„Poarta Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentor und alter evangelischer Friedhof”

Cu ajutorul colajelor, ilustrațiilor, fotografiilor și informațiilor adunate din diferite surse s-a incercat localizarea misterioasei portițe, cunoscută sub denumirea de Leichentürchen // Portița Leșurilor, spartă în zidul de fortificații al centurii a treia în 1553. Se presupune că această trecere a fost amenajată în tronsonul de zid aflat între Turnul Frânghierilor și bastionul Haller pentru a permite scoaterea victimelor epidemiei de ciumă din anii 1553-1555 din oraș și înmormântarea leșurilor în cimitir evanghelic amenajat extramuros, lângă lacul Croitorilor. Sunt convins că în diferite arhive, cât și în unele colecții particulare există documente, cărți sau hărți din care reiese locul exact unde se afla acea trecere enigmatică numită Portița Leșurilor!

Pentru o mai bună înţelegere a textelor traduse din limba germană, aici câteva precizări:
Cuvântul german Tür / diminutiv Türchen sau Türl ( în dialectul săsesc vorbit la Sibiu: Dir / diminutiv Dirchen sau Dyrchen ) înseamnă ușă!, cuvântul german Tor ( săsește: Dier ) înseamnă poartă! Deci acolo unde apare cuvântul „Leichentürchen“ este vorba de o portiță ( ușiță ), o deschizătură în zidul incintei de fortificație… și ca atare trebuie înțeleasă acea trecere numită „Leichentürchen“ // „Portița Leșurilor”!

Portița Leșurilor // Leichen Türchen era formată din două treceri:
Portița interioară a Leșurilor – trecere realizată în jurul anului 1553 în zidul centurii a III-a de fortificații, lângă bastionul Haller – la capătul străzii Kleine Erde ( ulița Pământul Mic ) // str. Filarmonicii.
Trecerea exterioară a Leșurilor – trecere amenajată în tronsonul zidului exterior, lângă bastionul Haller, în timpul construcției tronsonului de fortificații. O parte din trecerea obturată este vizibila și azi în zidul exterior.
Poarta Leșurilor // Leichenthor era, de asemenea, formată din două treceri:
Poarta interioară a Leșurilor – trecere carosabilă realizată în anul 1787 în zidul centurii a III-a de fortificații lângă Turnul Frânghierilor // Seilerturm – la capătul străzii Reissenfelsgasse ( ulița Reissenfels ) // str. Gheorghe Lazăr.
Poarta exterioară a Leșurilor – trecere carosabilă realizată în anul 1787 în tronsonul zidului exterior, vis-à-vis de poarta de acces în vechiul cimitir evanghelic. Trecerea prin zidul exterior există și astăzi la capătul străzii Gheorghe Lazăr // Reissenfelsgasse!

Poarta interioară a Leșurilor și Poarta exterioară a Leșurilor apar de-a lungul timpului sub următoarele denumiri: Poarta Leșurilor // Leichenthor ; Poarta Nouă a Leșurilor // Neues Leichenthor ; Poarta Nouă // Neu-Thor ; Poarta Promenadei // Promenadenthor și Poarta Teatrului // Theatherthor.

Totuși, trebuie menționat că în unele surse trecere, realizată în 1554, este poziționată lângă Turnul Funarilor sau lângă Turnul Gros. Nu poate fi exclusă posibilitatea existenței unei portițe lângă Turnul Gros. Important ar fi de explicat sensul unei asemenea treceri lângă rondelă.
Cert, și logic, este că Portița Leșurilor, amenajată în zidul centurii a treia în 1554, se afla pe aliniamentul podului de lemn construit extramuros între zidul exterior și vechea poartă de intrare în cimitir. Acea poartă se afla în colțul nordic al cimitirului, de unde pornea și vechea stradă spre Nocrich // Leschkirch. În toate planurile și hărțile din secolele XVII – XIX podul de lemn este poziționat lângă bastionul Haller!

~~~o~~~

Stânga: Poarta Leșurilor/ Poarta Nouă demolată 1854 – vedere dinspre oraș.
Dreapta: Treptele din piatră și poarta de intrare în vechiul cimitir evanghelic.

În anii 1550 s-au întamplat o serie de calamități, care au dus la decimarea rapidă și brutală a populației orașului Sibiu. În timpul epidemiei de ciumă din anii 1553-1555 molima a răpus peste 3200 de suflete iar în timpul incendiului din 1556 au murit peste 80 de oameni.
Întrucât în incinta cimitirului, lângă Biserica evanghelică [ azi, Piața Huet ] și în cimitirul din fața porții Sag, nu mai existau locuri pentru morminte noi, s-a hotărât amenajarea unui nou cimitir, extramuros, în sud-estul orașului. În anului 1554 s-a spart o ieșire în zidul incintei a III-a, în apropierea bastionul Haller, și s-a construit o portiță și un drum spre noul cimitir, amenajat lângă lacul Croitorilor pe dâmbul de pământ care se întindea extramuros paralel cu zidul centurii a III-a, între bastionul de la Poarta Cisnădiei până dincolo de bastionul Haller. Pentru întărirea sistemului de fortificație s-a construit bastionul Haller ( 1551-1553 ). A fost primul bastion ridicat la Sibiu, lucrările au fost finalizate abia în anul 1558.

Stânga: Poarta Leșurilor/ Poarta Nouă demolată 1854 – vedere dinspre oraș ( detaliu ).
Dreapta: Poarta Leșurilor/ Poarta Nouă – vedere dinspre Poarta Promenadei. Picturi de J. Böbel ( detaliu ).

Cimitirul evanghelic și Portița Leșurilor au fost amenajate în perioada epidemie de ciumă din 1554. Poarta Leșurilor ( Leichentor ), numită de Böbel Poarta Nouă ( Neutor ), amenajată în zidul centurii a III-a lângă Turnul Frânghierilor și Poarta Promenadei ( Promenadentor ) amenajată în zidul exterior au fost construite 1787. În anul 1854 ( la Böbel 1858 ) a fost demolat Turnul Frânghierilor/ Funarilor ( Seilerturm ) și segmentul de zid aferent cu Poarta Leșurilor. Cu această ocazie au fost realizate și cele două treceri pietonale lângă Poarta Promenadei din zidul exterior.
În 1917 s-au interzis înmormântări în cimitirele vechi din incinta orașului. Începând din 1 decembrie 1917 s-au permis înmormântari doar în cimitirul orășenesc deschis în data de 3 decembrie 1907 pe Calea Dumbrăvii.
Cimitirul evanghelic din fața Portii Leșurilor a fost desființat în anii 1970. Pe terenul fostului cimitir se află azi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu și Facultatea de Medicină, ULBS.

În planurile medievale ale orașului Sibiu se poate distinge cu ușurintă drumul care făcea legătura între portița din zidul exterior și valul de pământ pe care se afla cimitirul evanghelic. Acel „drum de legătură” era un pod cu piloni de susținere, piloni care ieșeau lateral din perimetrul suprafeței podului! Daca ne uitam la topografia locului pare firesc să fi existat un asemenea „drum de legătură înălțat“ / un pod peste acea săpătură lungă și adâncă care făcea parte din sistemul de fortificații. Astăzi se află în zona respectivă Bd C. Coposu.

~~~o~~~ ~~~o~~~ ~~~o~~~

Stânga: ilustrație din cartea lui Emil Sigerus „Despre Sibiul vechi“ // „Vom alten Hermannstadt“ ( 1923 vol II ) în care apare renumitul tipograf, librar și editor sibian Martin Hochmeister, senior, ( 6 ianuarie 1740 – 29 martie 1789 ) lângă fiul său Martin Hochmeister, junior, ( 18 aprilie 1767 – 9 ianuarie 1837 ). Martin Hochmeister, junior a fost înnobilat în 1813 și apare în toate documentele ulterioare sub denumirea de Martin von Hochmeister și/ sau Martin Edler von Hochmeister. A fost senator și în perioada anilor 1817-1830 a fost primar al orașului Sibiu.
Dreapta: carte poștală ilustrată editată în 1899 în care apare clădirea care găzduiește azi Muzeului de Istorie Naturală, inaugurată în data de 12 mai 1895 cu destinaţia de muzeu și sediu al Societăţii Ardelene pentru Ştiinţele Naturii // Siebenbürgischer Verein für Naturwissenschaften, și clădirea Teatrului orășenses // Stadttheater.

În 1873 apare la Sibiu cartea lui Adolf von Hochmeister „Leben und Wirken des Martin Edlen von Hochmeister” dedicată vieții și activității renumitei personalități sibiene Martin von Hochmeister, sau Martin Edler von Hochmeister. Adolf von Hochmeister ( 1823-1910 ) a fost fiul lui Martin von Hochmeister jun. ( 1767-1837 / tipograf, librar, editor și primar al Sibiului ) și nepotul lui Martin Hochmeister sen. ( 1740-1789 / tipograf, librar și editor sibian renumit ).
Cartea lansată la editura proprie a lui Adolf v. Hochmeister a fost tipărită la tipografia lui Theodor Steinhaußen și ne oferă date valoroase, adunate din diferite surse, despre istoriei familiei Hochmeister. Principala dintre aceste surse a fost jurnalul familiei Hochmeister, așa-numita Carte a casei ( Hausbuch ), începută de Martin Hochmeister sen. în 1766 și continuat de fiul acestuia, Martin Edler von Hochmeister până în 1835. Jurnal a fost completat de o serie de note biografice și un necrolog început de Martin Edler von Hochmeister în 1808 pe fondul premonițiilor morții și completat de propria sa mână în 1818.
Martin Hochmeister sen. ( 1740-1789 ) a fost înmormântat în vechiul cimitir catolic ( azi, Parcul Reconstrucăiei ) iar soția acestuia, Maria Elisabeth n. Leonhard ( 1784-1805 ), a fost înmormântată în vechiul cimitir evanghelic ( azi, se află pe locul respectiv Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ).

La pagina 33 găsim informații foarte interesante despre Poarta Teatrului/ Poarta Nouă/ Poarta Leșurilor:
( Text tradus în limba română )
„Potrivit p. 152 din documentul menționat în mod repetat, orașul Sibiu datorează acestui edificiu de teatru, pe lângă cele patru porți ale orașului, Poarta Cisnădiei, Poarta Burger/ Ocnei, Poarta Elisabeta/ Gușteriței și Poarta Sag/ Turnului, și deschiderea unei a cincea, așa-numita Poarta Teatrului, numită și Poarta Nouă și Poarta Leșurilor, care a fost spartă în zid abia în 1787 și astfel a satisfăcut o nevoie reală, deoarece până atunci orașul nu avea acces pe latura sa de sud-est și cei care veneau din acea parte au trebuit să facă un ocol considerabil, fie către Poarta Cisnădiei, fie către Poarta Elisabeta. În continuare, sunt enumerate pe paginile 111 și 112 din acest document, bastioanele Sibiului, și anume bastionul de la Poarta Ocnei, bastionul Haller, bastionul de la Poarta Cisnădiei și bastionul de la Poarta Turnului, cu adaosul: Zidul din fața bastionului de la Poarta Cisnădiei, care se extinde până la bastionul Haller și cuprinde poarta noua sau a teatrului, casa de spectacole și poligonul de tragere, ar putea fi văzute ca bastionul porții noi sau bastionul Porții Teatrului, până acum această zonă se numește Zwinger.”

( Text original în limba germană )
„Zufolge S. 152 der mehrberufenen Schrift, verdankt Hermannstadt auch diesem Theaterbau, zu seinen vier Stadtthoren, dem Heltauer-, Burger-, Elisabeth- und Sagthor, die Eröffnung eines fünften, des sogenannten Theaterthores auch Neu- und Leichenthor genannt, welches erst im Jahre 1787 durch die Mauer gebrochen wurde und einem wahren Bedürfnis abgeholfen haben mag, denn die Stadt hatte bis dahin an ihrer Süd-Ostseite keine Zufahrt und die von jener Seite Kommenden mußten, mit einem namhaften Umweg, sei’s zum Heltauer-, sei’s zum Elisabeththor sich wenden.
Weiters werden S. 111 und 112 dieser Schrift, Hermannstadts Bastionen, nämlich die Burgerthorbastion, die Hallerbastion, die Heltauerthorbastion und die Sagthorbastioni, mit dem Beisatze aufgeführt: Der Wall vor der Heltauerthorbastion, welcher bis zur Hallerbastion reicht, und das neue oder Theaterthor, das Schauspielhaus und die Schießstadt einschließt, wäre vielleicht als die neue, oder Theaterthorbastion anzusehen, bis jetzt wird diese Gegend Zwinger genannt.”

~~~o~~~

Set de fotografii realizate în perioada interbelică și postbelică pe strada Gheorghe Lazăr și în incinta vechiului cimitir evanghelic. Pe terenul vechiului cimitir desființat în 1971 s-a construit un nou spital – azi,Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu și Facultatea de Medicină, ULBS.

Fotografia sepia din cartea lui Emil Sigerus „Vom alten Hermannstadt” // „Despre vechiul Sibiu” ( 1923 ) vol II., p. 96A a fost realizată în vechiul cimitir evanghelic la sfârșitul celui de-al doilea deceniu al secolului al XX-lea:
( Text explicativ tradus în limba română )
„O parte din vechiul cimitir evanghelic. Piatra funerară din față, dreapta, aparține unui croitor. În fundal se află cele mai vechi cripte sub arcade cu locurile de veci ale familiilor Schirmer și Ritter von Rittern, Czekelius von Rosenfeld, Hann von Hannenheim, Arz von Straußenburg”.

( Text original în limba germană )
„Partie vom alten evangelischen Friedhof. Vorne rechts Grabstein eines Schneiders. Im Hintergrund die ältesten Arkadengrüfte mit den Ruhestätten der Familien Schirmer und Ritter von Rittern, Czekelius von Rosenfeld, Hann von Hannenheim, Arz von Straußenburg.”

~~~o~~~

În anii 1882/83 maistrul brutar Johann Böbel ( 1824-1887 ), cronicar, cartograf și pictor amator sibian, desenează, notează şi descrie în harta orașului Sibiu din 1875 modificările care au avut loc în oraşul Sibiu în sec.19, în perioada anilor 1830-1882/83.
Următorul fragment de text a fost preluat din capitolul „Cimitirul evanghelic“:

Cimitirul evanghelic ( Text tradus în limba română )
„În 1834 s-au construit noile scări de acces, inclusiv portalul și zidul. Anterior scările și holul de intrare erau din lemn, vezi plan ( intrarea veche ). În anii 1864-1865 cimitirul a fost regularizat, sălile de adunare din lemn pentru îndoliați ( unde se țineau predici ), precum și casa predicatorului ( amvonul ) și căsuța studenților au fost demolate, ( vezi plan ) și s-a construit o nouă sală de doliu.
1. Fosta hală pentru adunarea barbaților
2. Fosta hală pentru adunarea femeilor
3. Casuța predicatorului / preotului
4. Hală pentru adunarea studenților
5. Noua hală pentru slujbe de înmormântare
6. Criptele construite în anii 1850
7. Criptele construite între 1860-1880
8. Extinderea cimitirului între 1860-1880
9. Fântana rece – „Kalter Brunnen“ – izvor dispărut ~1850

Până la regularizarea cimitirului evanghelic, efectuată în anii 1864-1865, terenul era pleșuv, fără copaci, doar pe ici pe colo era un tufiș de dafin. Dacă ieșeai din holul scărilor în cimitir, aveai o priveliște minunată de minunată asupra munților înalți și întreaga zonă înconjurătoare ca cimitir a avut rar această locație. Datorită construcției sălii de doliu, dar cu atât mai mult din cauza mult prea mulți copaci care umbră acum cimitirul, priveliștea minunată din acesta a dispărut complet. cimitirul este împărțit în mod regulat în câmpuri și poteci, „Locurile mormintelor sunt numerotate și se concentrează mult mai mult pe monumentele morminte frumoase decât a fost cazul în general anterior. Dar în afară de toate acestea, cimitirul ar fi mult mai frumos datorită locație minunată dacă nu ar fi fost plantați atâția copaci pe ea.”

Der evangelische Friedhof ( Text original în limba germană )
„1. Im Jahr 1834 ist die neue Aufgangs Treppe, samt dem Portal und der Mauer gebaut worden. Früher war die Stiege und die Eingangs Halle von Holz gebaut, siehe Plan. ( alter Eingang )
2. In den Jahrer. 1864-1865 wurde der Friedhof reguliert und wurden die von Holz gebaut gewesenen Versammlungs Hallen der Trauernden ( wärend dem die Leichen Predigten gehalten wurden ), sowohl das Prediger Häuschen ( Kanzel ) sammt der Studenten Hütte abgetragan, ( siehe Plan ) und wurde eine neue Trauerhalle gebaut.
1. Früher Versammlungs Halle der Männer.
2. der Frauen
3. Prediger Häuschen
4. Studenten Halle
5. Im Jahre 1866, am 4 Jänner um 10 Uhr Früh wurde die neu gebaute Trauerhalle auf dem Friedhof eingeweiht.
6. Die in den 50ziger Jahren gebauten Gruften.
7. Die in den 60ziger Jahren und bis 70 und 80ziger Jahren gebauten Grüften.
8. In den 60ziger und 80ziger Jahren wurde der Friedhof erweitert, siehe Plan. Im Jahr 1881 wurde auch der Garten Nro.5 angekauft. Die vormals bestandene Hirschmühle, ( siehe Plan )
9. Der eingegangene kalte Brunnen der 50ziger Jahre, ( siehe Plan ) Hirschmühle“

Bis zur Regulierung deselben im Jahre 1864-1865 war der Friedhof ohne Baumbepflanzungen kahl, nur hie und da stand ein Lorbeer Strauch. Wenn man aus der Treppen Halle in den Friedhof trat, hatte man eine wunder herrliche Aussicht auf die Hochgebirge und die ganze Umgebung wie nur selten ein Friedhof die Lage hatte. Durch den Bau der Trauerhalle, noch mehr aber durch die all zu vielen Bäume welche jetzt den Friedhof beschatten, ist die herrliche Aussicht davon gänzlich verschwunden. Nun ist der Friedhof regelmässig in Felder und durch Wege getheilt, die Grabstellen sind nummeriert und es wird weit mehr auf schöne Grab Denkmäler verwendet als es bisher geschah im Allgemeinen. Aber abgesehn von alle dem wäre der Friedhof durch seine herrliche Lage bedeutend schöner, wenn man nicht so viele Bäume drauf gepflanzt hätte.”
În planul din 1875 apare vechea stradă spre Nocrich / Leschkirch și straduța dispărută, Straussenburg Gasse. Îzvorul „Fântăna rece” // „Kalter Brunnen” ( disparută în anii ‘50 ) se afla pe str. Izvorului ( Kaltbrunn Gasse ).

~~~o~~~

Zidurile orașului existente odinioară ( Text tradus în limba română )
„Zidurile de fortificații existente anterior erau prevăzut spre interiorul orașului cu bolți puternice pe care erau zidite galeriile acoperite, numite Mordgang, spre care duceau trepte zidite. La nivelur galeriilor erau amplasate lăcașuri de tragere în zid.
În anii 1860, zidul orașului de la cazarmă până la teatru a fost demolat, s-a păstrat aproximativ 12 picioare înălțime, inclusiv cele 3 turnuri care mai sunt în picioare în 1883, aceste turnuri sunt deosebit de frumoase.
În anii 1870, a fost demolat zidul orașului cu Zwinger de la teatru până la Poarta Leșurilor. S-au păstrat turnul și clădirea din curtea teatrului (han și biliard), care a fost renovată anterior de H. Sparkassa Direkter Herbert.
În 1858, a fost demolat turnul interior [ Turnul Funarilor ] lângă Poarta Leșurilor împreună cu casa etajată în care locuia paznicul porții. Cu această ocazie au fost amenajate și cele două ieșiri laterale de la poarta exterioară [ Poarta Promenadei ].
I. Curtea teatrului.
II. Clădirea etajată din curtea teatrului. Casa de oaspeți și biliard.
III. Turnul lui Herberth.
IV. Șopron.
V. Coridorul boltit spre teatru.
VI. Șopron.
VII. Zidul orașului. Intrarea în coridorul boltit lângă poarta de intrare în curtea teatrului.
VIII. Zwinger-ul.
IX. Casa etajată a paznicului porții.
X. Turnul de lângă poartă. Pe locul unde se află casa nr. 17 se afla un mare șopron pentru diverse unelte ale orașului.

În anii 1850, a fost demolat zidul între Poarta Leșurilor și Școala orășenească de călărie, până la o înălțime de aproximativ 12 pantofi ( 12 Schuh ). În același deceniu au fost tăiați salcâmii plantați de generalul Stenkantin în anii ’30. La fel a fost înlăturată fântăna care se afla vis-a-vis de casa de la nr. 18 ( acum str. Haller nr. 8 ) [ astăzi str. Pompeiu Onofreiu nr. 3 ] zonă numită „în spatele zidului“ ( „hinter der Mauer“ ).
În 1880, a fost amenajat între teatru și Poarta Leșurilor ( Poarta Promenadei ) un frumos parc de către Asociația de Înfrumusețare a Orașului ( Stadt-Verschönerungs Verein ). În același an a fost regularizată str. Haller și a fost pavat drumul și rigola din mijlocul străzii, pe unde curgea un firicel de apa vie.”

Die vormals bestandenen Stadtmauern ( Text original în limba germană )
„Die vormals bestandenen Stadtmauern waren gegen das innere der Stadt mit starken Bogen Wölbungen versehen auf welche die gedeckten Gallerien bestanden, zu diesen führten gemauerte Treppen. Auf den Gallerien waren die Schüsscharten in der Mauer angebracht, zur Vertheidigung der Stadt. In den 60ziger Jahren wurde die Stadt Mauer von der Kaserne angefangen bis zum Theater abgetragen, ungefähr 12 Schuh Höhe blieb erhalten, sammt den 3 Thürmen, welche 1883 noch stehen, diese Thürme besonders schön. In den 70ziger Jahren wurde die Stadt Mauer mit dem Zwinger vom Theater bis zum Leichen Thor abgetragen. Der von H. Sparkassa Direkter Herbert früher herichten lassende Thurm sammt dem Stock hohen Theater Hof Gebäude ( Gast und Billard ) Haus blieb erhalten. Im Jahr 1858 wurde der innere Thurm-Leichen Thor sammt dem Stockhohen Thor Hüters Häuschen abgetragen. Zur selben Zeit wurden die beiden Nebenausgänge am äusseren Thor gebrochen, ( siehe Plan. )
I. Der Theater Hof
II. Das Stockhohe Theater Hof Gebäude. Gast und Billard Haus.
III. Der Herberth’sche Thurm.
IV. Schopfen
V. Der gewölbte Gang ins Theater.
VI. Schopfen.
VII. Stadtmauer. Eingang in den gewölbten Gang, Daneben das Thor in den Theater Hof.
VIII. Der Zwinger.
IX. Das Stock hohe Thorhüter Häuschen.
X. Der Thurm daneben das Thor. An der Stelle wo das Haus Nro.17 steht war ein grosser Schopfen zu verschiedenen Gerätschaften der Stadt.

In den 1850ziger Jahren wurde die Stadt Mauer vom Leichenthor bis zur städtischen Reitschule abgetragen, bis zur Höhe ungefähr 12 Schuh blieb erhalten. ( 1883 ) Auch die Akazienbäume welche General Stenkantin in den 30siger Jahren setzen liess wurden zu dieser Zeit beseitigt, sammt dem Brunnen vis a vis vom Haus Nr. 18 (Jetzt Hallergasse), früher genannt hinter der Mauer, und in den 50ziger Jahren ist das Haus Nro.17 gebaut worden.
Im Jahr 1880 wurde vom Theater Patz bis zum Leichenthor ( Promenad-Thor ) vom Stadt-Verschönerungs Verein ein schöner Park angelegt. Die neue Harteneck Gasse reguliert, gepflastert und den Rinnsal mit lebendem Wasser versehn, so auch die Hallergasse.”

~~~o~~~

Stânga: detaliu din harta orașului Sibiu realizată de Johann Böbel 1882/83 după o litografie de Robert Krabs și un desen de Franz J. Dimitrowits în 1875.
Dreapta: detaliu din „Planșa 10 al părții de oraș și al suburbiei cu Poarta Leșurilor și a zidurilor interioare existente odinioară” // „Plan. 10. Von dem Stadt-Theil, und der Vorstadt mit dem vormals bestandenen Leichenthor und der innern Stadtmaueren”. din Albumul lui Johann Böbel „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate.” // „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet”. Albumul a fost menționat prima dată în anul 1887.

~~~o~~~

În „Planșa 10 al părții de oraș și al suburbiei cu Poarta Leșurilor și a zidurilor interioare existente odinioară” // „Plan. 10. Von dem Stadt-Theil, und der Vorstadt mit dem vormals bestandenen Leichenthor und der innern Stadtmaueren.” din albumul lui Johann Böbel „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate.” // „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” ( menționat prima dată în 1887 ) se poate citi o descriere asemănătoare despre strada Harteneck, strada Haller și Poarta Leșurilor:

Plan 10 ( Text tradus în limba română )
„În anul 1858 a fost demolat turnul de la Poarta Leșurilor [ Leichen Thor ] (denumită și Poarta Nouă [ Neuthor ]), împreună cu casa cu etaj a paznicului de turn.
În anii ’60 au fost sparte cele două ieșiri laterale la poarta exterioară ( pentru pietoni ).
În anii ’60 a fost demolat zidul interior al cetății începând de la cazarmă până la teatru. S-a păstrat până la înălțimea de 12 pantofi împreună cu cele 3 turnuri frumoase.
În anii ’70 a fost demolat zidul cetății cu Zwinger-ul de la clădirea teatrului până la capătul străzii Leșurilor [ Leichengasse ] ( acum strada Reissenfels Gasse ) [ astăzi str. Gheorghe Lazăr ]. Turnul pe care directorul M: Hebert de la Sparkassa l-a amenajat în anii ’50 pentru locuit, și clădirea cu etaj din curtea teatrului ( han și biliard ) au rămas în picioare.
În anul 1876 a fost demolată și clădirea din curtea teatrului și lungul gang boltit spre teatru, și a rămas turnul lui Herbert. [ Turnul lui Herbert făcea parte din cea de-a treia centură de fortificații a orașului. În documentele vremii apare sub denumirea: Turnul Turnătorilor de cositor sau Turnul Lăcătușilor // Zinngießerturm oder Schlosserturm ]. În anul 1877 a fost demolat și turnul lui Herbert, teatrul a primit o fațadă nouă și noua piață a teatrului a fost nivelată și prevăzută cu trotuar.
În anii ’50 a fost demolat zidul Cetății de la Poarta Leșurilor [ Leichen Thor ] până la Școala orășenească de Călărie [ Städtischen Reitschule ]. Zidul a rămas nedemolat până la înălțimea de 12 pantofi. În același timp au fost înlăturați și salcâmii pe care îi plantase generalul Stenka[n]tin în anii ’30 de-a lungul zidului, precum și fântâna de vis-a-vis de casa cu nr.8 din strada Pompeiu Onofreiu / Maternității [ Hallergasse ].
În anii ’50 a fost construită casa cu nr.17 și casa paznicului de pe zidul exterior al cetății a fost demolată.”

Plan 10 ( Text original în limba germană )
„Im Jahre 1858. ist der Thurm am Leichenthor ( auch Neuthor gen. ) sammt dem Stockhohen Thorhüthers Häuschen daneben, abgetragen worden.
In den 60.ziger Jahren wurden die beiden neben Ausgänge am äusseren Thor gebrochen ( für Fusgänger ).
In den 60.ziger Jahren wurde die innere Stadtmauer von der Kaserne angefangen bis zum Theater Gebäude abgetragen ungefähr 12 Schuh höhe der Mauer blieb erhalten. ( Stadtmauer Reste ) sammt den 3 schönen Stadtmauertürmen.
In den 70.ziger Jahren wurde die Stadtmauer mit dem Zwinger vom Theater Gebäude bis zum Ausgang der Leichengasse ( jetzt Reissenfels Gasse ) abgetragen. der Turm welchen Sparkassa Direktor M: Herbert in den 50.ziger Jahren zum bewohnen herrichten lies sammt dem Stockhohen Theaterhof Gebäude ( Gast und Billard Haus ) blieb erhalten.
Im Jahre 1876. wurde auch das Theaterhof Gebäude und der gewölbte lange Gang ins Theater abgetragen, und blieb der Herbert sche Thurm stehen. Im Jahre 1877. jedoch, wurde auch der Thurm abgetragen, das Theater Gebäude wurde mit neuer Faßade [ Fassade ] versehen der neu entstandene Theaterplatz wurde planiert und mit Trotoir belegt. [ Der Herbert sche Turm war Teil des dritten Befestigungsgürtels der Stadt. In den Urkunden jener Zeit erscheint es unter dem Namen: Zinngießerturm oder Schlosserturm ].
In den 50.ziger Jahren wurde die innere Stadtmauer vom Leichenthor bis zur Städtischen Reitschule abgetragen. 12 Schuh hoch blieb die Mauer auch da erhalten. ( Stadtmauer Reste ). Zur selben Zeit wurden auch die Akazien Bäume welche General Stenka[n]tin in den 30.siger Jahren dort der Stadtmauer entlang setzen lies beseitigt sammt dem Brunen vis a vis dem Haus Nro.8 Hallergasse.
In den 50.ziger Jahren wurde das Haus Nro.17 gebauet und das Wächterhäuschen auf der äusseren Stadtmauer wurde abgetragen.”

Sursa ilustrații: arhiva grupului de Facebook „Alt-Hermannstadt“.

~~~o~~~

Informații suplimentare despre Poarta Leșurilor, Portița Leșurilor și vechiul Cimitir Evanghelic se pot citi și la următoarele link-uri accesate:

LINK Poarta Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentor und alter evangelischer Friedhof | 2
LINK Portița Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentürchen und alten evangelischen Friedhof | 1
LINK Portița Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentürchen und alten evangelischen Friedhof | 2

„Poarta Leșurilor și vechiul cimitir evanghelic // Leichentor und alter evangelischer Friedhof” | 1

Eine Antwort schreiben Antwort abbrechen