„Langgasse im Theresianum-Viertel in Hermannstadt” // „Strada Lungă din Cartierul Terezian din Sibiu” ~ Kurt Fetter 1963

Aceste două fotografii cu valoare documentară au fost realizate în vara anului 1963 de dl. Kurt Fetter de pe acoperișul așa-numitului Bloc Turn din Cartierul Teresian din Sibiu. La sfârșitul anilor 1950, tatăl meu, Otto R. Wolff, împreună cu unchiul meu Kurt Fetter, amenajaseră un mic laborator foto în incinta imobilul de pe strada Țiglarilor, unde locuiau cele două familii. Acolo, în mica cameră obscură construită de cei doi fotografi amatori entuziaști, am învățat și eu technica developării și fixării fotografiilor pe filme de 6×9 și 35 mm…
În anul 1963, maistrul electrician Kurt Fetter lucra pe șantierul de lângă Școala nr.18 din cartierul Terezian. În acea zi, s-a urcat pe acoprișul blocului turn și a realizat aceste două fotografii documentare valoroase.
Acest articol este dedicat memoriei celor doi fotografi amatori pasionați din Sibiu!

Variante editate alb-negru

În fotografia din stânga se pot vedea noua școală nr.18 și blocurile de locuințe aflate în construcție de-a lungul noului tronson al străzii Rușciorului ( în germană, Reussbach Gasse ), amenajat în zona fostului teren de sport / Sport-Platz M.T.V. din perioada interbelică! Pe strada Lungă la nr.67 ( în germană, Lang Gasse Nr.67 ), în locul în care, în anii 1960 a fost construit blocul de locuințe cu magazinul de fructe și legume și magazinul cu autoservire UNIC la parter, se afla, în anii 1940/50, o clădire care găzduia o grădiniță cu predare în limba germană ( clădirea cu coama acoperișului paralelă cu strada, în partea dreaptă a fotografiei ).
La marginea de jos a fotografiei, se poate recunoaște zidul de coronament, „aticul”, acoperișului blocului Turn, protejat de o învelitoare din tablă zincată.

În fotografia din dreapta se vede strada Lungă cu Parcul Teresian, zona în care se afla odinioară vechiul Târg de vite, sau piața Târgul Vitelor ( în germană, alter Viehmarkt Platz ), iar în fundal, la capătul străzii Lungă, se vede Gara Mică înainte de construirea viaductului.
În spatele blocurilor din partea dreaptă, la marginea fotografiei se văd acoperișurile unor clădiri cu un singur nivel care făceau parte din așa-numitul „Retranchement”.

„Clădirile din zona Retrenchement din Sibiu, căreia i s-a dat numele de Theresianum din iulie 1769, au fost construite în anii 1750-1754 pentru găzduirea unei părți (de 42 de familii) a transmigranților protestanți din Austria, Steyermark și Kärnthen, în total în 14 transporturi 1022 familii sau 2759 persoane, imigrați din 1752 până în 1757 inclusiv, au fost construite din fonduri proprii și trezoreria orașului Sibiu. Transmigranții au contribuit la construcție cu 23.557 de guldeni din fonduri proprii. Când au ajuns în Retrenchement, ca fermieri, nu le-a plăcut locuințele limitate, așa că s-au stabilit în fermele măierenilor din Sibiu și în satele săsești. Baronul von Dietrich, organizatorul afacerilor de transmigranți, a făcut sugestia la Viena în raportul său din 31 ianuarie 1759 către împărăteasa Maria Theresia: să folosească clădirea din Retrenchement ca cazarmă sau ca casă pentru invalizi. Guberniul crăiesc primeste prin rescriptul Curții din 30 august 1763 ordinul: să fie dispus ca Magistratul Sibiului să preia aceste imobile la un pret ieftin.

Conform raportului fratelui Dietrich din 16 martie, magistratul se arată dispus să accepte, cu condiția ca, din cei peste 30.000 de guldeni pe care populația îi are de recuperat din fondul provincial sub formă de taxe de serviciu, să i se plătească provizoriu 12.000 de guldeni, pentru a putea satisface, măcar parțial, cererile transmigranților din propriile sale resurse. Abatele iezuit Delpini din Sibiu a profitat de deliberările și negocierile îndelungate ale magistratului pentru a-i face împărătesei, în anul 1757, propunerea de a transforma clădirea destinaționată transmigranților într-un orfelinat catolic. Această propunere a primit aprobarea supremă, iar Delpini a fost numit administrator. În anul 1770, prin privilegiu imperial, orfelinatul a primit drepturi proprii, jurisdicție și sigiliu propriu, formând de atunci un mic stat în stat.”

Părintele Delpini, care a preluat arealul rezidențial în 1767 pentru a construi un orfelinat, descrie astfel construcția acestuia: „Acesta este format din pătratul (careul) mare, alcătuit din 38 de locuințe, pătratul mic cu 11 locuințe și din așa-numita curte măiereană Gürtler (Gürtlerischer Mayerhoff), în care se aflau 13 locuințe.” Prin urmare, un total de puțin peste 60 de locuințe ar fi fost împărțite pe trei unități mai mari. Pe planul din 1875, 1911 și 1934 se pot vedea cele trei complexe rezidențiale…

~~~o~~~

Cele două fotografii originale se află în arhiva privată Wolff.

Pentru a mări fotografiile dați de două ori click pe ilustrații
și activați funcția zoom!

În mijlocul parcului se afla un loc de joacă pentru copii cu o groapă de nisip, înconjurată de o structură în formă de fasole. Din păcate, și această fotografie alb-negru, cu valoare documentară, a fost dată de inteligența umană prin „mașina de tocat realitatea” – inteligența artificială – care a transformat groapa de nisip într-o piscina dreptunghiulară.

Înainte ca clasele Școlii Primare nr.14 de pe strada Gladiolelor ( în germană, Ross Platz ) să fie mutate în clădirea noii școli nr.18, elevii au trebuit să presteze ore de muncă voluntară pe șantierul din fața școlii nr.18. În locul unde se vede copacul mare, între stradă și școală, se află o grămadă mare de moloz și cărămizi, rămase de la casa demolată. Noi, elevii clasei a patra, a trebuit să curățăm cărămizile de resturile de mortar vechi și să le sortăm pe cele intacte, pentru a putea fi refolosite.

~~~o~~~

Stânga: Detaliu din planul orașului Sibiu realizat în 1704, intitulat: „Plan des tranchements, welches anno 1704 bei anfang der rebellion zu bedekung der meijer höfen zu hermanstat durch die burgerschaft gemacht worden.“ ( Planul retranșamentului construit de cetățenii orașului la începutul rebeliunii din anul 1704 pentru apărarea grădinilor maierene sibiene ).
Cu litera „F” sunt marcate grădini cetățenești și grădini maierene: „burgerliche gärtten und meyerhöf”. Terenul marcat cu galben se afla în zona mărginită în zilele noastre de strada Lungă ( în germană, Langgasse ), Țiglarilor ( Ziegelgasse ), Eschile ( Meirergasse ) și Rușciorului ( Reussbachgasse )
Dreapta: Detaliu din planul orașului Sibiu tipărit în 1875 la Institutul litografic F. A. Robert Krabs din Sibiu, Piața Mare 13. Planul bazat pe un desen al gravorului Franz J. Dimitrowits, a fost publicat prin comision la editura Franz Michaelis din Sibiu. Este primul plan al orașului Sibiu realizat pe baza principiilor topomrtrice moderne!
Parcela nr.9 se aflată în proprietatea orașului. Pentru scurt timp, acolo a existat o cazarmă. Vezi cartea de adrese din 1882: Stadt-Publikum, ( Kaserne ).
Parcela nr.10 ( marcată cu galben ) se afla în proprietatea Parohiei Bisericii Evanghelice C.A. ( Fundația Baronului Brukenthal ). Vezi cartea de adrese din 1911: Evangelische Kirchengemeinde A.B. ( Baron Brukenthalscher Stiftungsfond ).
Poziția Școlii Gimnaziale nr.18 este marcată cu un contur roșu! Clădirea școlii a fost construită pe parcela 9 și 10. Casa cu acoperiș în patru ape din fotografia cu școala se afla pe parcela nr.9, iar casa cu coama acoperișului paralelă cu strada era situată pe parcela nr.10.

~~~o~~~

Stânga: Detaliu din planul orașului Sibiu din 1911. În zona strada Lungă și Parcul Terezian se afla vechiul Târg de Vite // Alter Viehmarkt Platz.
Dreapta: Detaliu din planul orașului Sibiu din 1934. În zona strada Lungă și parcul terezian se afla Târgul Vitelor // Alter Viehmarkt Platz. În acest plan apare și Terenul de sport M.T.V. // Sport-Platz M.T.V.

~~~o~~~

Stânga: Cartea de adrese din 1882 cu proprietarii parcelelor 9 și 10.
Dreapta: Cartea de adrese din 1895 cu proprietarii parcelelor 9 și 10.

~~~o~~~

Stânga: Cartea de adrese din 1911 cu proprietarii parcelelor 9 și 10.
Dreapta: Cartea de adrese din 1933 cu proprietarii parcelelor 9 și 10.