„Portița Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentürchen und alten evangelischen Friedhof” | 2

Cu ajutorul colajelor, ilustrațiilor, fotografiilor și informațiilor adunate din diferite surse s-a incercat localizarea misterioasei portițe, cunoscută sub denumirea de Leichentürchen // Portița Leșurilor, spartă în zidul de fortificații al centurii a treia în 1553. Se presupune că această trecere a fost amenajată în tronsonul de zid aflat între Turnul Frânghierilor și bastionul Haller pentru a permite scoaterea victimelor epidemiei de ciumă din anii 1553-1555 din oraș și înmormântarea leșurilor în cimitir evanghelic amenajat extramuros, lângă lacul Croitorilor. Sunt convins că în diferite arhive, cât și în unele colecții particulare există documente, cărți sau hărți din care reiese locul exact unde se afla acea trecere enigmatică numită Portița Leșurilor!

Pentru o mai bună înţelegere a textelor traduse din limba germană, aici câteva precizări:
Cuvântul german Tür / diminutiv Türchen sau Türl ( în dialectul săsesc vorbit la Sibiu: Dir / diminutiv Dirchen sau Dyrchen ) înseamnă ușă!, cuvântul german Tor ( săsește: Dier ) înseamnă poartă! Deci acolo unde apare cuvântul „Leichentürchen“ este vorba de o portiță ( ușiță ), o deschizătură în zidul incintei de fortificație… și ca atare trebuie înțeleasă acea trecere numită „Leichentürchen“ // „Portița Leșurilor”!

Portița Leșurilor // Leichen Türchen era formată din două treceri:
Portița interioară a Leșurilor – trecere realizată în jurul anului 1553 în zidul centurii a III-a de fortificații, lângă bastionul Haller – la capătul străzii Kleine Erde ( ulița Pământul Mic ) // str. Filarmonicii.
Trecerea exterioară a Leșurilor – trecere amenajată în tronsonul zidului exterior, lângă bastionul Haller, în timpul construcției tronsonului de fortificații. O parte din trecerea obturată este vizibila și azi în zidul exterior.
Poarta Leșurilor // Leichenthor era, de asemenea, formată din două treceri:
Poarta interioară a Leșurilor – trecere carosabilă realizată în anul 1787 în zidul centurii a III-a de fortificații lângă Turnul Frânghierilor // Seilerturm – la capătul străzii Reissenfelsgasse ( ulița Reissenfels ) // str. Gheorghe Lazăr.
Poarta exterioară a Leșurilor – trecere carosabilă realizată în anul 1787 în tronsonul zidului exterior, vis-à-vis de poarta de acces în vechiul cimitir evanghelic. Trecerea prin zidul exterior există și astăzi la capătul străzii Gheorghe Lazăr // Reissenfelsgasse!

Poarta interioară a Leșurilor și Poarta exterioară a Leșurilor apar de-a lungul timpului sub următoarele denumiri: Poarta Leșurilor // Leichenthor ; Poarta Nouă a Leșurilor // Neues Leichenthor ; Poarta Nouă // Neu-Thor ; Poarta Promenadei // Promenadenthor și Poarta Teatrului // Theatherthor.

Totuși, trebuie menționat că în unele surse trecere, realizată în 1554, este poziționată lângă Turnul Funarilor sau lângă Turnul Gros. Nu poate fi exclusă posibilitatea existenței unei portițe lângă Turnul Gros. Important ar fi de explicat sensul unei asemenea treceri lângă rondelă.
Cert, și logic, este că Portița Leșurilor, amenajată în zidul centurii a treia în 1554, se afla pe aliniamentul podului de lemn construit extramuros între zidul exterior și vechea poartă de intrare în cimitir. Acea poartă se afla în colțul nordic al cimitirului, de unde pornea și vechea stradă spre Nocrich // Leschkirch. În toate planurile și hărțile din secolele XVII – XIX podul de lemn este poziționat lângă bastionul Haller!

~~~o~~~

Stânga: detaliu din pictură realizată de litograful sibian F.A.R. Krabs în care se vede trecerea obturată din tronsonul zidului exterior de fortificații aflat între bastionul Haller și Poarta Promenadei. Deasupre portiței de afla căsuța paznicului // Wächterhäuschen, demolată la mijlocul secolului al XIX-lea.
Dreapta: zidul centurii a treia de fortificații, cu Turnul Frânghierilor // Seilerturm și Poarta interioară a Leșurilor pictată la mijlocul secolului al XIX-lea de pictorul amator sibian Johann Böbel dinspre Poarta exterioară a Leșurilor.

Cimitirul evanghelic și Portița Leșurilor au fost amenajate în perioada epidemie de ciumă din 1554. Poarta Leșurilor ( Leichentor ), numită de Böbel Poarta Nouă ( Neutor ), amenajată în zidul centurii a III-a lângă Turnul Frânghierilor și Poarta Promenadei ( Promenadentor ) amenajată în zidul exterior au fost construite 1787. În anul 1854 ( la Böbel 1858 ) a fost demolat Turnul Frânghierilor/ Funarilor ( Seilerturm ) și segmentul de zid aferent cu Poarta Leșurilor. Cu această ocazie au fost realizate și cele două treceri pietonale lângă Poarta Promenadei din zidul exterior.
În 1917 s-au interzis înmormântări în cimitirele vechi din incinta orașului. Începând din 1 decembrie 1917 s-au permis înmormântari doar în cimitirul orășenesc deschis în data de 3 decembrie 1907 pe Calea Dumbrăvii.
Cimitirul evanghelic din fața Portii Leșurilor a fost desființat în anii 1970. Pe terenul fostului cimitir se află azi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu și Facultatea de Medicină, ULBS.

Stânga: tronson de zid al centurii a III-a de fortificații din zona bastionului Haller fotografiat la începutul anilor 1930 dinspre strada Haller colț cu strada Kleine Erde ( Pământul Mic ), azi, str. Pompeniu Onofreiu colț cu str. Filarmonicii. Poarta vizibilă în această fotografie nu este Portița Leșurilor.
Dreapta: tronson de zid al centurii a III-a de fortificații din zona bastionului Haller fotografiat la începutul anilor 1930 dinspre interiorul bastionului. În fundal se vede casa cu acoperiș în două ape teșit str. Pompeniu Onofreiu nr. 7 și clădirea care găzduiește azi Școala pentru Educație Inclusivă nr. 1.

În anii 1550 s-au întamplat o serie de calamități, care au dus la decimarea rapidă și brutală a populației orașului Sibiu. În timpul epidemiei de ciumă din anii 1553-1555 molima a răpus peste 3200 de suflete iar în timpul incendiului din 1556 au murit peste 80 de oameni.
Întrucât în incinta cimitirului, lângă Biserica evanghelică [ azi, Piața Huet ] și în cimitirul din fața porții Sag, nu mai existau locuri pentru morminte noi, s-a hotărât amenajarea unui nou cimitir, extramuros, în sud-estul orașului. În anului 1554 s-a spart o ieșire în zidul incintei a III-a, în apropierea bastionul Haller, și s-a construit o portiță și un drum spre noul cimitir, amenajat lângă lacul Croitorilor pe dâmbul de pământ care se întindea extramuros paralel cu zidul centurii a III-a, între bastionul de la Poarta Cisnădiei până dincolo de bastionul Haller. Pentru întărirea sistemului de fortificație s-a construit bastionul Haller ( 1551-1553 ). A fost primul bastion ridicat la Sibiu, lucrările au fost finalizate abia în anul 1558.

În planurile medievale ale orașului Sibiu se poate distinge cu ușurintă drumul care făcea legătura între portița din zidul exterior și valul de pământ pe care se afla cimitirul evanghelic. Acel „drum de legătură” era un pod cu piloni de susținere, piloni care ieșeau lateral din perimetrul suprafeței podului! Daca ne uitam la topografia locului pare firesc să fi existat un asemenea „drum de legătură înălțat“ / un pod peste acea săpătură lungă și adâncă care făcea parte din sistemul de fortificații. Astăzi se află în zona respectivă Bd C. Coposu.

~~~o~~~ ~~~o~~~ ~~~o~~~

În cartea lui Johann Troster, „Das Alt- und Neue-Teutsche Dacia”, tipărită 1666 la Nürberg, sunt enumerate porțile și portițele existente la mijlocul secolului al XVII-lea în Sibiu.
( Text tradus în limba română )
„… El are patru porți și două portițe, Poarta Ocnei ( Burger-Thor ), Poarta Molimei* ( Seuchen-Thor ), Poarta Cisnădiei ( Heltner-Thor ) și Poarta Elisabeta/ Gușteriței ( Elisabeth-Thor ): Portița Leșurilor ( Leichen-Thürlein ) și portița de lângă Turnul Pielarilor**( Thürlein bey dem Lederer-Thurm )… Dacă ne îndreptăm de la această poartă ( Heltner/ Cisnădiei ) spre răsărit, avem în partea dreaptă iarăși heleștei extrem de frumoși, mari, bogați în pești și crabi, dar în stânga triplul zid drept al orașului, cu patru bastioane mari, turnuri frumoase foarte bine dotat cu diferite artefacte defensive. De acolo se deschide Portița Leșurilor, prin care sunt transportate majoritatea cadavrelor înmormântate pentru înviere pe câmpul lui Dumnezeu, aflat în apropiere pe un deal răcorit chiar vizavi de Pajiștea Haller…”
(*) Poarta Sag/ Turnului numită și Poarta Molimei din cauza cimitirului aflat extramuros, dincolo de râul Cibin.
(**) Portița Schoes lângă Turnul Pielarilor ( zona str. Rotarilor ).

( Textul original în limba germană )
„… Sie hat vier Thor und zwey Thürlei, das Burger-Thor, Seuchen-Thor(*), Heltner-Thor und Elisabeth-Thor: Das Leichen-Thürlei und das Thürlein bey dem Lederer-Thurm(**)…
Wenn man sich von diesem ( Heltner )-Thor wieder gegen Morgen wendet, so hat man zur Rechten abermal überaus schöne, große Fisch- und Krebsreiche Wayer zur Linken aber die dreyfache und schnurgerade Stadt-mauer, mit vier großen Pasteyen, schönen Thürnen und allerley defensions Werkzeichen aufs beste versehen. Dasselbst gehet das Leichen-Thürlein heraus, dadurch die meisten Leichen auf den nächsten Gottes-Acker, so auf einem luftigen Hügel, der Hallerwiesen gerad gegeüber lieget, zur Auferstehung beygeleget werden…”
(*) Sag-Thor
(**) Schoes-Thürlein neben dem Lederturm în der Wagner Gasse.

~~~o~~~

Stânga: detaliu din harta topografică a orașului Sibiu realizată în jurul anului 1700 în care apare canalul proiectat pentru transportul materialelor necesare construirii Citadelei – „Carte topographique des environs, (et qui démontré le canal qui doit ê[s]tre fait pour la conduit[i]e des matériaux nécessaires à fabrique[r] de la Citadelle), D. Herman[n]stadt”.
Dreapta: planul orașul Sibiu, capitala Transilvaniei și reședința Principeleui – „Cibinium alias Hermons. o Hermestat Capitale Della Transilvania.resa all-Esercito Imperiale l-anno.1687“ – realizat de Giovanni Giacomo Rossi în 1687. În partea stângă se văd șanțurile / gropile fără apă, săpate extra muros între bastionul Cisnădiei și bastionul Haller (H. fosse senz acqua) și moara Hirschmühle // Moara Cerbului, din fața Portiței Leșurilor / str. Lucian Blaga ( I. Molini ). Drumul ( podul ) peste groapa fără apă între zidul orașului și vechiul cimitir evanghelic este vizibil în acest plan!

~~~o~~~

Stânga: plan al orașului Sibiu datat 1711-1732 în care se vede clar spărtura / trecerea/ portița/ poarta marcată cu numărul „2” „Leichen Thor” // Poarta Leșurilor” exact în locul în care sunt de părere că se afla intradevăr trecerea prin zidul centurii a III-a și zidul exterior spre cimitirul evanghelic.
Dreapta: plan al orașului Sibiu din a doua jumătate a secolului al XVII-lea ( 1687 ) în care este marcată cu litera „B” spărtura / trecerea/ portița/ poarta „Leichen Thor” // Poarta Leșurilor” și drumul spre cimitirul evanghelic.

~~~o~~~

În ziarul lui Martin Hochmeister „Siebenburger Zeitung”, tipărit 1784 în tipografia Hochmeister, a fost publicată prima descriere serioasă a orașului Sibiu. Din această descriere, preluată aproape integrală de Emil Sigerus în cartea „Despre Sibiul vechi“ // „Vom alten Hermannstadt“ ( vol.I 1922, p.50 ) aflăm următoarele informații despre „Portița Leșurilor” ( Leichen-Thürgen ):
( Text tradus în limba română )
„Portița Leșurilor în sine, care pare să fie perforată în acesta [ zidul propriu ] și în cel de lângă bastionul Haller [ zidul exterior ], stă cu fața spre răsăritul soarelui și, dacă avem încredere în cele raportate de Miles, întradevăr a fost spartă în zidul orașului la instigarea acelei teribile ciume, care a făcut ravagii între 1554 și 1555, deoarece morții nu mai puteau fi înmormântați în celelalte locuri de odihnă din oraș și din fața Porții Sag/ Turnului. În același timp au fost preluate unele bălți de la breasla croitorilor și s-a construit de la un val de pământ la altul un pod lung și acoperit, sprijinit pe stâlpi zidiți.”

( Textul original în limba germană )
„Das Leichen-Thürgen selbst, welches gleichsam in diese und in die daran stoßende Haller-Bastey eingehauen zu seyn scheint, sieht ganz gegen den Aufgang der Sonne, und wenn wir der Nachricht des Miles trauen, so ist es wirklich auf Veranlassung jener schrecklichen Pest, die im Jahre 1554 bis 1555 wütet, in die Stadtmauer gebrochen worden, weil man die Toten in den anderen Ruhestätten in der Stadt und vor dem Sag-Thor nicht mehr behalten konnte. Zur gleichen Zeit wurden also auch einige Teiche der Schneiderzunft eingenommen und von einem Wall bis auf den anderen eine auf Mauer-Pfeilern ruhende, lange und gedeckte Brücke geschlagen.”

În aceeași carte, la p.13, Emil Sigerus descrie locul unde se afla Portița Leșurilor:
( Text tradus în limba română )
„Poarta Nouă sau Poarta Leșurilor ( aflată ) vizavi de vechiul cimitir evanghelic a fost spartă în zid abia în 1787. Până anul acesta, se ajunge la cimitir prin „Portița Leșurilor”, spartă în zid între str. Reissenfelsgasse [ str. Gheorghe Lazăr ] și str. Kleine Erde [ str. Pământul Mic / str. Filarmonicii ], și [ traversând ] o un podeț de lemn.”

( Textul original în limba germană )
„Das Neu- oder Leichentor gegenüber dem alten evangelischen Friedhof wurde erst 1787 durch die Mauer gebrochen. Bis zu diesem Jahr gelangte man durch das „Leichentürchen“, das zwischen der Reissenfelsgasse und der Kleinen Erde durch die Mauer gebrochen war, und über einen hölzernen Steg zum Friedhof“!
Cuvântul german „Steg“ înseamnă podeț, pod pietonal, îngust, care treversează un pârău sau șanț.

Din cronica lui Emil Sigerus aflăm că în ziua de 15 noiembire 1677 a fost înecată o vrajitoare în lacul Croitorilor. La întoarcerea spectarorilor în cetate „s-a dărâmat podul de lemn din fața Portiței Leșurilor“, pod peste care s-au întors cetățenii în oraș venind dinspre lacul Croitorilor aflat dincolo de cimitir! Deci, din 1677 este atestată existența podului din lemn ( Holzsteg ) care permitea traversarea șanțul din fața bastionului Haller spre vechiul cimitir evanghelic!

~~~o~~~

În cartea lui Arnold Pankratz despre proveniența numelor străzilor sibiene „Die Gassennamen Hermannstadts“, tipărită 1935 la editura Krafft & Drotleff, scrie că drumul spre noul cimitir trecea prin „micuța portiță de pe pajiste” // „kleines Dürchen auf der Wiesen” / St.I.1561, sau prin „Portița Leșurilor” // „Leichentürel” / St.II.1616. Strada pe care se deplasa cortegiul funerar se numea Strada Portița Leșurilor // „Leichentürgasse”. După amenajarea noii porți spre cimitir in 1787, numele strazii a fost schimbat în „Străduța Leșurilor” / „Leichengäßchen” ( vezi harta orașului din 1845 ) și „Strada Leșurilor” // „Leichengasse”.
În sec XIX numele străzii a fost schimbat în „Strada Promenadei” // „Promenadengasse”, iar după 1872 în „Strada Reissenfels” // „Reissenfelsgasse” – azi, str. Gheorghe Lazar!

~~~o~~~

Stânga: harta orașului Sibiu realizată de K. Reinerth în 1896 după planul original „Plan der Stadt Hermanstadt 1647” datat 1647. Dacă datarea „1647” este corectă, atuncea autorul hărții din 1699, atribuită lui Morando Visconti a știut de existența hărții din 1647! În harta din 1647 se vede o „construcție” alipită intramuros de zidul incintei a III-a în zona portiței. Nu este exclus să fi fost o construcție defensivă din lemn cu o singură încăpere, așezată pe stâlpi sau zid, numită „Czartacke” ( cerdac ), care apare și în harta lui Visconti.
Dreapta: harta lui Morando Visconti din 1699 în care apare drumul și podul de lemn menționat de Emil Sigerus! Acel drum pornea la zidul incintei a III-a!!!, trecea prin spațiul Zwinger și zidul exterior, traversa șanțul extra muros și se termina pe dâmbul de pământ în fața porții cimitirului evanghelic. Autorul hărții a confundat portița ( leșurilor ) cu poarta ( cimitirul ) poziționând-o fals, vezi numărul „5”.

~~~o~~~

Stânga: planul orașului Sibiu realizat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (1771). Interesant este faptul că trecerea prin zidul centurii a treia de fortificații spre cimitirul evanghelic este poziționată lângă Turnul Frânghierilor // Seilerturm, acolo unde Poarta interioară a Leșurilor a fost amenajată abia în 1787! În schimb, trecerea prin zidul exterior, marcată în acest plan cu numărul „34” „Leichen Thürl” // Portița Leșurilor este poziționată corect, pe axa podului de trecere spre cimitir. Deoarece în 1776 încă nu exista Poarta exterioară a Leșurilor, planul a fost completat de mână cu o liniuță care încerca să vizualizeze drumul din interiorul orașului spre cimitir…
Dreapta: planul orașului Sibiu din 1829 în care drumul între Poarta interioară a Leșurilor și Poarta exterioară a Leșurilorcare din spațiul Zwinger este marcat cu două liniuțe. În acest plan noua trecere spre cimitirul evanghelic se numește „Neu-Thor” // Poarta Nouă!

~~~o~~~

Stânga: planul orașului Sibiu din 1845 în care trecerea/ poarta spre cimitirul evanghelic se numește „Neu-Thor” // Poarta Nouă!
Dreapta: în detaliul din pictura lui August Sporner realizată în 1883 sunt localizate/ marcate Portița Leșurilor și Poarta Leșurilor amenajate în zidul centurii a treia și zidul exterior.

~~~o~~~

De la Johann Böbel aflăm că în anul 1834 au fost construite treptele din piatră și noua poartă de intrare în cimitirul evanghelic. Între 1864-1865 a fost regularizat cimitirul, demolate clădirile din lemn și ridicată noua hală de doliu, capela pentru slujbe. Construcțiile din lemn, demolate erau; hala de intrare în cimitir, hala pentru adunarea bărbaților, hala pentru femei, hala pentru studenți și căsuța predicatorului.

Între 1850-1870 au fost amenajate o serie de cripte noi pe partea vestică a cimitirului. In anii ’60 și ’80 cimitirul a fost extins prin anexarea grădinii de la nr 5 ( 1881 ). Noua hală de doliu, capela pentru slujbe de înmormântare, a fost inaugurată în data de 4 ianuarie 1866 ora 10.

În timpul lucrărilor de regularizare a cimitirului în anii 1864-1865 au fost amenajate drumuri și plantat numeroși copaci, ceea ce deplănge Böbel, deoarece prin plantarea copacilor a dispărut „priveliștea frumoasă“ asupra Munților Făgăraș.

~~~o~~~

Stânga: Detaliu din planul orașului Sibiu Pentagono proposto di mezzo Reale per Hermanstadt – disegno della Giovanni Morando Visconti, 1702
Dreapta: Planul orașului Sibiu Pentagono proposto di mezzo Reale per Hermanstadt – disegno della Giovanni Morando Visconti, 1702.

În acest plan, realizat prin combinarea a două planuri diferite, sunt marcate porțile orașului Sibiu cu următoarele minuscule: ( Poarta Heltner/ Cisnădiei = a ) ; Poarta Sag/ Turnului = b ; Poarta Burger/ Ocnei = d ; Poarta Elisabeta/ Gușteriței = c. Pe lângă aceste patru porți marcate cu litere mici apare încă o minusculă lângă tronsonul de zid aflat între Turnul Funarilor și bastionul Haller. Această literă marchează, cu mare probabilitate, Portița interioară a Leșurilor! În acest plan este marcat și drumul spre vechiul cimitir evanghelic. El pornea la Portița interioară a Leșurilor, traversa spațiul Zwinge, zidul exterior, podul de lemn peste groapa aflată extramuros și se termina la vechea poartă de intrare în cimitir, aflată în colțul estic lângă fostul drum spre Nocrich // Leschkirch.

~~~o~~~

În veduta orașului Sibiu – Prospect-1733 Friedrich Schwandtner + Johann Eltner – realizată în 1733, portița de trecere din cetate spre vechiul cimitir evanghelic este marcată cu litera „F”, se numește „Das Leüchen Thörel” // „Portița Leșurilor” și este poziționată lângă „Turnul Gros“!

Sursa ilustrații: arhiva grupului de Facebook „Alt-Hermannstadt“.

~~~o~~~

Informații suplimentare despre Poarta Leșurilor, Portița Leșurilor și vechiul Cimitir Evanghelic se pot citi și la următoarele link-uri accesate:

LINK Poarta Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentor und alter evangelischer Friedhof | 1
LINK Poarta Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentor und alter evangelischer Friedhof | 2
LINK Portița Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentürchen und alten evangelischen Friedhof | 1