„Königin der Nacht“ und „Die sehnsuchtsvolle Liebe” // „Regina nopții” și „Pustia Dragostje”

Cei care se încumetă să pășească pragul portiței spartă în zidul vizibil în fundalul fotografiei vor intra într-o căsuță cu un farmec aparte, dispărută cu un secol în urmă din amintirea sibienilor. Căsuța de poveste era plină de miresme dulci de flori care aveau menirea de a ne ademeni și întoarce în timp într-o istorioară petrecută cu două secole în urmă, undeva la sfârșitul secolului al XVIII-lea sau începutul secolului al XIX-lea, în frumosul nostru burg.

~~~o~~~

Regina nopții

A fost odată.., dar, să-l lăsăm pe Emil Sigerus, cronicarul orașului Sibiu, să ne povestească ce știe dânsul despre respectiva istorioară:

„După ce și-a construit teatrul, consilierul regal Martin von Hochmeister a amenajat în fostul Zwinger adiacent teatrului o frumoasă grădină, ale cărei flori de dalie au avut o anumită faimă chiar și cu mult timp după moartea lui Hochmeister. În sera din grădina lui a cultivat și un Cereus grandiflorus. Acest cactus, care înflorește doar o noapte, este numit și „Regina nopții”.
În august, când cactusul și-a dezvoltat mugurii într-o asemenea măsură încât se putea aștepta să înflorească în noaptea următoare, Hochmeister și-a informat cunoscuții și prietenii despre evenimentul iminent. La căderea nopții, mulți dintre ei s-au adunat în grădină.
Tufa de cactus stătea pe o măsuță, înconjurată de felinare. Oaspeții au stat de jur împrejur până când frumoasele flori și-au desfășurat petalele în jurul orei 10.”

Textul original în limba germană:
„Der k. Rat Martin von Hochmeister, legte sich nach dem Bau seines Theaters und an dieses anstoßend, in dem ehemaligen Zwinger, einen schönen Garten an, dessen Georginenflor auch noch lange nach Hochmeister’s Tod eine gewisse Berühmtheit hatte. Im Gewächshause seines Gartens kultivierte er auch eine Cereus grandiflorus, von dem oben schon die Rede war. Der nur eine Nacht blühende Kaktus führt auch den Namen „Königin der Nacht“.
Wenn dieser Kaktus nun im August seine Knospen so weit entwickelt hatte, daß deren Aufblühen in der nächsten Nacht zu erwarten war, verständigte Hochmeister seine Bekannten und Freunde von dem zu erwartenden Freignis. Zahlreich fanden diese sich bei einbrechender Nacht dann im Garten ein.
Auf einem Tischchen stand der Kaktusstrauch, umgeben von Windlichtern. Ringsum saßen die Gäste, bis gegen 10 Uhr sich die schönen Blüten entfalteten.”

„Regina Noptii”, sau Cereus grandiflorus, este o floare exotică care trăiește în zone foarte uscate mai ales pe stânci. Florile sale gălbui înfloresc doar o noapte și albesc peste câteva ore fără posibilitatea de a renaște.

~~~o~~~

Căsuța despre care este vorba în această poveste se afla în spațiul numit Zwinger (teren între zidul exterior și zidul centurii a III-a situat pe strada Harteneck, actuala str. Cetății) în grădina amenajată între Turnul Dulgherilor // Zimmermannsturm și Turnul Olarilor // Töpferturm, mai precis, alipit de tronsonul de zid transversal care lega zidul centurii de zidul exterior. Acest tronson de zid împărțea Zwinger-ul în două părți.
În partea sudică, care se întindea de la cazarmă până la Turnul Olarilor, se afla casa țintașilor și poligonul de tragere amenajat în 1786 de Societatea Țintașilor // Schützengesellschaft, înființată de Martin Hochmeister, sr. împreună cu conțopistul curții Johann Valentin Günther în anii 1780. În partea nordică se afla grădina și căsuța cu seră construită de Hochmeister, jr.

Poligonul de tragere, amenajat în „gropile superioare ale bastionului” (oberen Basteigräben) lângă „pajiști” (Wiesen), a funcționat în spațiul Zwinger în perioada anilor 1780-1832. La acea vreme tronsonul de zid al centurii a III-a de fortificații situat pe strada Harteneck // Cetății, stătea complet în picioare. În anii 1860 a fost demolată partea superioară a zidului începând de la cazarmă până la teatru. S-a păstrat partea inferioară până la înălțimea de 12 pantofi împreună cu cele 3 turnuri. În anul 1895 a fost complet demolată și partea inferioară a tronsonului de zid între cazarmă și Turnul Olarilor! Zidurile de fortificații erau prevăzut spre interiorul orașului cu bolți puternice pe care erau zidite galeriile acoperite, numite Mordgang, spre care duceau trepte zidite. La nivelur galeriilor erau amplasate lăcașuri de tragere în zid.

Pictorul amator sibian, Johann Böbel, a lăsat posterității un inedit album care poartă titlul „Die vormals bestandenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile orașului Sibiu existente odinioară, desenate după natură”! Albumul descoperit 1887 cuprinde 22 acuarele și 5 + 1 planuri/ planșe topografice detaliate ale sistemului de fortificații, însoțite cu explicații olografe. Planșa 27 din albumul Böbel ilustrează starea în care se aflau Turnul Aurarilor // Goldschmiedeturm și Turnul Olarilor // Töpferturm cu zidurile adiacente la mijlocul secolului al XIX-lea.
În ilustrația nr. II se vede Turnul Olarilor și „fragmentul de zid al centurii de la clădirea teatrului până la cazarmă (precum descrie ilustrația N II)…“ // „der Theil Stadtmauer vom Theater Gebäude bis zur Kaserne (wie die Abbildung N II darstellt)…“ privite dinspre oraș. În spatele tronsonului de zid vizibil în partea stăngă a turnului se afla grădina și căsuța lui Hochmeister iar în spatele zidului din partea dreaptă a turnului se afla poligonul de tragere!

~~~o~~~

De la stânga la dreapta: În prima fotografie se vede căsuța cu seră din fosta grădina Hochmeister, fotografiată de fotograful sibian Emil Fischer în 1900. În fotografia a doua realizată în jurul anului 1910 se vede grădina din fostul poligon de tragere, amenajat între Turnul Archebuzierilor și Turnul Olarilor. Lângă turn se vede tronsonul de zid transversal, delimitarea nord-estică a poligonului de tragere, cu urme create prin impactul proiectilelor. După desființarea poligonului de tragere în 1832 terenul a fost luat în chirie de preotul evanghelic J. J. Roth, care a cultivat în grădină pomi fructiferi și viță de vie. În fotografia a treia, realizată la mijlocul anilor 1920, se vede Turnul Olarilor și zidul cu urmele proiectilelor din vechiul poligon de tragere fotografiate după amenajarea Scărilor Bedeus, construcție finalizată la 12 noiembrie 1923. Fotografia a patra a fost realizată după deschiderea noii promenade în fostul Zwinger la data de 10 iunie 1928, promenadă cunoscută sibienilor sub denumirea de „Promenada Mica“ – astăzi Promenada Cetății.

Grădina lui Hochmeister, aflată între Turnul Olarilor și teatru, ajunge la sfârăitul sec. al XIX-lea în proprietatea Wilhelminei (Minna) Benkner născ. Hochmeister. După moartea Wilhelminei în 1901 grădina și „Casa din Zwinger“ a fost luate în arendă de Emil Sigerus.

~~~o~~~

În luna iunie 1787, renumitul tipograf, librar și editor sibian Martin Hochmeister, sr. (6 ianuarie 1740 – 29 martie 1789) a încheiat un contract cu magistratul oașului Sibiu, prin care terenul între Turnul Olarilor și Turnul Lăcătușilor împreună cu Turnul Gros au intrat în proprietatea lui Hochmeister, a moștenitorilor și urmașilor acestuia – contra sumei anuale de 50 de guldeni. În vara anului 1787 Hochmeister a început construcția teatrului inaugurat la 1 iunie 1788.

După moartea lui Martin Hochmeister sr., survenită în 1789 la vârsta de 49 de ani, filul acestuia, Martin Hochmeister, jr. (18 aprilie 1767 – 9 ianuarie 1837) a preluat afacerile familiei; tipografia, librăria și teatrul.
În noaptea de 6 spre 7 august 1826 teatrul Hochmeister este distrus de un incendiu. Noul teatru, construit de Martin von Hochmeister pe cheltuială proprie după planurile teatrului din Leopoldstadt / Viena, este inaugurat la 1 martie 1827. Costul noului teatru s-a ridicat la 17.000 de guldeni.
În 1865, magistratul orașului a achiziționat teatrul de la moștenitorii lui Hochmeister pentru suma de 35.00 de galbeni. Teatrul Hochmeister devine Teatru orășenesc // Stadt Theater, cum se poate citi pe fațada clădirii în ilustrația realizată după 1865. Trebuie menționat că fațada clădirii Sala Thalia, construită 2004, nu seamănă cu cea a vechiului teatrul orășenesc reconstruit de Martin von Hochmeister în 1827!

Teatrul orășenesc cu cele două uși de acces și interiorul teatrului la mijlocul secolului al XIX-lea.

Teatrul orășenesc fotografiat la sfârșitul anilor 1890 și interiorul teatrului fotografiat de Emil Fischer în anii 1930.
(Ilustrații din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.)

În 1813, Martin Hochmeister, jr. a fost înnobilat și apare în toate documentele ulterioare sub numele de Martin von Hochmeister sau Martin Edler von Hochmeister. A fost senator și în perioada anilor 1817-1830 a fost primar al orașului Sibiu.

Martin von Hochmeister a fost căsătorit de trei ori și a avut 6 copii.
În iulie 1786 se căsătorește cu Anna Jahn (12 octombrie 1769 – 30 octombrie 1818), cu care a avut un fiu: Martin Johann Hochmeister (6 ianuarie 1787 – martie 1787).
În 1818, moare soția Anna și un an mai târziu Hochmeister se căsătorește cu Maria Elisabeth „Elise” Leonhardt (18 ianuarie 1784 – 22 aprilie 1830), cu care a avut patru copii: Julie Elisabeth Edler von Hochmeister, căsătorită Sigerus (30 iulie 1820 – 10 iunie 1902); Adolf Edler von Hochmeister (24 ianuarie 1823 – 01 august 1910); Eduard Edler von Hochmeister (15 ianuarie 1826 – iunie 1827): Sophie Wilhelmine „Minna” Edler von Hochmeister, căsătorită Benkner (12 martie 1828 – 09 martie 1901).
În 1830, moare soția Maria Elisabeth „Elise” și un an mai târziu Hochmeister se căsătorește cu Johanna Friedericke Balthes (19 octombrie 1801 – 3 ianuarie 1876), cu care a avut un fiu; Wilhelm Edler von Hochmeister (16 iulie 1835 – 3 ianuarie 1897).

~~~o~~~

În 1873, Adolf Edler von Hochmeister (24 ianuarie 1823 – 01 august 1910) – fiul lui Martin von Hochmeister din căsătoria cu Maria Elisabeth „Elise” Leonhardt – lansează la editura proprie cartea „Leben und Wirken des Martin Edlen von Hochmeister”, dedicată vieții și activității tatălui său.
Cartea tipărită la tipografia lui Theodor Steinhaußen ne oferă date valoroase, adunate din diferite surse, despre istoriei familiei Hochmeister. Principala dintre aceste surse a fost jurnalul familiei Hochmeister, așa-numita Carte a casei (Hausbuch), începută de Martin Hochmeister, sr. în 1766 și continuat de fiul acestuia, Martin Edler von Hochmeister până în 1835. Jurnal a fost completat de o serie de note biografice și un necrolog început de Martin Edler von Hochmeister în 1808 pe fondul premonițiilor morții și completat de propria sa mână în 1818.

~~~o~~~

Pustia Dragostje

A fost odată ca niciodată…, dar haideți să ascultăm ce are de spus Adolf Edler von Hochmeister despre această poveste de dragoste:

„În iulie 1786, Martin von Hochmeister a luat-o de soție pe Anna Jahn.
În ziua nunții, Hochmeister a dedicat o poezie germană mai lungă și una română mai scurtă – tipărite cu font de litere ‚Hochmeister‘ – „tuturor excelențelor, experți în artă, ai tatălui său”. Acest exemplar de poezie românească din 1786 poartă titlul: Pustia Dragostje ( Iubire dornică ); versetul final spune:

Doru mnyo sau ospetat
Em Braze t’am capetat.
Mundre frumuschika tche
Sau focut Nevast‘ ame.

(Dorul meu este satisfăcut,
În brațe te-am primit.
Mândră frumușică care
A devenit soția mea.)”

Textul original în limba germană:

„Im Juli 1786 heiratete Martin von Hochmeister jun. Anna Jahn.
An dem Vermählungstage hatte H. ’sämtliche, Seines Hochedlen und Wohlgeborenen Herrn Herrn Vaters Kunstverständige‘ ein längeres deutsches und ein kürzeres rumänisches Gedicht – gedruckt mit Hochmeister’schen Schriften – gewidmet. Dieses Specimen rumänischer Poesie aus dem Jahre 1786 ist betitelt: Pustia Dragostje (Die sehnsuchtsvolle Liebe); der Schlußvers lautet:

Doru mnyo sau ospetat
Em Braze t’am capetat.
Mundre frumuschika tche
Sau focut Nevast‘ ame.

(Meine Sehnsucht ist nun gestillt,
In die Arme habe ich dich bekommen.
Jene anmutsvolle Schöne
Ist meine Gattin geworden.)”

* * *

Dar, la nașterea fiului lor, Martin Johann, soarta a jucat cartea morții. La pagina 40 din cartea lui Adolf Edler von Hochmeister se poate citi următoarele:

„În iulie 1786 (în al 20-lea an de viață), Martin von Hochmeister a luat-o de soție pe Anna Jahn, născută la 12 octombrie 1769 – care, în vârstă de puțin peste 17 ani, i-a născut un fiu în ianuarie 1787, dar, din nefericire, în luna martie a aceluiași an, întorcându-se acasă de la un bal, obosită, a strâns copilul în somn până la moarte. Această nenorocire amară l-a lovit pe Hochmeister cu atât mai puternic și mai persistent, cu cât căsătoria lui cu Anna Jahn, care a durat încă 31 de ani, a rămas fără copii.”

Textul original în limba germană:

„Im Juli 1786 (im 20. Lebensjahr) hatte Martin von Hochmeister Anna Jahn, geboren am 12. Oktober 1769, zur Frau genommen, – welche ihm, kaum etwas über 17 Jahre alt, im Jänner 1787 einen Sohn gebar, aber so unglücklich war, im März desselben Jahres, ermüdet vom Balle heimgekehrt, das Kind im Schlafe todt zu drücken. Dieses herbe Unglück traf Hochmeister um so schärfer und nachhaltiger, weil seine noch weitere 31 Jahre dauernde Ehe mit Anna Jahn kinderlos blieb.”

* * *

Povestea unei iubiri născută sub steaua „căzătorului” tăcut nu este singulară. Martin Edler von Hochmeister a rămas lângă soția sa până la moartea acesteia, survenită la data de 30 octombrie 1818…