2015-08-19
Cît de frumoasă era grădina Fabricii de bere!
O curte umbrită, cu mese și scaune simple de lemn, cu cadru metalic pliant şi feţe de masă cadrilate, dar cu atmosferă. Anul 1900, început de secol. Orăşenii, bine îmbrăcaţi de plimbare, cu baston şi pălărie, doamnele în volane şi mantale se întîlneau la o bere dantelată şi taifas. Şi printre meseni baleta desigur servitoarea aceasta mîndră în şorţ brodat cu trăistuţă prinsă la cingătoare. Un muşteriu a sosit cu bicicletă şi asudat îşi moaie buzele în gulerul înalt al berii în umbra stejarilor. Ce zarvă se încingea aici în sfîrşiturile se săptămînă sau în sărbători, cînd toate paviloanele se umpleau de lume, cîntece şi voie bună!
Îmi amintesc prima bere pe care am băut-o! Era o Duminică cu arşiţă, ca în zilele astea, cînd aerul greu stă neclintit. Am băut-o de sete, toată. La „Albumul Duminical“, Tom şi Jerry au continuat hîrjoneala, eu am dormit buştean după prima bere „Trei Stejari“ din viaţa mea…
Nu-mi amintesc gustul berii de atunci, nici măcar nu-mi plăcea, dar îmi amintesc sticlele, forma lor culoare lor, eticheta. Şi eu am fost cu plasa la Alimentară sa cumpăr bere.Cele mai bune erau sticlele verzi. Trebuia să fii atent cînd cumpărai, altfel te puteai trezi cu berea pusă într-o fosta sticlă de ulei (din cele maro!) şi experienţa gustului era de neuitat! Nu-mi plăcea berea pe vremuri şi nu înţelegeam entuziasmul din jurul ei, aprecierile de „proaspăt, bun, gustos“ erau de nepriceput, pentru mine lichidul spumos nu era decît „amar“. Au trecut zeci de ani de la prima experienţă cu bere, fabrica nici nu mai există, doar amintirile sînt în noi! Gustul berii l-am descoperit abia mulţi ani în urmă,în locuri, îndepărtate şi străine! Ce ne lipsea? Aveam apă de munte curată şi gustoasă, hameiul creştea pe dealurile din jurul oraşului. Am cules hamei, mîinile se acopereau cu o mîzgă neagră şi lipicioasă, albinele se încurcau şi ele între flori, tulpinele verzi se ridicau sus sus pe araci, la vreo doi trei metri înălţime,
că de departe, după cules, părea o pădure ciudată de pari despletiţi. Uneori la Piaţa Cibin se vindeau grămezi de muguri de hamei pentru supă şi asta doar pentru cunoscători!
Dar „Trei Stejari“ era berea noastră de acasă, ne făleam cu ea şi earm mulţumiţi! Poftiţi la bere de va răcoriţi! Parcă aud zgomotul acela de plăcere, cînd, după primele înghiţituri şi spuma rămîne pe buze, cu dosul mîinii ştearsă, omul îşi spune tihna şi mulţumirea şi exclamă: ehhhhh!!!
Adriana Moscicki
Salutări din Sibiu – Grădina Fabricii de Bere „Trei Stejari“ – Carte Poștală circulată 1900
