Poarta Cisnădiei – vechea denumire Heltner Thor – a fost construită la mijlocul sec al XIV-lea, rondela din fața porții a fost ridicată la mijlocul sec al XVI-lea iar bastionul între 1572-1577. În anul 1792 au fost demolate poarta exterioară și zidul sudic al bastionului de la Poarta Cisnădiei. Pe locul respectiv s-a construit, între 1792-1807, o cazarmă de Infanterie, fosta Cazarma 90 (demolată 1986). În anii 1835-1836 a fost demolată și Poarta Cisnădiei cu porțiunea din zidul cetății până la cazarmă. În anul 1886 existau încă fragmente din zidul bastionului (vezi litografia Cortegiul funerar al episcopului Vasile Moga din Sibiu 1847)!

Începând din sec. al XV-le au fost amenajate o serie de lacuri artificiale de-a lungul pârâului Seviș // Schewisbach / Trinkbach / Zigeunerbach în Valea Aurie și Valea Arinilor(*). Aceste lacuri făceau parte din sistemul de fortificații al orașului medieval Sibiu. Prima atestare documentată a lacurilor datează din anul 1465.
Paralel cu pârâul Seviș au fost amenajate și două canale artificiale(**). Marele canal Seviș // Großer Schewiskanal numit și Canalul superior Seviș // Obere Schewiskanal curgea prin Valea Aurie și prin Parcul Sub Arini (dar nu jos, în valea Arinilor, ci sus lângă B-dul Victoriei) spre Promenada Bretter.
La mijlocul sec al XIX-lea a fost regularizată piața Cazărmii din fața Porții Cisnădiei. Cu această ocazie a fost acoperit cu scânduri / fostăne de stejar (și pietriș) partea Canalului superior Seviș, aflat între str. A. Șaguna // Mühlegasse și str. N. Bălcescu // Heltauergasse. Astfel a luat naștere Promenada Bretter, nume care s-a păstrat pînă în zilele noastre.

Canalul superior Seviș traversa inițial zona actualei străzi A. Șaguna „în linie dreaptă” spre Poarta Cisnădiei. După ce apa canalul a început să fie folosită și ca sursă de apă potabilă, magistratul orașului a fost nevoit să amenajeze pe cursul canalului două iazuri de decantare pentru reținerea sedimentelor dizolvate în apa provenită din râul Șteaza / Seviș… mai ales după o ploaie torențială. În anul 1584 orașul a cumpărat un teren aflat în fața Porții Cisnădiei, pe care a amenajat două iazuri de decantare pentru apa potabilă, transportată prin conducte speciale, tuburi din lemn, spre fântânile cu țevi din oraș – Emil Sigerus. Cu această ocazie a fost deviat cursul canalului, care alimenta cu apă morile din zona Soldiș și rigolelele mediane din oraș – cum se poate observa în harta din 1751(***).

Înainte de a se amaneja promenada Bretter, Sibienii erau obligați să ocoleasca fragmentul de zid (vezi nr. XV – orelon) rămas de la bastionul demolat, pentru a ajunge în foburgul din fața Porții Cisnădiei, cartierul Josefin // Josefstadt înființat 1773 (vezi nr. XIII – Drum pentru pietoni, prevăzut cu balustradă – din planul lui Böbel).
În anul 1876 s-a construit Palatul Habermann (maistru constructor Guth). În anul 1914 a fost ridicată latura sud-estică a clădirii care poartă astăzi denumirea Hotel Continental Forum(****). În anul 1873 numele pieții a fost schimbat din Piața Cazărmii // Kasernenplatz în Piața Hermann // Hermannsplatz. Din 1919 piața poartă numele de Piața Unirii // Einigkeitsplatz.

De la Emil Sigerus se știe că acest canal a fost acoperit cu scânduri / fostăne / grinzi din lemn, dar dacă privim cu atenție fotografiile realizate la sfârșitul sec al XIX-lea și începutul sec al XX-lea vom observa că pavajul promenadei din fața clădirii Habermann / hotel Europa / hotel Bulevard este format din pietriș! Asta înseamnă că pavajul vechi, din lemn, a fost acoperit. Și totuși, în fotografia de la cartea poștală circulată 1925 se vede clar segmentul canalului acoperit cu fostăne, din fața hotelului! Oare este posibil ca în cursul construcție clădirii hotelului Europa 1914/15, canalul să fi fost descoperit, reamenajat și acoperit din nou cu scânduri / fostăne // Breter…?
Cum se poate observa în cartea poștală circulată 1914 grinzile de la podul peste canalul Seviș, de pe str. A. Șaguna, au fost înlocuite, sau acoperite?, cu lespezi de piatră, ceea ce era necesar având în vedere că peste acel pod trecea din 1905 tramvaiul spre parcul Sub Arin! (Pentru a mări ilustrația dați de două ori click pe poză!)

Un detaliu forte interesant, legat de Promenara Bretter, se poate observa în pictura lui August Sporner datată 1883. La capătul sud-vestic al promenadei Bretter se afla o balustradă din bârne de lemn, care împiedica intrarea caruțelor pe aleea pietonală. Pietonii care doreau sa traverseze str. A. Șaguna // Mühlgasse erau nevoiți să se strecoare pe lângă balustradă…

De la Johann Böbel citire (traducere): „În anul 1852 a fost demolat de către italieni zidul interior al orașului la Soldiș, împreună cu turnurile mici ale orașului. Mulți ani după aceea Soldiș-ul a rămas un jalnic loc de depozitare a gunoaielor, până când în anul 1879 Societatea de Înfrumusețare a Orașului // Stadtverschönerungs-Verein a amenajat un parc frumos [parcul Stadtpark astăzi Parcul Astra].
Dintre cele 5 turnuri de poartă și toate cele 36 de turnuri ale zidului orașului, turnul Porții Cisnădiei [Heltauerthor-Turm] era cel mai înalt și puternic. Acesta era dotat cu un ceas în stare de funcționare. Acest ceas a fost montat în anii ’40 în turnulețul din lemn pe acoperișul cazărmii [turnuleț construit pentru acest ceas]. Dacă turnul Porții Cisnădiei ar sta încă la locul lui, ca loc de trecere, nu ar urâți de loc orașul, ci ar fi o amintire a generațiilor viitoare despre puterea strămosilor. Din păcate prea repede s-a trecut și în alte orașe săsești la demolarea porților și turnurilor orașelor, când multe din aceste monumente ar fi trebuit păstrate [scrie Böbel 1886]!!!
În anii ’70 a fost regularizată str. Andrei Șaguna // Mühlgasse (inginer oraș. Müss). În anul 1885 a fost construită în curtea parcelei de la nr.8 o școală românească (clădire cu două etaje).”

Piața Cazărmii / Piața Hermann // Kasernenplatz / Hermannsplatz (descrisă de J. Böbel în albumul din 1886)
I. Poarta Cisnădiei.
II. Hala de trecere, de alături a fost construită deja în anii ’20, din cauza circulației intense.
III. Turnurile zidului Cetății.
IV. Zidurile Cetății.
V. Magazii din lemn/șoproane [Holzschopfen] ale armatei.
VI. Resturile zidului Cetății, 1886. [1886 anul în care Böbel a scris textul!]
VII. Magazii din lemn/șoproane de pe val, a erariului, demolate în anii ’70. [erar: aparținând statului]
VIII. Căsuța de lângă poartă (locuința îngrijitorului de turn), alături fântână.
IX. Locuința administratorului de cazarmă.
X. Casa Vămii de odinioară.
XI. Pavilionul ofițerilor și teii vechi în locul cărora se află astăzi o fântână.
XII. Baricadele ridicate în timpul Revoluției din 1848-1849.
XIII. Drum pentru pietoni, prevăzut cu balustradă.
XIV. Val de pământ, desființat, lângă casa Habermann.
XV. Bastion. Grădina administrației cazărmii. (Beer).
XVI. Magazia de lemne a orașului, odinioară.
XVII. Locuința paznicului de poartă și o măcelărie, demolată în anii ’30.
XVIII. Construită în anii ’30 ca Fabrică de bere (maistru constructor Setz), în anii ’40 clădire a finanțelor, cumpărată în anii ’70 de către erariu.
XIX. Loc pentru miei și oi în zilele de târg săptămânal.
XX. Locuința maistrului de fântână, construită în anii ’40.
XXI. cațiva ani era si o măcelărie acolo. 1884 a fost demolată o parte din clădire pentru lărgirea bulevardului Victoriei [Schewisgasse].
XXII. Alee ce a existat odinioară.
XXIII. Noua „conductă de apă“ [Rinnsal: fir de apă curgătoare] pe strada Cetății [Harteneckgasse].
XXIV. Casa Vămii construită după demolarea zidului cetății, un timp locuința unui tocilar.
XXV. Fântâna lui Hermann, nou construită în 1886.
XXVI. Zidul cetății ce încă se păstrează pe promenadă.

Strada A. Șaguna // Mühlgasse (descrisă de J. Böbel în albumul din 1886)
Înainte ca Franz Hummel să construiască în anii ’30 marele han denumit La Leul Alb, acesta a avut în arendă clădirea mare a baronului Carl von Brukenthal din strada Andrei Șaguna [Mühlgasse] nr.9.
În anul 1854 casa a fost aranjată ca și cazarmă a jandarmeriei.
În 28 oct. 1855 a izbucnit un mare incendiu [provocat de militari] în care au ars clădirea laterală din stânga porții, toată clădirea transversală din curte și din clădirea lui Johann Böbel senior, șoproanele, grajdurile, șura mare și cămara de făină.
În anul 1857 la 13 februarie a murit baronul Carl von Brukenthal.
În anul 1869 baronul Hermann von Brukenthal construiește în grădina casei amintite un frumos pavilion.
În anul 1872 în 9 mai a murit Hermann von Brukenthal, ultimul vlăstar al familiei Brukenthal, după a carui moarte, marea clădire, grădina și cele 4 mărinimoase fundații (donații) conform Weiland, Baron Carl von Brukenthal, revin comunității evanghelice.
Casa nr.10 în strada Andrei Șaguna [Mühlgasse] a fost reconstruită în 1880 din temelii ca și casa particulară, proprietar Szalai, maistru constructor. Acesta a vândut în anul 1883 această casă guvernului maghiar care a devenit Casa Comitatului. În anul 1884 s-a mai adăugat/construit încă o sală, fără cameră anexa.
Casa cu nr.11 a fost reconstruită din temelii în anul 1886.
Planșa. 6. – Poarta Cisnădiei – din albumul Böbel, cu textul original în limba germană și traducerea în limba română, se poate viziona la link-ul accesat: LINK

(*) A nu se confunda pârâul Seviș cu râul Seviș. Răul Seviș curge în valea Sevișului, între Sibiu și Cisnădioara/Cisnădie și se varsă în răul Cibin la Selimbăr (unde poartă și numele Sebes). Pârâul Seviș // Schewisbach, alimentat cu apa din iazul de la Răsinari și apa din izvoarelor din zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, curge prin Pădurea Dumbravă Sibiului, Valea Aurie // Goldtal (numit și Valea Seviș // Schewistal), Valea Arinilor // Erlental din Parcul Sub Arini // Erlenpark și pe lângă Biserica din Groapă spre str. Gimnasticii / str. Lucian Blaga / str. Izvorului / cartierul Lazaret unde se varsă în Cibin.
(**) Paralel cu pârâul Seviș curgeau două canale artificiale, amenajate cu scopul de a pune în funcțiune mori și joagăre (Moară Schreyer // Schreyer Mühle sau Moară Cerbului // Hirschmühle). Marele canal Seviș sau Canalul superior Seviș a fost folosit și ca sursă de apă potabilă (după limpezirea apei în iazul de decantare din fața Porții Cisnădiei) dar și pentru a curăța străzile orașului medieval. Cele două canale erau:
Canalul superior Seviș // Obere Schewiskanal sau Marele pârâiaș Seviș / Sebeș // Großer Schewisbachl / Großes Sebeș-Bachl ~ Acest canal pornea din lacul Dumbrava și curgea prin Valea Aurie și în Parcul Sub Arini paralel cu B-dul Victoriei spre Promenada Bretter – spre bastionul Soldiș și str. Morilor, dar și prin Parcul Astra spre str. Dârstelor unde se unea cu apa canalul Morilor // Mühlkanal.
Canalul inferior Seviș // Untere Schewiskanal sau Micul pârâiaș Seviș / Sebes // Kleiner Schewisbachl / Kleines Sebes-Bachl ~ Aceste canal pornea la bifurcația din zona Vadul Vacii // Kuhfurt și curgea la marginea Parcului Sub Arini pe langă Boltă Rece spre str. Școala de Înot / Calea Dumbrăvii / str. Lucian Blaga unde se unea cu pârâul Trinkbach.
(***)Alimentarea cu apa potabilă a fântânilor cu țevi (Röhrenbrunnen) s-a relizat prin intermediul unor conducte speciale din lemn, formate din tuburi confecționate din trunchiuri de copaci (molid) prin scobire/perforare longitudinală și îmbinarea lor cu elemente/țevi din metal.
Primele fântâni cu țevi au fost instalate pe str. Bălcescu // Heltauergasse colț cu str. Papiu Ilarian // Honterusgasse, în Piață Mare // Großer Ring (1584) și pe str. Avram Iancu // Reispergasse, lângă pasajul Gaura Pielarilor // Ledererloch (1589).

Colaj realizat cu ajutorul ilustrațiilor din arhiva grupului Alt-Hermannstadt și arhiva personală / și textelor olografe notate de Johann Böbel în planul orașului Sibiu din 1882/1883 și în renumitul album descoperit 1887.
Detaliu din Planșa. 6. din albumul lui Johann Böbel Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existențe după natură desenate descoperit în anul 1887.

0

În Sibiul medieval existau arsenale, ateliere de armament și turnătorii pentru ghiulele și gloanțe // Buxenhäuser / Zeughäuser / Rüstkammern / Armamentarium. O turnătorie de tunuri și ghiulele // Gießhaus se afla în sec. al XVII-lea (1626) pe rondela bastionului Soldiș // Soldisch. În documentele vremii zona apare și sub denumirea la bastionul turnătoriei // bei der Gießpostey (1631). Se presupune că numele bastionului Șoldiș, construit între 1622-1627, provine de la cuvântul „Söldner“, maghiar „zsoldos“ = mercenar, deoarece bastionul fusese apărat de soldați mercenari.

În sec al XVIII-lea funcționa scurt timp o moară și un joagăr (1781) pe canalul pârâului care traversa bastionul. În același secol, bastionului a fost folosit de o personalitate sibiană ca țarc pentru cerbi! În anul 1785 terenul din incinta bastionul a fost cumpărat de baronul Michael von Brukenthal (1746-1813), care l-a transformat într-o grădină englezească, terasată, cu ruine artificiale, cascadă și oranjerie.
După moartea baronului Brukenthal grădina a schimbat de cinci ori proprietarul, înainte de a fi cumpărată de fabricantul de fetru și pălării Josef G. Bayer, un pasionat cultivator de citrice. După câțiva ani Bayer a vândut grădina Institutului de pensii din Brașov, de la care a ajuns 1869 prin licitație în posesia lui Gustav Adolph Conrad.

Gustav Adolph Conrad (născut în 18 februarie 1841 la Nocrich/ Leschkirch și decedat în 1893 la Sibiu) a fost un om de știință, specialist în domeniul forestier și fondatorul Departamentului de Silvicultură Transilvăneană (Siebenbürgische Forstwissenschaft). În anul 1866 a fost numit la conducerea Districtului forestier cezaro-crăiesc din Sibiu. Gustav Adolph Conrad a fost căsătorit cu aristocrata Luise Juhász (1846-1893), născută la Orăștie.
În timpul unei călătorii efectuată de soții Conrad, în anii 1870, în regiunea Friuli-Veneția Giulia / Italia, cuplul a vizitat și renumitul edificiu Castello di Miramare situat lângă Triest. Castelul a fost construit între 1856 și 1860 pentru arhiducele Ferdinand Maximilian Joseph al Austriei și soția sa Charlotte a Belgiei.
Impresionat de arhitectura castelului, Conrad a hotărât la întoarcere, să transforme o parte din Villa Conradi într-un mic castel, prin supraetajarea corpului nord-estic, prevăzut cu o terasă/ belvedere și ridicarea unui turn cu creneluri, după modelul castelului Miramare. Cu această ocazie s-a amenajat lângă parcul englezesc și un Giardino italian.
Gustav Adolph Conrad, a fost membru al Asociației Carpatine Ardelene // Siebenbürgischer Karpatenverein (SKV), și a fost cel care „a ales locul, măsurat terenul, schițat și planificat” în zona izvorului numit Hohe Rinne o stațiune montană cunoscută astăzi sub denumirea de Stațiunea montană Păltiniș!
După moartea lui Gustav Adolph Conrad, survenită 1893, terenul și Villa Conradi au intrat în posesia fiului acestuia, Gustav Conrad.

Gustav Conrad (născut în 29 martie 1875 la Câmpeni/ Topersdorf și decedat în 21 noiembrie 1923 la Sibiu) a fost un pedagog/ educator sibian renumit. A fost directorul Orfelinatului săsesc // Sächsisches Waisenhaus din Sibiu. Gustav Conrad a fost căsătorit cu Helene Giesel (1880-1955), fiica comerciantului bucureștean Johann Georg Friedrich Giesel.
Gustav Conrad și tatăl lui au fost membri ai lojei Sf. Andrei la trei frunze de nufăr în Orient din Sibiu // St. Andreas zu den drei Seeblättern im Orient zu Hermannstadt – desființată în anul 1920. Gustav Conrad a continuat lucrările de amenajare, modernizare și intreținere a grădinilor și ansamblului clădirii Villa Conradi după modelul castelul Miramare. În unele surse se susține că fereastra micuță de formă hexagonală, aflată pe frontispiciul corpului sud-vestic, (Steaua lui David, simbol al apartenenței lojei sus-numite) ar fi fost montată de Georg Conrad în perioada 1903-1923, dar această informație nu poate fi adevărată, deoarece fereastra micuță de formă hexagonala, Steaua lui David, apare deja în pictura lui August Sporner, semnată și datată de autor 1889! În prima pictura, realizată înainte de construcția turnului, cele două ferestre de pe frontispiciul cele doua corpuri laterale aveau formă octogonală!

După moartea lui Gustav Conrad, survenită surprinzător în anul 1923, terenul și complexul de clădiri, de valoare cultural-istorică, a intrat în posesia Bisericii Evanghelice C.A. din Sibiu.
Cu această ocazie dorim să mulțumim în mod deosebit dlui Georg Coulin pentru informațiile, fotografiile și materialul documentar puse la dispoziție! De la dl G. Coulin am aflat că Helene Conrad, văduva pedagogului Gustav Conrad decedat 1923, a vândut proprietatea cu complexul de clădiri de pe Soldiș Bisericii Evanghelice din Sibiu, care a construit și deschis acolo un cămin pentru mame și copii ( Mütterheim ) în anii 1930.
Căsuța din incinta bastionului Soldiș, numită „Gartenhäuschen“ în pictura lui August Sporner, există și astăzi. Ea apare și în această ilustrație relizată după o acuarelă aflată în trecut în proprietatea familiei Alfred și Maria Coulin.

După naționalizarea din 1948, s-a înființat în clădirea căminului deschis în anii 1930 un Cămin de copii // Staatliches Kinderheim (devenit între timp Complexul de Servicii Comunitare „Prichindelul”). La acea vreme șanțul, în care se afla fântâna arteziană și mica cascadă, era deja astupat, terenul nivelat și Turnul Miramare demolat.

Din articolul arhitectului Otto Czekelius Rund um den Großen Ring (XIV) ~ Der Soldisch und die Soldischbastei postat mai jos aflăm că la întoarcerea lui din Spania 1943 (unde era mulți ani arhitect șef al orașului Madrid) Villa Conradi nu mai exista sub forma cunoscută de el din copilărie. Imobilul fusese modernizat, turnul demolat și grădina terasată nivelată…

Pictorul sibian August Sporner a realizat o serie de picturi cu motive urbane. Există trei picturi realizate de August Sporner între 1875 și 1889, în care apare ansamblul de clădiri, grădina terasata și o parte din rondela demolată, existente în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în incinta bastionului Soldiș // Soldisch: Grădina cu ruine artificiale ; Panorama orașului Sibiu ; Villa Conradi.
Grădina cu ruine artificiale
Una dintre cele mai frumoase picturi arată grădina englezească cu terase, cascadă, fântână arteziană și oranjerie amenajată de baronul Michael Brukenthal în 1785 pe bastionul Șoldiș. Pictura a fost realizată de A. Sporner în 1875, după ce parcela cu grădină ajunse în posesia lui Gustav Adolph Conrad în 1869.

Panorama orașului Sibiu
Cea mai cunoscută pictură realizată de A. Sporner datează din anul 1883 și prezintă o privire de ansanblu, foarte detaliată, asupra orașului Sibiu de la înălțime (bird’s eye view / Vogelperspektive).

Villa Conradi
Pictura relizată de A. Sporner în 1889 arată grădină și clădirea de pe Șoldiș după supraetajarea corpului nord-estic cu terasă/ belvedere și ridicarea turnului prevăzut cu creneluri, construit după modelul castelului Miramare, în perioadă 1883-1889. În această litografie, compusă din șase casete cu diferite vederi / detalii ale grădinii și clădirii Conradi, apare și blazonul familiei Conrad. (fotocredit Georg Coulin)
Sporner pictează o vedere din față // Vorderansicht (în care apare fereastra hexagonală, Steaua lui David, pe frontispiciul corpului sud-vestic, sub statuia femeii cu mâna dreaptă făcută streașină la ochi pe coama acoperișului, turnul cu creneluri și alte detalii interesante) | o vedere din spate // Rückansicht (foarte intereant detaliu) | un pasaj din grădină // Gartenparthie (cu fântâna arteziană și cascada mică din șanțul prin care curgea pârâul) | un foișor de molid // Fichtenlaube (situat lângă zidul grădinii) | o căsuță de grădină // Gartenhäuschen (care există și astăzi lângă intrarea în bastion) și un detaliu cu latura sud-vestică a bastionul Șoldiș (în care apare pasajul pietonal spre str. Dârstelor, cu podețul peste pârâul care alimenta cu apă moara orășenească lângă Șoldiș – zona Azilul de copii / adresa veche str. A. Șaguna 18 și moara orășenească cu sită sub Șoldiș / adresa veche str. A. Șaguna 20, demolată 2008).

Persoana din fotografia sepia este Gustav Adolph Conrad (1841-1893).
În fotografia alb-negru se vede turnul cu creneluri de la Villa Conradi privit dinspre str. Centumvirilor (vechea denumire Spinarea Câinelui // Hundsrücken).

Johann Böbel descrie bastionul Șoldiș și spațiul Zwinger în harta desenată 1882/83 și în renumitul album realizat 1887 – Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Portile din Sibiu odinioară existente după natură desenate astfel:
„În anul 1852 au fost demolate zidul cu turnurile centurii a III-a, aflate între Poarta Cisnădiei și bastionul Soldiș. Zidul cu poarta de intrare în Soldiș și magazia militară au rămas neatinse până prin anii ’60, când au fost demolate și ele. Doar Turnul Aurarilor // Goldschmiedeturm a rămas în picioare și a fost dat în arendă pompierilor sibieni care i-au schimbat înfățișarea, transformându-l (vorba lui Böbel) într-un „porumbar“ cu ferestre mari și obloane vopsite în roșu-maro. Turnul a fost dăramat 1881 împreună cu căsuța slujitorului orașului, aflată în apropierea turnului. În anii ’60 a fost realizată legătura între str. Mitropoliei și str. A. Saguna, iar în anii ’70 au fost demolate și șoproanele militare // Ärarische Schopfen de-a lungul dâmbului curtinei. Spațiul Zwinger a fost folosit ca pajiște pentru bovine (scurt timp și pentru cerbi), dar și ca depozit de gunoaie. Iazul care îl traversa alimenta două lacuri, și scurt timp o moară și un joagăr (1781). În anul 1785 incinta bastionul Soldiș a fost transformată de baronul Michael von Brukenthal într-o grădină terasată, cu oranjerie, cascadă și ruine artificiale.

Societatea sibiană Stadt Verschönerungs-Verein // Societatea pentru înfrumusețarea orașului a amenajat în anul 1878 pe așa-numitul teren Soldiș // Soldisch (în trecut un Zwinger aflat între Poarta Cisnădiei și bastionul Soldiș) parcul Stadtpark // Parcul orașului – astăzi Parcul Astra. Pe latura nordică a terenului Soldiș au fost ridicate în perioada 1881-1883 Biserica Sf. Johannis și Orfelinatul Evanghelic.” Biserica deteriorată a fost demolată și reclădită 1910.

Sursă informații: Emil Sigerus / Otto Czekelius / Johann Böbel. Colaj realizat cu ajutorul ilustrațiilor din arhiva grupului Alt-Hermannstadt și hărții din 1875 desenată și completată cu texte olografe de Johann Böbel în anul 1882/83 ~ Fotocredit Georg Coulin / Klaus & Ulrich Stenzel / Marian Bozdoc.

Otto Czekelius descrie bastionul Șoldiș în două articole apărut în ziarul Neuer Weg 1976 (Jg. 28-8467 vom 4. August 1976, S. 6ff. bis einschl. Jg. 28-4898 vom 10. September 1976).

0

Construcția Citadelei din fața Porții Cisnădiei a început în anul 1702 și a fost întreruptă/abandonată 1703. Lucrările executate în această perioadă au fost în majoritatea lor nivelări de teren, săpături de șanțuri și ridicări de dâmburi de pământ, pe care urmă să fie construită citadela. Materialele folosite pentru aceste lucrări de teren (pietre, pietriș, nisip) au fost aduse pe canalul Gura Râului-Sibiu.
Și astăzi putem recunoaște locul în care s-ar fi aflat citadela, după forma și orientarea vegetației, spațiilor verzi, străzilor și parcelelor de pe str. George Cojbuc, Dealului, Crișanei, Transilvaniei, Dr. Ion Rațiu, Emil Cioran. Cele 5 bastioane, prevăzute pe colțurile pentagonului fortificații de tip Vauban, s-ar fi aflat în zonele: 1. Universitatea Lucian Blaga, 2. Biserica din Groapă, 3. Complexul Studențesc Parc, 4. intersecția str.Transilvaniei / str. Dealului, 5. Facultatea de Științe Agricole, I.A.P.M. Centrul citadelei s-ar fi aflat la intersecția străzilor Justiției cu Bd. Victoriei. Amănunte despre citadela din fața Porții Cisnădiei se pot citi în articolul de la link-ul accesat: LINK.

După retrocedarea terenul fostei Citadele orașului Sibiu, au fost amenajate o mulțime de grădini noi în zona respectivă. Grădinile celor de Sonnenstein, Schulenburg, Kießlingstein, Sachsenfels și cea a generalului Baron Wernhardt erau renumite pentru frumusețea lor.

Reședința de vară a Mitropoliților din Sibiu // Sommerresidenz der Hermannstädter Metropoliten
O grădină renumită de pe str. Seviș (Schewis) Bd Victoriei, a fost cea a bancherului Popp. Grădina lui Popp, una dintre cele mai frumoase grădini sibiene, era amenajată și îngrijită de un grădinar originar din Boemia pe nume Prohaska. În anul 1832 grădina a intrat în posesia primarul sibian Josef von Wayda.
După ce și-a pierdut vederea, Wayda a petrecut majoritatea timpului în grădina sa, pe care a pus-o la dispoziția publicului sibian, lăsând deschisă poarta grădinii! Oferta de a petrece cîteva ore în grădină lui Wayda a fost primită cu mulțumiri de cetățenii orașului. După moartea lui Wayda, survenită în anul 1847, Mitropolia greco-ortodoxă a cumpărat grădina pentru suma de 600 de Galbeni. Pe această parcelă s-a construit în jurul anului 1900 clădirea fostei reședințe de vară mitropolitană.
Palatul Mitropoliților, una dintre cele mai frumoase clădiri din Sibiu, a ajuns astăzi într-o stare deplorabilă. Ceea ce se întâmplă cu imobilul în ultimile decenii, primele în „libertate“, denotă și lipsă de respect față de istoria locală și față de oamenii care l-au construit și trăit… în timp. O bijuterie arhitecturală lăsată în paragină în favoarea unui profit efemer, fără nicio valoare… în timp. Din păcate nu este singurul imobil cu o istorie bogată, distrus de lăcomia unora, fără afinitate sau aparteneță de istoria locală, dar cu iz de investor și capital investit cu scopul de a deveni, ceea ce nu vor fi niciodată… în timp! După ce reședința de vară a Mitropoliților din Sibiu a fost inclusă 2019 pe lista monumentelor istorice, sper că această clădire va fi reabilitată și va imbogăți pe viitor patrimoniul arhitectural sibian pentru generatiile care ne vor urma… (alt exemplu deplorabil este clădirea cunoscută astăzi sub denumirea de Bolta Rece).

Pajiștea Mitropoliei Ortodoxe // Pfarrwiese der Hermannstädter Orthodoxen Metropolie
Vis-a-vis de Reședința de vară a Mitropoliților Ortodoxi se afla o pajiște mare, situată între str. Seviș (Schewisgasse), str. Renneș (Schützengasse), str. Zaharia Boiu (Grabengasse) și Parcul Sub Arini (Erlenpark). Acest teren se afla din sec. al XIX-lea până la naționalizare în anul 1948, în proprietatea Mitropoliei Ortodoxe. Pe pajiște, colț cu str. Rennes, exista o clădire cu un singur nivel și anexe gospodărești. Grădinile de pe terenul respectiv aprovizionau Reședința Mitropolitului, posibil și studenții de la Facultatea de teologie de pe str. Mitropoliei (Fleischergasse), cu produse alimentare proaspete.
Hala de expoziție din anul 1881. Pe arealul pajiștei se afla în anul 1881 o hala de expoziție a Românilor (Rumänische Ausstellungs-Halle). Această hală apare într-o hartă din 1875, copiată și completată în anii 1882/83 cu informații și texte olografe de Johann Böbel.

Biserică Buna Vestire / Biserică din Groapă // Grabenkirche
Biserica din Groapă a fost construit în zona bastionului sudic al Citadelei abandonate. Pârâul Trinkbach curgea printr-un canal boltit sub valul de pământ ridicat pentru bastionul citadelei. Forma bastionului a influențat și formă parcelelor din zonă str. Zaharia Boiu și str. Justiției. Panta de pământ de-a lungul străzii Emil Cioran făcea parte din arhitectura Citadelei.
Biserica cu hramul Bunavestire a fost ridicată 1778-1789, distrusă de un cutremur în data de 26 octombrie 1802 și recladită în anii 1802-1803. Biserica din Groapă seamănă cu biserică „soră“ din str. Lungă, atât prin forma simplă a spațiului central, cât și prin lipsa cupolei în stil bizantin.
Cu toate că interiorul prezintă o combinație neobișnuită de arhitectură sacrală transilvăneană, nespecifică bisericilor ortodoxe tradiționale (o galerie cu bănci deasupra intrării, forma sălii, un număr mare de strane, amvor împodobit cu tablele legilor lui Moise) semne ale identității ortodoxe românești se găsesc la tot pasul: în alegerea sfinților reprezentativi pentru Transilvania, în icnostas, în picturile care îi reprezintă pe ctitori (al căror nume sunt scrise în limba română, dar cu litere chirilice).

Grădina Flora/ fosta grădină Ritter/ Gerlitzi // Floragarten/ Ritter- und Gerlitzigarten
Din cronica lui Emil Sigerus aflăm că Mitropolia greco-ortodoxă a cumpărat în data de 1 mai 1876 marea grădină a baronului Gerlitzi de pe str. Seviș (Schewis) pentru suma de 14.200 Gulden ~ (1876-1.5. Das griech.- orient. Metropolitankapitel kauft um 14.200 Gulden den großen Baron Gerlitzischen Garten în der Schewisgasse). Marea grădină Ritter / Gerlitzi / Flora se afla între patinoarul vechi (Eislaufplatz) și str. Justiției (Kirchengasse) ~ adică pe arealul între Facultatea de Litere și Arte-ULBS, Bd Victoriei, str. Justiției și str. Zaharia Boiu. Contesa Kun-Brukenthal moștenise de la mamă ei Grădina Ritter (Ritter’sche Garten) aflată langă str. Seviș (Bd Victoriei).
După moartea contesei grădina a ajuns în posesia fiicei contesei, Baroneasa Gerlitzi, de la care a moștenit-o fiul acesteia. După moartea fiului Grădina Gerlitzi a fost cumpărată de Fabrica de Bere Orlat // Orlater Bierbrauerei, care a deschis pe arealul respectiv 1868 Grădina restaurant Floră // Gasthausgarten Floră.
Hala de festivități din anul 1869. Pe arealul grădinii Gerlitzi s-a construit o hală de festivități în care s-au organizat, în perioadă 27 iulie-7 august 1869, Zilele Societății din Sibiu (Hermannstädter Vereinstage).

Poligonul de tragere / Școala de Înot 54-56 // Schießstätte / Schwimmschulgasse 54-56
În anul 1844 Asociația Cetătenească a Țintașilor // Bürgerliche Scharfschützenverein a cumpărat grădina lui Meinth de pe Școala de Înot nr. 54-56, cu scopul de a amenaja un poligon de tragere. În anul 1905 Asociația Cetătenească a Țintașilor a desființat poligonul de pe str. Școala de Înot și a deschis noul poligon de tragere „Gut Blei“ pe str. Muncel / Ștefan cel Mare (Leschkircher Strasse). Asociația Cetătenească a Țintașilor // Bürgerliche Scharfschützenverein a fost desființată în anul 1922.
Scurt istoric: „În anii 1780 tipograful sibian Martin Hochmeister înfiintează impreună cu J. B. Günther Societatea Țintașilor // Schützengesellschaft. În anul 1786 Societatea Țintașilor inchiriază spațiul între zidul incintei a III-a și zidul exterior, de la cazarmă (bastionul de la Poartă Cisnădiei) pană la teatru (Turnul Dulgherilor) str. Cetătii și amenajează un poligon de tragere în Zwinger. O treime din poligon (spațiul între teatru // Komödienhaus și Turnul Olarilor) intră 1787 în posesia teatrului. În anul 1798 Societatea Țintașilor construiește în incintă poligonul (aflat între Turnul Olarilor și cazarmă) Casă Țintașilor (Schießhaus).
În anul 1832 Orașul anulează contractul de închiriere cu Asociația Trăgătorilor și închide poligonul (1832~1837?). În anul 1844 40 de membrii arbaletisti infiintează Asociația Cetătenească a Țintașilor/Trăgătorilor de Elită // Bürgerliche Scharfschützenverein și cumpără grădina lui Meinth de pe Școala de Înot unde amenajează un poligon de tragere.” Informații despre istoria poligoanelor de tragere din Sibiu se pot citi la link-ul accesat: LINK
Moara și canalul vechi din grădina Schöpp. Lângă poligonul de tragere se afla o moară veche, construită pe un canal amenajat de-a lungul grădinii Schöpp. Canalul, o ramificație a Canalul superior Seviș (Obere Scheviskanal), se revarsă la vale în Pârâul Trinkbach. Canalul superior Seviș aproviziona cu apă bazinele de la Școala militară de Înot. Pârâul Trinkbach (Trinkbach) se numea și Pârâul Țiganilor (Zigeunerbach) deoarece curgea și pe lângă țigania din fața Porții Cisnădiei.

Vila Schneider / Casa Breitenstein // Villa Schneider / Breitenstein Haus
Josef Schneider construiește în anul 1915 lângă Pârâului Trinkbach, la marginea fostului poligon de tragere, o clădire în stil Bidermeier, proiectată de arhitectul sibian Maetz. Vila este cunoscută și sub denumiea de Vila / Casa Breitenstein. Clădirea cu intrarea pe latură nordică se află la capătul străzii Zaharia Boiu. Dacă cele două străzi proiectate la începutul sec. al XX-lea, desenate în harta SKV din anul 1911, ar fi fost realizate, latura cu intrarea în clădirea Breitenstein s-ar fi aflat astăzi pe aliniamentul stradal al prelungirii drumului Zaharia Boiu spre Parcul Sub Arini. Acel drum s-ar fi intersectat perpendicular cu strada planificată între Bd. Victoriei și str, Școala de Înot.
La est de Vila Breitenstein s-a amenajat în jurul anului 1969 un teren de sport, folosit ca patinoar artificial descoperit iarna. (Sursa fotografiilor: arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt)

0

Cel mai vechi târg de animale din Sibiu se afla în zona str. Târgu Peștelui / Târgu Vinului. Terenul pe care se țineau târguri de animale purta la mijlocul sec al XVI-lea denumirea of(auf) dem Anger // pe pajiște / pe obor. Cuvântul Anger desemnează un spațiu / teren viran, aflat la răscruce de drumuri, acoperit cu vegetație ierboasă unde se organizau târguri de animale vii, dar și activități de agrement. Anger poate fi tradus prin: pajiște, obor, piață, târg sau răscruce.
La sfârșitul sec al XVI-lea terenul a fost înconjurat de un gard de mărăcini (ruje) în germană Rosen, de la care se trage denumirea germană Rosenanger = Pajiștea Rujelor / Pajiștea Trandafirilor / Piața Trandafirilor. După ce piața vitelor a fost mutată în fața Porții Cisnădiei în sec al XVII-lea, magistratul sibian a transformat în anul 1716, cu ajutorul vecinătății, o parte din terenul fostului obor într-o grădină cu paturi de flori, înconjurată de un gard din scânduri. Grădina Trandafirilor // Rosengarten a fost în folosință până la mijlocul sec al XIX-lea. Această grădină, desființată 1851, este marcată de Johann Böbel în harta orașului Sibiu, desenată 1882/83, și în Planșa 26 din renumitul Album Böbel, realizat 1886/87.

În partea vestică a orașului de Jos se afla un lac vechi, secat și astupat la mijlocul sec al XIV-lea. Lacul se întindea pe arealul conturat de str. Turnului, Târgu Peștelui, Cojocarilor, Piața Armelor, Pânzarilor și str. Croitorilor. În textele vechi lacul apare sub denumirea germană Kempel, ceea ce înseamnă baltă. Strada Cojocarilor se numește în germană Kempelgasse (str. Bălții).
Pe lângă denumirile Anger / Rosenanger / Kleiner Anger, folosite pentru zona Târgu Peștelui / Târgu Vinului, scriitorul de cancelarie Dollert notează, la începutul secolului al XVII-lea, în cartea funciară (Teilungsbuch) și numele Rossen Anger! Întrucât cuvântul Ross înseamnă cal, s-ar putea ca această piață (Anger) să fi fost marcată de Dollert ca târg de cai(?)… mai ales că în apropiere se afla alt tărg de animale, târgul de viței de pe str. Kälbergasse // str. Vițeilor, astăzi str. Victor Tordășianu.
Foarte interesantă este și informația notată de Pancratz referitoare la numele străzii Saggasse // Turnului. În cartea funciară (Teilungsbuch) din anul 1702 se amintește de moara Sag (numită și Pfarrsmühle / moara popilor) și de baia publică, care se afla vis-a-vis de moară (pe locul unde s-a înființat mai târziu fabrica de lumânări). Lângă baie se afla Rosenanger // Târgul Trandafirilor urmat de Weinanger // Târgul Vinului – nume care contiuna pe partea cealaltă a străzii Sag!!! – deoarece partea străzii Turnului între str. Victor Tordășianu și moara Sag se numea de asemenea Weinanger // Târgul Vinului!!! ~ vezi: „…auf dem Weinanger bei der Pfarrsmühle.“ // „…pe Târgul Vinului lângă moara popilor”.

La intersecția străzilor Turnului cu Târgu Peștelui, Târgu Peștelui cu Târgu Vinului și Târgu Vinului cu str. Turnului se aflau piețe. La intersecția străzilor Turnului cu Târgu Vinului exista o piață comercială unde se organizau săptămânal târguri. Negustori ambulanți expuneau pe tarabe, mese improvizate sau pe caldarâm diferite produse casnice, vase de olarit, cosuri, site sau produse alimentare și chiar lemne de foc, cum se poate observa în fotografiile realizate la sfărșitul sec al XIX-lea și începutul sec al XX-lea.
Intersecția str. Târgu Vinului cu str. Turnului și str. Faurului este cunoscută sub denumirea de Coroana // Krone, după numele hotelului restaurant Coroana // Krone, care se afla în prima jumătate a sec al XX-lea în clădirea str. Târgu Vinului nr. 16. În anii 1950 piața a fost transformată într-un parc cu rondele de flori, fântână arteziană și bănci. După câțiva ani parcul a fost desființat. Astăzi piața, transformată din nou în parc, se numește Piața Coroana. Această piață apare, de-a lungul timpului, sub diferite denumiri, în funcție de specificul locului și al mărfurilor oferite: Târgul Trandafirilor // Rosenanger ~ Târgu Vinului // Weinanger ~ Târgu Peștelui // Fischanger (totuși nu este exclus, ca unele denumiri să fi fost preluate și folosite în mod eronat).
La intersecția străzilor Turnului // Saggasse cu Târgu Peștelui // Rosenanger se afla o piațetă unde își expuneau negustorii ambulanți marfa pe tarabe și mese improvizate, în zilele de târg săptămânal. În piața la intersecția străzilor Târgu Vinului cu Târgu Peștelui se afla între 1716 și 1851 Grădina Trandafirilor // Rosengarten.

„În perioada interbelică piața aflată la intersecția străzilor Târgu Peștelui cu Târgu Vinului era numită în popor Piața Brânzei, pentru că era locul unde veneau cei din Mărginime. La mică distanță de intersecție, pe Târgu Peștelui, era o crâșmă unde trăgeau toți din Poiana, iar pe Târgu Vinului, tot aproape, era o fabrică de brânză.” (sursă informație Marian Bozdoc)

Denumirile străzilor Târgu Peștelui și Târgu Vinului de-a lungul timpului:
Of(auf) dem Anger / 1600 Rosen Anger / 1702 Rosenanger / 1872 Rosenanger / 1921 și 1934 Târgul Peștelui
Of(auf) dem Anger / Kleiner Anger / 1702 Weinanger / 1872 Weinanger / 1921 și 1934 Târgul Vinului

Bibliografie:

Johann Böbel
Grădina Trandafirilor este marcata de Johann Böbel în harta orațului Sibiu, desenată și completată cu text olograf de autor în anul 1882/83.
„Târgul Trandafirilor, acum Târgul Vinului
l. În anii 1850, cu ocazia lucrărilor de regularizare și pavare a străzii, a fost desființată grădina de trandafiri, deținută de vecinatate, creindu-se pe locul respectiv o piața de comerț. În anii 1870 a fost amenajat trotoarul… În anii 1860 au fost pavate și strada Cojocarilor, Târgu Vinului, Konrad Haas, Dogarilor, Moș Ion Roatș și Alexandru Odobescu, iar în anul 1882 a fost pavată str. Măsarilor și amenajat trotoarul.” (traducere) [deci, Târgu Vinului // Weinanger se numea inițial Târgu Trandafirilor // Rosenanger!]
„Rosenanger, jetzt Weinanger
l. In den 50ziger Jahren, als diese Gasse reguliert und gepflastert wurde, ist der Rosengarten welcher der Nachbarschaft eigen war eingegangen, und ist da ein Verkaufsplatz entstanden. In den 70ziger Jahren ist das Trotoir gelegt worden… In den 60ziger Jahren sind auch die Kempel Gasse, Weinanger, Poschengasse, Binder und Enten Gassen und Pempflinger Gasse gepflaster worden und im Jahre 1882 ist die Rosmarin Gasse gepflastert und Trotoir gelegt worden.” (textul original)

Informații despre Gradina Trandafirilor din Planșa 26 din renumitul album realizat de Johann Böbel 1886/87 „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet // Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate”.
„XIV. Fosta Grădina Trandafirilor, (proprietatea vecinătății Rosenanger), a dispărut în anii ’50, când a fost asfaltată strada și s-a creat o piață comercială pentru zile de târg săptămânal, în anii ’60 s-a amenajat și trotuarul.” (traducere)
„XIV. Der vormals bestandene Rosengarten (Eigentum der Nachbarschaft Rosenanger) ist in den 50.ziger Jahren als die Gasse gepflastert wurde eingegangen und ist dort ein Verkaufsplatz enstanden für die Wochenmarkttage und in den 60.ziger Jahren wurde auch Trotoir gelegt.” (textul original)

Emil Sigeru
Text preluat din cartea lui Sigerus „Despre vechiul Sibiu” // „Vom alten Hermannstadt” vol.III, tipărită 1922.
„Orașul avea o grădină publică veche pe Rosenanger [Târgu Trandafirilor], care și-a primit numele de la această grădină [?]. În sec al XVII-lea această grădină veche pare să fi fost neglijată și abandonată. În anul 1716 pânzarul Georg Georgi a cumpărat o casă pe Rosenanger și a constatat că în loc de grădină, pe parcela lui erau doar gropi de var și de gunoi. Georgi a invitat magistratul să examineze situația, ceea ce s-a întâmplat pe 5 mai, astfel că magistratul a decis „să reînnoiască vechiul nume al locului prin amenajarea unei grădini și îngradirea acesteia cu un gard”, spre bucuria vecinatății. Grădina nou înviată a fost împărțită între membrii vecinătății, fiecare primind astfel un „locșor”. Grădina a existat în continuare, deoarece în 1784 era încă în posesia vecinătății. Această grădină apare pe harta orașului din 1845. (traducere)
…
„Einen sehr alten öffentlichen Garten besaß die Stadt auf dem Rosenanger, der von diesem Garten de Namen erhielt. Im XVII. Jahrhundert scheint aber dieser alte Garten ganz vernachlässigt und schließlich aufgelassen worden sein. Als 1716 der Tuchmacher Georg Georgi auf dem Rosenanger ein Haus kaufte, waren an der Stelle des Gartens nur Kalk- und Mistgruben vorhanden. Georgi lud den Magistrat ein, diesen unsauberen Zustand in Augenschein zu nehmen und, nachdem das am 5. Mai geschehen war, beschloss der Magistrat „den alten Namen des Orths zu erneuern und den Platz mit einem Frieden zuzumachen“, was die Nachbarschaft „mit Freuden” erfüllte. Als nun der Platz umfriedet war, ward der wieder erstandene Garten so unter die Mitglieder der Nachbarschaft verteilt, dass jeder ein „Plätzgen” darin erhielt. Der Garten scheint dann weiter bestanden zu haben, denn 1784 wurde er von der Nachbarschaft noch erhalten. Selbst auf einem Stadtplan aus dem Jahre 1845 ist der Garten noch eingezeichnet.” (textul original)

Din aceeași carte, la capitolul: Iarmaroc, aflăm că magistratul capitalei Sibiu a emis 1857 un decret privind reglementarea iarmarocului, prin care se prevedea ca pe timpul târgului anual ținut la Sibiu, pe Târgul Vinului sa fie vândut doar lard / untură, osanză și slănină! (traducere) [clădirile din piața, aflată între str. Tărgu Vinului și str. Turnului, aparțineau breslei măcelarilor.]
Aus demselben Buch, im Kapitel Der Jahrmarkt, erfahren wir, dass, laut Jahrmarktsverordnung des Magistrats der Landeshauptstadt Hermannstadt von 1857, während des Jahrmarktes auf dem Weinanger nur Schmalz, Schmeer und Speck verkauft werden dürfen! (textul original)

Arnold Pancratz
Informații preluate din cartea lui Arnold Pancratz „Numele străzilor din Sibiu“ // „Die Gassennamen Hermannstadts”, carte tipărită în anul 1935 la tipografia sibiană Krafft & Drotleff.
„Anger inseamnă un teren cu vegetație ierboasă (pajiște), care era folosit pentru activități de agrement și unde se țineau târguri de animale vii. El cuprindea spațiul între Weinanger // Târgu Vinului și Rosenanger // Târgu Peștelui, și purta până la mijlocul sec al XVI-lea denumirea „auf dem Anger” // „pe Pajiste”. Era cel mai vechi târg de animale din vechiul Sibiu. Mai târziu, a fost înconjurat de un gard de mărăcini, și de aici se trage numele Rosenanger // Pajiștea Trandafirilor, la fel ca și în Brașov, și nu de trandafirii care ar fi fost plantați aici. Abia în sec al XVIII-lea, locuitorii binevoitori ai acestui cartier au amenajat o grădină cu paturi de flori înconjurată de un gard din scânduri, după ce piață vitelor a fost mutată în față Porții Cisnadiei. Terenul împrejmuit a fost păstrat pană la mijlocul secolului trecut [XIX]; a fost numit și Kleiner Anger // Pajiștea Mică, pană când s-a impus numele Weinanger // Târgul Vinului, nume provenit de la comerțul cu vin care s-a desfășurat acolo. Scriitorul de cancelarie, Dollert, notează în cartea funciară de la începutul secolului al XVI-lea pentru zonă respectivă numele Rosenanger și Anger sau micul Anger(*). Un complex de clădiri ridicat mai târziu va desparte și mai mult cele două târguri.”
(*) „Pe lângă Rusenanger, scrie și Rossen Anger. O fi marcat acest loc ca târg de cai, în timp ce târgul de viței se afla pe str. Kälbergasse?” (traducere) [Întrucât cuvântul Ross înseamnă cal, s-ar putea ca această piață (Anger) să fi fost marcată de Dollert și ca târg de cai… mai ales că în apropiere se e ținea târg de viței, pe str. Kälbergasse // str. Vițeilor, astăzi str. Victor Tordăsianu.]
…
„Anger bedeutet einen Grasplatz, der dem vergnügen diente oder zur Abhaltung von Märkten benutzt wurde. Er umfasste den heutigen Wein- und Rosenanger, denn bis um die Mitte des 16. Jahrhunderts heißt es bloß „auf dem Anger“. Er ist der älteste Viehmarktplatz Alt-Hermannstadts gewesen. Später wurde er mit einer Dornenhecke umgeben, und davon kommt der Namen Rosenanger wie auch in Kronstadt und nicht von der Rosen, die hier etwa gepflanzt worden wären. Erst im 18. Jahrhundert haben die freundlichen Bewohner dieser Nachbarschaft ein mit „Blanken“ umgebenes Gärtchen mit Blumenbeeten angelegt, als der Viehmarkt bereits vor das Heltauertor verlegt worden war. Der umzäumte Platz hat sich bis in die Mitte des vorigen Jahrhunderts erhalten; er hieß auch Kleiner Anger, bis sich die Bezeichnung Weinanger durchsetzte von dem Weinhandel, der hier getrieben wurde. Der Teilungsschreiber Dollert aus der Wende des 16. Jahrhunderts kennt nur den Namen Rosenanger und Anger oder kleiner Anger(*). Später trennte ein Häuserblock die beiden Anger noch mehr.”
(*) „Er schreibt neben Rusenanger auch Rossen Anger. Sollte er damit diesen Platz zugleich als Roßmarkt gekennzeichnet haben, wärend der Kälbermarkt in der Kälbergasse lag?“ (textul original)

(Ilustrații din arhiva grupului Alt-Hermannstadt / Cartea de adrese din 1875 / Acuarelă de Juliane Fabritius-Dancu)

0

Casa Societății // Gesellschaftshaus a fost inaugurată în 18 august 1884. Dispunea de o sală mare de concerte, ce putea fi folosită și ca sală de teatru, sală de bal sau pentru diferite întruniri și diverse expoziții. După Primul Război Mondial a fost transformată în Casa Societății ~ Urania unde a funcționat o perioadă de timp cinematograful Thalia. La sfârșitul anilor 1930 clădirea a fost distrusă de un incendiu. Pe locul respectiv s-a construit Casa Armatei Sibiu, inaugurată 1971.

În sala mare a clădirii Societății a avut loc în luna ianuarie 1892 Conferința Națională Românească // Rumänische Natinalkonferenz. În zilele de 8-9 și 20-21 ianuarie 1892 fruntașii Partidului Național Român (PNR) s-au întrunit într-o conferintă extraordinară la Sibiu, alegând ca președinte al partidului pe doctor Ioan Rațiu.

În anul 1903 s-a organizat la Sibiu Expoziția de Comerț // Gewerbeausstellung. Exponatele au fost prezentate în Casa Societății și în spațiile cele două pavilioane de pe terenul patinoarului. În pavilionul aflat lângă str. Schevis își prezenta produsele „Prima turnătorie de fier din Sibiu – Fabrica de mașini agricole” // „Erste Hermannstädter Eisengiesserei – Landwirtschaftliche Maschinenfabrik“, iar vis-a-vis se afla pavilionul Kunsthalle. Cu această ocazie au fost aduse și instalate, pe terenul patinoarului, cele două vase de piatră realizate de sculptorul ardelean Simon Hoffmeyer pentru Reședința de vară a baronului Samuel von Brukenthal din str. Turnu Roșu // Rotenturm-Strasse, astăzi str. Constantin Noica!

Patinoar // Eislaufplatz Lângă Casa Societății se afla un patinoar. Patinoarul, inaugurat în data de 23 decembrie 1877 și desființat în anul 1938, a fost amenajat de Societatea de Patinaj Sibiu // Hermannstädter Eislaufverein (societate înființată 1875) pe terenul aflat între Administrația fântânelor // Brunnenmeisterei și Grădina Flora // Floragarten. Astăzi se află pe locul patinoarului Facultatea de Litere și Arte – ULBS. Pe terenul unde se afla pavilionul s-a construit Universitatea „Lucian Blaga“ / Facultatea de Inginerie!

Grădina Flora // Floragarten După ce terenul fostei Citadele (începută 1702 și abandonată 1703) a fost retrocedat orașului Sibiu, au fost amenajate o mulțime de grădini noi în zona respectivă. Grădinile celor de Sonnenstein, Schulenburg, Kießlingstein, Sachsenfels și cea a generalului Baron Wernhardt erau renumite pentru frumusețea lor.
Contesa Kun-Brukenthal moștenise de la mama ei Grădina Ritter // Ritter’sche Garten aflată lângă str. Schewis // Seviș (Bd Victoriei). După moartea contesei grădina a ajuns în posesia fiicei contesei, Baroneasa Gerlitzi, de la care a moștenit-o fiul acesteia. După moartea fiului Grădina Gerlitzi a fost cumpărată de Fabrica de Bere Orlat // Orlater Bierbrauerei, care a deschis pe arealul respectiv 1868 un restaurant cu grădină de vară numit „Grădina Flora” // Gasthausgarten „Floragarten”.
Din cronica lui Emil Sigerus aflăm că Mitropolia greco-ortodoxă a cumpărat în data de 1 mai 1876 marea grădină a baronului Gerlitzi de pe str. Schewis // Seviș pentru care a plătit suma de 14.200 Gulden ~ (1876 – 1.5. Das griech.- orient. Metropolitankapitel kauft um 14.200 Gulden den großen Baron Gerlitzischen Garten in der Schewisgasse).
În cartea lui Sigerus Despre vechiul Sibiu // Vom alten Hermannstadt (1922) scrie că marea grădină Ritter / Gerlitzi / Flora se afla între Eislaufplatz (patinoar) și Kirchengasse (str. Justiției) ~ adică pe arealul între Facultatea de Litere și Arte – ULBS, Bd Victoriei, str. Justiției și str. Zaharia Boiu.
Altă grădină renumită de pe str. Schewis // Seviș (Bd Victoriei) a fost cea a bancherului Popp. În anul 1832 grădina este cumpărată de primarul sibian Josef von Wayda. După moartea lui Wayda 1847 Mitropolia greco-ortodoxă cumpăra grădina cu suma de 600 de Galbeni. Pe această parcelă s-a construit Palatul Mitropoliei Ardealului.
Colaj realizat cu ajutorul fotografiilor din colecția personală – arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt – harta Böbel 1875/1882 – harta SKV 1911 și harta OpenStreetMap.

Casa Societății – repere cronologice preluate din Cronica lui Emil Sigerus:
1869-7-29 – 8-7 Zilele Societății (Vereinstage) organizate în hala de festivități din Grădina Gerlitzi.
1877-12-23 Deschiderea patinoarului lângă Administrația fântânelor (Brunnenmeisterei).
1884-8-18 Inaugurarea Casei Societății (Gesellschaftshaus) / au loc Zilele festive ale Societății (Vereinstage).
1885-3-1 Prima Expoziție de Comerț (Gewerbeausstellung).
1886-9-9 Expoziție de Comerț (periodică).
1887-8-27 Prima Expoziție de Artă (Kunstausstellung).
1892-1-20 Conferința Națională Românească (Rumänische Natinalkonferenz).
In zilele de 8-9 ianuarie/20-21 ianuarie 1892, fruntașii Partidului Național Român (PNR) s-au întrunit într-o conferintă extraordinară la Sibiu, alegând ca președinte al partidului pe doctor Ioan Rațiu.
1892-9-23 Casa Societății este legată de rețeaua de curent. Lucrările au fost finanțate de Fabrica Textilă Scherer (Schererische Tuchfabrik).
1892-6-29 Expoziție cu articole electrice (Elektrische Austellung).
1892-7-23 Conferința Națională Românească (Rumänische Natinalkonferenz).
1896-10-22 Zilele festive Săsești (Sachsentage).
1903-8-15 Expoziție de Comerț în clădirea Casa Societății și în zona patinoarului.
1911 În Casa Societății este expus avionul „Vlaicu II“.
1920 Casa Societății își schimbă denumirea în Sala Urania după deschiderea cinematografului orășenesc.
1925-11-11 Prima radiodifuzare publică.
1928-1-3 Casa Societății intră în proprietatea orașului Sibiu.
1930 Se schimbă denumirea în Sala Thalia. Cinematograful se inchide după incendiul din 1938.
1938 Clădirea este distrusă de un incendiu în 22 ianuarie.
După deteriorarea clădirii incendiată 1938 ruinele acesteia au fost demolate un an mai târziu și pe locul respectiv s-a început în anul 1939 construcția unui Casinou Militar. Lucrările întrerupte din cauza Războiului Mondial au fost reluate abia la sfârșitul anilor 1960. Zidurile casinoului au fost integrate în noua construcție, Casa Armatei, planificată de arhitectul Paul Veseli.
Casa Armatei a fost inaugurată la data de 6 septembrie 1971.

Gesellschaftshaus – Emil Sigerus „Chronik der Stadt Hermannstad 1100-1929”
1869 – 29.7. bis 7.8.  Vereinstage Festhalle im Gerlizigarten.
1877 – 23.12.  Der Eislaufplatz neben dem Brunnenmeisterhof in der Schewisgasse wird eröffnet.
1884 – 18.8.  Vereinstage; Eröffnung des Gesellschaftshauses.
1885 – 1.3.  Gewerbeausstellung im Gesellschaftshaus.
1886 – 9.9.  Periodische Gewerbeausstellung im Gesellschaftshaus.
1887 – 27.8.  Eröffnung der ersten Kunstausstellung im Gesellschaftshaus.
1892 – 20.1.  Rumänische Nationalkonferenz im Gesellschaftshaus.
1892 – 23.9.  Das Gesellschaftshaus wird von der Schererischen Tuchfabrik mit elektrischer Beleuchtung versehen.
1892 – 29.6.  Elektrische Ausstellung im Gesellschaftshaus.
1892 – 23.7.  Rumänische Nationalkonferenz im Gesellschaftshaus.
1896 – 22.10.  Sachsentag im Gesellschaftshaus.
1903 – 15.8.  Gewerbeausstellung im Gesellschaftshaus und dem Eislaufplatz.
1918 – 1.3.  Das Gesellschaftshaus geht in den Besitz der Stadt über.
1925 – 11.11.  Öffentliche Vorführung von Rundfunken im Gesellschaftshaus.

0

Scara și vechiului pasaj pietonal între Turnul de Poartă și Piața Huet au fost demolate / înlăturate cu ocazia lucrărilor de sistematizare a străzii Pempflingergasse în anii 1930. Din 1947 strada Pempflingergasse poartă numele Alexandru Odobescu. În fotocolajul alb/negru se văd săcrile și zidul vechiului pasaj pietonal fotografiate dinspre clădirea în care se află astăzi Liceul de Artă. Până la începutul anilor 1930 pasajul spre Piața Huet era deschis, cum se poate observa în primele două fotografii din anexa.

Colaj realizat cu ajutorul fotografiilor din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.

0