„Das Jauernig’sches Zinshaus in Hermannstadt” // „Casa Jauerning din Sibiu”
Clădirea din partea dreaptă a ilustrației se află pe strada Bl.Victoriei 2-4, la intersecția cu strada A.Șaguna.
Imobilul, cunoscut locuitorilor din Sibiu sub numele de „Casa Jauerning” ( în limba germană: „Jauernig’sches Zinshaus” ), a fost construită în 1886 de comerciantul Karl Jauerning, ca imobil de raport, casă de locuit destinat închirierii.
Această ilustrație provine din cartea, „Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929” // „Cronica orașului Sibiu 1100-1929”, editată și publicată în 1930 de Emil Sigerus, un etnograf, colecționar, istoric și scriitor sas din Sibiu.
Descrierea ilustrației de la sfârșitul cărții, redactată de Sigerus ( traducere din limba germană ):
„6. Clădirea de locuințe de închiriat a lui Jauernig de pe strada Carmen Sylva ( Schewisgasse ), construită în ultimul sfert al secolului al XIX-lea. În timp ce până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea predominau casele familiale, ulterior s-a făcut simțită nevoia de clădiri de locuințe de închiriat. Clădirea construită de comerciantul Karl Jauernig a răspuns acestei nevoi, fiind concepută exclusiv ca imobil de închiriat și rămânând până astăzi [ 1930 ] una dintre cele mai mari clădiri de locuințe. Datorită structurii bogate a clădirii, aceasta nu pare monotonă, iar decorul fațadei nu constă încă din ornamente din ipsos și lut, care, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, acopereau atât de abundent fațadele clădirilor. După moartea constructorului [ Jauerning ], clădirea a trecut în proprietatea parohiei evanghelice din Sibiu.”
„6. Das Jauernig’sche Zinshaus in der Carmen Sylva-Straße (Schewisgasse), erbaut in dem letzten Viertel des 19. Jahrhundert. Während bis in die zweite Hälfte des 19, Jahrh. die Familienhäuser vorherrschten, machte sich dann der Bedarf von Mietshäusern bemerkbar. Das vom Kaufmann Karl Jauernig erbaute Haus ist diesem Bedürfnis entsprungen, nur als Mietshaus erbaut und noch heute eines der größten Zinshäuser. Durch reiche Gliederung des Baues wirkt dieser nicht eintönig und der Fassadenschmuck besteht noch nicht aus Gyps- und Thon Ornamenten, die gegen Ende des 19. Jahrh. so überreich die Schauseiten der Gebäude bedeckten. Das Haus ging nach dem Tode des Erbauers in den Besitz der Hermannstädter evangelischen Kirchengemeinde über.”
