiului ~ mori de apa, pive și case de odihnă și agrement construite în Valea Aurie de-a lungul pâraului Seviș // Schewis (I-II)“
Mori de apă, pive și case de odihnă și agrement construite în Pădurea Dumbrava Sibiului / Valea Aurie de-a lungul pârăului Seviș între secolele XVI – XIX.
În Pădurea Dumbrava au existat în trecut pe cursul pârăului Seviș, între Fabrica Dumbrava si lacul Dumbrava, astăzi zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, 8 mori și pive de apă, care aparțineau orașului Sibiu sau breslelor sibiene.
Într-o hartă realizată în jurul anului 1700 apare moara „Ciocanul de cupru“ / „Kupferhammer“ / „marteau de cuivre“ din pădurea Dumbrava Sibiului (vezi ilustrația detaliu din partea stângă jos în care este marcat cu galben pârâul pe care se afla moara). Harta întreagă arată cursul canalului (planificat) Gura Râului – Sibiu, amenajat 1702 pentru transportul materialelor necesare construirii Citadelei. După abandonarea lucrărilor la Citadelă în 1703 canalul Gura Râului – Sibiu a rămas încă câteva zeci de ani în folosință. Ciocanul de cupru menționat deja 1549 se afla în Pădurea Dumbrava Sibiului pe firul de apă numit Pârâul Seviș // Schewis Bach amenajat în sec 15.Amonte de digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai – pârăul se numea Schewis Bach sau Schewesbach (Pârâul Seviș) dar și Hermannstädter Bach (Pârâul Sibian). Aval de digul de pământ pârăul Seviș este cunoscut și sub denumirea de Trinkbach (Pârâul cu apă de băut) și Zigeunerbach (Pârâul Țiganilor).
Paralel cu pârâul Seviș/ Trinkbach au fost amenajate de-a lungul timpului două canale de apă: Canalul superior Seviș (Obere Schewiskanal) și Canalul inferior Seviș (Untere Schewiskanal).Părâul Seviș // Schewis Bach / Hermannstädter Bach / Trinkbach sau Zigeunerbach era aliment cu apa din iazul de la Rășinari provenită din râul Șteaza (și râul Caselor după harta din 1700). Apa pârâului Seviș a fost folosită pentru amenajarea lacurilor extra muros din partea sud-vestică a orașului medieval, lacuri care făceau parte din sistemul de fortificații a cetății (de exemplu lacul Croitorilor) dar și ca sursă de energie cinetică pentru morile orașului.
Cantitatea de apă provenită din izvoarele din zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, cum ar fi izvorul Fântână Hoților din zona Fabricii de Covoare Dumbrava, nu ar fi ajuns pentru a garanta un debit constant de apă necesar pentru a pune în funcțiune instalaţiile hidrotehnice din Pădurea Dumbrava, Valea Aurie, parcul Sub Arini și zona cetății! În Pădurea Dumbrava au existat în trecut pe cursul pârăului Seviș, între Fabrica Dumbrava si lacul Dumbrava, astăzi zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, 8 mori și pive de apă, care aparțineau orașului Sibiu sau breslelor sibiene.
Amonte de digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai – pârăul se numea Schewis Bach sau Schewesbach (Pârâul Seviș) dar și Hermannstädter Bach (Pârâul Sibian) și Trinkbach. Aval de digul de pământ pârăul Seviș este cunoscut sub denumirea de Trinkbach (Pârâul cu apă de băut) și Zigeunerbach (Pârâul Țiganilor).
Paralel cu pârâul Seviș au fost amenajate de-a lungul timpului două canale de apă: Canalul superior Seviș (Obere Schewiskanal) și Canalul inferior Seviș (Untere Schewiskanal).
Canalul superior Seviș // Obere Schewiskanal numit și Marele pârăiaş Seviș // Großer Schewisbachl sau Trinkwasser Kanal (Canalul cu apă de băut) izvorî din Pârâul Seviș amonte de lacul Dumbrava (vezi harta din 1893) și curgea prin Valea Aurie paralel cu aleea amenajată la marginea vestică a văii. Apa canalului punea în funcțiune moara orășenească cu sită Schreyer (Städtische Beutelmühle Schreyermühle) și moara orășenească de pulbere (Städtische Pulvermühle). După bifurcația din zona Vadul Vacii (Kuhfurt) canalul superior ajungea în zona parcului Sub Arini unde curgea paralel cu strada Schewis // Seviș, astăzi Bd. Victoriei, spre Poarta Cisnădiei. În fața Porții Cisnădiei canalul se ramifică în mai multe brațe. Un braț traversa parcelele aflate între str A. Șaguna și str. G. Barițiu și se vărsa în Canalul Morilor sub bastionul Soldiș în zona Aleea Filozofilor. Apa canalului superior punea în funcțiune moara Neumühle, moara orăşenească lângă Soldiş (Städtische Mühle am Soldisch) și moara orăşenească cu sită sub Soldiş (Städtische Beutelmühle unterhalb des Soldisch) aflate pe str. A. Șaguna. De la aceste trei mori se trage denumirea germană a străzii A. Șaguna: Mühlgasse – str. Morilor! Atenție: a nu se confunda str. Morilor; în limba germană str. Heidengasse (tradus în limba română: str. Luncii) cu str. A. Șaguna; în limba germană str. Mühlegasse (tradus în limba română: str. Morilor).
Alt braț curgea prin Parcul Astra (Stadtpark) spre bastionul Soldiș unde punea în funcțiune un joagăr și o moară cu piuă pentru argăsit/tăbăcit piele (Sägemühle und Weißgärber-Walkmühlen). După traversarea bastionului sub rondelă apa canalului superior se vărsa în Canalul Morilor în zona str. Dârstelor.
O parte din apa canalului superior traversa orașul medieval în rigole mediane amenajate pe străzile principale ale Sibiului.
Canalul superior a fost folosit și ca sursă de apă potabilă – vezi denumirea germană: Trinkwasser Kanal (Canal cu apă de băut). Apa canalului era limpezită în două lacuri decantoare amenajate în fața Porții Cisnădiei (zona vechiului parc Elizabetha) și transportată prin tuburi speciale spre fântânile cu țevi din oraș. Alimentarea cu apa potabilă a fântânilor cu țevi (Röhrenbrunnen) s-a relizat prin intermediul unor conducte speciale din lemn, formate din tuburi confecționate din trunchiuri de copaci (molid) prin scobire/perforare longitudinală și îmbinarea lor cu elemente/țevi din metal.Canalul inferior Seviș // Untere Schewiskanal numit și Micul pârăiaş Seviș // Kleiner Schewisbachl a fost amenajat de breasla Pielarilor (Ledererzunft) în anul 1750. Canalul inferior, un braț al Canalului superior, pornea la bifurcația din zona Vadul Vacii (Kuhfurt) unde traversa Valea Aurie (Goldtal) pe digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai! Canalul inferior curgea la marginea estică a parcului Sub Arini spre str. Şcoala de Înot unde alimenta bazinul Școlii militare de Înot și punea în funcțiune o moară aflată lângă grădina Schöpp (Mühle am Schöppischen Garten) pe panta spre str. Z. Boiu. Din Școala de Înot curgea spre Calea Dumbrăvii unde punea în funcțiune un Joagăr (Sägemühle & Schneidemühle) și un Joagăr pentru tăiat scânduri şi furniruri (Bretter- und Furnier Schneidemühle). După ce traversa Calea Dumbrăvii și str. R. Stanca ajungea pe str. L. Blaga unde punea în funcțiune o moara de scoarţă (Lohmühle) și un Joagăr (Bretter-Schneidmühle), anterior „Moara Cerbului” („Hirschmühle”). Canalul superior se vărsa în pârăul Trinkbach în zona str. Izvorului.
Numele văii prin care curge pârâul Seviș se trage de la numele unei lunci care se afla amonte de lacul cu bărci, pe locul unde există astăzi Lacul Dumbrava! Această lunca se numea „Gold Wiese”, tradus „Lunca de Aur“. Deci, o luncă – vara plină de flori „aurii” – a dat numele văii aflată între lacul Dumbrava și digul de pământ peste care trecea cândva tramvaiul în dum spre Rășinari: Valea Aurie!
Colaj relizat cu ajutorul hărților din Ridicarea topografica Iozefină, Franciscană și Franciscană-Iozefină și informațiilor din Cartea de adrese 1882: Pădurea Dumbrava nr.1-14.
1 – Moara orășenească de pulbere
// Städtische Pulvermühle – Pulverstampfe (1745 – ?)
2 – Moara orășenească cu sită „Schreyer“
// Städtische Beutelmühle „Schreyermühle“ (1770 – 1999)
3 – Pepiniera orașului (Școala orășenească de pomi)
// Städtische Baumschule (? – ?)
4 – Moara orășenească de hârtie
// Städtische Papiermühle (1753 – 1874)
5 – Moară orășenească de măcinat grâu (făină albă)
// Städtische Mahlmühle – 1730 Weißbäckerzunft / Kunstmühle (~1700 – ?)
6 – Ciocan de cupru / forjă de cupru ~ Moara orășenească „Ciocan de cupru“
// Kupferhammer (1549) ~ Städtische „Kupferhammermühle“ (~1700 – ~1850)
7 – Moara orășenească de măcinat orz
// Städtische Fruchtmühle – Gerstenmühle (1865 – ?)
8 – Casa Pădurarului (de sus)
// Oberes Waldhegerhaus (? – ?)
9 – Moara cu piuă (de jos)
// Untere Walkmühle (W.M.) – Wollweber (? – ?)
10 – Torcătorie / Filatură
// Spinnfabrik / Spinnerei der Wollweber (1869 – ?)
11 – Moara cu piuă (a doua)
// Zweite Walkmühle (W.M.) – Tuchmacher (? – ?)
12 – Moara cu piuă (de sus)
// Obere Walkmühle (W.M.) – Tuchmacher (? – ?)
13 – Vechiul Han din Pădurea Dumbrava
// Altes Wald-Wirtshaus im Jungen Wald (1775 – ?)
14 – Casa Pădurarului (lângă Hanul vechi)
// Waldhegerhaus / Hgh (neben dem Alten Wirtshaus) (? – ?)O – Depozit (cezaro-crăiesc) de pulbere neagră (1842 – ?) // K.K. Pulver-Magazin
O – Stejarul Împaratului (ars 1881) // Franz Josef Eiche ~ Kaisereiche
O – Coliba și izvorul Fântâna Hoților // Bohlenschopfen und Räuberbrunnen QuelleRășinărenii aveau pe Steaza și pe Râul Sadului 4 mori, 11 joagăre si 14 pive
Moara pe canalul Sevis (? – ?) // Mühle bei Rașinari (M.)
Moara pe canalul Sevis (? – ?) // Mühle bei Rașinari (M.)
Moara cu piuă pentru pănură (? – ?) // Walkmühle bei Rasinari (W.M.)
1 – Moara orășenească de pulbere // Städtische Pulvermühle – Pulverstampfe (1745 – ?)
Proprietar: orașul Sibiu
Carte de adrese 1882: proprietar orașul Sibiu // Stadtgemeinde
Ultimul proprietara fost baronul Franz Salmen // Letzter Besitzer war Baron Franz Salmen.
În 1745 moara de pulbere a fost mutată / amenajată în pădurea Dumbrava la pârăul Seviș.
În 1868 (14 iunie) a explodat moara din pădurea Dumbrava, a fost reclădită.
< 1745 Die Pulvermühle wird in den Jungen Wald an den Schewisbach verlegt (E.S.) >
< 1868 14.6. Die Pulvermühle im Jungen Wald explodiert, wurde wieder aufgebaut (E.S.) >2 – Moara orășenească cu sită „Moara Schreyer“ // Städtische Beutelmühle „Schreyermühle“ (1770 – 1999)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde
Construcția morii a fost coordonată de magistratul sibian Friedrich Schreyer, pe vremea aceea responsabil de apa potabilă a orașului. Moara a fost luată în chirie de Friedrich Schreyer, pentru suma anuala de 200 de Galbeni. Lângă moară se afla un ștrand / bazin cu apă rece.
Moara Schreyer a fost demolată 1999.
< 1770 Die Schreyermühle im Jungen Wald wird fertiggestellt und vom Senator Schreyer in Pacht (von Jährlich 200 Gulden) genommen (E.S.) >
< 1910 9.6. Eröffnung des Bades bei der Schreyermühle (E.S.) >3 – Pepiniera orașului (Școala orășenească de pomi) // Städtische Baumschule (? – ?)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde
Pepiniera a fost amenajată de maistrul forestier Bergleitner.
< Die Baumschule wurde vom Forstmeister Bergleitner angelegt (E.S.) >4 – Moara orășenească de hârtie // Städtische Papiermühle (1754 – 1874)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde
Carte de adrese 1882: proprietar orașul Sibiu // Stadtgemeinde
În 1753 (31 ianuarie) Se construiește moara din pădurea Dummbrava, bugetul alocat 5300 de Galbeni.
În 1756 se construiește o anexă pentru 1658 galbeni. În total: 6958 Galbeni.
În 1771 cartograful Th. Szuchanek vrea să cumpere moara de hârtie, pentru a o transforma într-o fabrică de harți… dar renunță la cumpărare.
În 1792 moare arendașul Stefan Lutsch von Luchsenstein.
În 1874 (14 august) moara este scoasă din funcțiune și închisă.
< 1753 31.3. Die Papiermühle im Jungen Wald wird mit einem Kostenaufwand von 5300 Gulden erbaut >
< 1756 wird ein Zubau für 1658 Gulden errichtet. Insgesammt: 6958 Gulden >
< 1771 wollte der Kartenmacher Th. Szuchanek die Mühle in eine Kartenfabrik umwandeln. >
< 1792 stirbt der Pächter Stefan Lutsch von Luchsenstein >
< 1874 14.8. Die städt. Papiermühle im Jungen Wald wird außer Betrieb gesetzt (E.S.) >5 – Moară orășenească de măcinat grâu (făină albă) – 1730 Breasla Brutarilor // Städtische Mahlmühle – 1730 Weißbäckerzunft / Kunstmühle (~1700 – ?)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde
Proprietar: Breasla Brutarilor din 1731 // Besitzer: Weißbäckerzunft ab 1731
Moara a fost construită de orașul Sibiu la începutul sec. al XVII-lea, cu o datorie de 700 de Galbeni.
1730 (5 iunie) orașul vinde moara breslei Brutarilor pentru suma de 700 de Galbeni.
< Die Mühle wurde Anfang des 17. Jahrhunderts von der Stadt mit einem Schuldenaufwand von 700 Gulden errichtet. >
< 1730 5.6. Die Mahlmühle neben dem Kupferhammer im Jungen Wald wird der Bäckerzunft (um 700 Gulden) verkauft (E.S.) >6 – Ciocan de cupru / forjă de cupru – Moara orășenească „Ciocan de cupru“ // Kupferhammer (1549) – Städtische „Kupferhammermühle“ (~1700 – ~1850)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde
În 1549 este menționat un atelierul de prelucrat cupru în pădurea Dumbrava. Moara înființată ~1700 a preluat denumirea „Ciocan de cupru”!
În 1706 (octombrie) soldații lui Rakoczi incendează Ciocanul de cupru, care va fi reclădit.
În 1711 bresla Cuprarilor închirează moara pentru suma anuală de 20 de Galbeni.
În 1740 moara este dată în arendă breslei Cuprarilor pentru o perioadă de 20 de ani.
Moara de cupru devine zonă de excursie și rectreație. Magistratul și asociații sibiene sărbătoresc în cladirea Kupferhammer diferite festivități… (exista o bucătărie bine dotată și sală de petreceri)
În 1905 (1 ianuarie) Ciocanul de cupru devine locuință de vară.
< 1706 Oktober wird sie von dem Horden von Rakoczi abgebrannt, aber wieder aufgebaut. >
< 1711 zahlt die Zunft eine Jahrespacht von 20 Gulden. >
< 1740 23.1. Der Kupferhammer im Jungen Wald wird der Kupferschmiedezunft auf zwanzig Jahre verpachtet. >
< Der Kupferhammer wurde Ausflugsort. Den Hermannstädter Magistrat und Vereine feierten Waldfeste im Kupferhammer-Gebäude… mit gut eingerichteter Küche, Tafelgeschirr u.s.w. >
< 1905 1.7. der Kupferhammer wird zu Sommerwohnungen umgestalltet. > (E.S.)7 – Moară orășenească de măcinat orz // Städtische Fruchtmühle / Fm: (*) – Gerstenmühle (1865 – ?)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde
Carte de adrese 1882: proprietar orașul Sibiu // Stadtgemeinde
Friedrich Sonntag (1843-1913) – maistru morar angajat la moara „Gerstenmühle“.
În 1865 (3 aprilie) este pusă în funcțiune moara orășenească de măcinat orz.
< 1865 3.4. Die städtische Gerstenmühle im Jungen Wald kommt in Betrieb (E.S.) >8 – Casa Pădurarului (de sus) // Oberes Waldhegerhaus / Hgh (? – ?)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde9 – Moara cu piuă (de jos) // Untere Walkmühle (W.M.) – Wollweber (? – ?)
Proprietar: breasla Postăvarilor
Carte de adrese 1882: proprietar breasla Postăvarilor sibieni // Besitzer: Hermannstädter Wollwebergenossenschaft
Amonte de Ciocanul de cupru se aflau câteva pive care aparțineau breslei Pânzarilor / Postăvarilor
< Vom Kupferhammer weiter aufwärts standen noch Walkmühlen der Tuchmacherzunft / Wollweberzunft > (E.S.)10 – Torcătoria / Filatura // Spinnfabrik – Spinnerei der Wollweber (1869 – ?)
Proprietar: breasla Postăvarilor11 – Moara cu piuă (a doua) // Zweite Walkmühle (W.M.) – Tuchmacher (? – ?)
Proprietar: breasla Pânzarilor
Amonte de Ciocanul de cupru se aflau câteva pive care aparțineau breslei Pânzarilor / Postăvarilor
< Vom Kupferhammer weiter aufwärts standen noch Walkmühlen der Tuchmacherzunft / Wollweberzunft > (E.S.)12 – Moara cu piuă (de sus) // Obere Walkmühle (W.M.) – Tuchmacher (? – ?)
Proprietar: breasla Pânzarilor
Amonte de Ciocanul de cupru se aflau câteva pive care aparțineau breslei Pânzarilor / Postăvarilor
< Vom Kupferhammer weiter aufwärts standen noch Walkmühlen der Tuchmacherzunft / Wollweberzunft > (E.S.)13 – Vechiul Han din Pădurea Dumbrava // Altes Wald-Wirtshaus im Jungen Wald (1775 – ?)
Proprietar: orașul Sibiu14 – Casa Pădurarului (lângă Hanul vechi) // Waldhegerhaus / Hgh (neben dem Alten Wirtshaus) (? – ?)
Proprietar: orașul Sibiu // StadtgemeindeFruchtmühle (*) = se numește o moară de măcinat grâne (traducerea „moară de fructe“ nu este corectă!)
Kunstmühle (*) = în a două jumătate a secolului al XIX-lea au apărut mori înzestrate cu o tehnologie nouă, mult mai eficientă decât cea tradițională, care utiliza pietre de măcinat. Aceste mori, dotate cu role din oțel sau fier, se numeau „Kunstmühlen”. Tradus mot a mot „mori de arta“. În acest context cuvântul german „Kunst“ înseamnă „tehnologie“!Sursă informații: Emil Sigerus (E.S.) ~ Otto Czekelius (O.C.) ~ Arnold Pancratz (A.P.) ~ Johann Böbel (J.B.) și cărțile de adrese din 1875, 1882 și 1885. (fotografii din arhiva grupului Alt-Hermannstadt)
-
„Sommerhäuser im Jungen Wald“ // „Case de vară în Pădurea Dumbrava“ ~ Emil Fischer
Ansamblul de clădiri „Sommerhäuser“ din Pădurea Dumbrava se afla la intrare în vechiul poligon militar. Clădirile au fost ridicate de Uzina Electrică din Sibiu // Hermannstädter Elektrizitätswerke H.E.W. drept case de odihnă și destindere. Autorul fotografiei: Emil Fischer. (fotografie din arhiva Alt-Hermannstadt)
-
„Asociația Cetățenească a Trăgătorilor de Elită din Sibiu // Bürgerlicher Scharfschützenverein zu Hermannstadt (I-II)“
Asociația Cetățenească a Trăgătorilor de Elită // Bürgerlicher Scharfschützenverein
Atâta timp cât cetățenii sibieni își apărarau propriul oraș în cazul unui atac armat efectuau periodic exerciții de tragere la țintă. În sec. al XV-lea poligonul de tragere se afla în spatele școlii Brukenthal, spre strada Măcelarilor // Fleischergasse. Acolo, în grădina gimnaziului, s-au efectuat în mod regulat exerciții de tragere cu arbaletă, mai ales de sărbătoarea Sf. Gheorghe // Georgentag și duminica după Sf. Johannis. În sec. al XVI-lea fiecare breaslă organiza propria sărbătoare / întrecere cu tragere la țintă. Când, cu stăpânirea habsburgică, soldații imperiali au preluat apărarea orașului, exercițiile de tragere periodică nu mai erau necesare și au devenit distracție sportivă.
În anul 1961, scurt timp după ce cosmonautul sovietic Iuri Alexeevici Gagarin a ajuns primul om în spațiu și pe orbita pământului la bordul navetei Vostok, a fost „redescoperit în Arhivele de Stat din Sibiu un document extrem de valoros care a adus brusc în discuție un nume necunoscut anterior experților și publicului larg”. Este vorba de manuscriptul Varia II 374 sau Coligatul de la Sibiu atribuit renumitului armurier (Zeugwart) și inventator Conrad Haas! Mai puțin cunoscut astăzi este faptul că istoricii și cercetătorii de arhivă din Sibiu știau de existența acestui manuscris cu mult timp înainte de „redescoperirea” lui în 1961. Astfel, G. D. Teutsch, F. J. Zimmermann, G. M. Hermann, J. K. Eder, J. Trausch, J. Seivert și F. Schuller menționează lucrarea lui Haas în tratatele lor, publicate în secolele XIX-XX. (sursă informație: Hans Barth „Von Honterus zu Oberth” / editura KRITERION București 1980).
Pe coperta părții a III-a, la pagină 112 se poate ciți următorul text notat de autorul Conrad Haas (în acest context cuvântul artă este echivalent cu technică, vezi Kunstbuch // Carte de artă):
„Dieses Kunstbuch ist gerissen und zusammengetragen und zum Teil erfunden durch Conrad Haas von Dornbach aus Österreich vom Geschlecht aus dem Haasenhof bei Landshut. Angefangen im Jahre 1529 und vollendet im Jahr der wenigeren Zahl im 70. Und ist gewesen der römisch-kaiserlichen und königlichen Majestät auch der Krone Ungarn Buchsengies, Zeugwart und Zeugmeister.“ (sursă text: Hans Barth „Von Honterus zu Oberth / editura KRITERION București 1980)[„Conrad Haas se trăgea din clanul Haasenhof, ce-și avea obârșia în zona Landshut, oraș german înfrățit în prezent cu Sibiul. Provenea dintr-o familie înstărită, a învațat latina si germana la școala situată în apropierea Capelei Sf. Ana.
Deși pasionat până atunci de alchimie și influențat de familie să devină medic, Conrad Haas alege cariera armelor. A servit la început ca guard imperial de artilerie, devenind în scurt timp ofițer pe lângă curtea imperială austriacă. În deceniul patru al secolului al XVI-lea, Conrad Haas s-a hotarât să împărtășească ideile lui Martin Luther, devenind protestant.
…
La vârsta de 42 de ani, în 1551, a fost trimis la Sibiu pentru a se ocupa de arsenalul orașului. Haas rămas la Sibiu până la sfârșitul vieții. Arsenalul din Sibiu, localizat și astăzi în Cazarma Kempel din Piața Armelor, a fost construit după indicațiile lui Haas. Arsenalul sibian a fost unul dintre cele mai bine dotate și înaintate ca tehnologie militară din sud-estul Europei în acea perioadă, sub administrarea lui Haas.
În calitate de armurier a întreprins câteva călătorii la Alba Iulia, dorind să-l întâlnească pe Hans Walach, care realiza pe atunci pulbere pentru armele de foc.
Conrad Haas, preocupat de întărirea capacității de luptă a trupelor imperiale, efectuează o serie de experimente cu tipurile de rachete pe care, în anii anteriori, le imaginase și le consemnase în manuscrisele sale. La Sibiu continuă studiile începute în 1529 legate de tehnologia rachetelor, redactând lucrarea Varia II 374. Manuscrisul sibianului Conrad Haas este cel mai vechi document cunoscut din istoria rachetei moderne.
Manuscrisul de la Sibiu
Manuscrisul sibian cunoscut sub denumirea de Varia II 374 sau Coligatul de la Sibiu (colligare = a lega împreună), a fost redactat de Conrad Haas între anii 1529-1556 împreună cu alte lucrări de pirotehnie pe care le-a deținut Haas, pe vremea când ocupa funcția de șef al Arsenalului militar al armatei austriece. Este scris în germana medievală, legat în piele, conține 392 de file si 203 ilustrații în culori (roșu, albastru, verde, galben, maro și violet) și trei studii de artă militară, primele două fiind scrise între anii 1417 – 1459:
– Probleme de pirotehnie și balistică (primele 36 de file ale Manuscrisului) – scris de Hans Haasenwein, angajat al municipalității sibiene
– Despre mașinile de asediu (filele 37-110) – scris de către un autor sibian anonim, având la bază texte ale strategului militar Berthold Schwartz
– Al treilea, aparținând integral lui Conrad Haas – consacrat construcției si utilizării rachetelor cu două și trei trepte. Sunt descrise 17 tipuri de rachete, de forme diverse, toate fiind prevăzute la partea inferioară cu stabilizatori de direcție de formă triunghiulară, asemănători literei grecești delta.
Sunt descrise rachete cu pulbere, autopropulsate, care erau considerate de inventatorul lor, fie mijloace de lansare a artificiilor pentru zilele festive, fie arme eficiente de luptă. Rachetele lui fuseseră deja utilizate cu succes împotriva armatelor otomane care în 1542 asediaseră Viena.“ – sursa text: Wikipedia]
Poligoane de tragere (repere cronologice)În anii 1780 tipograful sibian Martin Hochmeister sr. înființează împreună cu conțopistul curții Johann Valentin Günther Societatea Țintașilor // Schützengesellschaft.
1786 – Societatea Țintașilor închiriază spațiul între zidul incintei a III-a și zidul exterior, de la cazarmă (bastionul de la Poarta Cisnădiei) până la teatru (Turnul Dulgherilor) str. Cetății și amenajează un poligon de tragere în Zwinger.
1787 – O treime din poligon (spațiul între teatru // Komödienhaus și Turnul Olarilor) intră în posesia teatrului. (*)
1798 – Societatea Țintașilor construieste în incinta poligonul (aflat între Turnul Olarilor și cazarmă) Casa Țintașilor (Schießhaus).
1814-1822 – Poligonul de tragere este în folosința Corpului Cetățenesc al Țintașilor // Bürgerliche Schützenkorps.
1822 – Se desființează Societatea Țintașilor iar membrii Corpul Cetățenesc al Țintașilor se reorganizează și înființează Asociația Trăgătorilor // Schützenverein. Asociația Trăgătorilor continuă să foloseasca poligonul din Zwinger… până în anul 1832.
1832 – Orașul anulează contractul de închiriere cu Asociația Trăgătorilor și închide poligonul (1832~1837?). (**)
1837 – Dupa desființarea poligonului de pe str. Cetății, membrii Asociației Trăgătorilor înființează Societatea Arbaletiștilor // Bolzenschützengesellschaft.
1844 – Cu ocazia sărbătoririi Zilelor Asociației // Vereinstage, organizate la 30 mai în Sibiu, 40 de membrii arbaletiști înființează Asociația Cetățenească a Trăgătorilor de Elită // Bürgerlicher Scharfschützenverein. Noua asociație cumpără grădina lui Meinth de pe Școala de Înot unde amenajează un poligon de tragere. (***)
1869 – Asociația Cetățenească a Trăgătorilor de Elită sărbătorește 25 de ani de la înființare, organizând în zona Haller Wiese o mare festivitate, cu 500 de invitați, hală festivă și poligon de tragere.
1894 – Asociația Cetățenească a Trăgătorilor de Elită sărbătorește 50 de ani de la înființare.
1905 – Se deschide poligonul cetățenesc de tragere „Gut Blei“ amenajat de Asociația Cetățenească a Trăgătorilor de Elită din Sibiu pe str. Muncel / Ștefan cel Mare (Leschkircher Strasse)
1922 – Se inchide poligonul cetățenesc de tragere de pe str. Muncel / Ștefan cel Mare (Leschkircher Strasse).
1923 – Scara Bedeus este dată în folosință.
1928 – În cursul amenajării Parcului Cetății au fost demolate clădirile și cele două curtine/ziduri din spațiul Zwinger. ~ Sursă informație: Emil Sigerus „Despre vechiul Sibiu“ // „Vom alten Hermannstadt“ vol. 1-3(*) Grădina lui Hochmeister, aflată între Turnul Olarilor și teatru, ajunge la sfârăitul sec. al XIX-lea în proprietatea Wilhelminei (Minna) Benkner născ. Hochmeister (1828-1901). După moartea Wilhelminei 1901 grădina și „Casa din Zwinger“ au fost luate în arendă de Emil Sigerus (1854-1947).
(**) După desființarea poligonului de tragere 1832 spațiul Zwinger a fost luat în chirie de preotul evanghelic J. J. Roth, care a cultivat în grădină pomi fructiferi și viță de vie.
(***) Se pare că membrii Societății Arbaletiștilor au folosit grădina lui Meinth de pe Școala de Înot, ca poligon de tragere, deja din anul 1837, chiar dacă terenul a fost cumpărat de Asociațieia Cetățenească a Trăgătorilor de Elită abia în anul 1844.Poligoane militare
1850 – Se amenajează un poligon militar în Pădurea Dumbrava lângă hanul vechi // Waldwirtshaus. Acest poligon a fost folosit și de membrii Asociației Trăgătorilor.
1869 – Se amenajează un poligon militar nou în Pădurea Dumbrava lângă cimitir.
1890 – Poligonul militar din Dumbrava a fost mutat la Gușterița. După desființarea poligonului Uzina Electrică Sibiu a construit în zona respectivă vile de vară.
În sec XX au existat diferite poligoane militare în zona orașului Sibiu…
Grădina din fostul poligon de tragere de pe str. Cetății, între cazarmă și Turnul Archebuzierilor (Armbrusterturm). Lângă Turnul Archebuzierilor se vede Casa Țintașilor (Schützenhaus) construită 1798 în șanțul Zwinger-ului. Fotografie realizată la începutul anilor 1910.
…
Grădina din fostul poligon de tragere, între Turnul Archebuzierilor și Turnul Olarilor (Töpferturm). Lângă turn se vede zidul perpendicular cu zidul centurii, delimitarea nord-estică a poligonului de tragere, cu urme create prin impactul proiectilelor. Fotografie realizată la începutul anilor 1910, înaintea amenajării Scării Bedeus 1923.
…
Turnul Olarilor și zidul cu urmele proiectilelor din vechiul poligon de tragere. Fotografie realizată după 1923 dar înainte de demolarea zidului poligonului. În data de 10 iunie1928 se deschide pentru public promenada nou amenajată în Zwinger, cunoscută sub denumirea de „Promenada Mica“, astăzi Promenada Cetății.
…
Turnul Olarilor și „Casa din Zwinger“, din fosta grădina a lui Hochmeister, luată în arendă de Emil Sigerus. Clădirea construită în șanțul din Zwinger era alipită (pe partea exterioară) de zidul poligonului de tragere.
Tribuna vorbitorului lângă poligonul de tragere amenajat de Asociația Cetătenească a Țintașilor 1869, cu ocazia sărbătoririi a 25 de ani de la înființarea asociației. Festivitatea cu 500 de invitați, hală festivă și poligon de tragere a avut loc în zonă Haller Wiese.
…
Xilogravura „Die Vereinstage în Hermannstadt“ a fost realizată 1870 după un desen de W. Katzler. Ilustrația arată halele festive ridicate 1869 cu ocazia sărbătoririi Zilelor Asociației din Sibiu. În partea dreaptă, sus, se vede Hala Țintașilor (Schützenhalle).
…
Fotograful Theodor Glatz îmbrăcat în costum de vânător.
…
Casa Țintașilor și poligonul de tragere „Gut Blei“ amenajat 1905 la capătul străzii Nocrichului (Leschkircher Strasse), astăzi zona str. Muncel / Ștefan cel Mare. Pe partea dreaptă, în fundal, apare dâmbul de pământ din spatele poligonului de tragere.
Grup de arcași și pedestrași. Fotografie realizată în timpul paradei festive din 1884.
…
Reclama pirotehnicului Friedrich Brukatsch în care anunța „Marele foc de artificii“ (Großes Feuerwerk), de fapt primul foc de artificii organizat de Brukatsch la Sibiu. Evenimentul a avut loc în data de 7 iunie 1888 în incinta Poligonului Cetățenesc de Tragere (Bürgerliche Schießstätte) de pe str. Școala de Înot (Schwimmschulgasse).
…
Grup de vânători și arbaletiști. Fotografia cu protagoniștii îmbrăcați în costume istorice pozând în fața unui car alegoric a fost realizată în timpul paradei festive din 1884.
(Sursa ilustrațiilor: arhiva grupului Alt-Hermannstadt) -
„Mori de apă și joagăre existente 1751 de-a lungul canalului Morilor // Mühlkanal și canalelor pârâului Seviș // Schewisbach / Trinkbach“
În harta orașului Sibiu din anul 1951(1749) se disting o serie de mori de apă și joagăre (gatere) construite de-a lungul canalului râului Cibin – Canalul Morilor // Mühlkanal – și de-a lungul celor două canale secundare ale pârâului Seviș / Trinkbach – Canalul superior și canalul inferior Seviș // Obere und Untere Schewiskanal.
Instalațiile hidrotehnice construite intra-muros și extra-muros în Sibiu se aflau pe canalele amenajate pentru alimentarea lacurilor situate extra-muros cu apă curgătoare. Lacuri făceau parte din sistemul de apărare al orașului Sibiu. Apa canalelor sibiene era folosită ca sursă de apă potabilă, pentru uz casnic, în industria meșteșugareasca, alimentară și de asemenea ca sursă de energie cinetică pentru a pune în funcțiune morile din incinta cetății și imprejurime.
În orașul medieval Sibiu au existat două sisteme de canale cu apă curgătoare provenită din râuri de munte: Canalul Morilor alimentat cu apa râului Cibin, aflat în partea nord-vestică, nordică și nord-estică a orașului și cele două canale secundare ale pârâului Seviș / Trinkbach / Zigeunerbach alimentate cu apa provenită din iazul de la Rășinari, aflate în partea sud-vestică, sudică și sud-estică a orașului. Apa canalului superior Seviș (numit și Trinkwasser Kanal / Canalul cu apă de băut) a fost folosită în trecut și ca sursă de apă potabilă.
Canalul Morilor // Mühlkanal ~ În partea vestică și nord-vestică a orașului medieval se afla Canalul Morilor // Mühlkanal alimentat din apele râului Cibin. Canalul pornea de la stăvilarul din Turnisor, curgea paralel cu râul Cibin, traversa zona cunoscută sub denumirea de Pajiștea Măcelarilori // „Fleischhauerwiese“ (astăzi partea nordică a Cartierului Ștrand) pe lângă Stadionul Voință, str. Poet Vasile Carlova spre str. Tudor Arghezi – Aleea Filozofilor și str. Dârstelor unde se ramifica îin doua brațe.
Un braț curgea extra muros prin fața Porții Turnului // „Sag“, pe lângă Aleea Studenților spre Poartă Ocnei // „Burger“ și zona str. Nicolae Teclu. Cealaltă ramificație intra în oraș pe sub Turnul Dogarilor // „Fassbinderturm“ de unde curgea spre moara de pe str. Turnului și mai departe pe str. Valea Mare / Plopilor / Vopsitorilor. Pe str. Vopsitorilor traversa curtea de la nr.16 și str. Zidului pentru a ieși din oraș prin zidul centurii a IV-a între Turnul Zidarilor și Poarta Ocnei (loc unde se unea din nou cu apele canalul Mühlkanal). Canalul Mühlkanal se revarsa în Cibin în zona Moara de Scoarță, astăzi Cartierul Lupeni / Reșița 2.
Între râul Cibin și zidul centurii cetății existau lacuri alimentate cu apele canalul Mühlkanal. De exemplu Lacul Țesătorilor // „Weber-Teich“, care se afla între Poarta Ocnei și Rondela Rotărilor.
A nu se confunda Râul Seviș cu Pârâul Seviș. Răul Seviș curge în valea Sevișului de la Rășinari spre Șelimbăr unde se varsă în râul Cibin. În zona Șelimbăr râul Seviș este cunoscut și sub denumirea de râul Sebeș. Părâul Seviș curge prin Pădurea Dumbravă Sibiului (Junger Wald), Valea Aurie (Goldtal), Valea Arinilor (Erlental) din parcul Sub Arini (Erlenpark) spre str. Z. Boiu, Biserica din Groapă, str. C. Brâncuși, str Gimnasticii, str. Izvorului și cartierul Lazaret unde se varsă în râul Cibin.Părâul Seviș // Schewis Bach / Hermannstädter Bach / Trinkbach sau Zigeunerbach era alimentat cu apa din iazul de la Rășinari provenită din râul Șteaza (și râul Caselor după harta din 1700). Apa pârâului Seviș a fost folosită pentru amenajarea lacurilor extra muros din partea sud-vestică a orașului medieval, lacuri care făceau parte din sistemul de fortificații a cetății (de exemplu lacul Croitorilor) dar și ca sursă de energie cinetică pentru morile orașului.
Cantitatea de apă adunată din izvoarele din zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, cum ar fi izvorul Fântână Hoților din zona Fabricii de Covoare Dumbrava, nu ar fi ajuns pentru a garanta un debit constant de apă necesar pentru a pune în funcțiune instalaţiile hidrotehnice din Pădurea Dumbrava, Valea Aurie, parcul Sub Arini și zona cetății! În Pădurea Dumbrava au existat în trecut pe cursul pârăului Seviș, între Fabrica Dumbrava si lacul Dumbrava, astăzi zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, 8 mori și pive de apă, care aparțineau orașului Sibiu sau breslelor sibiene.
Amonte de digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai – pârăul se numea Schewis Bach sau Schewesbach (Pârâul Seviș) dar și Hermannstädter Bach (Pârâul Sibian) și Trinkbach. Aval de digul de pământ pârăul Seviș este cunoscut sub denumirea de Trinkbach (Pârâul cu apă de băut) și Zigeunerbach (Pârâul Țiganilor).
Paralel cu pârâul Seviș au fost amenajate de-a lungul timpului două canale de apă: Canalul superior Seviș (Obere Schewiskanal) și Canalul inferior Seviș (Untere Schewiskanal).Canalul superior Seviș // Obere Schewiskanal numit și Marele pârăiaş Seviș // Großer Schewisbachl sau Trinkwasser Kanal (Canalul cu apă de băut) izvorî din Pârâul Seviș amonte de lacul Dumbrava (vezi harta din 1893) și curgea prin Valea Aurie paralel cu aleea amenajată la marginea vestică a văii. Apa canalului punea în funcțiune moara orășenească cu sită Schreyer (Städtische Beutelmühle Schreyermühle) și moara orășenească de pulbere (Städtische Pulvermühle). După bifurcația din zona Vadul Vacii (Kuhfurt) canalul superior ajungea în zona parcului Sub Arini unde curgea paralel cu strada Schewis // Seviș, astăzi Bd. Victoriei, spre Poarta Cisnădiei. În fața Porții Cisnădiei canalul se ramifică în mai multe brațe. Un braț traversa parcelele aflate între str A. Șaguna și str. G. Barițiu și se vărsa în Canalul Morilor sub bastionul Soldiș în zona Aleea Filozofilor. Apa canalului superior punea în funcțiune moara Neumühle, moara orăşenească lângă Soldiş (Städtische Mühle am Soldisch) și moara orăşenească cu sită sub Soldiş (Städtische Beutelmühle unterhalb des Soldisch) aflate pe str. A. Șaguna. De la aceste trei mori se trage denumirea germană a străzii A. Șaguna: Mühlgasse – str. Morilor! Atenție: a nu se confunda str. Morilor; în limba germană str. Heidengasse (tradus în limba română: str. Luncii) cu str. A. Șaguna; în limba germană str. Mühlegasse (tradus în limba română: str. Morilor).
Alt braț curgea prin Parcul Astra (Stadtpark) spre bastionul Soldiș unde punea în funcțiune un joagăr și o moară cu piuă pentru argăsit/tăbăcit piele (Sägemühle und Weißgärber-Walkmühlen). După traversarea bastionului sub rondelă apa canalului superior se vărsa în Canalul Morilor în zona str. Dârstelor.
O parte din apa canalului superior traversa orașul medieval în rigole mediane amenajate pe străzile principale ale Sibiului.
Canalul superior a fost folosit și ca sursă de apă potabilă – vezi denumirea germană: Trinkwasser Kanal (Canal cu apă de băut). Apa canalului era limpezită în două lacuri decantoare amenajate în fața Porții Cisnădiei (zona vechiului parc Elizabetha) și transportată prin tuburi speciale spre fântânile cu țevi din oraș. Alimentarea cu apa potabilă a fântânilor cu țevi (Röhrenbrunnen) s-a relizat prin intermediul unor conducte speciale din lemn, formate din tuburi confecționate din trunchiuri de copaci (molid) prin scobire/perforare longitudinală și îmbinarea lor cu elemente/țevi din metal.Canalul inferior Seviș // Untere Schewiskanal numit și Micul pârăiaş Seviș // Kleiner Schewisbachl a fost amenajat de breasla Pielarilor (Ledererzunft) în anul 1750. Canalul inferior, un braț al Canalului superior, pornea la bifurcația din zona Vadul Vacii (Kuhfurt) unde traversa Valea Aurie (Goldtal) pe digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai! Canalul inferior curgea la marginea estică a parcului Sub Arini spre str. Şcoala de Înot unde alimenta bazinul Școlii militare de Înot și punea în funcțiune o moară aflată lângă grădina Schöpp (Mühle am Schöppischen Garten) pe panta spre str. Z. Boiu. Din Școala de Înot curgea spre Calea Dumbrăvii unde punea în funcțiune un Joagăr (Sägemühle & Schneidemühle) și un Joagăr pentru tăiat scânduri şi furniruri (Bretter- und Furnier Schneidemühle). După ce traversa Calea Dumbrăvii și str. R. Stanca ajungea pe str. L. Blaga unde punea în funcțiune o moara de scoarţă (Lohmühle) și un Joagăr (Bretter-Schneidmühle), anterior „Moara Cerbului” (Hirschmühle). Canalul superior se vărsa în pârăul Trinkbach în zona str. Izvorului.
Numele văii prin care curge pârâul Seviș se trage de la numele unei lunci care se afla amonte de lacul cu bărci, pe locul unde există astăzi Lacul Dumbrava! Această lunca se numea „Gold Wiese”, tradus „Lunca de Aur“. Deci, o luncă – vara plină de flori „aurii” – a dat numele văii aflată între lacul Dumbrava și digul de pământ peste care trecea cândva tramvaiul în dum spre Rășinari: Valea Aurie!
