„Adevăruri și neadevăruri despre Podul Minciunilor din Sibiu // Wahrheiten und Unwahrheiten über die Hermannstädter Lügenbrücke”

„Această gură a vorbit, această gură a mințit!”
„Dieser Mund hat geredet, dieser Mund hat gelogen!”

~~~o~~~<>~~~o~~~

În loc de prolog

Articolul „Adevăruri și neadevăruri despre Podul Minciunilor din Sibiu” oferă tuturor celor interesați de istoria orașului Sibiu // Hermannstadt // Nagyszeben informații despre proveniența denumirii Lügenbrücke // Podul Minciunilor // Hazugság hídja și etimologia cuvantului „lug“/„lugen“, originea ințelesului primar și evoluția acestuia în timp, cât și informații despre motivele modificării și adaptării denumirii inițiale intereselor timpului.
Indiferent de portița de acces la acest site web recomandăm vizualizarea prin intermediul unui monitor sau tabletă cu rezoluție mare. Pentru a mări ilustrațiile dați de două ori click pe acestea și activați funcția zoom!

Pe diferite rețele sociale, dar și în unele articole mai mult sau mai puțin serioase se poate citi că podul metalic construit la sfârșitul anilor 1850 în Piața Mică // Kleiner Ring // Kispiac se numește Podul culcat sau Podul Suspendat, în limba germană Liegenbrücke, pe motiv că este o construcție fără piloni de susținere și, deci, stă culcat / suspendat între cele două ziduri de sprijin.
Îmi pare rău dacă voi dezamăgii pe unii cititori care sunt de părere și susțin din convingere sau neștiință această teorie. Dacă această afirmație ar fi adevărată atuncea cum se explică faptul că denumirea Liegenbrücke a fost folosită sporadic și pentru vechiul pod de trecere demolat în 1851? Vechiul pod, cunoscut sub denumirea de Lügenbrücke, în limba română Podul Minciunilor, era o construcție din cărămidă prevăzută cu două bolți solide, foarte înalte, înguste, prin care se intra în gangul curbat pe care se afla un rând de clădiri. Acest tunel boltit era un tronson al străzii Ocnei, care lega Orașul de Jos de Orașul de Sus.

Colaj realizat cu ajutorul informațiilor preluate din diferite cărți, planuri și hărți.

Johan Böbel (1824-1887), pictor amator și documentarist sibian, a fost martor ocular la demolarea vechiului pod în 1851. Böbel folosea pentru vechiul pod denumirea Lügenbrücke, Eiserne Brücke sau Überfahrts Brücke și îl descria astfel în renumitul album, „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate”, descoperit în 1887:
„No. 9: Die auf zwei mächtigen sehr hohen Bogen gebaute Überfahrts Brücke. Auf derselben befand sich das Häuschen mit der Barbier Stube Kisch.”
„nr. 9: Podul de trecere construit pe două bolți puternice, foarte înalte. Pe pod se afla căsuța bărbierului Kisch.”

Prin urmare, vechiul pod de trecere, pe care se afla o căsuță, era o construcție pe două arcade solide, foarte înalte dar relativ înguste(*) prin care se intra în gangul cu tavan arcuit construit sub conglomeratul de clădiri, prima casă fiind menționate deja la sfârșitul secolului al XV-lea. Vechiul pod și clădirile deasupra gangului boltit apare în planul orașului Sibiu din 1845 sub denumirea de Lügenbrücke ( Podul Minciunilor ). Toțuși, trebuie menționat că vechiul pod apare în unele surse și sun denumirea de Liegenbrücke ( Podul culcat ).
Cu alte cuvinte, pentru vechiul și noul pod de trecere Lügenbrücke // Podul Minciunilor // Hazugság hídja s-au folosit de-a lungul timpului și denumirea de Liegenbrücke // Podul Culcat sau Podul Suspendat // Fekvőhíd.
(*)Există două posibilități: <> vechiul pod era o construcție pe două arcade solide, foarte înalte, poziționate una după cealaltă sub pod, prin care se intra în gangul boltit, <> sau o construcție pe două arcade solide, foarte înalte, înguste, poziționate una lângă celălaltă, prin care se intra în două ganguri paralele aflate sub pod și sub primele două case din conglomeratul de clădiri, cum se poate observa în ultima ilustrație „Sibiu, prima centură de fortificații și Biserica Evanghelică din incinta vechiului cimitir, azi, Piața Huet”. În acest plan tronsonul format din cele două ganguri paralele pare mai lat decăt cel cu un sigur tunel aflat între Oficiiul balanței publice și Biserica Arcadelor. Aceasta „îngustare” a drumului se poate observa și în ilustrația inscripționată cu textul „Abbruch des Auffahrtstunnel auf dem Kleinen Ring” realizată după un desen de K. Spreer din anul 1852. În detaliul din planul Mappa della Transilvani realizat de Morando Visconti în 1699 se văd două intrări/ porți/ arce? poziționate una lângă cealaltă sub pod!

În acest colaj sunt ilustrate două variante de construcții din piatră și cărămidă cu arcade poziționate sub un pod imaginar. Cele două ilustrații, realizate pe baza textelor descriptive notate de Johann Böbel în planul din 1882 și albumul din 1887, nu redau aspectul real al vechiului pod, Podul Minciunilor, de la care se pare că nu există nicio fotografie sau desen. Dacă zidurile, arcadele și galeria cu acoperișul din țiglă amintesc de mâna artistului Johann Böbel nu este de mirare, deoarece ilustrațiile din acest colaj au fost făcute cu ajutorul unor detalii preluate din diferite picturi realizate de Böbel.

Cu toate că podul de trecere din Piața Huet spre Piața Mică apare în unele surse și pe cărți poștale antebelice și interbelice sub denumirea de Podul Supendat, Podul Culcat sau Podul Mincinoșilor, după părera mea denumirea corecta a podului metalic, construit în anii 1859-60, este Lügenbrücke // Podul Minciunilor // Hazugság hídja.

~~~o~~~

Despre minciuni și alte adevăruri

Să începem cu începutul…
Limba predominantă vorbită de populația orașului medieval Sibiu a fost o variantă a dialectului săsesc răspândit în sudul Transilvaniei ( săsește: Siweberjesch-Såksesch, germană: Siebenbürgisch-Sächsische Mundart ) – un idiom care își are originea de bază în graiurile francone și care nu mai apare sub această formă nicăieri în lume. Pentru a ințelege etimologia cuvintelor / expresilor / denumirilor locale, folosite de populația săsească/ germană din Sibiu de-a lungul timpului, este de mare ajutor cunoașterea dialectului săsesc pe lângă limba germană! Limbajul de cancelarie sibian era un amestec de latină, germană veche și săsească.

Cuvantul săsesc al denumirii germane Lügenbrücke ( Podul Minciunilor ) este „Lijenbreack“ [„je“ se pronunță „iă“] fonetic „Liiăbreac”. Cuvântul Lijenbreack este compus din cuvântul săsesc „Lijen” (germană „Lügen” ; română „minciună“) și „breack” (germană „Brücke” ; română „pod“), prin urmare: „Lijenbreack” = „Lügenbrücke” = „Podul Minciunilor”.
Cuvântul săsesc „lejen”, în germană „lügen” înseamnă „a minți“ ( verb )
Cuvântul săsesc „Lijen”, în germană „Lüge” înseamnă „minciună“, plural „Lügen” = „minciuni“ ( substantiv )
Exemplu: Lügen ( minciuni ) + Brücke ( pod ) = Lügenbrücke = Podul Minciunilor.

Cuvântul săsesc „liejen”, în germană „legen” înseamnă „a culca“, „a pune“ ( verb )
Cuvântul săsesc „loan”, în germană „liegen” înseamnă „a sta culcat“, „a sta întins“ ( adjectiv )
Exemplu: liegen ( a sta culcat ) + Brücke ( pod ) = Liegende Brücke = Pod culcat.

Cuvântul săsesc „afhoingen”, în germană „aufhängen” înseamnă „a atârna“, „a agăța“, „a spânzura” ( verb )
Cuvântul săsesc „hoingen”, în germană „hängen” înseamnă „atârnat“, „agățat“ ( adjectiv )
Exemplu: hängen ( atârnat ) + Brücke ( pod ) = Hängebrücke = mot à mot: pod atârnat = Pod suspendat.

Denumirile greșite au rezultat mai ales prin citirea sau traducerea eronată a cuvântului lug, lugen, lygen, lügen.
Cuvântul lügen folosit ca verb înseamnă a minți ( lügen ) iar ca substantiv înseamnă minciună ( Lüge ), plural: minciuni ( Lügen ). Cine nu cunoaște limba germană ar putea interpreta / confunda cu ușurință litera „ü“ (vocala „u“ cu tremă) cu doi de „ii“ și astfel ar citi în loc de Lügenbrücke „Liigenbrucke”, „Liigenbriicke” sau „Liigenbrücke”!
În limba germană nu există cuvântale Liigenbrücke nici liigen și nici ligen, doar cuvântul liegen (cu „e”) care înseamnă culcat. Cuvântul Liigenbrücke sună la fel precum cuvântul Liegenbrücke format din cuvintele Liegen + Brücke, tradus în română = culcat + pod. Cele două cuvinte Liegen (culcat) + Brücke (pod) nu se folosesc în combinația respectivă în limba germană. Dacă cineva ar dori să traducă denumirea Podul Culcat în limba germană, ar folosi cuvântul compus Die Liegende Brücke. Denumirea germană > Liegenbrücke < sună la fel de urât, adică „zgârie” la ureche, precum traducerea acesteia mot à mot în limba română, > Culcat Pod <…

Despre sensul ambiguu al cuvântului „lug” din Lugen Pruk sau Lugenbruke(n).
Pe lângă sensul de minciună / minți, ( vezi expresia germană „Lug und Trug”, în română „Minciună și înșelătorie” ), cuvântul lug / lugen înseamnă și „a privi atent”! Originea cuvantului lug, lūgen, luogen, luogēn este neclară, probabil este inrudit cu cuvântul englezesc to look = a vedea, a privi, având aceași rădăcină etimologică.
În limba germană din secolele trecute întâlnim destul de des cuvântul Lug. El apare și la cronicarul Emil Sigerus în cartea „Aus Alter Zeit” // „Din vremuri vechi”, în fragmentul de text în care descrie turnul donjon din incinta Casei Altemberger, numindul un turn „Luginsland”.
Cuvântul Luginsland sau Lug ins Land se folosește pentru un turn înalt de veghe/ observație sau o construcție mare de unde se poate privi în depărtare dar și pentru o ridicătură, un punct mai înalt, loc ridicat de observație din care se putea vedea departe în teren.
Oare nu este posibil ca această denumire să fi fost folosită și pentru acel „pod” aflat sus pe zidul centurii, deasupra porții de intrare în cetate, de unde se putea vedea până departe dincolo de Cibin?… vezi „Lugen Pruck”!

Ilustrație realizată după o litografie executată la Institutul litografic și editura cu librărie „Lithographische Anstalt und Verlagsbuchhandlung Winckelmann & Söhne” din Berlin în anii 1860. În planul apropiat se vede noul tronson al străzii Ocnei și Podul Minciunilor // Lügenbrücke // Hazugság hídja inaugurat la data de 17 decembrie 1860.

~~~o~~~

În cartea muzeografului dr. Toma-Cosmin Roman, „Sibiul între siguranță și incertitudine în zorii epocii moderne”, Ed. Altip 2007, găsim în texte latine din 1545 următoarele denumiri folosite pentru podul/ poarta din Piața Mică:
Fila 34.1. / 1545 17 iulie
> Ittem pro vno paruo fornace laterum a lost lateratore accepti ad pontem Lugenbruck refficient, ff. 3, d. 0. <
> Dominica proxima ante festum Anne, Simoni Muratore circa ponte Lurgen (?) et schos gader laborant dietas 7 ½ per d. 25 facit, ff. 1, d. 88, 24 iulie Summa, ff. 8, d. 60. <
Fila 34.2. / 1545 post 24 iulie
> Ittem egipcys rep duos dies calcem a portico scyncken sub lygenpruck portam, bibat, ff. 0, d. 20. <
( Lugen/ lygen = minciuni ; pontem/ ponte/ bruck/ pruck = pod ; portam = poartă )

~~~o~~~

În cartea cronicarului sibian Emil Sigerus (1854-1947), Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929 // Cronica orașului Sibiu 1100-1929, la capitolul, Die Gasse und Plätze Hermannstadts // Străzile și piețele orașului Sibiu, găsim la pagina 89, la litera „L“ denumirea Lügenbrücke. Sigerus noteaza 3 surse în care apare numele podului:
1. Teilungsprotokoll 1591: Auf der Lügenpruk / Protocol de împărțire (extras din cartea funciară) din 1591.
2. Reisekalender 1790: Lugenbruken / Calendar de călătorie din 1790.
3. Ungarisches Magazin 1787: Legerbrücke / Magazinul unguresc din 1787 (transcriere greșită).
Cuvântul „Legerbrücke“ nu există în limba gemană. Ar putea fi o transcriere greșită a cuvântului „liegende bruken“, o expresie, reinterpretare populară ( Volkstümliche Umdeutung ) care apare într-un document din 1702 (vezi cartea lui Arnold Pancratz, pagina 63).

Ciudat pare faptul că în aceeași cronică autorul Emil Sigerus folosește cuvântul Liegenbrücke ( Podul culcat ) când vorbește despre podul vechi și podul nou cunoscut astăzi sub denumirea de Lügenbrücke ( Podul Minciunilor ):
1494 – Die Schusterzunft erbaut auf der Liegenbrücke eine neue Zunftlaube // Breasla cizmarilor construieşte un nou sediu pe Podul culcat.
1727 – 5.7. Die Kommunität beschließt, die Liegenbrücke zu verbreitern. // Comunitatea decide să lărgească Podul culcat.
1759 – 9.6. Der Tunnel unter der Liegenbrücke wird gepflastert. // Tunelul sub Podul culcat va fi pavat.
1771 – 24.9. Die Durchfahrt unter der Liegenbrücke wird nachts mit drei Laternen beleuchtet und zwei Militärwachen dort aufgestellt. // Pasajul de sub Podul culcat este iluminat noaptea cu trei felinare și acolo sunt postați doi paznici militară.
1859 – Die neue Auffahrt unter der Liegenbrücke wird dem Verkehr übergeben. // Noul drum pe sub Podul culcat este deschis pentru trafic.
1860 – 17.12. Die eiserne Liegenbrücke wird dem Verkehr übergeben. // Podul culcat de fier este deschis pentru trafic.
Cronica lui Sigerus a fost editată în 1930. În toate cărțile anterioare Emil Sigerus folosește denumirea Lügenbrücke // Podul Minciunilor!

Detaliu din Cronica orașului Sibiu 1100-1929 , pagina 89, în care apar denumirile menționate de Emil Sigerus.

Cronica lui Sigerus a fost editată în 1930. În toate cărțile anterioare Emil Sigerus folosește denumirea Lügenbrücke // Podul Minciunilor!

În cartea Vom alten Hermannstadt // Despre vechiul Sibiu autorul Sigerus numește podul din Piața Mică Lügenbrücke // Podul Minciunilor. Din aceeași carte aflăm următoarele informații interesante despre noua stradă amenajată între Orașul de Jos și Orașul de Sus: „Îndepărtarea clădirilor, construirea și finalizarea noii străzi au durat aproape un deceniu. În 1858, Mesagerul Transilvan // Siebenbürger Bote înștiințeaza cititorii de progresul lucrărilor: Lucrările de nivelare din Piața Mică au înaintat viguros, scările uriașe de coborîre, din Orașul de Sus spre Orașul de Jos, au fost îndepărtate și înlocuite cu scări noi. Aceste scări noi se deosebesc de scările, „cataractele”, vechi precum barbarismul medieval de viața culturală modernă. A fost o lucrare importantă, demnă de o realizare din epoca modernă, încheiată în 1859 cu noua stradă de acces!”
Textul original: „Das Abtragen der Häuser und die Herstellung der neuen Auffahrt nahm fast ein Decennium in Anspruch. 1858 berichtete der „Siebenbürger Bote“ über den Fortgang der Arbeit: Die Planierungsarbeiten vom Kleinen Ring schreiten rüstig vorwärts, die Riesenstufen-Abgänge aus der Ober- in die Unterstadt werden beseitigt und an ihre Stelle treten Stiegen, welche sich von den alten Katarakten unterscheiden, wie mittelalterliche Barbarei vom modernen Kulturleben. Es war eine bedeutende Arbeit, eine Arbeit der Neuzeit würdig, die da mit der neuen Auffahrt 1859 vollendet wurde!”

~~~o~~~

În cartea lingvistului sibian Arnold Pancratz (1902-1967), „Die Gassennamen Hermannstadts // Numele străzilor din Sibiu” (tipărită la tipografia sibiană Krafft & Drotleff din Sibiu în 1935), se găsesc pe pagina 63 informații interesante despre proveniența denumirii Lügenbrücke. Autorul ne informează că nume Lügenbrücke este menționat deja în 1590 intr-o cartea funciară: Tb, Teilungsbuch 1590.
Arnold Pancratz, la mijlocul secoului al XX-lea directorul liceului Brukenthal din Sibiu, preia din cartea preotului și scriitorului Albert Amlacher (1847-1939), „Damasus Dürr. Ein evangelischer Pfarrer und Dechant des Unterwälder Kapitels aus dem Jahrhundert der Reformation” (editată la Sibiu în 1883), dedicată vieții preotului evanghelic Damasus Dürr (um1535-1585), și informațiile archicunoscute, notate și răspândite de Damasus Dürr, despre așa-zisele „lügenbänkelcher” // „bancuțele minciunilor”, situate în apropierea măcelăriilor ( Fleischbänke ) și pieței de pești ( Fischmarkt ) pe care ședeau mincinoșii sub bolți și își petreceau timpul debitând baliverne și minciuni ( Lügen ). Vă oferim aici fragmentul de text original, preluat de Pancratz din cartea lui Albert Almacher, cu descrierea lui Damassus Dürr în limba germană (comună), urmat de traducerea în limba română păstrând pe cât posibil sintaxa textului original:
„In Stedten gibts … ir vil, … die gehen des morgenst aus von den heusern langst den marck kriechen, sehen wo etwas guts zum marck kompt, lauffen dahi und sein die ersten, die einen guten bissen und zwei gelt zahlen, unangesehen, ob sie gleich keinen heller mehr daheim haben. Kompt den nichts zum marck, so sind die lügenbänkelcher dargemacht, da sie den gantzen tag sitzen lauren, biß sie einen gutten bissen erwischen.”
„În orașe sunt mulți care își părăsesc casele dimineața în drum spre piață și se uită dacă ceva bun [ de-ale gurii ] vine [ se aduce ] spre piață, aleargă acolo și sunt primii care plătesc o îmbucătură bună de doi bani, fără reținere, chiar dacă nu mai au nici un Heller [ Fillér / ban ] acasă. Dacă nu vine nimeni pe piață, se află acolo [ în Piața Mică ] băncuțele minciunilor, pe care stau [ șed băncarii care își povestesc minciuni ] toată ziua la pândă până când prind o îmbucatură bună.”

Trebuie neapărat menționat un detaliu împortant din cartea lui Arnold Pancratz care, din păcate, nu corespunde cu realitate istorică! Pe pagina 30, în fragmentul de text dedicat toponimului hinter den Fleischbänken // în spatele măcelăriilor, fundătura aflată în spatele Halei Măcelarilor, fosta Casa Artelor din Piața Mică, Pancratz susține că din acea uliță închisă la un capăt ducea podețul acoperit, Milchbrückel ( Podețul Laptelui ), peste Podul Minciunilor spre Piața Huet?!:
„Aus diesem Sackgäßchen führte das gedeckte Milchbrückel über die Lügenbrücke zum Huetplatz.”
„Din această uliță înfundată ducea Podețul Laptelui peste Podul Minciunilor în Piața Huet”
Această afirmație nefericită a dus la localizarea greșită a podețului numit Podețul Laptelui. Din păcate, neadevărul fixat pe hârtie de Pancratz în 1935 a fost preluat și persistă în unele articole până în zilele noastre…
În planul din 1845 podețul este localizat și marcat cu textul Milchbrückel. În planul lui Böbel din 1882 trecere boltită (joasă) numită Milchbrückel este poziționată între casa balanței publice și casa baronului von Rosenfed: „6. Das sogenannte Milchbrückel, ein nieder gewölbter Durchgang von einem Platz zum anderer.”

~~~o~~~

În albumul pictorului amator sibian Johann Böbel (1824-1887), „Die vormals bestanndenen Stadttore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate”, artistul numește podul din Piața Mică Lügenbrücke // Podul Minciunilor. Același nume îl găsim notat de mâna lui Böbel și pe harta realizată în 1882 după planul orașului Sibiu din 1875. Sibianul Johann Böbel s-a născut la data de 8 ianuarie 1824 și a decedat la 27 aprilie 1887. În anul demolării podului din Piața Mică (1851) Böbel avea 27 de ani. Ca martor ocular este logic să folosească denumirea de Lügenbrücke // Podul Minciunilor, când vorbește de podul de trecere ( Überfahrtsbrücke ), pe care se afla căsuța barbierului Kisch, demolată împreună cu podul vechi în 1851 și denumirea de Eisenbrücke (Podul din fier) pentru noul pod inaugurat la data de 17 decembrie 1860. Cuvântul „Liegenbrücke” nu apare în textele lui Böbel!

Detaliu din Planșa 26 din Albumul lui Johann Böbel, „Die vormals bestanndenen Stadt-Thore von Hermannstadt nach der Natur gezeichnet” // „Porțile din Sibiu odinioară existente după natură desenate”. Vă oferim aici fragmentul de text original în limba germană urmat de traducerea în limba română:
„XII. Die grossen Gebäude auf der vormals bestandenen sogenannten Lügenbrücke, welche gleich Anfang der 50.ziger Jahre von Italienern abgetragen wurde…”
„XII. Clădirile mari ce erau odinioară pe Podul Minciunilor demolate chiar la începutul anilor ’50 de către italieni…”

~~~o~~~

Pe website-ul patrimoniu.sibiu.ro se poate citi următoarele informații despre strada Ocnei // Burgergasse:
În 1598, strada de la Podul Minciunilor până la Piața Dragoner se numea „Unterhalb der Lugen Pruk“ = „sub / mai jos de Lugen Pruk“ și în 1751, „Unter de Lugenbrucke“ = „sub Lugenbrucke“ [Lugen / Lügen = minciuna, Pruk / Brücke = pod]

Stânga: Ilustrație inscripționată cu textul „Abbruch des Auffahrtstunnel auf dem Kleinen Ring” (Demolarea tunelului din Piața Mică ) publicată în cartea cronicarului sibian Emil Sigerus, Vom alten Hermannstadt // Despre vechiul Sibiu (1922).
Dreapta: Cartea poștală ilustrată emisă de editura Franz Michaelis din Sibiu a fost tipărită la Institutul litografic Römmler und Jonas din Dresda în anii 1870. Ilustrația este inscripționată cu textul: „Verlag von Franz Michaelis in Hermannstadt” / „Lichtdruck von Römmler und Jonas, Dresden” / „Die eiserne Brücke in Hermannstadt” / „Raththurm”.

Ilustrația din partea stângă, inscripționată cu textul „Abbruch des Auffahrtstunnel auf dem Kleinen Ring” (Demolarea tunelului din Piața Mică ) din cartea cronicarului sibian Emil Sigerus, a fost realizată după un desen de K. Spreer din anul 1852. Textul explicativ la ilustrația din cartea lui Sigerus: „Abbruch des Auffahrtstunnel auf dem Kleinen Ring 1852. Über die bereits eingeschlagenen Gewölbe des Tunnels wurde eine hölzerne Notbrücke gelegt“. Traducerea textului în limba română: „Demolarea tunelului din Piața Mică în 1852. Peste bolțile deja demolate ale tunelului s-a construit un pod provizoriu din lemn”.
Podul din această ilustrație era o construcție temporară, un provizoriu din lemn ridicat 1852 pe locul unde se afla în trecut o trecere boltită (joasă) numită „Podețul Laptelui“ sau „Podeț al laptelui“ // „Milchbrückel“, un pasaj de trecere de la o piață la alta în Piața Mică. Trecerea se afla între clădirea care adăpostea Oficiul balanței publice și Casa Baronului von Rosenfeld în care se funcționa Academia de Drept.
Dacă podul din lemn s-ar fi aflat pe locul unde s-a construit actualul pod metalic, atunci Turnul Sfatului nu ar fi fost vizibil sub unghiul redat în desenul lui Spreer, din cauz drumului șerpuit! În colajul accesat este marcată poziția aproximativa a artistului (cu o săgeată galbenă) și poziția podețului Laptelui înlocuit 1852 cu un provizoriu din lemn.
A greși e omenesc, dar a persevera în greșeli este diabolic: Podul de lemn din ilustrația după desenul lui K. Spreer NU se afla pe locul în care există azi Podul Minciunilor. Podul de lemn era un pod provizoriu construit în 1852 pe locul unde se afla anterior Podețul Laptelui. Ergo, Podețul Laptelui nu a fost precursorul podului actual!

~~~o~~~

Stânga: Cartea poștală ilustrată tip Levelezö-Lap a circulat în 8-9 iunie 1900 între Sibiu și Brașov. Ilustrația a fost adresată domnișoarei Hani Meltzer domiciliată la adresa strada Schwarzgasse 22, Kronstadt. Cartea poștală lansată la editura sibiană Carl F. Jickeli este inscripționată cu textul „Verlag von Carl F. Jickeli, Hermannstadt, Brüder Pick, Wien, IX.”. Fotografia ilustrației a fost realizată de fotograful sibian Emil Fischer.
Dreapta: Cartea poștală ilustrată din perioada interbelică a fost tipărită la tipografia Krafft & Drotleff S.A. din Sibiu. Ilustrația este inscriptionată cu textul „Podul suspendat – Liegenbrücke – Fekvőhíd”.

~~~o~~~

Stânga: . Cartea Poștală din perioada interbelică inscripționată cu textul „Sibiu – Hermannstadt – Nagyszeben” / „Podul suspendat – Liegenbrücke – Fekvöhid” a fost tipărite la tipografia Jos. Drotleff din Sibiu.
Dreapta: Carte poștală din perioada antebelică inscripționată cu textul „Liegenbrücke” / „Hermannstadt – Sibiu – Nagyszeben”. Fotografia ilustrației a fost realizată la atelierul fotografic Fischer din Sibiu.

~~~o~~~

Carte poștală ilustrată din arhiva personală inscripționată cu textul „Scara Burger și Podul suspendat – Burgerstiege und Liegenbrücke – Burgerlépcsö es fekvöhid” editată în anii 1920. Fotografia ilustrației a fost realizată la începutul primului deceniu al secolului al XX-lea.

Denumirile Liegenbrücke // Podul Culcat // Podul Suspendat // Fekvőhíd au fost folosite sporadic de populația germană, română și maghiară din Sibiu în perioada antebelică, mai ales în cea a dualismului austro-ungar (1867-1918), dar și în perioada interbelică. Tendința de a șterge din denumirea podului cuvântul minciună și înlocuirea acestuia prin cuvântul culcat s-a manifestat mai ales în rândul intelectualilor.
„Perioada respectiva a fost dominată de oameni cu idei noi care încercau să vadă istoria locală din altă perspectivă, cu tot felul de teorii noi care contraziceau ceea ce se știa dinainte, dar fără probe sau dovezi istorice (s-ar putea spune – ca să facă valuri și să-și dea importanță).”
Deci nu este de mirare că numele Liegenbrücke apare și pe tipărituri cu iz subtil-educativ realizate și oferite publicului larg din perioada respectivă sub forma de ilustrații și cărți poștale inscripționate cu Liegenbrücke ; Podul Culcat ; Podul Suspendat și Fekvőhíd.
Totuși, din când în când s-a încercat prin intermediul publicațiilor cotidiene locale, cum ar fi Siebenbürger Bote (în 1851) sau Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt (în 1881), informarea cititorilor despre proveniența denumirii corecte a podului metalic din Piața Mică: Lügenbrücke // Podul Minciunilor // Hazugság hídja.
În ziarul sibian Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt a fost publicat în anul 1881 un scurt articol în care se explică proveniența denumirii corecte a podului construit în anii 1850 pe strada Ocnei // Burgergasse în Piața Mică.

În articolul intitulat „Wie lautet der richtige Name: Liegen- oder Lügenbrücke” ( „Cum e corect: Liegenbrücke sau Lügenbrücke” ) se amintește odată pentru totdeauna că numele podului este Lügenbrücke = Podul Minciunilor! Proveniența numelui este explicată astfel: Pe vremuri, cei care spuneau minciuni, mințeau în instanță, erau pedepsiți să stea pe acest pod vreme de câteva ore și la fiecare persoană care trecea prin fața lor erau obligați să ducă mâna la gură și să rostească cu voce tare: „Dieser Mund hat geredet, dieser Mund hat gelogen!” / tradus: „Această gură a vorbit, această gură a mințit.”  ( Mulțumim dlui Marian Bozdoc pentru această informație valoroasă. )

În acest articol nu vom vorbi despre minciunile croșetate în șoaptă la urechile turiștilor pe podul legendelor.

~~~o~~~

Stânga: Detaliu din planul orașului Sibiu din Mappa della Transilvani realizat de Morando Visconti în anul 1699.
Dreapta: Planul orașului Sibiu din Mappa della Transilvani realizat de Morando Visconti în anul 1699.

~~~o~~~

Stânga: Sibiu, detaliu din planul orașului din 1845 inscripționat cu textul Lügen-Brücke, tradus Podul Minciunilor!
Dreapta: Sibiu, planul orașului „GRUNDRISS DER INNERN STADT HERMANNSTADT” realizat în 1845.

~~~o~~~

Stânga: Sibiu, detaliu din planul orașului din 1875 completat cu texte informative de Johann Böbel în 1882/83.
Dreapta: Sibiu, detaliu din planul orașului din 1875 completat cu texte informative de Johann Böbel în 1882/83.

Johann Böbel numește podul care face legătura între Piața Huet și Piața Mică Lügenbrücke // Podul Minciunilor. Sibianul Johann Böbel s-a născut la data de 8 ianuarie 1824 și a decedat la 27 aprilie 1887. În anul demolării podului din Piața Mică (1851) Böbel avea 27 de ani. Ca martor ocular este logic să folosească denumirea Lügenbrücke // Podul Minciunilor, când vorbește de podul de trecere ( Überfahrtsbrücke ), pe care se afla căsuța barbierului Kisch, demolată împreună cu podul vechi în 1851.

Text olograf introductiv, tradus din harta lui Böbel realizat în 1882:
„Schimbările care au avut loc între 1830 și 1883, în incinta și în afara orașului. Demolarea porților, turnurilor și bastioanelor care făceau parte din sistemul de fortificație, cât și zidurile de centură dărâmate. Demolarea Podului Minciunii și altor construcții, clădiri, precum și alei, drumuri și străzi desființate, dar și cele noi amenajate etc. adunate și desenate în hartă de Johann Böbel 1882.“
Clădirile mari existente pe Podul Minciunilor
1. Biserica evanghelică „Laubenkirche” / la parter încăperi boltite cu localuri comerciale
2. Prăvălii, localuri comerciale, încăperi boltite [Gewölbslokale]
3. Prăvălii, localuri comerciale, încăperi sub arcade [Arkadenbau]
4. Prăvălia franzelarilor [Weißbäcker] și trecere dintr-o parte spre cealaltă a pieții
5. Oficiiul balanței publice și alte prăvălii / la etaj prăvăliile cizmarilor, croitorilor și pantofarilor sași.
6. Așa-numitul Podeț al Laptelui / Podețul Laptelui [Milchbrückel], pasaj boltit de trecere de la o piață la alta
7. Casa Baronul von Rosenfeld cu localuri boltite / la etajul 1 și 2 se afla Academia de Drept (înființată de sași). Când Podul Minciunilor [Lügenbrücke!!!] a fost demolat în 1851, Academia de Drept [Rechtsakademie] s-a mutat pe str. Măcelarilor [Fleischergasse] în casa nr. 32. Din str. Măcelarilor s-a mutat în fosta, așa-numita Casă orășenească albastră [blaue Stadt Haus] din Piața Mare, de acolo pe str. Avram Iancu [Reispergasse] în clădirile de la nr. 9 și 11. Din str. Avram Iancu pe str. General Magheru [Sporergasse] în cladirea de la nr. 22… astazi [1883] Academia Maghiară de Stat.
8. Casa lui Jikeli, clădire cu două etaje / la parter se afla o farmacie
9. Pod de trecere de la o piață la alta. Pe pod se afla căsuța barbierului Kisch. Sub aceste clădiri, așa cum este indicat în plan, se afla un tunel cu boltă înaltă, care permitea accesul dinspre Orașul de jos spre Orașul de sus
10. Scară acoperită (cu trepte din lemn) [Burgerstiege]

~~~o~~~

Stânga: Sibiu, detaliu din planșa nr. 26 din renumitul album realizat de Johann Böbel la mijlocul anilor 1880.
Dreapta: Detaliu din ilustrația „Începutul sec. al XIX-lea” din planșa „Evoluția Pieței Huet”. Autor: Radu Oltean.

~~~o~~~

Stânga: Sibiu, prima și a doua centură de fortificații (vizualizare aeriană). Autor: Architect Hermann Fabini.
Dreapta: Sibiu, prima centură de fortificații și Biserica Evanghelică din incinta vechiului cimitir, azi, Piața Huet.

~~~o~~~

În loc de epilog

Intenția acestui articol nu este cel de a schimba (în contextul acesta cuvântul „converti” ar fi o trecere de la o convingere la altă credință) opinia cititorului în ceea ce privește denumirea podului de fier (metal/ fontă) construit la sfârșitul anilor 1850 în Piața Mică din Sibiu. Fiecare are dreptul la o părere proprie, pe care o voi onora cu respectul cuveni și fără zâmbet pe buze!
La sfârșit, dar nu în ultimul rând… Tu, cel care iubești și flori și ochi și buze și mormimte, nu uita; călătorind peste podul timpului, nu este relevant ce nume dai trandafirului culcat in amintiri de verde de mentă sau suspendat în visare de flututi cât timp poți șopti în gând, cu mâna la gură, sau urla cu brațele ridicate, „am iubit, am trăit”.

~~~o~~~<>~~~o~~~

Lügenbrücke versus Liegenbrücke
( cîteva exemple de denumiri folosite de-a lungul secolelor, adunate la repezeală din diferite surse )

1545 pontem Lugenbruck
1545 ponte Lurgen
1545 lygenpruck portam
1590 Lügenbruck
1591 Lugenbruken
1598 Lugen Pruk
1702 liegende brucken
1702 Legerbrücle
1727 Lügenbrücke
1751 Lieger-Bruck
1751 Lugenbrucke
1787 Legerbrücke
1790 Lügenbrücke
1791 Lügenpruk
1844 Liegen-Bruck
1845 Lügen-Brücke
1851 Lügenbrücke
1851 liegende Brücke
1859 eiserne Brücke
1870 Die eiserne Brücke
1881 Lügenbrücke
1882 Lügenbrücke
1882 Überfahrtsbrücke
1887 Lügenbrücke
1887 Die eiserne Brücke
…
1905 Liegenbrücke