Litografia ~ VASILE VODĂ ~ a fost realizată de Andreas Bielz în jurul anului 1860.
Andreas Bielz s-a născut la data de 12 ianuarie 1812 la Proștea si a decedat la 2 martie 1866 la București. Bielz a înființat în jurul anului 1850, împreuna cu Burelli, un Institut Litografic la București… „Pe podu Mogoșoii în curtea Teatrului“.
Din atelierul lui Andreas Bielz ne-au rămas câteva litografii cunoscute (semnate: Lith. A.Bielz Bukarest): „Konstandin Sherban său Basarab Kârnu / Mircea celu Bâtrânul / Vladu Vodă Tzepeshu / Vasile Vodă / Mihai Viteazul și portretul lui Horia”!
Sursă: Julius Bielz „Die Graphik in Siebenbürgen“ (1947 Sibiu – Hermannstadt, Gedruckt in der Offizin der Corvina-Druckerei.)

0

Piața Gării din Sibiu fotografiată în anii 1910. Această fotografie apare pe cărți poștale tip LEVELEZÖ-LAP tipărite la Institulul tipografic sibian „Kunstanstalt Jos. Drotleff, Hermannstadt“ 1917.1905 s-a construit și dat în folosință prima linie de tramvai din Sibiu (8 septembrie 1905) pe ruta Piața Gării – Parcul Sub Arini. Din 1905 Piața Gării din Sibiu era cap de linie pentru ruta de tramvai: Piața Gării – Parcul Sub Arini și din 1910 pentru ruta de tramvai: Piața Gării – Parcul Sub Arini – Cimitir (Dumbrava). 1912 a fost amenajată a doua rută de tramvai: Piața Gării – Piața Lemnelor (linie prelungită 1927 până la Piața Cluj și 1929 până la Gara Turnișor). 1915 ruta de tramvai Piața Gării – Parcul Sub Arini – Cimitir (Dumbrava) a fost prelungită până în Pădurea Dumbrava și 1948 până la Rășinari (electrificată 1951).

Linii și stații de tramvai în Sibiu – Orașul de Sus și de Jos – de-a lungul timpului
Linii și stații de tramvai desenate și descrise în planul din 1914 și 1926. În harta orașului din 1926 linia de tramvai existentă este marcată cu roșu deschis iar staţiile de tramvai, cu şi fără bucle de aşteptare şi capetele de linie, cu un cerc roşu. La fel au fost marcate (pe acelaşi traseu) stațiile existente în 1914 cu un cerc albastru.
Linia între Piaţă Lemnelor şi Gara Turnişor, realizată abia în 1927, este marcată cu galben iar staţiile cu cîte un cerc negru.
În 1914 numărul staţiilor era mult mai mare decît în 1926 (dublu), cea ce înseamnă că tramvaiele se opreau aproape la fiecare intersecţie, iar pe Bălcescu – între Piaţă Mare şi Piaţă Unirii – existau încă două staţii! În harta din 1914 staţiile de tramvai sunt marcate cu cîte un simbol negru (punct cu steguleţ). În 1926 majoritatea staţiilor aveau bucle de aşteptare şi se aflau la distanţe aproximatit identice una de cealaltă.

Construirea liniei de tramvai Sibiu:
1905 Piața Gării – Parcul Sub Arini
1910 Parcul Sub Arini – Cimitir (Dumbrava)
1912 Piața Gării – Piața Lemnelor
1915 Cimitir (Dumbrava) – Pădurea Dumbrava
1918 Linia de garaj / remiza din zona gării
1927 Piața Lemnelor – Piața Cluj
1929 Piața Cluj – Gara Turnișor
1948 Dumbrava – Rășinari (electrificată 1951)

Desființarea liniei de tramvai:
1966 Gara Turnișor – Piața Lemnelor
1967 Piața Lemnelor – Piața Gării
1969 / 1972 Piața Gării – Fabrica de confecții
2011 Cimitir (Dumbrava) – Rășinari

0

Carte poștală din perioada (1954-1963) tipărită la Combinatul Poligrafic Casa Scînteii. Text verso: „Republica Populară Romînă / Sibiu – Vedere generală”În partea superioară a fotografiei (detaliu) se vede Biserica dintre Brazi, str. Reconstrucției, și copacii din fostul cimitir romano-catolic, str. Câmpului, astăzi Parcul Reconstrucției. În „fața” bisericii se distinge Piața Lemnelor // Bauholzplatz, astăzi Piața Cibin. Pe str. Turnului se văd șinele de tramvai cu dublura din fața clădirii nr. 17, în care se afla în trecut vechea închisoarea. În partea de jos a fotografiei se vede intersecția străzilor Turnului / Târgul Vinului / Faurului / Victor Tordășianu cunoscută sub denumirea „Coroana” // „Krone” și parcul cu bănci.

„Republica Populară Română (prescurtat: R.P.R.) a fost numele oficial purtat de statul român de la abdicarea forțată a Regelui Mihai I al României, eveniment petrecut pe 30 decembrie 1947, până la adoptarea constituției din 1965 care proclama Republica Socialistă România (R.S.R.), la 21 august 1965. Din anul 1954, grafia numelui țării a fost schimbată în Republica Populară Romînă, conform normelor ortografice din acea perioadă. În anul 1963 s-a revenit la scrierea cu „â“ a numelui țării: Republica Populară Română.“ (sursa: Wikipedia)

0

Strada Turnurlui din Sibiu, fotografiată în jurul anului 1970, după desființarea liniei de tramvai Gara Sibiu – Piața Cibin în 1967. Reproducerea fotografică, realizată de dl. Otto Wolff, se află în colecția privată Wolff.

0

Carte poștală tip NYOMTATVÁNY de la începutul se. al XX-lea stampilată 12 martie 1915. Text față: „Gustav Meltzer, Hermannstadt / Gegründet 1848 / Dampfseifen- und Kerzenfabrik / Toilettenseifen Wachswaren“. Verso: Text reclamă pentru produsele fabricii de lumânări şi săpunuri Gustav Meltzer…
Fabrica de lumânări şi săpunuri a fost înființată de Daniel Meltzer 1848 și se afla la adresa Elisabethgasse 25 // (astăzi) str. Brutarilor // Bäckergasse nr. 1.
Informații suplimentare despre „Fabrica de lumânări şi săpunuri GUSTAV MELTZER // Dampfseifen- und Kerzenfabrik GUSTAV MELTZER“ puteți citi la link-ul accesat: LINK

0

În partea stângă prezentăm un detaliu dintru articol publicat în 1932, în partea dreaptă se poate viziona o reclamă comercială publicată în cartea de adrese din 1878.

Din articolul intitulat „Erfolgreiche Männer der Arbeit” (Oameni de muncă de succes) aflăm că „Fabrica de construcții din fier, construcții de aparate și cazane de abur S.A.” // „Eisenkonstruktionen- Apparatebau- und Dampfkessek Fabrik A.G.” din Sibiu a fost înființată de frații Michael Fabritius jr. și Gustav Fabritius. Fabrica deschisă în 1874 a funcționat în primii ani ca atelier de forjă prelucrat cupru și atelier de repatații; „Kupferschmiede und Reparaturwerkstätte”. După moartea lui Michael Fabritius jr. survenită în 1876 fratele mai mic, Wilhelm Fabritius, a devenit partenerul lui Gustav Fabritius. Tatăl celor trei frați a fost Michael Fabritius sr., unul dintre personalitățile marcante ale Sibiului, chiar dacă a fost cazangiu. A deținut numeroase funcții la diverse instituții din oras, probabil cea mai importantă a fost cea de Vice-Direktor la asocația „Gewerbeverein”, funcție pe care a ocupat-o vreme de 16 ani. Avea fabrică (cazangerie) la Orlat cu birourile în Sibiu pe strada Faurului, fabrică moștenită de la tatal lui, Friedrich Fabritius care a deschis-o în 1855. Michael Fabritius sr. a murit în 1887.
Fabrica fraților Fabritius a funcționat la adresa str. Rusciorului (Reußbachgasse/ Reussbachgasse) 2 / 2-4 în perioada antebelică și interbelică. În cartea de adrese din 1933 apar ca proprietari Gustav și Wilhelm Fabritius. După naționalizarea din 1948, fabrica apare sub denumirea de „Virola”; vezi reclama comercială la Intreprinderea de Stat „Virola” din Noua nomenclatură a străzilor din Sibiu (1949). În perioada comunistă Intreprinderea de Stat Virola a fost înglobată în Uzinele Independența și transformată în secția de Cazangerie. Clădirea a fost demolată în 2009.

~~~o~~~

Stânga: Reclamă comercială la Fabrica de produse din cupru și metal – Frații Fabritius din cartea de adrese 1882.
Dreapta: Reclamă comercială la Fabrica de produse din cupru și metal – Frații Fabritius din anii 1890.

Textul reclamei comerciale din cartea de adrese din 1882, tradus în limba română:
„Frații Fabritius, Sibiu – FABRICA DE PRODUSE DIN CUPRU ȘI METAL. – Turnătorie de alamă și atelier de strungărie, Atelier mecanic.
Preluare comenzi lucrări de cupru, alamă și fier de toate felurile pentru distilerii, fabrici de bere, stabilimente de baie, fabrici de zahăr etc.
De asemenea, ne recomandăm pentru livrarea de: aparaturi complete de distilare și rectificare a spirtului. ; mașini ; transmisii ; cazane de abur ; aburitor de porumb ; cuve de fier pentru must cu dispozitiv de răcire ; zdrobitori de malț ; pompe de toate felurile ; armaturi de siguranță și încălzire pentru cazane de abur: manometre ; supape de abur ; indicatori de nivel al apei ; supape de siguranță ; grătare de foc brevetate ; uși încalzitoare etc.
Schimbător-alamă ; supape și conexiuni olandeze cu șuruburi în toate dimensiunile ; aliaj de lipit de excelentă calitate ; material de compactare: plăci de cauciuc cu inserții de alamă ; corzi elastice cu inserții de cânepă ; inele de cauciuc pentru indicatoarele de nivel al apei ; plăci de azbest și celuloză ; plăci de plumb ; Minium ; Alb zinc ; lac Firnis ; Borax.
Curele de transmisie din miez de piele calitate 1-a ; ungători ulei automate de toate tipurile ; șuruburi pentru curele și chei ; table de cupru ; funduri de cupru ; cazane de cupru pentru rachiu ; nituri de cupru ; tije de cupru rotund și pătrat ; vesele de cupru în toate dimensiunile.
Estimări de costuri și prețuri gratuite și franco la cerere. ; Reparațiile relevante vor fi efectuate cât mai repede posibil.”

Textul original în limba germană:
„Gebrüder Fabritius, Hermannstadt – KUPFER- UND METALLWAREN-FABRRIK. – Messing-Giesserei und Dreherei, mechanische Werkstätte.
Uebernahme von Kupfer-, Messing- und Eisenarbeiten aller Art für Brennereien, Brauereien, Badeanstalten, Zuckerfabriken etc.
Empfehlen sich ferner zur Lieferung von: Complette Spiritus-Brenn- und Retctificir-Apparate ; Maschinen ; Transmissionen ; Dampfkessel ; Mais-Dämpfer ; Eiserne Vormaischbottiche mit Kühlvorrichtung ; Malzquetschen ; Pumpen aller Art ; Sicherheits- u. Heitzarmatur für Dampfkessel: Manometer ; Dampfventile ; Wasserstandszeiger ; Sicherheitsventile ; Patent-Feuer-Roste ; Heitzthüren etc.
Messing-Wechsel ; Ventile und Holländer-Verschraubungen in allen Dimensionen ; Schlagloth vorzügl. Qualität ; Verdichtungsmaterial: Gummiplatten mit Messingeinlagen ; Gummischnüre mit Hanfeinlagen ; Gummiringe für Wasserstandzeiger ; Asbest- und Celulose-Platten ; Bleiplatten ; Minium ; Zinkweiss ; Firniss ; Borax.
Treibriemen aus 1-a Kernleder ; Selbst-Öler aller Arten ; Riemenschrauben und Schlüssel ; Kupferbleche ; Kupferböden ; Kupfer-Branntweinkessel ; Kupfer-Nieten ; Kupferstangen rund und viereckig ; Kupferne Essformen in allen Dimensionen.
Kostenanschläge und Preise auf Verlangen gratis und franco. ; Einschlägige Reparaturen werden promptest besorgt.”

~~~o~~~

Stânga: Fotografie realizată în jurul anului 1915 dinspre podul de piatră peste râul Cibin. În partea dreaptă a fotografiei se vede podul pietonal între str. Târgu Fânului (Heuplatz) și str. Rusciorului (Reussbachgasse). În centrul imaginii se vede fabrica fraților Gustav și Wilhelm Fabritius „Fabrica de produse din metal, Fabrica de cazane de abur, Turnătorie de alamă și Atelier de strungărie, Atelier mecanic, Instalatori de conducte de apă, Construcții de poduri.”, aflată pe str. Reussbachgasse (Rusciorului) 2.
Dreapta: Podul de piatră construit în 1908, fotografiat dinspre amonte în anii 1930. În partea stângă, în fundal, se vede fabrica fraților Fabritius, „Fabrica de construcții de metal, Fabrica de aparate și Fabrica de cazane de abur”, situată pe str. Rusciorului (Reussbachgasse) No. 2-4. Clădirile vizibile în partea dreaptă aparțin de fabrica de postav Gromen și Herbert – „Tuchfabrik Gromen & Herbert A.G.”

~~~o~~~

Stânga: Cazangeria intreprinderii Independența din Sibiu demolată în 2009 și podul pietonal de fier. Fotografie realizată de renumitul fotograf sibian Emil Fischer în anii 1950/60.
Dreapta: Instantaneu realizat pe malul râului Cibin în anii 1960. În fundal se vede Cazangeria intreprinderii Independența Sibiu și podul pietonal de fier. Fotografie din arhiva familială.

~~~o~~~

Stânga: Cartea de adrese 1882; Str. Reussbachgasse (Rusciorului) 2, Fabritius Gebrüder, „Kupfer- und Metallwaren-Fabrik, Messing-Giesserei und Dreherei, mechanische Werkstätte.” (Frații Fabritius, Fabrica de produse din cupru și metal, Turnătorie de alamă și Atelier de strungărie, Atelier mecanic.)
Dreapta: Cartea de adrese 1885; Fabritius Gebrüder, „Kupfer- und Metallwaren-Fabrik, Messing-Giesserei und Dreherei, mechanische Werkstätte und Dampfkessel-Fabrik.” (Frații Fabritus, Fabrica de produse din cupru și metal, Turnătorie de alamă și Atelier de strungărie, Atelier mecanic și Fabrică de cazane de abur.)

~~~o~~~

Stânga: Cartea de adrese 1908; Str. Reussbachgasse (Rusciorului) 2, Fabritius Gebrüder (Gustav & Wilhelm), „Metallwaren-, Dampfkesselfabrik, Messinggiesserei und Dreherei, mechanische Werkstätte, Wasserleitungsinstallateure, Bruckenbauanstalt.” (Frații Fabritius, Gustav & Wilhelm, Fabrica de produse din metal, Fabrica de cazane de abur, Turnătorie de alamă și Atelier de strungărie, Atelier mecanic, Instalatori de conducte de apă, Construcții de poduri.)
Dreapta: Cartea de adrese 1911; Str. Reussbachgasse (Rusciorului) 2, Fabritius Gebrüder (Gustav & Wilhelm), „Metallwaren-, Dampfkesselfabrik, Messinggiesserei und Dreherei, mechanische Werkstätte, Wasserleitungsinstallateure, Bruckenbauanstalt.” (Frații Fabritius, Gustav & Wilhelm, Fabrica de produse din metal, Fabrica de cazane de abur, Turnătorie de alamă și Atelier de strungărie, Atelier mecanic, Instalatori de conducte de apă, Construcții de poduri.)

~~~o~~~

Stânga: Cartea de adrese 1933; Str. Rusciorului (Reussbachgasse) No. 2-4, Gebrüder Fabritius, „Eisenkonstruktionen-, Apparate- und Dampfkesselfabrik”. (Frații Fabritius, Fabrica de construcții de metal, Fabrica de aparate și Fabrica de cazane de abur.)
Dreapta: Reclamă comercială la Intreprinderea „Virola” – Sibiu, Strada Rusciorului Nr. 2 – Telefon 2329.

~~~o~~~

Stânga: Cartea de adrese 1873; Str. Reissbach (Rusciorului) No. 2 (348-349), proprietar Fabritius Michael.
Mulțumim dlui Marian Bozdoc pentru următoarele informații puse la dispoziție: „Michael Fabritius sr. a fost tatăl celor 3 frați si a fost unul dintre personalitățile marcante ale Sibiului, chiar dacă a fost cazangiu. A deținut numeroase funcții la diverse instituții din oras, probabil cea mai importantă a fost cea de Vice-Direktor la asocația „Gewerbeverein”, funcție pe care a ocupat-o vreme de 16 ani. Avea fabrică (cazangerie) la Orlat cu birourile în Sibiu pe strada Faurului, fabrică moștenită de la tatal lui, Friedrich Fabritius care a deschis-o în 1855. Michael Fabritius sr. a murit în 1887.”
Dreapta: Reclamă comercială la Intreprinderea de Stat „Virola” din Noua nomenclatură a străzilor din Sibiu (1949).

~~~o~~~

Stânga: Detaliu din planul realizat în timpul răscoalei curuților din perioada anilor 1703 și 1711: „Plan des tranchements, welches anno 1704 bei Anfang der Rebellion … zu Hermanstat durch die Burgerschaft gemacht worden”. Pe malul stâng al râului Cibin este marcat cu galben terenul pe care se va înființa fabrica fraților Fabrițius în 1874.
Dreapta: Detaliu din planul orașului Sibiu întocmit în anul 1751 cu ocazia inspectării fortificațiilor orașului Sibiu la 15 octombrie 1751. Din protocolul întocmit (este prima documentație sigură) reiese că la mijlocul sec al XVIII-lea centura exterioară a cetății era întărită cu 39 de turnuri de apărare. Pe malul stâng al râului Cibin este marcat cu galben terenul pe care se va înființa fabrica fraților Fabrițius în 1874.

Pe malul stâng al râului Cibin, pe arealul delimitat de strada Lemnelor // Holzgasse, Reconstrucției/ Podului // Brückengasse, strada Lungă // Langgasse și părăul Rossbach // Reussbach se aflau în secolele trecute grădinile orășenilor și gospodăriile măierene (bürgerliche Gärten und Meierhöfe). În timpul răscoalei curuților, între 1703 și 1711, acest areal a fost înconjurate de un val de protecție din pământ prevăzut cu palisade și mici redute, construcții defensive care apar în hărțiile vremii sub denumirea de Tranchement sau Retranchement. Tranchementul Mare se întindea de la părăul Rossbach până la prelungirea actualei străzi Tiglarilor spre râul Cibin iar cel Mic în continuare până la strada Lemnelor. Pe Tranchmentul Mare, în zona unde părăului Rossbach se varsă în Cibin se afla marea grădină a generalului comandant, azi, pe terenul respectiv se află Spitalul Clinic de psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda”. Pe terenul lângă râul Cibin, între calea ferată și strada Rusciorului s-a descoperit în 2009 pe latura nordică un cimitir din secolele XVI-XVII. Pe terenul între strada Rusciorului și cimitir se afla cândva „Fabrica de produse din cupru și metal, Turnătorie de alamă și Atelier de strungărie, Atelier mecanic.” înființată de frații Michael și Gustav Fabritius în 1874 – devenită / Virola / Independența și azi … istorie.

~~~o~~~

Stânga: Detaliu din planul orașului Sibiu realizat de Johann Böbel în 1882/1883 după planul din 1975. Pe malul stâng al râului Cibin lângă podul pietonal din lemn (XI), se văd clădirile (VI) fraților Fabritius, în care funcționa din 1874 Atelierul de forjă prelucrat cupru și atelierul de repatații (Kupferschmiede und Reparaturwerkstätte), marcate în plan cu galben.
Mai puțin cunoscut este faptul că pe locul respectiv se afla la mijlocul secolului al XIX-lea o fabrică de lumânări (VI) închisă în anii 1860. Vezi textul olograf notat de Böbel în harta respectivă: „VI. Die wenige Jahre bestandene Parafin Kerzen Fabrik, ist in de 60ziger Jahren eingegangen.” (VI. Fabrica de lumânări din parafină, care a existat doar câțiva ani, a fost închisă în anii 1860.”)
Despre podul pietonal din lemn (XI) Böbel notează următoarele: „XI. im Jahre 1864 wurde die Gehbrücke gebaut vom Baumeister Setz jun. im Jahre 1881 wurde die Brücke neu renoviert. În den 1860er Jahren ist das Irrenhaus gebaut worden, von Baumeister Guth.” (XI: În 1864, maistrul constructor Setz jr. a construit podul pietonal. În 1881, podul a fost renovat. În anii 1860, a fost construit Spitalul de nebuni de către maistrul constructor Guth.”)
Dreapta: În planul orașului din 1911 fabrica fraților Gustav și Wilhelm Fabritius apare sub denumirea de „Dampfkesselfabrik” (Fabrica de cazane de abur).

1

Vedere panoramică a orașului Sibiu văzut dinspre nord-nord-est / poziția fotografului: zona Spitalul de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda“ – lângă podul de cale ferată. Carte Poştală realizată după un clişeu din 1899 (vezi varianta leporello)!!!

0

„Lügenbrücke“ versus „Liegenbrücke”

În ziarul sibian Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt a fost publicat în anul 1881 un scurt articol în care se explică proveniența denumirii corecte a podului construit în anii 1850 peste strada Ocnei // Burgergasse din Piața Mică // Kleiner Ring. În articolul intitulat„Wie lautet der richtige Name: Liegen- oder Lügenbrücke” (Cum e corect: Liegenbrücke sau Lügenbrücke) se amintește odată pentru totdeauna că numele podului este Lügenbrücke = Podul Minciunilor! Proveniența numelui este explicată astfel: Pe vremuri, cei care spuneau minciuni, mințeau în instanță, erau pedepsiți să stea pe acest pod vreme de câteva ore și la fiecare persoană care trecea prin fața lor erau obligați să ducă mâna la gură și să rostească cu voce tare: „Diese Mund hat geredet, diese Mund hat gelogen!” / tradus: „această gură a vorbit, această gură a mințit.” (sursă informație: Marian Bozdoc)

„Sibiu – Hermannstadt – Nagyszeben” / „Podul suspendat – Liegenbrücke – Fekvöhid”. Două cărți poștale din perioada interbelică realizate după același clișeu negativ, tipărite la tipografia Jos. Drotleff din Sibiu.

0

Primăria veche / Casa Altemberger-Pempflinger ~ Carte poștală tip LEVELEZÖ-LAP circulată 12 sept. 1901.
Text: „Gruss aus Hermannstadt“ – Eingang zum Rathaus – Rathaushof // „Salutări din Sibiu“ – Intrarea în primărie – Curtea primăriei. ~ Verl. d. Buchh. G. A. Seraphin, Hermannstadt // Editura și librăria G. A. Seraphin Sibiu. Traducerea textului scris de mână: „Înaintea unui tur de bicicletă la Alţîna, îţi trimit multe salutări, Heinz“.

0

Această frumoasă gravură a orașului Sibiu, intitulată „VUE DE HERMANNSTADT VILLE CAPITALE DE TRANSILVANIE”, a fost realizată de renumitul artist, gravor, ilustrator și editor Adam Ludwig Wirsing ( născul în 1733 la Dresada – decedat la 18 iulie 1797 în Nürnberg ) la sfârșitul anilor 1770.

1

Două ilustrații din cartea lui Emil Sigerus „Despre Sibiul vechi“ // „Vom alten Hermannstadt“ (1923 vol II) realizate după două picturi în ulei, aflate în galeria Baronului Brukenthal [1923]. Cele două persoane poartă vestimentația populației orășenești săsești (Bürgertracht) din Sibiu ~ sfârșitul sec. al XVII-lea.

Bărbatul din tablou este comitele Matthias Semringer (1624-1680). Conform inscripției tabloul a fost realizat 1680. Vestimentația comitelui Semringer (descrisă în capitolul anexă dedicat ilustrațiilor din carte) este formată din: haină lungă / „Dolman” gri cu manșete roșii; centură roșie; manta / „Mente“ maro închis cu blană de ermelin; cizme galbene; batistă albă brodată cu fir de aur.
Femeia din pictură este Eva Germana Armbruster, născ. von Rammeln, soția comitelui Georg Armbruster. Conform inscripției pictura datează din 1680. Vestimentația soției comitelui Armbruster este formată din: bluză / „Segel“ cu mâneci largi din pânză brocată gri deschis, cu dungi de catifea bordo, mărginită cu ornament galben; șorț alb brodat; mâneci cu manșete brodate galben; batistă brodată galben; voal galben cu dantele albe; vălitură / „Bockelung“ după moda vremii sec. XVII.

Textul original în limba germană / Matthias Semringer:
„Bildnis des Komes Matthias Semringer (1624-1680), laut Inschrift gemalt 1680. Grauer Dolman mit roten Aermelaufschlägen, roter Gürtel, dunkelbrauner Mente mit Hermelin, gelbe Stiefel, weißes, goldgesticktes Taschentuch.”
Textul original în limba germană / Eva Germana Armbruster:
„Bildnis der Eva Germana Armbruster, geb. von Rammeln, Gattin des Komes Georg Armbruster, laut Inschrift gemalt 1680. Seegel aus hellgrauem Brokat mit bordeauroten Sammtstreifen, die mit gelben Börteln eingefaßt sind; weiße gestickte Schürze, an den Hemdärmeln gelb gestickte Manschetten, gelb gesticktes Taschentuch, Kopfschleier gelb mit weißen Spitzen, Bockelung nach der Mode des XVII. Jahrhunderts.”

0

Hanul din Pădurea Dumbrava – carte poștală realizată la tipografia lui Josef Drotleff. Textul inscripționat pe verso: „Hermannstadt – Waldwirtshaus” ~ „In 20 Minuten vom Grossen Ring mit der elektrischen Strassenbahn zu erreichen“. Clădirea noului han din Pădurea Dumbrava (Sibiului) // Junger Wald a fost construită la începutul celui de al doilea deceniu al secolului al XX-lea, după planurile arhitectului sibian Ludwig Orendt (1876-1930).

0

Ilustrația din cartea lui Emil Sigerus „Despre Sibiul vechi“ // „Vom alten Hermannstadt“ (1923 vol II). arată pe maestrul pielar Johann Haas (1760-1804) și soția lui. Perechea este îmbrăcată după moda populației orășenești săsești (Bürgertracht) din sec. XVIII. Bărbatul poartă un „dolman” maro închis și o „menta” cu blană brună pe margine, soția maestrului pielar o bluză albă de mătase, un pieptar negru iar pe cap o vălitură dupa moda vremii. De la Sigerus aflăm că aceste două picturi făceau parte din colecția doamnei Adele Capesius.

Textul original în limba germană: „Bildnis des Johann Haas, Lederermeister. (1760-1804) – Dunkelbrauner Dolman und mente mit braunem Pelzbesatz. Des Vorigen Frau. Schwarzes Mieder, weißer Kopfschleier; – die Bockelung nach der Mode des XVIII. Jahrhunderts.“

0

Această fotografie sepia deosebit de valoroasă se află în Colecția de grafică documentară a Muzeului Brukenthal // Sammlung für Dokumentargraphik, Brukenthalmuseum din Sibiu. Fotografia cu numărul de inventar GD 18238, ( pozitiv pe hârtie sărată după un clișeu pe sticlă, 26,4 x 20,6 cm ), a fost făcută de renumitul fotograf sibian Theodor/ Tivadar Glatz (1818-1871) la mijlocul secolului al XIX-lea pe strada Sag/ Turnului din Sibiu.
Instantaneul a fost datat în anii 1860, ante 1873, presupunându-se că a fost făcut de pe acoperișul morii Sag de pe strada Sag/ Turnului!

La o analiză mai atentă a unghiului din care Glatz a fotografiat strada Turnului ne dăm seama că această fotografie a fost realizată de la o înălțime relativ mare, în niciun caz de pe acoperișul unei clădiri aflată în perioada respectivă pe strada Turnului. Un indiciu care ne ajută să elucidăm acest mister este faptul că în fotografie apare moara Sag, mai exact acoperișul și latura vestică a morii Sag de pe strada Turnului, moară demolată în anul 1873.
Singura construcție înaltă situată pe strada Sag/ Turnului în perioada respectivă a fost Turnul Croitorilor ( Schneiderturm ) de la Poarta Sag/ Turnului ( Sagtor ).

După părerea mea fotografia cu numărul de inventar GD 18238, aflată în Colecția de grafică documentară a Muzeului Brukenthal, a fost realizată de fotograful Theodor Glatz la mijlocul anilor 1850, între 1856 și 1858, din Turnul Croitorilor de la Poarta Sag/ Turnului, sigur înaintea demolării turnului, porții noi ( construită 1830 ) și zidurilor adiacente în 1858.

În Colecția de grafică documentară a Muzeului Brukenthal // Sammlung für Dokumentargraphik, Brukenthalmuseum din Sibiu se află alt instantaneu cu același motiv stradal realizat de Theodor Glatz în jurul anului 1860 din intersecția strazii Turnului cu strada Croitorilor, după demolarea Turnului și Porții Sag/ Turnului în 1858. În această fotografie apare, de asemenea, moara Sag.
Moara Sag se afla în proprietatea Bisericii Evanghelice Sfânta Maria ( Stiftungsmühle ) și apare în documentele vremii și sub denumira de Pfarrersmühle / Pfarres Mül // Moara Preotului / Moara Popilor. Moara, cunoscută și sub denumirea de moara românului deoarece era dată în arendă unui morar român pe nume Bobeș, se afla lângă canalul Morilor ( Mühlkanal ) în intersecția străzii Sag Gasse ( Turnului ) cu strada Bach Gasse ( Valea Mare ).

După acest instantaneu, listat sub titlul de, Strada Turnului cu Biserica Evanghelică în fundal // Ansicht der Saggasse mit der evangelischen Stadtpfarrkirche im Hintergrund, cod de inventar GD 18235, ( pozitiv pe hârtie albumizată după un clișeu pe sticlă, 21,3 x 18 cm ), s-a realizat o xilogravură cunoscută publicului larg. O găsim ca ilustrație în cartea jurnalistului Charles Boner „TRANSYLVANIA – ITS PRODUCTS AND ITS PEOPLE“ / „Transilvania – produsele şi poporul său” apărută la Londra în anul 1865. „The woodcuts engraved by Mr. G. Pearson /Seite XIII“

Colaj realizat cu ajutorul ilustrațiilor și fotografiilor din arhiva grupului Alt-Hermannstadt și planul orașului Sibiu din 1875, copiat și completat cu texte olografice de Johann Böbel în 1882/1883. În partea stânga-sus a colajului se vede fotografia realizată de Theodor Glatz ante 1858, cod de inventar GD 18238, iar în partea stânga-jos se află instantaneul cu numărul de inventar GD 18235 realizată în jurul anului 1860 și xilogravura din cartea jurnalistului Charles Boner „Transilvania – produsele şi poporul său” apărută la Londra în anul 1865.

~~~o~~~

Stânga: Poarta Sag/ Turnului, vedere dinspre oraș // Das Sagtor, Innenansicht – pictură de Johann Böbel (1854).
Dreapta: Poarta Sag/ Turnului, vedere din exterior // Das Sagtor, Aussenansicht – pictură de Johann Böbel (1858).

~~~o~~~

Stânga: Fotografia cu numărul de inventar GD 18235 realizată de theodor Glatz în jurul anului 1860. După această fotografie s-a realizat xilogravura din cartea jurnalistului Charles Boner „TRANSYLVANIA – ITS PRODUCTS AND ITS PEOPLE“ / „Transilvania – produsele şi poporul său” apărută la Londra în anul 1865.
Dreapta: Fotografie realizată dinspre vechiul pod din lemn peste râul Cibin în anii 1880. Pe terenul din partea dreaptă a fotografiei se afla bastionul din fața Porții Sag/ Turnului, bastion demolat în 1852. În partea stângă se vede atelierul / spațiul comercial al fabricii RIEGER. Andreas Rieger și-a mutat atelierul din Târgul Peștelui 16 în clădirea din Piața Cibin în anul 1875. Fabrica se numea inițial „Prima fabrică ardeleană de maşini agricole şi turnătorie de fier”.

~~~o~~~

Stânga: Instantaneu realizat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Cu ajutorul acestei fotografii se poate determina locul aproximativ din care Theodor Glatz a făcut cele două fotografii. În partea dreaptă a pozei se vede casa (azi, nr. 21/A) strada Turnului colț cu strada Croitorilor // Schneidergasse. Pe suprafața terenului vizibil în partea dreapta-jos a fotografiei se afla Turnul Croitorilor de la Poarta Sag/ Turnului. Fotografia cu numărul de inventar GD 18235 a fost făcută din locul în care se află băiatul lângă roaba din lemn! Fotografia cu numărul de inventar GD 18238 a fost realizată din același unghi (aceeași perspectivă) din care a fost făcută această fotografie, DAR de de la o înălțime relativ mare, adică din Turnul Croitorilor!
Dreapta: Instantaneu realizat între 1901 și 1904 pe strada Saggasse, care se numește din 1934 strada Turnului. Cartea poștală, inscripționată cu textul „Gruss aus Hermannstad / Saggasse” (Salutări din Sibiu / Saggasse = strada Joagărului = Turnului), a circulat în 1904.

~~~o~~~

Detaliu din planul orașului Sibiu din 1875, copiat și completat cu texte olografice de Johann Böbel în 1882/1883. Moara Sag, aflată în intersecția străzii Sag Gasse (Turnului) cu strada Bach Gasse (Valea Mare) este marcată cu un cerc roșu, Poarta Sag/ Turnului cu un cerc negru. În fața porții (extramuros) se vede bastionul demolat în 1852.

(*) Pe strada Turnului, colț cu Valea Mare se afla din ~1527 până în 1873 o moară. În primii ani a fost gater/ joagăr, după 1534 joagăr și moară de măcinat, și ulterior, până la demolare 1873, a funcționat ca moară de măcinat grâne (Mehlmühle). Moara era pusă în funcțiune de apele canalului Pârâul Mare // Großer Bach, alimentat din canalul Morilor // Mühlkanal. De la acest canal, „Großer Bach“, se trage numele străzii „Bach Gasse“ (strada Pârâului) astăzi str. Valea Mare.
În documentele vremii moara apare sub denumirea „Sag“. Cuvântul german <Säge>, forma veche <Sag>, în dialectul săsesc <suách> (á=ă), înseamnă ferăstrău, deci: moara gater/ joagăr de pe strada „Joagărului”, lângă Poarta „Joagărului” (Poarta Turnului).
Moara era cunoscută și sub denumirea de „Pfarrersmühle” și „Pfarres Mül” // Moara Preotului sau Popilor și aparținea bisericii evanghelice Sfânta Maria (Stiftungsmühle). Moara era cunoscută și sub denumirea de – moara românului – deoarece era dată în arendă unui morar român pe nume Bobeș. De la această moară se trage numele străzii Turnului: „Sag Gasse”. În harta bilingvă a orașului Sibiu din 1921 strada Saggasse (săsește <Suáchtgass>) poartă și denumirea str. Turnului. Din anul 1934 se numește str. Turnului.
Se pare că moara Sag este mult mai veche. Existența unei mori „Sag“ este atestată într-un document / factură din sec. al XIV-lea (?): „Qu. 2; 14. Jahrhundert: Die Rieser haben gefurt zu der Sag und die dazu gearbeitet haben“! ~ Sursă: Arnold Pancratz „Numele străzilor din Sibiu“ // „Die Gassennamen Hermannstadts“, carte tipărită 1935 la tipografia sibiană Krafft & Drotleff. Arnold Pankratz a preluat informația din cartea: „Quellen zur Geschichte Siebenbürgens aus sächsischen Archiven. I. Bd. Rechnumgen (1380-1516), Hermannstadt 1880”.

0