„a Waras usque in Boralt”
Cele două fotografii cu valoare istorică prezentate aici au fost realizate în 1942 în Drăușeni ( germană, Draas ; ungurește, Homoróddaróc ) de către cunoscutul fotograf din Sibiu, Emil Fischer. În ambele fotografii se vede o spadă ținută în mână de Hannul / judele ( în germană Hann / Ortsrichter ) satului Drăușeni.
Chiar dacă spada este prezentată ca fiind una dintre cele două spade legendare de jurământ care „au vegheat de-a lungul timpului peste pământul crăiesc(*)” ( germană, Königsboden : maghiară, Királyföld ), nu este spada originală! Spada lungă pentru două mâini, cu două tăișuri, fotografiată de Fischer este o spadă din sec. al XVII-lea. Cele două spade originale au dispărut. Cea din Orăștie în negura timpului, cea din Draușeni în anul 1944.
Interesantă este și vestimentația bărbaților sași din fotografie, mai ales pălariile lor cu boruri mari și calote rotunde…
O legendă spune că cele două spade originale, înfipte încrucișat în pământul sfânt de conducătorii coloniștilor germani cu ocazia întemeierii primei localități ( vezi cele două spade încrucișate pe stema orașului Sibiu ), au fost depuse și păstrate în bisericile celor două localități extreme ale ținutului oferit sașilor: Orăștie // Broos // Szászváros și Drăușeni // Draas // Homoróddaróc.
~~~o~~~
(*) Pământul crăiesc ( Ținutul crăiesc, Ținutul sașilor sau Scaunele săsești, în latină fundus regius, în germană Königsboden, în maghiară Királyföld ) este denumirea dată unora dintre teritoriile transilvane repartizate Sașilor în Evul Mediu, delimitate la nord de râul Mureș, la sud de râul Olt, la est de localitatea Drăușeni și la vest de Orăștie.
În aceste teritorii s-a stabilit în secolele XII-XIV o populație de limbă germană (inițial populație mixtă germană, flamandă, valonă), cunoscută sub denumirea de sași (în latină, saxones). Prima mențiune documentară este Diploma Andreanum (1224), numită de istoriografia săsească și „hrisovul de aur” (în germană, Goldener Freibrief der Siebenbürger Sachsen), în care regele Andrei al II-lea al Ungariei stabilește anumite privilegii (scutiri fiscale și o formă de autonomie) pentru unitățile administrative respective. ( Wikipedia )
„A Waras usque in Boralt” este o expresie latină care înseamnă „de la Orăștie până la Drăușeni” ( germană, Von Broos bis Draas ) și se referă la teritoriul Ținutul crăiesc din Transilvania secolului al XIII-lea.
Expresia făcea parte din „hrisovul de aur” ( germană, Goldener Freibrief ) care stabilea și „libertatea orașului Sibiu”.
Expresia provine dintr-un document al regelui Andrei al II-lea al Ungariei din anul 1224.
Ea descrie extinderea geografică a teritoriului în care se afla „Pământul crăiesc”, primele ținuturi de așezare ale sașilor din Transilvania. „Pământul crăiesc”: acesta era un teritoriu din Transilvania care se afla sub autoritatea directă a regelui.
Ilustrații din arhiva grupului de Facebook Alt-Hermannstadt.
