„Die geretteten Löwen aus der Löwengrube in Hermannstadt” // „Leii salvați din Groapa leilor din Sibiu”
Informațiile prezentate aici provin din articolului intitulat „Die geretteten Löwen” // „Leii salvați”, redactat de istoricii Martin Rill și Manfred Wittstock și publicat într-un cotidian de limba germană. Articolul, completat de un desen realizat de Fritz Gert Weinrich, oferă informații interesante despre casa cu lei „Groapa leilor” și grupul de sculpturi în piatră care a fost salvat în 1934, înainte de demolara ansamblului de clădiri situat între străzile A. Odobescu și Moș Ion Roată.
„Casa cu lei” era decorată cu cel puțin cinci reprezentări diferite de feline! Două dintre acestea au fost distruse în 1934, iar celelalte trei au ajuns la Muzeul Brukenthal.
* * *
Clădirea emblematică din Sibiu, cunoscută sub numele de „Haus mit Löwen” // „Casa cu lei” și „Löwengrube” // „Groapa leilor” , se afla pe terenul situat între străzile Alexandru Odobescu // Pempflingergasse ( anterior, strada Pempflinger ) și Moș Ion Roată // Entengasse ( anterior, strada Rațelor ), mai precis, pe parcela nr.18 ( vechiul număr ) a străzii Pempflinger. Pe fațada clădirii, la etajul 2 spre Str. Moș Ion Roată, se aflau două basoreliefuri pictate, reprezentând tema biblică Proorocul Daniel în Groapa cu lei.
Toponimul „Löwengrube” // „Groapa leilor” sau „Groapa cu lei”, folosit pentru ansamblul de clădiri rezidențiale situat între străzile Alexandru Odobescu și Moș Ion Roată, este derivat de la numele acestei clădiri.
În 1934, toate clădirile din zona „Groapa leilor” au fost demolate. Cu această ocazie a fost desființat și pasajul pietonal situat între complexul de clădiri „Groapa leilor” și clădirea care găzduiește astăzi Școală de Artă.
~~~o~~~
Două fotografii cu valoare documentară realizată de cunoscutul fotograf sibian Emil Fischer la începutul anilor 1930. Clădirea etajată, cu mansardă și acoperiș în două ape teșit, era „Casa cu lei” // „Haus mit Löwen”.
~~~o~~~
Mai puțin cunoscut este faptul că, pe lângă cei doi lei pictați pe fațada nord-vestică, mai existau încă doi lei, sculptați în piatră, într-o nișă laterală a fațadei sud-estice. Cei doi lei făceau parte dintr-un grup statuar din piatră amplasat într-o firidă a clădirii, lângă intrarea principală de pe strada Pempflinger // Alexandru Odobescu. Grupul de sculpturi în piatră îl înfățișau pe Sfântul Daniel și doi lei. Sculpturile au fost demontate înainte de demolarea clădirii și transportate la Muzeul Brukenthal.
Următorul text, scris cu caractere cursive, este o traducere în limba română a articolului intitulat „Die geretteten Löwen” [ „Leii salvați” ], redactat de istoricul Martin Rill și Manfred Wittstock, apărut într-un cotidian în limba germană din Sibiu. Articolul este completat de o ilustrație realizat de Fritz Gert Weinrich și oferă informații interesante despre „Casa cu lei” și grupul de sculpturi în piatră.
„ Leii salvați”
de Martin Rill und Manfred Wittstock
„De câte ori nu a fost grav afectat vechiul oraș Sibiu în favoarea unor reglementări de circulație pretins mai moderne. Și doar rareori au fost protejate monumentele arhitecturale valoroase. Dar să ne amintim: noile reglementări au distrus, de exemplu, fără niciun fel de conștiință culturală, toate porțile istorice ale orașului, desigur fără ca astăzi, după un secol și jumătate, astfel de măsuri absurde să mai pară justificate. Una dintre cele mai frumoase ansambluri arhitecturale, care poate fi străbătută pe jos în aproximativ zece minute, nu are nevoie de căi de acces speciale pentru vehicule. Faptul că, la sfârșitul secolului trecut, un ansamblu arhitectural de valoare din inima orașului, Capela Sfântului Iacob și Turnul Preoților – componente esențiale ale celei mai vechi piețe din Orașul de Sus – au fost demolate în favoarea unei statui, sfidează de fapt orice descriere. Primele semne ale unor măsuri urbanistice cu adevărat necesare apar abia înainte de Primul Război Mondial, când, de-a lungul Bastionului Haller, în nord-estul orașului vechi, se deschide o rampă de acces de la gară prin zidul orașului. În anii treizeci ai secolului nostru, orașul a decis să amenajeze o nouă piață la Bauholzplatz [ Piața Lemnelor ] (Piața Cibin) și să creeze de acolo o cale de acces suplimentară către orașul de sus, peste strada Hundsrücken [ Spinarea Câinelui, astăzi Centumvirilor ].
Astfel, în anul 1934, un vechi ansamblu rezidențial situat la vest de pe atunci noua stradă Knabengasse [ astăzi strada Moș lon Roată ] a fost demolat. Printre clădirile dărâmate se afla și casa de pe strada Pempflinger nr. 18, cunoscută în general sub numele de „Die Löwengrube” [ Groapa cu lei, sau Groapa leilor ]. Clădirea, prevăzută cu un pasaj sumbru, avea un etaj în Pempflingergasse, situată pe Hundsrücken, și două etaje în Entengasse, situată sub aceasta. Pe peretele lateral estic, imediat lângă colțul fațadei acestei case, se afla o nișă în care erau așezate o figură masculină, reprezentându-l pe Daniel din Biblie, și la picioarele lui doi lei culcați. Aceste sculpturi din piatră au ajuns la Muzeul Brukenthal încă înainte de demolarea casei. Pe partea din spate a clădirii, spre strada Entengasse [ Moș lon Roată ], pe perete se aflau doi lei din stuc, stând unul față în față cu celălalt, care au fost distruși în timpul demolării. Probabil că datau din secolul al XVIII-lea, astfel încât denumirea clădirii nu provine de la ei, ci, probabil, de la grupul de statui mai vechi de pe strada Pempflingergasse [ astăzi Alexandru Odobescu ].
Emil Sigerus, care a urmărit și a descris demolarea „Groapei cu lei”, a reușit să salveze o grindă de tavan pe care era inscripționat anul 1652. Din aceeași clădire a intrat în colecția muzeului și un jgheab de scurgere, care înfățișează, de asemenea, un leu.
Grupul sculptural „Daniel în groapa cu lei” este format din două părți distincte. Pe de o parte, este vorba despre reprezentarea lui Daniel, o figură masculină în poziție șezând realizată din piatră, care poartă o haină simplă ce ajunge până la baza statuii. Are mâinile încrucișate în fața pieptului. Figura a fost pictată și se află astăzi într-o stare proastă de conservare. Altfel stau lucrurile în cazul leilor. Aceștia sunt ciopliți dintr-un singur bloc, sunt întinși unul lângă celălalt,, cu capetele îndreptate spre privitor. Sunt din gresie bine conservată și, de asemenea, pictați: corpul este maro, gura roșie, coama și ghearele negre.
De fapt, grinda de tavan ar fi un indiciu important pentru datarea grupului sculptural. Totuși, atât clădirea, cât și grupul sculptural ar putea fi mai vechi. Din punct de vedere istoric-artistic, nu se pot trage concluzii certe despre Daniel, având în vedere starea figurii. Pliurile veșmântului indică chiar perioada goticului târziu. Cei doi lei pot fi însă și de origine romană, deoarece colecția arheologică a muzeului păstrează o sculptură din Hammersdorf [ Gușterița ] similară cu aceasta. De altfel, reutilizarea monumentelor antice era o practică destul de obișnuită în Evul Mediu. Un exemplu în acest sens îl constituie și leii romani care au fost montați pe Ratturm [ Turnul Sfatului ] în cea mai veche fază de construcție.” … ( textele din parantezele drepte au fost adăugate ulterior )
~~~o~~~
Două fotografii realizate pe strada Alexandru Odobescu, atunci Pempflingergasse. Pe latura sud-estică a clădirii Casa cu lei se vede firida în care se afla grupul de sculptură în piatră reprezentând pe Sfântul Daniel și doi lei.
~~~o~~~
Textul original în limba germană:
„Die geretteten Löwen”
von Martin Rill und Manfred Wittstock
„Wie oft Ist Alt-Hermannstadt nicht zu Gunsten angeblich modernerer Verkehrsregelungen wesentlich geschädigt worden. Und nur selten wurden dabei wertvolle Architekturdenkmäler sichergestellt. Doch erinnern wir uns: Neureglungen hatten beispielsweise ohne jegliches kulturelles Bewusstsein alle historischen Stadttore vernichtet, selbstverständlich ohne dass heute, nach anderthalb Jahrhunderten, solch aberwitzige Maßnahmen begründet erscheinen. Eine der schönsten architektonischen Einheiten, die zu Fuß in etwa zehn Minuten durchwandert werden kann, braucht eben keine besonderen Zufahrten für Fahrzeuge. Das ferner noch am Ausgang des vorigen Jahrhunderts ein wertvolles architektonisches Ensemble aus dem Innersten der Stadt, die Jakobskapelle und der Priesterturm – wesentliche Bestandteile des ältesten Platzes der Oberstadt – zu Gunsten einer Statue abgetragen worden sind, spottet eigentlich jeder Beschreibung. Erste Anzeichen wirklich notwendiger städtebaulicher Maßnahmen künden sich erst vor dem ersten, Weltkrieg an, als entlang der Hallerbastei, im Nord-Osten der Altstadt, eine Auffahrt vom Bahnhof durch die Stadtmauer gebrochen wird. In den dreißiger Jahren unseres Jahrhunderts beschloss dann die Stadt, einen neuen Marktplatz am Bauholzplatz (Piața. Cibin) einzurichten und von da eine zusätzliche Zufahrt zur Oberstadt über den Hundsrücken zu schaffen. So wurde im Jahre 1934 ein altes Wohnensemble westlich der: damals neuen Knabengasse (Str. Moș lon Roată) abgetragen. Unter den abgebrochenen Gebäuden befand sich auch das Haus in.der Pempflingergasse Nr. 18, das allgemein unter dem Namen „Die .Löwengrube” bekannt war. Das mit einem düsteren Durchgang versehene Gebäude war in der am Hundsrücken gelegenen Pempflingergasse ein Stock hoch und in der darunter liegenden Entengasse zwei Stock hoch. An der östlichen Seitenwand, unmittelbar neben der Ecke der Vorderseite dieses Hauses, befand sich eine Nische, in der eine männliche Figur, die den biblischen Daniel, und darunter zwei liegende Löwen aufgestellt waren, Diese Steinskulpturen kamen noch vor Abbruch des Hauses ins Brukenthalmuseum. Das Haus trug aber auf der Rückseite gegen die Entengasse zu auf der Wand zwei in Stuck ausgeführte gegeneinanderstehende Löwen, die bei der Abtragung vernichtet wurden. Sie stammen wahrscheinlich aus dem 18. Jahrhundert, so dass die Bezeichnung des Hauses nicht von ihnen, sondern voraussichtlich von der älteren Bildgruppe gegen die Pempflingergasse herrührt.
Emil Sigerus, der den Abbruch der Löwengrube verfolgte und auch beschrieben hat, konnte einen Deckenbalken sicherstellen, auf dem sich die Jahreszahl 1652 befand. Auch kamen vom selben Haus noch in die Sammlung des Museums ein Dachrinnenabfluss, der ebenfalls einen Löwen darstellt.
Die Skulpturengruppe „Daniel in der Löwengrube” besteht aus zwei unabhängigen Teilen. Da wäre zunächst einmal die Darstellung von Daniel, eine sitzende Männerfigur aus Stein, die ein einfaches bis auf die Standfläche reichendes Gewand trägt. Seine Hände sind über der Brust gekreuzt. Die Gestalt war bemalt und befindet sich heute in einem schlechten Konservierungszustand. Anders die Löwen. Sie sind aus einem Block gehauen, liegen gegeneinander mit den Köpfen, die dem Betrachter zugewendet sind. Sie sind aus guterhaltenem Sandstein und ebenfalls bemalt: der Leib braun, der Mund rot, die Mähne und die Krallen schwarz.
Aufschlussreich für die Datierung der Skulpturengruppen wäre eigentlich der Deckenbalken. Doch könnte sowohl das Haus als auch die Bildgruppe auch älter sein. Vom kunsthistorischen Standpunkt aus lässt sich über Daniel wegen dem Zustand der Figur wenig sagen. Der Faltenwurf des Gewandes weist sogar bis zur Spätgotik hin. Die beiden Löwen können aber auch römischen Ursprungs sein, da die archäologische Sammlung des Museums eine dieser Plastik entsprechende Skulptur aus Hammersdorf aufbewahrt. Übrigens war die Wiederverwendung von antiken Denkmälern im Mittelalter durchaus üblich. Ein Beispiel hierfür sind auch die römischen Löwen, die in der ältesten Bauphase am Ratturm angebracht worden sind.”
~~~o~~~
Pe fațada clădirii nr.18, la etajul 2 spre Str. Moș Ion Roată, se aflau două basoreliefuri pictate, reprezentând tema biblică Proorocul Daniel în Groapa cu lei. În anul 1934 au fost demolate clădirile din zona „Groapa cu lei”. Cu această ocazie a fost desființat și pasajul de trecere situat între complexul de clădiri și actuala Școală de Artă.
~~~o~~~
Fotografia din partea stângă face parte dintr-un set de reproduceri fotografice pe care le-am achiziționat în 1984 de la fotograful sibian Josef Fischer. Ilustrația din mijloc a fost publicată în cartea „Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-1929” // „Cronica orașului Sibiu 1100-1929” a lui Emil Sigerus. Ilustrașia din partea dreaptă se află în arhiva grupului de facebook Alt-Hermannstadt.
