„Der vom Gubernialrat Daniel Klein von Straußenburg in Hermannstadt errichtete Steinobelisk” // „Obeliscul de piatră ridicat de consilierul gubernial Daniel Klein von Straußenburg în Sibiu”
Obeliscul de piatră a fost ridicat între 1832 și 1841 de consilierul gubernial al Transilvaniei // Siebenbürgischer Gubernialrath Daniel Klein von Straußenburg (1751-1841) în memoria prietenilor săi ofițeri, generalul Josef Adler von Köck, Hirling și căpitanul Hi(e)mesch. Cronicarul Emil Sigerus susține că obeliscul a fost instalat în 1816, an în care Daniel Klein von Straußenburg a devenit președinte al departamentului de contabilitate.
Obeliscul se afla inițial în grădina lui Straußenburg, de unde a fost mutat în părculețul amenajat la intersecția actualului Bulevard Corneliu Coposu cu strada Hermann Oberth lângă Spitalul Județean Sibiu, inaugurat sub numele de Spitalului orășenesc „Franz Josef Bürgerspital”. Piatra de temelie a spitalului construit de maiștrii constructori frații Gärtner în 1852-53 a fost pusă de însuși împăratul Franz Josef la data de 23 iulie 1852.
În cartea cronicarului sibian Emil Sigerus (1854-1947) „Vom alten Hermannstadt” // „Despre vechiul Sibiu”, la capitolul dedicat vechilor grădini din Sibiu și împrejurimi se poate citi următoarea informație despre grădina în care se afla obeliscul ridicat de Daniel Klein von Straußenburg:
Fragmentul de text tradus în limba română: „Pe acel teren, unde se ridică acum [1922] noile clădiri ale Spitalului orășenesc, se afla o grădină întinsă care aparținea familiei Fleischer, de la ai cărei moștenitori a cumpărat-o baronul Wankel von Seeberg. Imediat după achiziționarea terenului baronul și-a construit acolo un domiciliu. După ce Seeberg s-a mutat în noua casă l-a apucat groaza uitându-se pe fereastră la marele cimitir evanghelic de unde răsunau adesea cântece de jale. Întrucât dobândise casa și grădina cu bani împrumutați, dar dorind să scape de ambele, creditorii săi, moștenitorii Dobosch, au preluat casa și grădina și le-au vândut consilierului gubernial Daniel Klein von Straußenburg. Noul proprietar a transformat grădina în stilul unui parc englezesc. Din decorația sentimentală a parcului a rămas doar un obelisc de piatră înalt de trei metri, pe care Klein îl ridicase în 1816(?) în memoria prietenilor săi Josef von Köck, Hirling și Himesch.”
Textul original din cartea lui Sigerus: „Jener Grund, auf dem sich jetzt die Neubauten des Bürgerspitals erheben, bildete einen weiten Garten des Komes Fleischer, von dessen Erben ihn Baron Wankel von Seeberg erwarb. Dieser ließ dort sofort ein großes Wohngebäude aufführen. Als das Haus dann fertig war, ward es Seeberg zum Gräuel, weil er aus dessen Fenster nur auf den großen Friedhof sah und von dort her die Trauergesänge zu ihm hinüber tönten. Da er Haus und Garten mit geborgtem Gelde erworben, nun beide aber wieder los sein wollte, übernahmen seine Gläubiger, die Dobosischen Erben, beides und verkauften dann Haus samt Garten an den Gubernialrat Daniel Klein von Straußenburg. Der neue Besitzer wandelte den Garten im englischen Parkstil um. Von seiner sentimentalen Ausschmückung ist nur mehr ein drei Meter hoher Steinobelisk übrig, den Klein zum Gedächtnis seiner Freunde Josef von Köck, Hirling und Himesch 1816(?) aufstellen ließ.”
Daniel Klein von Straußenburg provenea dintr-o familie originară din Sibiu care s-a mutat la Bistrița în secolul al XVII-lea unde a fost înobilată cu titlul „von Straußenburg” conform diplomei lui Leopold I și împărătesei Maria Tereza în urma activității în diferite funcții civile și militare.
Daniel Klein, născut la 31 martie 1751 în Bistrița, a fost fiul senatorului și perceptorului regal Paul Klein von Straußenburg și al Katharinei născută Binder. În 1765 s-a mutat la Sibiu pentru a continua studiile începute la gimnaziul din Bistrița și în 1771 a întrat în guberniul din Transilvania und a lucrat câțiva ani în funcții subordonate devenind în 1783 consultant al Comisariatului regional Suprior. După dizolvarea acestei instituții în 1788 a ajuns la Gubernium ca secretar. În 1795, a fost numit consilier gubernial al Transilvaniei. În 1816, a fost promovat de către monarh într-un post cardinal pe care niciun sas nu l-a mai oucpat până atunci: președinte al departamentului de contabilitate. La vârsta de 80 de ani, după 61 de ani de muncă publică, a fost pensionat la cerere în 1831. A rămas în serviciu activ până la 1 mai 1832, după care a părăsit Clujul, reședința Guberniului și s-a mutat la Sibiu unde a murit la 16 septembrie 1841.
Ilustrații din arhiva grupului Alt-Hermannstadt.
