Această interesantă ilustrație arată casa de pe parcela strada Mitropoliei/ Măcelarilor // Fleischergasse // Mészáros utca nr.10 ( număr vechi 12 ), din Sibiu la începutul secolului al XX-lea. Casa a fost demolată în anii 1930, iar în locul ei a fost construită clădirea actuala în stil Art Déco. Ilustrație din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

Strada Mitropoliei/ Măcelarilor // Fleischergasse // Mészáros utca la începutul secolului al XX-lea.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, casa Fleischergasse Nr.12 se afla în proprietatea lui Drotleff Josef sen, cum se poate afla și din cărțile de adrese din perioada anilor 1873-1885.
În carțile de adrese din 1887 și 1889 casa se află în proprietatea moștenitorilor lui Drotleff Josef.
În cărțile de adrese din perioada anilor 1892-1908 este menționat ca proprietar Fülöp Franz ( Ferenc ).
În cartea de adrese din 1911, apar ca proprietari, Roth Victor și Pauline împreună cu Roth Gustav și Emilie.
În cartea de adrese din 1933, proprietarii imobilului sunt: Roth Viktor și Paula împreună cu Bratu Nicolae.
Nicolae Bratu a fost redactorul ziarului FOAIA POPORULUI, cel mai popular ziar românesc din Ardeal !

În anii 1930, Schüller Elisabeth a întreținut la adresa respectivă salonul de frizerie și coafură, Herren und Damen Friseursalon „Elly”.

Stânga: Strada Mitropoliei/ Măcelarilor // Fleischergasse // Mészáros utca la începutul secolului al XX-lea.
Dreapta: Rclamă la „Tipografia” ziarul „Foaia Poporului” și „Călindarul Poporului” din cartea de adrese din 1904.
Textul anunțului publicitar în limba germană urmat de traducerea română:
Die Buchdruckerei „Tipografia” – Josef Marschall – Hermannstadt, Fleischergasse 12, empfiehlt sich zur Anfertigung aller Buchdruckarbeiten : in den drei Landessprachen.
Übersetzung kostenlos – bei rascher und korrekter Anfertigung zu den billigsten Preisen.
Verlag des romänischen Volksblattes „Foaia Poporului” sowie des romänischen Volkskalenders „Călindarul Poporului”. Dieselben bewähren sich für Reklamzwecke besonders.

Tipografia de cărți „Tipografia” – Josef Marschall – Sibiu, strada Măcelarilor 12, se recomandă pentru realizarea tuturor lucrărilor de tipografie : în cele trei limbi naționale.
Traducere gratuită – cu realizare rapidă și corectă la cele mai mici prețuri.
Editura ziarului popular românesc „Foaia Poporului” și a calendarului popular românesc „Călindarul Poporului”. Acestea se dovedesc a fi deosebit de utile în scopuri publicitare.

~~~o~~~

1892 Foaia Poporului
„A fost cel mai popular ziar românesc din Ardeal (in 1894 a fost ziarul cu cei mai multi abonati: 7000)
Redactori: Sylvester Moldovan si Nicolae Bratu.
Între 1916-1919 îşi încetează apariţia. Ultimul număr în ianuarie 1941 după moartea lui Bratu
În 25 aprilie 1943 reapare ca organ al ASTREI. În 1947 îşi încetează apariţia.”

0

Orfelinatul evanghelic se afla pe str. Pedagogilor (denumirea veche str.Orfanilor // Waisen Gasse) colț cu Hameiului.
Scurt istoric:
1753 – Pielarul Georg Thayß și soția donează prin testament terenul (cu gospodăria proprie / Maierhof) din fața Porții Sag pentru construirea unui orfelinat evanghelic.
1758 – orfelinatul evang din fața Porții Sag este inaugurat.
1808 – Din cauza lipsei de fonduri, orfelinatul evang este abandonat.
1838 – Orfelinatul evanghelic se redeschide.
1883 – Inaugurarea orfelinatului evanghelic (Lutherhaus) și a bisericii Sf. Ioan pe Soldisch.
(sursa: Emil Sigerus „Cronica orașului Sibiu“)

1753 – Der Lederer Georg Thayß und Frau vermachen ihren Meierhof vor dem Sagtor zur Errichtung eines evang. Waisenhauses.
1758 – Das evang. Waisenhaus vor den Sagtor wird eröffnet.
1808 – Wegen Geldmangel wird das evang. Waisenhaus aufgelassen.
1838 – Das evang. Waisenhaus wird wieder eröffnet.
1883 – Einweihung des evang. Waisenhauses (Lutherhaus) und der Johanniskirche auf dem Soldisch.
(Quelle: Emil Sigerus „Die Hermannstädter Chronik“)

0

Carte poștală din perioada interbelică tipărită la tipografia Krafft & Drotleff A.G. Sibiu – Hermannstadt.
Text: „Sibiu – Hermannstadt – Nagyszeben ~ Lacul dumbravei – Waldsee – Erdei tó”. Carte poștală din colecția personală.

0

„Generalversammlung des Vereins für siebenbürgische Landeskunde im Baron von Brukenthalschen Garten zu Hermannstadt, 1849” // „Adunarea generală a Asociației de Studii Transilvane în Grădina Baronului von Brukenthal din Sibiu, 1849”

„Die Festhalle des deutschen Vereins für Vaterlandskunde im Garten des Brukenthalschen Sommerhauses in Hermannstadt.” // „Hala de festivități a Asociației Germane pentru Studii Regionale din grădina casei de vară a lui Brukenthal din Sibiu.”

Această interesantă litografia arată adunarea generală a Asociației de Studii Transilvane, care a avut loc în 1849 în hala de festivități din grădina reședinței de vară a baronului Samuel von Brukenthal din Sibiu.

Asociația de Studii Transilvane, în germană Verein für Siebenbürgische Landeskunde, a fost o asociație de istorie locală a sașilor transilvăneni care a funcționat între 1840 și 1947. Scopul ei era de a sprijini toate ramurile cercetării istoriei locale și de a publica astfel de studii în format tipărit.

Statutul asociației a fost elaborat de istoricul Johann Filstich, dar organizatorii au fost Josef Samuel Fabini, pastor din Mediaș, și Daniel Graeser și Samuel Gräser, consilieri orășeni. Invitația la ședința de fondare care a avut loc la Mediaș pe 14 septembrie 1840 a fost adresată „persoanelor de toate naționalitățile și rangurile, care sunt prieteni ai științelor transilvănene”. Fondarea propriu-zisă a avut loc la Sighișoara pe 8 mai 1842. Primul președinte al asociației a fost Josef Bedeus von Scharberg, iar prima lor adunare generală a avut loc în 1843 la Brașov, în biserica evanghelică din Brașovul Vechi ( Biserica Sfântul Bartolomeu ) din cartierul Brașovechi ( Obervorstadt/ Șchei ).

~~~o~~~

Hala de festivități, unde a avut loc adunarea generală a Asociației de Studii Transilvane se afla în grădina reședinței de vară a baronului Samuel von Brukenthal. Dacă hala se afla într-adevăr în grădina casei de vară a baronului Brukenthal, strada Constantin Noica nr.48, atuncea nu este exclus să se fi aflat lângă oranjerie, pe locul unde se va deschide marea hală de festivități a restaurantului Grădina Berăriei Habermann, „BRÄUHAUS GARTEN”, situată pe fosta stradă Bräuhaus Gasse Nr.2, astăzi strada Dobrun nr.8-8a colț cu strada Berăriei. Hala berăriei Habermann apare într-o ilustrație publicitară pentru Fabrica de bere Habermann, înființată 1857 pe terenul delimitat de străzile Dobrun, Berăriei și Radu Stanca. Ilustrații din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0

În această litografie, ilustrație publicată în ziarul „Illustrierte Zeitung” din 6 martie 1846, se vede cortegiul funerar al episcopului Vasile Moga (născut la Sebeș la 19 noiembrie 1774 – decedat la Sibiu la 17 octombrie 1845) trecând prin fața Cazărmii cezaro-crăiești de Infanterie în drum spre Biserica din Groapă unde a fost înmormântat în cimitirul comunitătii ortodoxe. Textul original: „Leichenbegängniß des Bischofs Basilius Moga zu Hermannstadt“. Litografie realizată după un desen de Theodor Glatz.

Cazarma cunoscută astăzi sub denumirea de Cazarma 90. a fost construită extra muros (în afara zidului centurii a IV-a de fortificații al orașului Sibiu) pe locul unde se afla bastionul din fața Porții Cisnădiei.

Scurt istoric: Prin semnarea tratatului de la Blaj în data de 27 octombrie 1687 Imperiul Habsburgic obliga 12 orașe și cetăți transilvănene să primească la iernat trupele imperiale: Sibiu, Cluj, Bistrița, Albă lulia, Sas-Sebeș, Orăstie, Osorhei, Deva, Gherlă, Șimleu, Monastur, Teiuș.
În 30 octombrie trupele Regimentului de Infanterie Baden und Scherffenberg sub conducerea generalului Friedrich von Scherffenberg și Regimentul de Cavalerie Limburg-Styrum au intrat în orașul Sibiu. Soldații trupelor împărătești au fost încartiruiți pe la casele cetățenilor sibieni, ceea ce a dus la conflicte militare între armata habsburgică și locuitorii orașului Sibiu.

Din cartea lui Emil Sigerus Despre vechiul Sibiu // Vom alten Hermannstadt aflăm că proprietari unei case cu o singură cameră au fost obligați să asigure cazare și masă pentru 2-3 soldați, iar cei care aveau case cu mai multe camere până la 4-5 soldați!
În 1718 magistratul orașului înaintează prin comandantul Graf Steinville o petiție la curtea vieneză prin care cere permisiunea de a construi o cazarmă pentru trupele împărătești.
În 1758 vecinatățile orașului Sibiu trimit din rândul lor deputații Johann Mooth, Johann Steiler și Michael Müller la curtea din Viena cu rugămintea de a se permite transformarea complexului de clădiri Therezianum, construit pentru emigranții austrieci în așa-numitul Retranchement din față Porții Ocnei // Burger Tor, în cazărmi militare.
În 1766 magistratul orașului Sibiu cumpără casa cunoscută sub denumirea la trandafiri // bei den Rosen situată pe str. Valea Mare // Große Bach Gasse și amenajează o cazarmă pentru militarii austrieci. În 1775 se menționează că acea cazarmă „mica, umedă și nesanatoasa“ devenise inadecvată pentru cazarea soldaților și ofițerilor străini.

În 1782 magistratul orașului însărcinează o comisie cu alegerea unui amplasament potrivit pentru construcția unei cazărmi noi în zona Soldisch. Datorită inițiativei viitorului primar sibian Martin Hochmeister, devenit 1786 președintele comisiei, se hotărește în același an construirea noii cazărmi pe fumdamentele fostului bastion din fața Porții Cisnădiei. Construcția cazărmii (începută 1792 și finalizată 1807) sub conducerea maiștrilor constructori Michael Tischler, Georg Scherer, Andreas și Thomas Krauß, a progresat destul de încet deoarece fondurile disponibile erau insuficiente. Finanțarea lucrărilor planificate a fost realizată de oraș doar cu ajutorul unui credit imobiliar, costul cazărmii ridicându-se la peste 100.000 Galbeni // Gulden. Această sumă enormă a fost acoperită de contribuțiile cetățenilor orașului Sibiu.

Cazarma cezaro-crăiască orășenească de Infanterie // K. und K. Städtische Infanterie Kaserne din Sibiu, devenită în perioadă interbelică sediul Regimentului 90 Infanterie și numită de sibieni „Cazarma 90” a fost demolată 1986.

0

Cartea poștală originală

Această carte poștală ilustrată a circulat în luna mai 1915 între Sibiu și Făgăraș. În fotografie apare clădirea, str. Pompeiu Onofreiu // Hallergasse nr.9 (*), în care a fucționat cârciuma familiei Köschut din 1838 până prin anii 1920 când a fost preluată de Rudolf Binder. Pe fațadă putem distinge textul pictat „Wein & Bier – Bor és Sör” – vin și bere, iar pe ușă reclama la berea „Thomas” de la fabrica de bere Thomas Binder und Söhne // Thomas Binder și Fii din Sadu. Fabrica de bere din Sadu a fost înființată între anii 1912-1913, ceea ce înseamnă că fotografia a fost realizată în 1913/1914. Cartea poștală se află în colecția privată Wolff.

Variante editate policrom

„Cârciuma a fost în proprietatea familiei Köschut care a deschis-o în jurul anului 1838 când s-a construit și casa. Avea și băcănie. Ultimul Köschut, Ludwig, se vede în fotografie în partea dreaptă. Acolo avea peste 60 de ani, moare în 1933 la vârsta de 86 de ani. După primul război mondial, prin anii ’20, restaurantul este preluat de Rudolf Binder care deschide și un debit de tutun.” Sursă informație: M. Bozdoc.

Variantă editată alb-negru

Strada Pompeiu Onofreiu purta de-a lungul timpului următoarele denumiri: Bey der Haller Pastey ( 1640 ), Haller Gasse ( 1872 ), Haller ( 1936 ), Louis Pasteur ( 1947 ), Maternității ( 1970 ), Pompeiu Onofreiu ( 2005 ).

~~~o~~~

(*) Ante 1872 cele două străzi, „Haller Gasse” și „Reitschul Gasse”, nu aveau nume proprii deoarece se aflau intramuros de-alungul zidurilor centurii a treia, respectiv a patra, de apărare și făceau parte din rețeaua de drumuri de acces spre zidurile prevăzute cu galerii de strajă și turnurile de fortificații. Aceste drumri se numea pur și simplu ulițe „în spatele zidului” // Gassen „hinter der Mauer”. O localizare ceva mai exactă a unui loc anume, adresă, casă, persoană, pe ulițele orașului medieval se realiza cu ajutorul unuei informații suplimentare, de exemplu: casa lui X lângă fânâna, treptele, piața sau turnul/ poarta Y / sau casa lângă prăvălia, atelierul sau crâșma lui Z. În acest caz: ulița în spatele zidului la bastionul Haller // hinter der Mauer bey der Haller Pastey (str. Pompeiu Onofreiu).
În trecut străzile și piețele orașului nu purtau denumirile unei persoane/ personalități. Prima dată când s-a folosit un nume de persoană pentru denumirea unui spațiu public a fost 1858. După moartea lui Karl Philipp Borromäus zu Schwarzenberg (guvernatorul Transilvaniei în perioada anilor 1851-1858) numele Pieței Mici // Kleiner Ring a fost schimbat în „Schwarzenbergplatz”. Din fericire noul nume nu a fost agreeat, acceptat de populația orașului astfel că s-a renunțat și întors la vechea denumire!

În anul 1872 comunitatea orașului Sibiu decide schimbarea denumirilor unor străzi și aprobă un nou sistem de numerotare a clădirilor, vezi cronica lui Emil Sigerus „Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929” // „Cronica orașului Sibiu 1100-1929” p.47: „1872 – 14.2. Die Kommunität beschließt für mehrere Gassen neue Namen und eine neue Nummerierung der Häuser”.
Prima numerotare de clădiri a fost realizată la Sibiu în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. La mijlocul sec. al XIX-lea (1833) a fost efectuată o numerotare nouă. Înainte de 1872 străzile sibiene aveau numerotare continuă cu numere pare și impare pe aceeași latură. Această numerotare era destul de complicată deoarece începea cu numărul 1 la primăria veche Casa Altemberger-Pempflinger, continuă pe latura vestică a străzii Mitropliei (Fleischergasse), sărea pe latura estică a străzii Tribunei (Quergasse) spre de str. Bastionului, str. Ioan Lupaș (Hechtgasse) s.a.m.d. și se termină cu numărul 1117 la casa de pe str. Centumvirilor lângă primăria veche.
După introducerea numerotării noi în anul 1872 străzile orașului Sibiu au primit lature cu numere pare și lature cu numere impare. Primele plăcuțe cu nume de străzi au fost aplicate în Sibiu în anul 1833, înlocuite cu plăcuțe noi în anul 1869.

Majoritatea denumirilor românești de străzi din Sibiul antebelic și interbelic au fost traduceri ale numelor germane, cum se poate remarca și în cartea de adrese editată 1933. După redenumirea străzilor efectuată la Sibiu în anul 1948 au dispărut o mare parte din denumirile vechi.

0

Cartea poștală originală

Carte poștală ilustrată din perioada interbelică. În fotografie apare clădirea, str. Pompeiu Onofreiu // Hallergasse nr.9 din Sibiu, în care a fucționat cârciuma familiei Köschut din 1838 până prin anii 1920 când a fost preluată de Rudolf Binder. Cărciuma se afla lângă casa cu reclama TISCHER, str. Manejului // Reitschulgasse nr.12. Casa de colț se afla în perioada respectivă în proprietatea lui Karl Tischer, care avea un atelier mecanic pe strada Manejului nr.4. Cartea poștală se află în colecția privată Wolff.

Variante editate policrom

„Cârciuma a fost în proprietatea familiei Köschut care a deschis-o în jurul anului 1838 când s-a construit și casa. Avea și băcănie. Ultimul Köschut, Ludwig, se vede în fotografie în partea dreaptă. Acolo avea peste 60 de ani, moare în 1933 la vârsta de 86 de ani. După primul război mondial, prin anii ’20, restaurantul este preluat de Rudolf Binder care deschide și un debit de tutun.” Sursă informație: M. Bozdoc.

Variantă editată alb-negru

Strada Pompeiu Onofreiu purta de-a lungul timpului următoarele denumiri: Bey der Haller Pastey ( 1640 ), Haller Gasse ( 1872 ), Haller ( 1936 ), Louis Pasteur ( 1947 ), Maternității ( 1970 ), Pompeiu Onofreiu ( 2005 ).

0

O fotografie cu valoare istorică din anii 1880. În prima trăsura din fotografie se afla un reprezentant al Monarhiei Austro-Ungare // Österreichisch-Ungarische Monarchie // Osztrák-Magyar Monarchia.
Bărbatul îmbracat în uniformă ar putea fi arhiducele austro-ungar, care a vizitat orașul Sibiu în 1884 sau ministrul Andreas Bethlen care sosise la Sibiu în data de 8 aprilie 1890. Probabil este Bethlen, pentru care s-a organizat în seara zilei respective un banchet/ ceremonie cu torțe, vezi corturile amenajate în Piața Mare.

Fotografia a fost facută dintr-o fereastră de la etajul vechiului hotel „Împăratul Romanilor“. În partea stângă se vede colțul vechiului hotel și intrarea în str. Brukenthalgasse, actuala str. A. Xenopol. În partea dreaptă a fotografiei se văd clădirile vechi de pe str. Nicolae Bălcescu.

0

Această frumoasă și valoroasă acuarela a fost realizată de renumitul pictor sibian Franz Neuhauser cel Tânăr ( 1763-1836 ) în 1789. Pictura arată Piața Mare într-o zi de târg ( iarmaroc ) văzută de la etajul unei clădiri aflată pe latura sudică a pieței.
La marginea de jos a tabloului se afla textul, „Vue de la foire à Hermannstadt – Der Hermannstädter Jahrmarkt”, completat cu fraza scrisă de mână în limba germană „nach der Natur gemalt von Franz Neuhauser der Jüngere 1789.” // „Vedere asupra târgului din Sibiu” … „pictat după natură de Franz Neuhauser cel Tânăr 1789.”

~~~o~~~

„Franz Neuhauser cel Tânăr s-a născut la Viena în 1763. Studiază artele la Viena. El se va muta la Sibiu odată cu baronul Brukenthal. A rămas important prin remarcabila documentaţie ce a lasat-o Sibiului prin picturile sale. Nenumărate informaţii legate de oraşul Sibiu şi de personalităţile acestuia, pot fi notate prin cercetarea operei artistice a lui Neuhauser. El este cel care va coordona realizarea statuii împăratului Francisc I, cea mai veche statuie din Sibiu aflată şi astăzi în locul original. A fost considerat cel mai important pictor al Transilvaniei la începutul secolului al XIX-lea. Moare la Sibiu în 1836.” ( sursa text:sibiu-atractii-turistice.ro )

0

Carte poștală din perioada anilor 1910-1920, cu text publicitar în limba maghiară pe verso,
pentru magazinul de confecții ți  îmbrăcăminte pentru adulți și copii, „Grünberger”, din Sibiu.

Magazinul de confecții „WARENHAUS – GRÜNBERGER – ÁRÚHÁZA” se afla la parterul clădirii situată pe strada Nicolae Bălcescu, ( germană, Heltauergasse | ungurește, Disznody Utcza ), colț cu strada Xenopol, ( fosta ulița Balului // Ballgasse ). Clădirea a fost construită în anul 1892 pentru Comandamentul corpului de armată 12 cezaro-crăiesc, ( Korpskommando des 12. k. u. k. Armee-Korps ), pe locul unde se afla anterior vechiul hotel „Împaratul Romanilor” // Hotel zum Römischer Kaiser. În perioada anilor 1970-1980, se afla la parterul clădirii Agenția de Voiaj CFR.
Cartea poștală se află în colecția privată Wolff.

0

Sibiu – Piața Hermannsplatz // Piața Unirii la începutul sec. al XX-lea (după introducerea tramvaiului 1905). În partea stângă Palatul Habermann și Promenada Bretter, în partea dreaptă Cazarma cezaro-crăiască de Infanterie / Cazarma 90. (Carte poștală circulată 1914)

0

„Hermannstadt – Nagyszeben – Fingerlingstiege“ // „Sibiu – Scara / Piața Aurarilor“
Carte Poștală tipărită la Institulul tipografic sibian Josef Drotleff „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ 1918.

0

Scara Bedeus se află în continuarea strazii Alexandru Papiu-Ilarian și face legătura între orașul de Sus și Bd. Corneliu Coposu printr-o trecere boltită, semicirculară, realizată în zidul exterior de apărare al incintei a III-a.

0

Noul restaurant din Pădurea Dumbrava cu reclamă pentru berea „Luther Bier“. Carte poștală interbelică – editura „Carol Engber – Tutungerie specială și depot de ziare, Sibiu“.
Clădirea noului han din Pădurea Dumbrava (Sibiului) // Junger Wald a fost construită la începutul celui de al doilea deceniu al secolului al XX-lea, după planurile arhitectului sibian Ludwig Orendt (1876-1930).

0