Mori de apă, pive și case de odihnă și agrement construite în Pădurea Dumbrava Sibiului / Valea Aurie de-a lungul pârăului Seviș între secolele XVI – XIX.
În Pădurea Dumbrava au existat în trecut pe cursul pârăului Seviș, între Fabrica Dumbrava si lacul Dumbrava, astăzi zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, 8 mori și pive de apă, care aparțineau orașului Sibiu sau breslelor sibiene.

Într-o hartă realizată în jurul anului 1700 apare moara „Ciocanul de cupru“ / „Kupferhammer“ / „marteau de cuivre“ din pădurea Dumbrava Sibiului (vezi ilustrația detaliu din partea stângă jos în care este marcat cu galben pârâul pe care se afla moara). Harta întreagă arată cursul canalului (planificat) Gura Râului – Sibiu, amenajat 1702 pentru transportul materialelor necesare construirii Citadelei. După abandonarea lucrărilor la Citadelă în 1703 canalul Gura Râului – Sibiu a rămas încă câteva zeci de ani în folosință. Ciocanul de cupru menționat deja 1549 se afla în Pădurea Dumbrava Sibiului pe firul de apă numit Pârâul Seviș // Schewis Bach amenajat în sec 15.

Amonte de digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai – pârăul se numea Schewis Bach sau Schewesbach (Pârâul Seviș) dar și Hermannstädter Bach (Pârâul Sibian). Aval de digul de pământ pârăul Seviș este cunoscut și sub denumirea de Trinkbach (Pârâul cu apă de băut) și Zigeunerbach (Pârâul Țiganilor).
Paralel cu pârâul Seviș/ Trinkbach au fost amenajate de-a lungul timpului două canale de apă: Canalul superior Seviș (Obere Schewiskanal) și Canalul inferior Seviș (Untere Schewiskanal).

Părâul Seviș // Schewis Bach / Hermannstädter Bach / Trinkbach sau Zigeunerbach era aliment cu apa din iazul de la Rășinari provenită din râul Șteaza (și râul Caselor după harta din 1700). Apa pârâului Seviș a fost folosită pentru amenajarea lacurilor extra muros din partea sud-vestică a orașului medieval, lacuri care făceau parte din sistemul de fortificații a cetății (de exemplu lacul Croitorilor) dar și ca sursă de energie cinetică pentru morile orașului.
Cantitatea de apă provenită din izvoarele din zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, cum ar fi izvorul Fântână Hoților din zona Fabricii de Covoare Dumbrava, nu ar fi ajuns pentru a garanta un debit constant de apă necesar pentru a pune în funcțiune instalaţiile hidrotehnice din Pădurea Dumbrava, Valea Aurie, parcul Sub Arini și zona cetății! În Pădurea Dumbrava au existat în trecut pe cursul pârăului Seviș, între Fabrica Dumbrava si lacul Dumbrava, astăzi zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, 8 mori și pive de apă, care aparțineau orașului Sibiu sau breslelor sibiene.
Amonte de digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai – pârăul se numea Schewis Bach sau Schewesbach (Pârâul Seviș) dar și Hermannstädter Bach (Pârâul Sibian) și Trinkbach. Aval de digul de pământ pârăul Seviș este cunoscut sub denumirea de Trinkbach (Pârâul cu apă de băut) și Zigeunerbach (Pârâul Țiganilor).
Paralel cu pârâul Seviș au fost amenajate de-a lungul timpului două canale de apă: Canalul superior Seviș (Obere Schewiskanal) și Canalul inferior Seviș (Untere Schewiskanal).

Canalul superior Seviș // Obere Schewiskanal numit și Marele pârăiaş Seviș // Großer Schewisbachl sau Trinkwasser Kanal (Canalul cu apă de băut) izvorî din Pârâul Seviș amonte de lacul Dumbrava (vezi harta din 1893) și curgea prin Valea Aurie paralel cu aleea amenajată la marginea vestică a văii. Apa canalului punea în funcțiune moara orășenească cu sită Schreyer (Städtische Beutelmühle Schreyermühle) și moara orășenească de pulbere (Städtische Pulvermühle). După bifurcația din zona Vadul Vacii (Kuhfurt) canalul superior ajungea în zona parcului Sub Arini unde curgea paralel cu strada Schewis // Seviș, astăzi Bd. Victoriei, spre Poarta Cisnădiei. În fața Porții Cisnădiei canalul se ramifică în mai multe brațe. Un braț traversa parcelele aflate între str A. Șaguna și str. G. Barițiu și se vărsa în Canalul Morilor sub bastionul Soldiș în zona Aleea Filozofilor. Apa canalului superior punea în funcțiune moara Neumühle, moara orăşenească lângă Soldiş (Städtische Mühle am Soldisch) și moara orăşenească cu sită sub Soldiş (Städtische Beutelmühle unterhalb des Soldisch) aflate pe str. A. Șaguna. De la aceste trei mori se trage denumirea germană a străzii A. Șaguna: Mühlgasse – str. Morilor! Atenție: a nu se confunda str. Morilor; în limba germană str. Heidengasse (tradus în limba română: str. Luncii) cu str. A. Șaguna; în limba germană str. Mühlegasse (tradus în limba română: str. Morilor).
Alt braț curgea prin Parcul Astra (Stadtpark) spre bastionul Soldiș unde punea în funcțiune un joagăr și o moară cu piuă pentru argăsit/tăbăcit piele (Sägemühle und Weißgärber-Walkmühlen). După traversarea bastionului sub rondelă apa canalului superior se vărsa în Canalul Morilor în zona str. Dârstelor.
O parte din apa canalului superior traversa orașul medieval în rigole mediane amenajate pe străzile principale ale Sibiului.
Canalul superior a fost folosit și ca sursă de apă potabilă – vezi denumirea germană: Trinkwasser Kanal (Canal cu apă de băut). Apa canalului era limpezită în două lacuri decantoare amenajate în fața Porții Cisnădiei (zona vechiului parc Elizabetha) și transportată prin tuburi speciale spre fântânile cu țevi din oraș. Alimentarea cu apa potabilă a fântânilor cu țevi (Röhrenbrunnen) s-a relizat prin intermediul unor conducte speciale din lemn, formate din tuburi confecționate din trunchiuri de copaci (molid) prin scobire/perforare longitudinală și îmbinarea lor cu elemente/țevi din metal.

Canalul inferior Seviș // Untere Schewiskanal numit și Micul pârăiaş Seviș // Kleiner Schewisbachl a fost amenajat de breasla Pielarilor (Ledererzunft) în anul 1750. Canalul inferior, un braț al Canalului superior, pornea la bifurcația din zona Vadul Vacii (Kuhfurt) unde traversa Valea Aurie (Goldtal) pe digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai! Canalul inferior curgea la marginea estică a parcului Sub Arini spre str. Şcoala de Înot unde alimenta bazinul Școlii militare de Înot și punea în funcțiune o moară aflată lângă grădina Schöpp (Mühle am Schöppischen Garten) pe panta spre str. Z. Boiu. Din Școala de Înot curgea spre Calea Dumbrăvii unde punea în funcțiune un Joagăr (Sägemühle & Schneidemühle) și un Joagăr pentru tăiat scânduri şi furniruri (Bretter- und Furnier Schneidemühle). După ce traversa Calea Dumbrăvii și str. R. Stanca ajungea pe str. L. Blaga unde punea în funcțiune o moara de scoarţă (Lohmühle) și un Joagăr (Bretter-Schneidmühle), anterior „Moara Cerbului” („Hirschmühle”). Canalul superior se vărsa în pârăul Trinkbach în zona str. Izvorului.

Numele văii prin care curge pârâul Seviș se trage de la numele unei lunci care se afla amonte de lacul cu bărci, pe locul unde există astăzi Lacul Dumbrava! Această lunca se numea „Gold Wiese”, tradus „Lunca de Aur“. Deci, o luncă – vara plină de flori „aurii” – a dat numele văii aflată între lacul Dumbrava și digul de pământ peste care trecea cândva tramvaiul în dum spre Rășinari: Valea Aurie!

Colaj relizat cu ajutorul hărților din Ridicarea topografica Iozefină, Franciscană și Franciscană-Iozefină și informațiilor din Cartea de adrese 1882: Pădurea Dumbrava nr.1-14.

1 – Moara orășenească de pulbere
// Städtische Pulvermühle – Pulverstampfe (1745 – ?)
2 – Moara orășenească cu sită „Schreyer“
// Städtische Beutelmühle „Schreyermühle“ (1770 – 1999)
3 – Pepiniera orașului (Școala orășenească de pomi)
// Städtische Baumschule (? – ?)
4 – Moara orășenească de hârtie
// Städtische Papiermühle (1753 – 1874)
5 – Moară orășenească de măcinat grâu (făină albă)
// Städtische Mahlmühle – 1730 Weißbäckerzunft / Kunstmühle (~1700 – ?)
6 – Ciocan de cupru / forjă de cupru ~ Moara orășenească „Ciocan de cupru“
// Kupferhammer (1549) ~ Städtische „Kupferhammermühle“ (~1700 – ~1850)
7 – Moara orășenească de măcinat orz
// Städtische Fruchtmühle – Gerstenmühle (1865 – ?)
8 – Casa Pădurarului (de sus)
// Oberes Waldhegerhaus (? – ?)
9 – Moara cu piuă (de jos)
// Untere Walkmühle (W.M.) – Wollweber (? – ?)
10 – Torcătorie / Filatură
// Spinnfabrik / Spinnerei der Wollweber (1869 – ?)
11 – Moara cu piuă (a doua)
// Zweite Walkmühle (W.M.) – Tuchmacher (? – ?)
12 – Moara cu piuă (de sus)
// Obere Walkmühle (W.M.) – Tuchmacher (? – ?)
13 – Vechiul Han din Pădurea Dumbrava
// Altes Wald-Wirtshaus im Jungen Wald (1775 – ?)
14 – Casa Pădurarului (lângă Hanul vechi)
// Waldhegerhaus / Hgh (neben dem Alten Wirtshaus) (? – ?)

O – Depozit (cezaro-crăiesc) de pulbere neagră (1842 – ?) // K.K. Pulver-Magazin
O – Stejarul Împaratului (ars 1881) // Franz Josef Eiche ~ Kaisereiche
O – Coliba și izvorul Fântâna Hoților // Bohlenschopfen und Räuberbrunnen Quelle

Rășinărenii aveau pe Steaza și pe Râul Sadului 4 mori, 11 joagăre si 14 pive
Moara pe canalul Sevis (? – ?) // Mühle bei Rașinari (M.)
Moara pe canalul Sevis (? – ?) // Mühle bei Rașinari (M.)
Moara cu piuă pentru pănură (? – ?) // Walkmühle bei Rasinari (W.M.)

1 – Moara orășenească de pulbere // Städtische Pulvermühle – Pulverstampfe (1745 – ?)
Proprietar: orașul Sibiu
Carte de adrese 1882: proprietar orașul Sibiu // Stadtgemeinde
Ultimul proprietara fost baronul Franz Salmen // Letzter Besitzer war Baron Franz Salmen.
În 1745 moara de pulbere a fost mutată / amenajată în pădurea Dumbrava la pârăul Seviș.
În 1868 (14 iunie) a explodat moara din pădurea Dumbrava, a fost reclădită.
< 1745 Die Pulvermühle wird in den Jungen Wald an den Schewisbach verlegt (E.S.) >
< 1868 14.6. Die Pulvermühle im Jungen Wald explodiert, wurde wieder aufgebaut (E.S.) >

2 – Moara orășenească cu sită „Moara Schreyer“ // Städtische Beutelmühle „Schreyermühle“ (1770 – 1999)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde
Construcția morii a fost coordonată de magistratul sibian Friedrich Schreyer, pe vremea aceea responsabil de apa potabilă a orașului. Moara a fost luată în chirie de Friedrich Schreyer, pentru suma anuala de 200 de Galbeni. Lângă moară se afla un ștrand / bazin cu apă rece.
Moara Schreyer a fost demolată 1999.
< 1770 Die Schreyermühle im Jungen Wald wird fertiggestellt und vom Senator Schreyer in Pacht (von Jährlich 200 Gulden) genommen (E.S.) >
< 1910 9.6. Eröffnung des Bades bei der Schreyermühle (E.S.) >

3 – Pepiniera orașului (Școala orășenească de pomi) // Städtische Baumschule (? – ?)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde
Pepiniera a fost amenajată de maistrul forestier Bergleitner.
< Die Baumschule wurde vom Forstmeister Bergleitner angelegt (E.S.) >

4 – Moara orășenească de hârtie // Städtische Papiermühle (1754 – 1874)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde
Carte de adrese 1882: proprietar orașul Sibiu // Stadtgemeinde
În 1753 (31 ianuarie) Se construiește moara din pădurea Dummbrava, bugetul alocat 5300 de Galbeni.
În 1756 se construiește o anexă pentru 1658 galbeni. În total: 6958 Galbeni.
În 1771 cartograful Th. Szuchanek vrea să cumpere moara de hârtie, pentru a o transforma într-o fabrică de harți… dar renunță la cumpărare.
În 1792 moare arendașul Stefan Lutsch von Luchsenstein.
În 1874 (14 august) moara este scoasă din funcțiune și închisă.
< 1753 31.3. Die Papiermühle im Jungen Wald wird mit einem Kostenaufwand von 5300 Gulden erbaut >
< 1756 wird ein Zubau für 1658 Gulden errichtet. Insgesammt: 6958 Gulden >
< 1771 wollte der Kartenmacher Th. Szuchanek die Mühle in eine Kartenfabrik umwandeln. >
< 1792 stirbt der Pächter Stefan Lutsch von Luchsenstein >
< 1874 14.8. Die städt. Papiermühle im Jungen Wald wird außer Betrieb gesetzt (E.S.) >

5 – Moară orășenească de măcinat grâu (făină albă) – 1730 Breasla Brutarilor // Städtische Mahlmühle – 1730 Weißbäckerzunft / Kunstmühle (~1700 – ?)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde
Proprietar: Breasla Brutarilor din 1731 // Besitzer: Weißbäckerzunft ab 1731
Moara a fost construită de orașul Sibiu la începutul sec. al XVII-lea, cu o datorie de 700 de Galbeni.
1730 (5 iunie) orașul vinde moara breslei Brutarilor pentru suma de 700 de Galbeni.
< Die Mühle wurde Anfang des 17. Jahrhunderts von der Stadt mit einem Schuldenaufwand von 700 Gulden errichtet. >
< 1730 5.6. Die Mahlmühle neben dem Kupferhammer im Jungen Wald wird der Bäckerzunft (um 700 Gulden) verkauft (E.S.) >

6 – Ciocan de cupru / forjă de cupru – Moara orășenească „Ciocan de cupru“ // Kupferhammer (1549) – Städtische „Kupferhammermühle“ (~1700 – ~1850)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde
În 1549 este menționat un atelierul de prelucrat cupru în pădurea Dumbrava. Moara înființată ~1700 a preluat denumirea „Ciocan de cupru”!
În 1706 (octombrie) soldații lui Rakoczi incendează Ciocanul de cupru, care va fi reclădit.
În 1711 bresla Cuprarilor închirează moara pentru suma anuală de 20 de Galbeni.
În 1740 moara este dată în arendă breslei Cuprarilor pentru o perioadă de 20 de ani.
Moara de cupru devine zonă de excursie și rectreație. Magistratul și asociații sibiene sărbătoresc în cladirea Kupferhammer diferite festivități… (exista o bucătărie bine dotată și sală de petreceri)
În 1905 (1 ianuarie) Ciocanul de cupru devine locuință de vară.
< 1706 Oktober wird sie von dem Horden von Rakoczi abgebrannt, aber wieder aufgebaut. >
< 1711 zahlt die Zunft eine Jahrespacht von 20 Gulden. >
< 1740 23.1. Der Kupferhammer im Jungen Wald wird der Kupferschmiedezunft auf zwanzig Jahre verpachtet. >
< Der Kupferhammer wurde Ausflugsort. Den Hermannstädter Magistrat und Vereine feierten Waldfeste im Kupferhammer-Gebäude… mit gut eingerichteter Küche, Tafelgeschirr u.s.w. >
< 1905 1.7. der Kupferhammer wird zu Sommerwohnungen umgestalltet. > (E.S.)

7 – Moară orășenească de măcinat orz // Städtische Fruchtmühle / Fm: (*) – Gerstenmühle (1865 – ?)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde
Carte de adrese 1882: proprietar orașul Sibiu // Stadtgemeinde
Friedrich Sonntag (1843-1913) – maistru morar angajat la moara „Gerstenmühle“.
În 1865 (3 aprilie) este pusă în funcțiune moara orășenească de măcinat orz.
< 1865 3.4. Die städtische Gerstenmühle im Jungen Wald kommt in Betrieb (E.S.) >

8 – Casa Pădurarului (de sus) // Oberes Waldhegerhaus / Hgh (? – ?)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde

9 – Moara cu piuă (de jos) // Untere Walkmühle (W.M.) – Wollweber (? – ?)
Proprietar: breasla Postăvarilor
Carte de adrese 1882: proprietar breasla Postăvarilor sibieni // Besitzer: Hermannstädter Wollwebergenossenschaft
Amonte de Ciocanul de cupru se aflau câteva pive care aparțineau breslei Pânzarilor / Postăvarilor
< Vom Kupferhammer weiter aufwärts standen noch Walkmühlen der Tuchmacherzunft / Wollweberzunft > (E.S.)

10 – Torcătoria / Filatura // Spinnfabrik – Spinnerei der Wollweber (1869 – ?)
Proprietar: breasla Postăvarilor

11 – Moara cu piuă (a doua) // Zweite Walkmühle (W.M.) – Tuchmacher (? – ?)
Proprietar: breasla Pânzarilor
Amonte de Ciocanul de cupru se aflau câteva pive care aparțineau breslei Pânzarilor / Postăvarilor
< Vom Kupferhammer weiter aufwärts standen noch Walkmühlen der Tuchmacherzunft / Wollweberzunft > (E.S.)

12 – Moara cu piuă (de sus) // Obere Walkmühle (W.M.) – Tuchmacher (? – ?)
Proprietar: breasla Pânzarilor
Amonte de Ciocanul de cupru se aflau câteva pive care aparțineau breslei Pânzarilor / Postăvarilor
< Vom Kupferhammer weiter aufwärts standen noch Walkmühlen der Tuchmacherzunft / Wollweberzunft > (E.S.)

13 – Vechiul Han din Pădurea Dumbrava // Altes Wald-Wirtshaus im Jungen Wald (1775 – ?)
Proprietar: orașul Sibiu

14 – Casa Pădurarului (lângă Hanul vechi) // Waldhegerhaus / Hgh (neben dem Alten Wirtshaus) (? – ?)
Proprietar: orașul Sibiu // Stadtgemeinde

Fruchtmühle (*) = se numește o moară de măcinat grâne (traducerea „moară de fructe“ nu este corectă!)
Kunstmühle (*) = în a două jumătate a secolului al XIX-lea au apărut mori înzestrate cu o tehnologie nouă, mult mai eficientă decât cea tradițională, care utiliza pietre de măcinat. Aceste mori, dotate cu role din oțel sau fier, se numeau „Kunstmühlen”. Tradus mot a mot „mori de arta“. În acest context cuvântul german „Kunst“ înseamnă „tehnologie“!

Sursă informații: Emil Sigerus (E.S.) ~ Otto Czekelius (O.C.) ~ Arnold Pancratz (A.P.) ~ Johann Böbel (J.B.) și cărțile de adrese din 1875, 1882 și 1885. (fotografii din arhiva grupului Alt-Hermannstadt)

0

Asociația Cetățenească a Trăgătorilor de Elită // Bürgerlicher Scharfschützenverein

Atâta timp cât cetățenii sibieni își apărarau propriul oraș în cazul unui atac armat efectuau periodic exerciții de tragere la țintă. În sec. al XV-lea poligonul de tragere se afla în spatele școlii Brukenthal, spre strada Măcelarilor // Fleischergasse. Acolo, în grădina gimnaziului, s-au efectuat în mod regulat exerciții de tragere cu arbaletă, mai ales de sărbătoarea Sf. Gheorghe // Georgentag și duminica după Sf. Johannis. În sec. al XVI-lea fiecare breaslă organiza propria sărbătoare / întrecere cu tragere la țintă. Când, cu stăpânirea habsburgică, soldații imperiali au preluat apărarea orașului, exercițiile de tragere periodică nu mai erau necesare și au devenit distracție sportivă.

În anul 1961, scurt timp după ce cosmonautul sovietic Iuri Alexeevici Gagarin a ajuns primul om în spațiu și pe orbita pământului la bordul navetei Vostok, a fost „redescoperit în Arhivele de Stat din Sibiu un document extrem de valoros care a adus brusc în discuție un nume necunoscut anterior experților și publicului larg”. Este vorba de manuscriptul Varia II 374 sau Coligatul de la Sibiu atribuit renumitului armurier (Zeugwart) și inventator Conrad Haas! Mai puțin cunoscut astăzi este faptul că istoricii și cercetătorii de arhivă din Sibiu știau de existența acestui manuscris cu mult timp înainte de „redescoperirea” lui în 1961. Astfel, G. D. Teutsch, F. J. Zimmermann, G. M. Hermann, J. K. Eder, J. Trausch, J. Seivert și F. Schuller menționează lucrarea lui Haas în tratatele lor, publicate în secolele XIX-XX. (sursă informație: Hans Barth „Von Honterus zu Oberth” / editura KRITERION București 1980).

Pe coperta părții a III-a, la pagină 112 se poate ciți următorul text notat de autorul Conrad Haas (în acest context cuvântul artă este echivalent cu technică, vezi Kunstbuch // Carte de artă):
„Dieses Kunstbuch ist gerissen und zusammengetragen und zum Teil erfunden durch Conrad Haas von Dornbach aus Österreich vom Geschlecht aus dem Haasenhof bei Landshut. Angefangen im Jahre 1529 und vollendet im Jahr der wenigeren Zahl im 70. Und ist gewesen der römisch-kaiserlichen und königlichen Majestät auch der Krone Ungarn Buchsengies, Zeugwart und Zeugmeister.“ (sursă text: Hans Barth „Von Honterus zu Oberth / editura KRITERION București 1980)

[„Conrad Haas se trăgea din clanul Haasenhof, ce-și avea obârșia în zona Landshut, oraș german înfrățit în prezent cu Sibiul. Provenea dintr-o familie înstărită, a învațat latina si germana la școala situată în apropierea Capelei Sf. Ana.
Deși pasionat până atunci de alchimie și influențat de familie să devină medic, Conrad Haas alege cariera armelor. A servit la început ca guard imperial de artilerie, devenind în scurt timp ofițer pe lângă curtea imperială austriacă. În deceniul patru al secolului al XVI-lea, Conrad Haas s-a hotarât să împărtășească ideile lui Martin Luther, devenind protestant.
…
La vârsta de 42 de ani, în 1551, a fost trimis la Sibiu pentru a se ocupa de arsenalul orașului. Haas rămas la Sibiu până la sfârșitul vieții. Arsenalul din Sibiu, localizat și astăzi în Cazarma Kempel din Piața Armelor, a fost construit după indicațiile lui Haas. Arsenalul sibian a fost unul dintre cele mai bine dotate și înaintate ca tehnologie militară din sud-estul Europei în acea perioadă, sub administrarea lui Haas.
În calitate de armurier a întreprins câteva călătorii la Alba Iulia, dorind să-l întâlnească pe Hans Walach, care realiza pe atunci pulbere pentru armele de foc.
Conrad Haas, preocupat de întărirea capacității de luptă a trupelor imperiale, efectuează o serie de experimente cu tipurile de rachete pe care, în anii anteriori, le imaginase și le consemnase în manuscrisele sale. La Sibiu continuă studiile începute în 1529 legate de tehnologia rachetelor, redactând lucrarea Varia II 374. Manuscrisul sibianului Conrad Haas este cel mai vechi document cunoscut din istoria rachetei moderne.
Manuscrisul de la Sibiu
Manuscrisul sibian cunoscut sub denumirea de Varia II 374 sau Coligatul de la Sibiu (colligare = a lega împreună), a fost redactat de Conrad Haas între anii 1529-1556 împreună cu alte lucrări de pirotehnie pe care le-a deținut Haas, pe vremea când ocupa funcția de șef al Arsenalului militar al armatei austriece. Este scris în germana medievală, legat în piele, conține 392 de file si 203 ilustrații în culori (roșu, albastru, verde, galben, maro și violet) și trei studii de artă militară, primele două fiind scrise între anii 1417 – 1459:
– Probleme de pirotehnie și balistică (primele 36 de file ale Manuscrisului) – scris de Hans Haasenwein, angajat al municipalității sibiene
– Despre mașinile de asediu (filele 37-110) – scris de către un autor sibian anonim, având la bază texte ale strategului militar Berthold Schwartz
– Al treilea, aparținând integral lui Conrad Haas – consacrat construcției si utilizării rachetelor cu două și trei trepte. Sunt descrise 17 tipuri de rachete, de forme diverse, toate fiind prevăzute la partea inferioară cu stabilizatori de direcție de formă triunghiulară, asemănători literei grecești delta.
Sunt descrise rachete cu pulbere, autopropulsate, care erau considerate de inventatorul lor, fie mijloace de lansare a artificiilor pentru zilele festive, fie arme eficiente de luptă. Rachetele lui fuseseră deja utilizate cu succes împotriva armatelor otomane care în 1542 asediaseră Viena.“ – sursa text: Wikipedia]

Poligoane de tragere (repere cronologice)

În anii 1780 tipograful sibian Martin Hochmeister sr. înființează împreună cu conțopistul curții Johann Valentin Günther Societatea Țintașilor // Schützengesellschaft.
1786 – Societatea Țintașilor închiriază spațiul între zidul incintei a III-a și zidul exterior, de la cazarmă (bastionul de la Poarta Cisnădiei) până la teatru (Turnul Dulgherilor) str. Cetății și amenajează un poligon de tragere în Zwinger.
1787 – O treime din poligon (spațiul între teatru // Komödienhaus și Turnul Olarilor) intră în posesia teatrului. (*)
1798 – Societatea Țintașilor construieste în incinta poligonul (aflat între Turnul Olarilor și cazarmă) Casa Țintașilor (Schießhaus).
1814-1822 – Poligonul de tragere este în folosința Corpului Cetățenesc al Țintașilor // Bürgerliche Schützenkorps.
1822 – Se desființează Societatea Țintașilor iar membrii Corpul Cetățenesc al Țintașilor se reorganizează și înființează Asociația Trăgătorilor // Schützenverein. Asociația Trăgătorilor continuă să foloseasca poligonul din Zwinger… până în anul 1832.
1832 – Orașul anulează contractul de închiriere cu Asociația Trăgătorilor și închide poligonul (1832~1837?). (**)
1837 – Dupa desființarea poligonului de pe str. Cetății, membrii Asociației Trăgătorilor înființează Societatea Arbaletiștilor // Bolzenschützengesellschaft.
1844 – Cu ocazia sărbătoririi Zilelor Asociației // Vereinstage, organizate la 30 mai în Sibiu, 40 de membrii arbaletiști înființează Asociația Cetățenească a Trăgătorilor de Elită // Bürgerlicher Scharfschützenverein. Noua asociație cumpără grădina lui Meinth de pe Școala de Înot unde amenajează un poligon de tragere. (***)
1869 – Asociația Cetățenească a Trăgătorilor de Elită sărbătorește 25 de ani de la înființare, organizând în zona Haller Wiese o mare festivitate, cu 500 de invitați, hală festivă și poligon de tragere.
1894 – Asociația Cetățenească a Trăgătorilor de Elită sărbătorește 50 de ani de la înființare.
1905 – Se deschide poligonul cetățenesc de tragere „Gut Blei“ amenajat de Asociația Cetățenească a Trăgătorilor de Elită din Sibiu pe str. Muncel / Ștefan cel Mare (Leschkircher Strasse)
1922 – Se inchide poligonul cetățenesc de tragere de pe str. Muncel / Ștefan cel Mare (Leschkircher Strasse).
1923 – Scara Bedeus este dată în folosință.
1928 – În cursul amenajării Parcului Cetății au fost demolate clădirile și cele două curtine/ziduri din spațiul Zwinger. ~ Sursă informație: Emil Sigerus „Despre vechiul Sibiu“ // „Vom alten Hermannstadt“ vol. 1-3

(*) Grădina lui Hochmeister, aflată între Turnul Olarilor și teatru, ajunge la sfârăitul sec. al XIX-lea în proprietatea Wilhelminei (Minna) Benkner născ. Hochmeister (1828-1901). După moartea Wilhelminei 1901 grădina și „Casa din Zwinger“ au fost luate în arendă de Emil Sigerus (1854-1947).
(**) După desființarea poligonului de tragere 1832 spațiul Zwinger a fost luat în chirie de preotul evanghelic J. J. Roth, care a cultivat în grădină pomi fructiferi și viță de vie.
(***) Se pare că membrii Societății Arbaletiștilor au folosit grădina lui Meinth de pe Școala de Înot, ca poligon de tragere, deja din anul 1837, chiar dacă terenul a fost cumpărat de Asociațieia Cetățenească a Trăgătorilor de Elită abia în anul 1844.

Poligoane militare
1850 – Se amenajează un poligon militar în Pădurea Dumbrava lângă hanul vechi // Waldwirtshaus. Acest poligon a fost folosit și de membrii Asociației Trăgătorilor.
1869 – Se amenajează un poligon militar nou în Pădurea Dumbrava lângă cimitir.
1890 – Poligonul militar din Dumbrava a fost mutat la Gușterița. După desființarea poligonului Uzina Electrică Sibiu a construit în zona respectivă vile de vară.
În sec XX au existat diferite poligoane militare în zona orașului Sibiu…

Grădina din fostul poligon de tragere de pe str. Cetății, între cazarmă și Turnul Archebuzierilor (Armbrusterturm). Lângă Turnul Archebuzierilor se vede Casa Țintașilor (Schützenhaus) construită 1798 în șanțul Zwinger-ului. Fotografie realizată la începutul anilor 1910.
…
Grădina din fostul poligon de tragere, între Turnul Archebuzierilor și Turnul Olarilor (Töpferturm). Lângă turn se vede zidul perpendicular cu zidul centurii, delimitarea nord-estică a poligonului de tragere, cu urme create prin impactul proiectilelor. Fotografie realizată la începutul anilor 1910, înaintea amenajării Scării Bedeus 1923.
…
Turnul Olarilor și zidul cu urmele proiectilelor din vechiul poligon de tragere. Fotografie realizată după 1923 dar înainte de demolarea zidului poligonului. În data de 10 iunie1928 se deschide pentru public promenada nou amenajată în Zwinger, cunoscută sub denumirea de „Promenada Mica“, astăzi Promenada Cetății.
…
Turnul Olarilor și „Casa din Zwinger“, din fosta grădina a lui Hochmeister, luată în arendă de Emil Sigerus. Clădirea construită în șanțul din Zwinger era alipită (pe partea exterioară) de zidul poligonului de tragere.

Tribuna vorbitorului lângă poligonul de tragere amenajat de Asociația Cetătenească a Țintașilor 1869, cu ocazia sărbătoririi a 25 de ani de la înființarea asociației. Festivitatea cu 500 de invitați, hală festivă și poligon de tragere a avut loc în zonă Haller Wiese.
…
Xilogravura „Die Vereinstage în Hermannstadt“ a fost realizată 1870 după un desen de W. Katzler. Ilustrația arată halele festive ridicate 1869 cu ocazia sărbătoririi Zilelor Asociației din Sibiu. În partea dreaptă, sus, se vede Hala Țintașilor (Schützenhalle).
…
Fotograful Theodor Glatz îmbrăcat în costum de vânător.
…
Casa Țintașilor și poligonul de tragere „Gut Blei“ amenajat 1905 la capătul străzii Nocrichului (Leschkircher Strasse), astăzi zona str. Muncel / Ștefan cel Mare. Pe partea dreaptă, în fundal, apare dâmbul de pământ din spatele poligonului de tragere.

Grup de arcași și pedestrași. Fotografie realizată în timpul paradei festive din 1884.
…
Reclama pirotehnicului Friedrich Brukatsch în care anunța „Marele foc de artificii“ (Großes Feuerwerk), de fapt primul foc de artificii organizat de Brukatsch la Sibiu. Evenimentul a avut loc în data de 7 iunie 1888 în incinta Poligonului Cetățenesc de Tragere (Bürgerliche Schießstätte) de pe str. Școala de Înot (Schwimmschulgasse).
…
Grup de vânători și arbaletiști. Fotografia cu protagoniștii îmbrăcați în costume istorice pozând în fața unui car alegoric a fost realizată în timpul paradei festive din 1884.
(Sursa ilustrațiilor: arhiva grupului Alt-Hermannstadt)

1

În harta orașului Sibiu din anul 1951(1749) se disting o serie de mori de apă și joagăre (gatere) construite de-a lungul canalului râului Cibin – Canalul Morilor // Mühlkanal – și de-a lungul celor două canale secundare ale pârâului Seviș / Trinkbach – Canalul superior și canalul inferior Seviș // Obere und Untere Schewiskanal.
Instalațiile hidrotehnice construite intra-muros și extra-muros în Sibiu se aflau pe canalele amenajate pentru alimentarea lacurilor situate extra-muros cu apă curgătoare. Lacuri făceau parte din sistemul de apărare al orașului Sibiu. Apa canalelor sibiene era folosită ca sursă de apă potabilă, pentru uz casnic, în industria meșteșugareasca, alimentară și de asemenea ca sursă de energie cinetică pentru a pune în funcțiune morile din incinta cetății și imprejurime.
În orașul medieval Sibiu au existat două sisteme de canale cu apă curgătoare provenită din râuri de munte: Canalul Morilor alimentat cu apa râului Cibin, aflat în partea nord-vestică, nordică și nord-estică a orașului și cele două canale secundare ale pârâului Seviș / Trinkbach / Zigeunerbach alimentate cu apa provenită din iazul de la Rășinari, aflate în partea sud-vestică, sudică și sud-estică a orașului. Apa canalului superior Seviș (numit și Trinkwasser Kanal / Canalul cu apă de băut) a fost folosită în trecut și ca sursă de apă potabilă.

Canalul Morilor // Mühlkanal ~ În partea vestică și nord-vestică a orașului medieval se afla Canalul Morilor // Mühlkanal alimentat din apele râului Cibin. Canalul pornea de la stăvilarul din Turnisor, curgea paralel cu râul Cibin, traversa zona cunoscută sub denumirea de Pajiștea Măcelarilori // „Fleischhauerwiese“ (astăzi partea nordică a Cartierului Ștrand) pe lângă Stadionul Voință, str. Poet Vasile Carlova spre str. Tudor Arghezi – Aleea Filozofilor și str. Dârstelor unde se ramifica îin doua brațe.
Un braț curgea extra muros prin fața Porții Turnului // „Sag“, pe lângă Aleea Studenților spre Poartă Ocnei // „Burger“ și zona str. Nicolae Teclu. Cealaltă ramificație intra în oraș pe sub Turnul Dogarilor // „Fassbinderturm“ de unde curgea spre moara de pe str. Turnului și mai departe pe str. Valea Mare / Plopilor / Vopsitorilor. Pe str. Vopsitorilor traversa curtea de la nr.16 și str. Zidului pentru a ieși din oraș prin zidul centurii a IV-a între Turnul Zidarilor și Poarta Ocnei (loc unde se unea din nou cu apele canalul Mühlkanal). Canalul Mühlkanal se revarsa în Cibin în zona Moara de Scoarță, astăzi Cartierul Lupeni / Reșița 2.
Între râul Cibin și zidul centurii cetății existau lacuri alimentate cu apele canalul Mühlkanal. De exemplu Lacul Țesătorilor // „Weber-Teich“, care se afla între Poarta Ocnei și Rondela Rotărilor.
A nu se confunda Râul Seviș cu Pârâul Seviș. Răul Seviș curge în valea Sevișului de la Rășinari spre Șelimbăr unde se varsă în râul Cibin. În zona Șelimbăr râul Seviș este cunoscut și sub denumirea de râul Sebeș. Părâul Seviș curge prin Pădurea Dumbravă Sibiului (Junger Wald), Valea Aurie (Goldtal), Valea Arinilor (Erlental) din parcul Sub Arini (Erlenpark) spre str. Z. Boiu, Biserica din Groapă, str. C. Brâncuși, str Gimnasticii, str. Izvorului și cartierul Lazaret unde se varsă în râul Cibin.

Părâul Seviș // Schewis Bach / Hermannstädter Bach / Trinkbach sau Zigeunerbach era alimentat cu apa din iazul de la Rășinari provenită din râul Șteaza (și râul Caselor după harta din 1700). Apa pârâului Seviș a fost folosită pentru amenajarea lacurilor extra muros din partea sud-vestică a orașului medieval, lacuri care făceau parte din sistemul de fortificații a cetății (de exemplu lacul Croitorilor) dar și ca sursă de energie cinetică pentru morile orașului.
Cantitatea de apă adunată din izvoarele din zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, cum ar fi izvorul Fântână Hoților din zona Fabricii de Covoare Dumbrava, nu ar fi ajuns pentru a garanta un debit constant de apă necesar pentru a pune în funcțiune instalaţiile hidrotehnice din Pădurea Dumbrava, Valea Aurie, parcul Sub Arini și zona cetății! În Pădurea Dumbrava au existat în trecut pe cursul pârăului Seviș, între Fabrica Dumbrava si lacul Dumbrava, astăzi zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, 8 mori și pive de apă, care aparțineau orașului Sibiu sau breslelor sibiene.
Amonte de digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai – pârăul se numea Schewis Bach sau Schewesbach (Pârâul Seviș) dar și Hermannstädter Bach (Pârâul Sibian) și Trinkbach. Aval de digul de pământ pârăul Seviș este cunoscut sub denumirea de Trinkbach (Pârâul cu apă de băut) și Zigeunerbach (Pârâul Țiganilor).
Paralel cu pârâul Seviș au fost amenajate de-a lungul timpului două canale de apă: Canalul superior Seviș (Obere Schewiskanal) și Canalul inferior Seviș (Untere Schewiskanal).

Canalul superior Seviș // Obere Schewiskanal numit și Marele pârăiaş Seviș // Großer Schewisbachl sau Trinkwasser Kanal (Canalul cu apă de băut) izvorî din Pârâul Seviș amonte de lacul Dumbrava (vezi harta din 1893) și curgea prin Valea Aurie paralel cu aleea amenajată la marginea vestică a văii. Apa canalului punea în funcțiune moara orășenească cu sită Schreyer (Städtische Beutelmühle Schreyermühle) și moara orășenească de pulbere (Städtische Pulvermühle). După bifurcația din zona Vadul Vacii (Kuhfurt) canalul superior ajungea în zona parcului Sub Arini unde curgea paralel cu strada Schewis // Seviș, astăzi Bd. Victoriei, spre Poarta Cisnădiei. În fața Porții Cisnădiei canalul se ramifică în mai multe brațe. Un braț traversa parcelele aflate între str A. Șaguna și str. G. Barițiu și se vărsa în Canalul Morilor sub bastionul Soldiș în zona Aleea Filozofilor. Apa canalului superior punea în funcțiune moara Neumühle, moara orăşenească lângă Soldiş (Städtische Mühle am Soldisch) și moara orăşenească cu sită sub Soldiş (Städtische Beutelmühle unterhalb des Soldisch) aflate pe str. A. Șaguna. De la aceste trei mori se trage denumirea germană a străzii A. Șaguna: Mühlgasse – str. Morilor! Atenție: a nu se confunda str. Morilor; în limba germană str. Heidengasse (tradus în limba română: str. Luncii) cu str. A. Șaguna; în limba germană str. Mühlegasse (tradus în limba română: str. Morilor).
Alt braț curgea prin Parcul Astra (Stadtpark) spre bastionul Soldiș unde punea în funcțiune un joagăr și o moară cu piuă pentru argăsit/tăbăcit piele (Sägemühle und Weißgärber-Walkmühlen). După traversarea bastionului sub rondelă apa canalului superior se vărsa în Canalul Morilor în zona str. Dârstelor.
O parte din apa canalului superior traversa orașul medieval în rigole mediane amenajate pe străzile principale ale Sibiului.
Canalul superior a fost folosit și ca sursă de apă potabilă – vezi denumirea germană: Trinkwasser Kanal (Canal cu apă de băut). Apa canalului era limpezită în două lacuri decantoare amenajate în fața Porții Cisnădiei (zona vechiului parc Elizabetha) și transportată prin tuburi speciale spre fântânile cu țevi din oraș. Alimentarea cu apa potabilă a fântânilor cu țevi (Röhrenbrunnen) s-a relizat prin intermediul unor conducte speciale din lemn, formate din tuburi confecționate din trunchiuri de copaci (molid) prin scobire/perforare longitudinală și îmbinarea lor cu elemente/țevi din metal.

Canalul inferior Seviș // Untere Schewiskanal numit și Micul pârăiaş Seviș // Kleiner Schewisbachl a fost amenajat de breasla Pielarilor (Ledererzunft) în anul 1750. Canalul inferior, un braț al Canalului superior, pornea la bifurcația din zona Vadul Vacii (Kuhfurt) unde traversa Valea Aurie (Goldtal) pe digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai! Canalul inferior curgea la marginea estică a parcului Sub Arini spre str. Şcoala de Înot unde alimenta bazinul Școlii militare de Înot și punea în funcțiune o moară aflată lângă grădina Schöpp (Mühle am Schöppischen Garten) pe panta spre str. Z. Boiu. Din Școala de Înot curgea spre Calea Dumbrăvii unde punea în funcțiune un Joagăr (Sägemühle & Schneidemühle) și un Joagăr pentru tăiat scânduri şi furniruri (Bretter- und Furnier Schneidemühle). După ce traversa Calea Dumbrăvii și str. R. Stanca ajungea pe str. L. Blaga unde punea în funcțiune o moara de scoarţă (Lohmühle) și un Joagăr (Bretter-Schneidmühle), anterior „Moara Cerbului” (Hirschmühle). Canalul superior se vărsa în pârăul Trinkbach în zona str. Izvorului.

Numele văii prin care curge pârâul Seviș se trage de la numele unei lunci care se afla amonte de lacul cu bărci, pe locul unde există astăzi Lacul Dumbrava! Această lunca se numea „Gold Wiese”, tradus „Lunca de Aur“. Deci, o luncă – vara plină de flori „aurii” – a dat numele văii aflată între lacul Dumbrava și digul de pământ peste care trecea cândva tramvaiul în dum spre Rășinari: Valea Aurie!

0

Mori de apă, joagăre și pive construite în Sibiu între secolele XIV – XIX. ~ detalii din hărțile orașului Sibiu 1699, 1751, 1858 și 1875.
Instalațiile hidrotehnice construite intra-muros și extra-muros în Sibiu se aflau pe canalele amenajate pentru alimentarea lacurilor situate extra-muros cu apă curgătoare. Lacuri făceau parte din sistemul de apărare al orașului Sibiu. Apa canalelor sibiene era folosită ca sursă de apă potabilă, pentru uz casnic, în industria meșteșugareasca, alimentară și de asemenea ca sursă de energie cinetică pentru a pune în funcțiune morile din incinta cetății și imprejurime.

În orașul medieval Sibiu au existat două sisteme de canale cu apă curgătoare provenită din râuri de munte: Canalul Morilor alimentat cu apa râului Cibin, aflat în partea nord-vestică, nordică și nord-estică a orașului și cele două canale secundare ale pârâului Seviș / Trinkbach / Zigeunerbach alimentate cu apa provenită din iazul de la Rășinari, aflate în partea sud-vestică, sudică și sud-estică a orașului. Apa canalului superior Seviș (numit și Trinkwasser Kanal / Canalul cu apă de băut) a fost folosită în trecut și ca sursă de apă potabilă.

Canalul Morilor // Mühlkanal ~ În partea vestică și nord-vestică a orașului medieval se afla Canalul Morilor // Mühlkanal alimentat din apele râului Cibin. Canalul pornea de la stăvilarul din Turnisor, curgea paralel cu râul Cibin, traversa zona cunoscută sub denumirea de Pajiștea Măcelarilori // „Fleischhauerwiese“ (astăzi partea nordică a Cartierului Ștrand) pe lângă Stadionul Voință, str. Poet Vasile Carlova spre str. Tudor Arghezi – Aleea Filozofilor și str. Dârstelor unde se ramifica îin doua brațe.
Un braț curgea extra muros prin fața Porții Turnului // „Sag“, pe lângă Aleea Studenților spre Poartă Ocnei // „Burger“ și zona str. Nicolae Teclu. Cealaltă ramificație intra în oraș pe sub Turnul Dogarilor // „Fassbinderturm“ de unde curgea spre moara de pe str. Turnului și mai departe pe str. Valea Mare / Plopilor / Vopsitorilor. Pe str. Vopsitorilor traversa curtea de la nr.16 și str. Zidului pentru a ieși din oraș prin zidul centurii a IV-a între Turnul Zidarilor și Poarta Ocnei (loc unde se unea din nou cu apele canalul Mühlkanal). Canalul Mühlkanal se revarsa în Cibin în zona Moara de Scoarță, astăzi Cartierul Lupeni / Reșița 2.
Între râul Cibin și zidul centurii cetății existau lacuri alimentate cu apele canalul Mühlkanal. De exemplu Lacul Țesătorilor // „Weber-Teich“, care se afla între Poarta Ocnei și Rondela Rotărilor.

A nu se confunda Râul Seviș cu Pârâul Seviș. Răul Seviș curge în valea Sevișului de la Rășinari spre Șelimbăr unde se varsă în râul Cibin. În zona Șelimbăr râul Seviș este cunoscut și sub denumirea de râul Sebeș. Părâul Seviș curge prin Pădurea Dumbravă Sibiului (Junger Wald), Valea Aurie (Goldtal), Valea Arinilor (Erlental) din parcul Sub Arini (Erlenpark) spre str. Z. Boiu, Biserica din Groapă, str. C. Brâncuși, str Gimnasticii, str. Izvorului și cartierul Lazaret unde se varsă în râul Cibin.

Părâul Seviș // Schewis Bach / Hermannstädter Bach / Trinkbach sau Zigeunerbach era alimentat cu apa din iazul de la Rășinari provenită din râul Șteaza (și râul Caselor după harta din 1700). Apa pârâului Seviș a fost folosită pentru amenajarea lacurilor extra muros din partea sud-vestică a orașului medieval, lacuri care făceau parte din sistemul de fortificații a cetății (de exemplu lacul Croitorilor) dar și ca sursă de energie cinetică pentru morile orașului.
Cantitatea de apă adunată din izvoarele din zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, cum ar fi izvorul Fântână Hoților din zona Fabricii de Covoare Dumbrava, nu ar fi ajuns pentru a garanta un debit constant de apă necesar pentru a pune în funcțiune instalaţiile hidrotehnice din Pădurea Dumbrava, Valea Aurie, parcul Sub Arini și zona cetății! În Pădurea Dumbrava au existat în trecut pe cursul pârăului Seviș, între Fabrica Dumbrava si lacul Dumbrava, astăzi zona Parcul Natural Dumbrava Sibiului, 8 mori și pive de apă, care aparțineau orașului Sibiu sau breslelor sibiene.
Amonte de digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai – pârăul se numea Schewis Bach sau Schewesbach (Pârâul Seviș) dar și Hermannstädter Bach (Pârâul Sibian) și Trinkbach. Aval de digul de pământ pârăul Seviș este cunoscut sub denumirea de Trinkbach (Pârâul cu apă de băut) și Zigeunerbach (Pârâul Țiganilor).
Paralel cu pârâul Seviș/ Trinkbach au fost amenajate de-a lungul timpului două canale de apă: Canalul superior Seviș (Obere Schewiskanal) și Canalul inferior Seviș (Untere Schewiskanal).

Canalul superior Seviș // Obere Schewiskanal numit și Marele pârăiaş Seviș // Großer Schewisbachl sau Trinkwasser Kanal (Canalul cu apă de băut) izvorî din Pârâul Seviș amonte de lacul Dumbrava (vezi harta din 1893) și curgea prin Valea Aurie paralel cu aleea amenajată la marginea vestică a văii. Apa canalului punea în funcțiune moara orășenească cu sită Schreyer (Städtische Beutelmühle Schreyermühle) și moara orășenească de pulbere (Städtische Pulvermühle). După bifurcația din zona Vadul Vacii (Kuhfurt) canalul superior ajungea în zona parcului Sub Arini unde curgea paralel cu strada Schewis // Seviș, astăzi Bd. Victoriei, spre Poarta Cisnădiei. În fața Porții Cisnădiei canalul se ramifică în mai multe brațe. Un braț traversa parcelele aflate între str A. Șaguna și str. G. Barițiu și se vărsa în Canalul Morilor sub bastionul Soldiș în zona Aleea Filozofilor. Apa canalului superior punea în funcțiune moara Neumühle, moara orăşenească lângă Soldiş (Städtische Mühle am Soldisch) și moara orăşenească cu sită sub Soldiş (Städtische Beutelmühle unterhalb des Soldisch) aflate pe str. A. Șaguna. De la aceste trei mori se trage denumirea germană a străzii A. Șaguna: Mühlgasse – str. Morilor! Atenție: a nu se confunda str. Morilor; în limba germană str. Heidengasse (tradus în limba română: str. Luncii) cu str. A. Șaguna; în limba germană str. Mühlegasse (tradus în limba română: str. Morilor).
Alt braț curgea prin Parcul Astra (Stadtpark) spre bastionul Soldiș unde punea în funcțiune un joagăr și o moară cu piuă pentru argăsit/tăbăcit piele (Sägemühle und Weißgärber-Walkmühlen). După traversarea bastionului sub rondelă apa canalului superior se vărsa în Canalul Morilor în zona str. Dârstelor.
O parte din apa canalului superior traversa orașul medieval în rigole mediane amenajate pe străzile principale ale Sibiului.
Canalul superior a fost folosit și ca sursă de apă potabilă – vezi denumirea germană: Trinkwasser Kanal (Canal cu apă de băut). Apa canalului era limpezită în două lacuri decantoare amenajate în fața Porții Cisnădiei (zona vechiului parc Elizabetha) și transportată prin tuburi speciale spre fântânile cu țevi din oraș. Alimentarea cu apa potabilă a fântânilor cu țevi (Röhrenbrunnen) s-a relizat prin intermediul unor conducte speciale din lemn, formate din tuburi confecționate din trunchiuri de copaci (molid) prin scobire/perforare longitudinală și îmbinarea lor cu elemente/țevi din metal.

Canalul inferior Seviș // Untere Schewiskanal numit și Micul pârăiaş Seviș // Kleiner Schewisbachl a fost amenajat de breasla Pielarilor (Ledererzunft) în anul 1750. Canalul inferior, un braț al Canalului superior, pornea la bifurcația din zona Vadul Vacii (Kuhfurt) unde traversa Valea Aurie (Goldtal) pe digul de pământ – ulterior viaduct, rambleu tramvai! Canalul inferior curgea la marginea estică a parcului Sub Arini spre str. Şcoala de Înot unde alimenta bazinul Școlii militare de Înot și punea în funcțiune o moară aflată lângă grădina Schöpp (Mühle am Schöppischen Garten) pe panta spre str. Z. Boiu. Din Școala de Înot curgea spre Calea Dumbrăvii unde punea în funcțiune un Joagăr (Sägemühle & Schneidemühle) și un Joagăr pentru tăiat scânduri şi furniruri (Bretter- und Furnier Schneidemühle). După ce traversa Calea Dumbrăvii și str. R. Stanca ajungea pe str. L. Blaga unde punea în funcțiune o moara de scoarţă (Lohmühle) și un Joagăr (Bretter-Schneidmühle), anterior „Moara Cerbului” (Hirschmühle). Canalul superior se vărsa în pârăul Trinkbach în zona str. Izvorului.

Colaj relizat cu ajutorul hărților orașului Sibiu din 1699, 1751, 1858 și 1875 ~ Surse informații: “Ungarisches Magazin” din 1787 ~ Emil Sigerus (E.S.) – Otto Czekelius (O.C.) – Arold Panktatz (A.P.) – Johann Böbel (J.B.) și cărțile de adrese din 1875-1933

1 – Joagăr – str. Joagărului 2 / str. Lucian Blaga
// Bretter-Schneidmühle – Schneidmühlgasse nr 2 (? – ?)
2 – Moara de scoarţă – str. Joagărului 6 / str. Lucian Blaga
// Lohmühle – Schneidmühlgasse 6 (? – ?)
3 – Joagăr pentru tăiat scânduri şi furniruri – Calea Dumbrăvi 8
// Bretter- und Furnier Schneidemühle – Jungenwaldstrasse 8 (? – ?)
4 – Joagăr – Calea Dumbrăvi 16
// Sägemühle & Schneidemühle – Jungenwaldstrasse 16 (? – 2007)
5 – Moara „Neumühle“ – str. A. Şaguna 2 (Piaţă Unirii 8)
// „Neumühle“ – Mühlgasse 2 (Hermannsplatz 8) (? – 1876)
6 – Moara orăşenească (lângă Soldiş – zona Azilul de copii) – str. A. Şaguna 18
// Städtische Mühle am Soldisch (auf dem Platz des Kinderhorts) – Mühlgasse 18 (? – ?)
7 – Moara orăşenească cu sită (sub Soldiş) – str. A. Şaguna 20
// Städtische Beutelmühle (unterhalb des Soldisch) – Mühlgasse 20 (? – 2008)
8 – Moara orăşenească „Heidenmühle“ (moara de sus) – str. Morilor 1
// Obere Städtische Fruchtmühle „Heidenmühle“ – Heidengasse 1 (~1543 – ~1920)
9 – Moara orăşenească – str. Dârstelor 1 / Aleea Filozofilor
// Städtische Mühle – Walkmühlgasse 1 (? – ?)
10 – Moara cu piuă pentru pânzeturi – str. Dârstelor 6
// Walkmühle – Walkmühlgasse 6 (? – ?)
11 – Joagăr și „Moara preotului“ – str. Valea Mare / str. Turnului
// Sägemühle (1526-1534) und Mehlmühle / Fruchtmühle „ Pfarrersmühle“ (1534–1873) – Bachgasse / Saggasse
12 – Moara orăşenească „Burgermühle“ (de sus) – str. Ocnei 31-33
// Obere Städtische „Burgermühle“ – Basteiplatz 1 (~1400 – ?)
13 – Moara orăşenească „Burgermühle“ (de jos) – zona str. N. Teclu 35
// Untere Städtische „Burgermühle“ – Rosenfeld Gasse (~1400 – ~1850)
14 – Moara de scoarţă – str. Moara de Scoarţă 1
// Lederer-Lohmühle – Lohmühlgasse 1 (1367 – ?)
15 – Joagăr și Moară cu piuă pentru argăsit/tăbăcit piele (pe Soldiş)
// Sägemühle (1756 – 1781) & Weißgärber-Walkmühlen (auf dem Soldisch) (1781 – ?)
16 – Moara veche lângă grădina Schöpp – pe canalul între Școala de Înot și str. Zaharia Boiu
// Alte Mühle neben dem „Schöppischen Garten” am Kanal zwischen Schwimmschulgasse und Grabengasse (? – ?)
17 – Moara orăşenească cu cai – Piaţa Schiller (lângă Ospiciul creştin)
// Städtische Roßmühle – Auf dem Wiesenplatz (beim Christlichen Hospiz) (1659 – 1801)
?/ – Moara Nouă „Theresienstift“ – (?)
// Neue Mühle „Theresienstift“ (~1787 – ?)

1 – Joagăr – str. Joagărului 2 / str. Lucian Blaga // Bretter-Schneidmühle – Schneidmühlgasse nr 2 (? – ?)
Proprietar: Kessler Karl
Carte de adrese 1875 & 1882: proprietar Kessler Karl

2 – Moara de scoarţă – str. Joagărului 6 / str. Lucian Blaga // Lohmühle – Schneidmühlgasse 6 (? – ?)
Proprietar: Wolf Friedrich
Carte de adrese 1875: proprietar Wolf Friedrich
Carte de adrese 1882: proprieter Josef Möferdt

3 – Joagăr pentru tăiat scânduri şi furniruri – Calea Dumbrăvi 8 // Bretter- und Furnier Schneidemühle – Jungenwaldstrasse 8 (? – ?)
Proprietar: Göbbel Karl & Ikrich Josef
Carte de adrese 1875 & 1882: proprietari Göbbel Karl und Ikrich Josef

4 – Joagăr – Calea Dumbrăvi 16 // Sägemühle & Schneidemühle – Jungenwaldstrasse 16 (? – 2007)
Proprietar: Breasla Tâmplarilor // Besitzer: Tischler-Zunft
Carte de adrese 1875: proprietar Breasla Tâmplarilor // Besitzer: Tischler-Zunft
Carte de adrese 1882: proprietar: Asociaţia Tâmplarilor (Dulgherilor) // Eigentümer: Tischlergesellschaft
Carte de adrese 1885: proprietar: Wilhelm Jickeli
Moara „galbenă“ a fost demolată 2007

5 – Moara „Neumühle“ – str. A. Şaguna 2 / Piaţă Unirii 8 // „Neumühle“ – Mühlgasse 2 / Hermannsplatz 8 (? – 1876)
Proprietar: orașul Sibiu // Besitzer: Stadtgemeinde
Carte de adrese 1875: proprietarul clădirii Mühlgasse 2 și Hermannsplatz 8 – Schuster Josef
Carte de adrese 1885: Frohn Johann (Neumüller)
Moara Neumühle apartinea de cârciuma „Zum Neumüller“ (restaurant cu baie) si se afla pe parcela unde s-a construit 1876 „Palatul Habermann“.
< Moara „Neumühle“ (casa nr. 2) cu baie și crâșma „Zum Neumüller“ // Die Neumühle (Haus Nr. 2) mit einem Bad und einem Wirtshaus „Zum Neumüller“. (A.P.) >

6 – Moara orăşenească (lângă Soldiş – zona Azilul de copii) – str. A. Şaguna 18 // Städtische Mühle am Soldisch (auf dem Platz des Kinderhorts) – Mühlgasse 18 (? – ?)
Proprietar: orașul Sibiu // Besitzer: Stadtgemeinde
Carte de adrese 1875: proprietar orașul Sibiu // Besitzer: Stadt-Publikum (Mühle)
Carte de adrese 1885: morar: Morar Stan // Müller: Morar Stan
[1854 Joagăr pe str Şaguna 18 proprietar: S.B. Mühlsteffen // Holzschneidmühle, Besitzer: S.B. Mühlsteffen, Mühlgasse 18]
< Moara orășenească pe locul Azilului de copii // Die städtische Mühle auf dem Platz des Kinderhorts. (A.P.) >

7 – Moara orăşenească cu sită (sub Soldiş) – str. A. Şaguna 20 // Städtische Beutelmühle (unterhalb des Soldisch) – Mühlgasse 20 (? – 2008)
Proprietar: orașul Sibiu // Besitzer: Stadtgemeinde
Carte de adrese 1875: proprietar Orașul Sibiu // Besitzer: Stadt-Publikum (Mühle)
Carte de adrese 1885: morar Gräf Michael
Moara sub Soldiș, numită moara „Pelger“, a fost demolată în 22-23 și 29-30 martie 2008
< Moara cu sită (clădirea de la nr 20) // Die Beutelmühle (Haus Nr. 20). (A.P.) >

8 – Moara orăşenească de sus „Heidenmühle“ – str. Morilor 1 // Obere Städtische Fruchtmühle „Heidenmühle“ – Heidengasse 1 (~1543 – ~1920)
Proprietar: Fondul orăşenesc de milostenie // Eigentümer: Städtischer Almosenfond
Carte de adrese 1875: proprietar Fondul orăşenesc de milostenie // Eigentümer: Städtischer Almosenfond (Mühle)
Cartea de adrese 1885: morari Müller Johann și Streletzki Anton.
1543 – Orașul vinde moara pentru 300 de galbeni
Moara a fost închisă după primul Război Mondial
< 1660 / 18.1 Soldații lui Racoczi incendiază moara superioară Heidenmühle // 1660 / 18.1 Rakoczy brennt die obere Heidenmühle nieder (E.S.) >
< 1867 / 22.8 La moara superioară Heidenmühle se deschide un bazin de înot cu valuri artificiale // 1867 / 22.8 Bei der oberen Heidenmühle wird das Wellenbad eröffnet. (E.S.) >

9 – Moara orăşenească de jos – str. Dârstelor 1 / Aleea Filozofilor //Untere  Städtische Mühle – Walkmühlgasse 1 (? – ?)
Proprietar: orașul Sibiu // Besitzer: Stadtgemeinde
Carte de adrese 1975: proprietar Orașul Sibiu // Besitzer: Stadt-Publikum (Mühle)

10 – Moara cu piuă pentru pânzeturi – str. Dârstelor 6 // Walkmühle – Walkmühlgasse 6 (? – ?)
Proprietar: Breasla Pânzărilor // Inhaber: Tuchmacher-Zunft
Carte de adrese 1975: proprietar Breasla Pânzărilor // Inhaber: Tuchmacher-Zunft (Walke)

11 – Joagăr și moară de măcinat grâne „Moara preotului“ – str. Valea Mare / str. Turnului // Sägemühle (1526-1534) und Mehlmühle / Fruchtmühle „ Pfarrersmühle“ (1534–1873) – Bachgasse / Saggasse
Proprietar: Parohia evanghelică (donație/danie) // Besitzer: Evangelischen Kirche (Stiftungsmühle)
Pe strada Turnului, colț cu Valea Mare se afla din ~1527(*) până 1873 o moară. În primii ani a fost gater/joagăr, după 1534 joagăr și moară de măcinat, și ulterior, până la demolare 1873, a funcționat ca moară de măcinat grâne (Mehlmühle). Moara era pusă în funcțiune de apele canalului Pârâul Mare // Großer Bach, alimentat din canalul Morilor // Mühlkanal. De la acest canal, „Großer Bach“, se trage numele străzii „Bach Gasse“ (strada Pârâului) astăzi str. Valea Mare.
În documentele vremii moara apare sub denumirea „Sag“: moara „Sag Mühle“ / lângă podețul „Sag Brech“ / pe strada „Sag Gasse“ / lângă poarta „Sag Tor“. Cuvântul german <Säge>, forma veche <Sag>, în dialectul săsesc <suách> (á=ă), înseamnă ferăstrău, deci: moara gater/joagăr de pe strada „Joagărului”, lângă Poarta „Joagărului”.
Moara era cunoscută sub numele de Pfarrersmühle – Pfarres Mül // Moara Preotului sau Popilor și aparținea bisericii Sfânta Maria (Stiftungsmühle), dar era cunoscută și sub denumirea de – moara românului – deoarece era dată în arendă unui morar român pe nume Bobeș. De la această moară se trage numele străzii Turnului: „Sag Gasse”. În harta orașului Sibiu din 1921 strada Saggasse (săsește <Suáchtgass>) poartă și denumirea str. Turnului. Din anul 1934 se numește str. Turnului.
(*) Se pare că moara Sag este mult mai veche. Existența unei mori „Sag“ este atestată într-un document / factură din sec. al XIV-lea: (?) „Qu. 2; 14. Jahrhundert: Die Rieser haben gefurt zu der Sag und die dazu gearbeitet haben“! ~ Sursă: Arnold Pancratz „Numele străzilor din Sibiu“ // „Die Gassennamen Hermannstadts“, carte tipărită 1935 la tipografia sibiană Krafft & Drotleff. Arnold Pankratz a preluat informația din cartea: „Quellen zur Geschichte Siebenbürgens aus sächsischen Archiven. I. Bd. Rechnumgen (1380-1516), Hermannstadt 1880″.
< 1873 / 9.1. Moara preotului de pe str. Sag (str. Turnului) se demolează // 1873 / 9.1. Die Pfarrersmühle in der Saggasse wird abgetragen. (E.S.) >

12 – Moara orăşenească „Burgermühle“ (de sus) – str. Ocnei 31-33 // Obere Städtische „Burgermühle“ – Basteiplatz 1 (~1400 – ?)
Proprietar: orașul Sibiu // Besitzer: Stadtgemeinde
Carte de adrese 1875: proprietar Orașul Sibiu // Besitzer: Stadt-Publikum (Mühle)
Carte de adrese 1882: proprietar Orașul Sibiu // Besitzer: Stadtgemeinde
Carte de adrese 1882: Roth Karl – morar
Moara a fost menționată deja la sfârșitul sec. al XIV-lea

13 – Moara orăşenească „Burgermühle“ (de jos) – zona str. N. Teclu // Untere Städtische „Burgermühle“ – Rosenfeld Gasse (~1400 – ~1850)
Proprietar: Breasla Olarilor // Töpferzunft
Moara a fost menționată deja la sfârșitul sec. al XIV-lea.
După Emil Sigerus se afla și o moară de măcinat grâne // Fruchtmühle lângă moara de la Poarta Ocnei // Burgertor (!?).
< 1720 / 2.8. Breaslei Olarilor i se permite construirea unei mori. // 1720 / 2.8. Der Töpferzunft wird die Errichtung einer Glättmühle gestattet. (E.S.) >
< În anii ’50 se închide și Moara de Jos (astăzi fabrica de spirt) // In den 50er Jahren ist auch die untere Mahl Mühle eingegangen (jetzt Spiritus Fabrick). (J.B.) >
< … și o moară de măcinat argilă, aflată avale de moara Burgermühle, construită 1720 de breasla Olarilor. // … und eine unterhalb der Burgermühle gelegene Glattmühle, die sich im Jahre 1720 die damalige Töpferzunft errichtet hat. (O.C.) >

14 – Moara de scoarţă – str. Moara de Scoarţă 1 // Lederer-Lohmühle – Lohmühlgasse 1 (1367 – ?)
Proprietar: Asociaţia Argasitorilori // Eigentümer: Rotgerber Genossenschaft
Carte de adrese 1875:
Carte de adrese 1885: Propietar – Asociaţia Argasitorilori // Eigentümer: Rotgerber Genossenschaft
Moară a fost cumpărată 1367 de breasla Argăsitorilor de la groful Peter von Heczeldorf.
< 1367 Breasla Argăsătorilor cumpără o moară de scoarță de la groful Peter von Hetzeldorf // 1367 Die Rotgerberzunft kauft vom Grafen Peter von Hetzeldorf eine Lohmühle. (E.S.) >

15 – Joagăr și Moară cu piuă pentru argăsit/tăbăcit piele (pe Soldiş) // Sägemühle (1756 – 1781) & Weißgärber-Walkmühlen (auf dem Soldisch) (1781 – ?)
Proprietar:
Morile se aflau pe bastionului Soldiş, la o cascadă lângă Depozitul de artilerie și Postul de paza militar // Auf dem Soldisch neben dem (ärarischen) Artillerie-Magazin und Militär-Wachhaus an einem Wasserfall
< 1756 se construiește un joagăr pe Soldiș // 1756 Auf dem Soldisch wird eine Sägemühle errichtet (E.S.) >
< 1781 se construiește o moară cu piuă pentru argăsit/tăbăcit piele „albă” pe Soldiș // „1781 Auf dem Soldisch wird eine Weißgärber-Walke errichtet“ > (E.S.)
< Din 1756 pana 1781 joagăr, după 1781 piuă (O.C.) >
[1689 / 15.8. Moara de pulbere de pe Soldiș explodează // 1689 / 15.8. Die Pulvermühle auf dem Soldisch fliegt in die Luft. (E.S.)]

16 – Moara veche lângă grădina Schöpp – pe canalul între Școala de Înot și str. Zaharia Boiu // Alte Mühle neben dem „Schöppischen Garten” am Kanal zwischen Schwimmschulgasse und Grabengasse (? – ?)
Moara se afla în zona Patinoarul Sibiu, pe canalul care curgea lângă gradina Schöpp, paralel cu straduța care face legătura între Școala de Înot și str. Zaharia Boiu. Apa canalului, o ramificație a Micului Canal Seviș, care alimenta în trecut bazinul de la fosta Școală de Înot, se vărsa în zona str. Zaharia Boiu în Pârâul Seviș, numit și Pârâul Țiganilor.
< Die alte Mühle befand sich an einem Wasserkanal, der entlang des Schöppischen Gartens, aus der Schwimmschulgasse hinunter in die Grabengasse floss, wo er in den Schewisbach, auch Zigeunerbach genannt, mündete. Das Wasser erhielt dieser Verbindungskanal aus dem Kleinen Schewiskanal, der für die Militär-Schwimmschule angelegt wurde >

17 – Moara orăşenească cu cai – Piaţa Schiller (lângă Ospiciul creştin) // Städtische Roßmühle – Auf dem Wiesenplatz (beim Christlichen Hospiz) (1659 – 1801)
Proprietar: Orașul Sibiu // Besitzer: Stadtgemeinde
< 1659 / 20.12 // 1659 / 20.12 Auf dem Wiesenplatz wird eine Roßmühle errichtet (E.S.) >
< 1801 Moara cu cai 1801 Die Roßmühle auf dem Wiesenplatz wird abgetragen (E.S.) >

?/ – Moara nouă „Theresienstift“ – (?) // Neue Mühle „Theresienstift“ (~1787 – ?)
Proprietar: „Theresienstift“ Mănăstirea Ursulinelor (?) // „Theresienstift“ Ursulinenkloster (?)
Mănăstirea Ursulinelor purta din 1773 denumirea „Theresienstift“. Se parea că Moara nouă a fost o donație/danie către mănăstire între 1773 și 1787 // Die Neue Mühle, genannt „Theresienstift“ war eine Stiftungsmühle das Ursulinenkloster, das nach 1773 den Namen „Theresienstift“ führte.

Fruchtmühle (*) = se numește o moară de măcinat grâne (traducerea „moară de fructe“ nu este corectă!)
Kunstmühle (*) = în a două jumătate a secolului al XIX-lea au început să apară mori, organizate ca întreprinderi industriale la scară mică, înzestrate cu o tehnologie nouă, mult mai eficientă decât cea tradițională care utiliza pietre de măcinat. Aceste mori erau dotate cu role din oțel sau fier. Aceste mori se numeau „Kunstmühlen”. Tradus mot a mot „mori de arta“. În acest context cuvântul german „Kunst“ înseamnă „tehnologie“!

Sursă informații: Emil Sigerus (E.S.) ~ Otto Czekelius (O.C.) ~ Arnold Pancratz (A.P.) ~ Johann Böbel (J.B.) și cărțile de adrese din 1875, 1882 și 1885. (fotografii din arhiva grupului Alt-Hermannstadt)

0