„Das Latzl-Denkmal auf der Oberen Promenade in Hermannstadt” // „Templul Latzl de pe Promenada Superioară din Sibiu”
„Templul Latzl pe Promenadă” // „Latzldenkmal auf der Promenade”. Ilustrație din publicația festivă, editată cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la înființarea Asociației pentru Înfrumusețarea orașului Sibiu // Vereins zur Verschönerung der Stadt Hermannstadt.
Următorul text a fost tradus din publicația festivă editată cu ocazia aniversării a 50 de ani de la înființarea Asociației pentru Înfrumusețarea orașului Sibiu // Verein zur Verschönerung der Stadt Hermannstadt.
Publicația, intitulată „Festschrift Zur Feier des fünfzigjährigen Bestandes des Vereins zur Verschönerung der Stadt Hermannstadt”, a fost redactată de Ernst Buchholzer, președintele asociației și tipărită la tipografia sibiana Krafft & Drotleff A.G. în anul 1929.
* * *
…
În 1791, municipalitatea a început nivelarea valului de pămțnt dintre Poarta Leșurilor și Poarta Heltauer / Cisnădiei, pentru ca acolo, așa cum se menționează în hotărârea respectivă a magistraturii, „să se amenajeze o plimbare plăcută pentru publicul local”. Până atunci, pe valul superior se aflau râmele de țesut ale breslei țesătorilor. La doi ani după primele lucrări de nivelare și plantare inițiate de magistratură, generalul comandant, contele Mitrovsky, a dispus ca armata să continue amenajarea promenadei – care în limbajul popular era numită mereu doar „aleea”. În 1806, magistratului i-a fost prezentat un proiect conform căruia vechiul zid între cazarmă și teatru urma să fie demolat, iar grădinile din spațiul numit Zwinger urmau să fie unite cu promenada. În anul următor, senatorul Schreyer a recomandat amenajarea unei scări care să ducă la promenadă lângă Turnul Olarilor și parcelarea grădinii de acolo până la cazarmă ca teren de construcție. Dar nici acest lucru nu s-a realizat. Totuși, pentru a face promenada mai accesibilă, în 1818 a fost amenajată scara de lângă teatru.
Și succesorul lui Mitrovsky, baronul Kienmeyer, s-a ocupat cu multă grijă de noua „creație”. În 1818, generalul a dispus construirea unui mic templu la capătul estic al Promenadei Superioare, în spatele teatrului, pe care l-a numit „Templul Concordiei”, făcând referire la buna înțelegere dintre armată și cetățenii din Sibiu. În anii următori, colonelul Bécsey a preluat îngrijirea complexului, iar orașul i-a dedicat o placă comemorativă din marmură roșie, care se află și astăzi [ 1929 ] pe Promenada Inferioară, în fața monumentului lui Franz. Acest din urmă monument a fost ridicat în 1829. Conform proiectului pictorului Franz Neuhauser, monumentul avea un aspect cu totul diferit față de cel de astăzi. Deasupra nișei cu bustul împăratului se întindea un acoperiș mare, acoperit cu cupru. Pe ambele părți ale nișei se aflau sfinxuri de piatră.
După plecarea colonelului Bécsey, medicul militar de stat major, dr. Josef Latzl, s-a ocupat de promenadă cu multă dăruire, efort și timp, până la moartea sa, survenită în 1840. Templul Concordia a fost consacrat memoriei sale și amenajat în consecință(*). Pe partea din spate a micului templu au fost inscripționate următoarele versuri ale poetei contesa Ida Oldofredi-Hager:
„Aici, în verdeață, îl comemorăm mereu cu recunoștință pe filantropul,
Care ne-a plantat copacii, a îngrijit cu drag gardurile vii,
Și, fiind și un grădinar mai mare, a ferit oamenii de ofilire,
Salvând adesea cu grijă pe cei pe moarte și menținându-i în viață.
Noi toți – cei pe care el ne-a făcut atât de nobili prin recunoștință,
Noi, care ne bucurăm de viață și beneficiem de umbra de aici –
Noi toți îi dedicăm prietenului nostru acest monument al recunoștinței noastre,
Să se afle cu voce tare tuturor: că el a fost mângâierea celor îndurerați,
Că a fost un mântuitor al bolnavilor și ajutorul celor săraci
Și că, atâta timp cât a trăit, a fost mereu consolant și serviabil.”
Versurile originale:
„Hier im Grünen gedenken des Menschenfreundes immer wir dankbar,
Der die Bäume uns zog, freundlich die Hecken gepflegt,
Und, ein größerer Gärtner auch, Menschen vor’m Welken bewahrt,
Sorglich oft Sterbende noch rettend dem Leben erhielt.
Alle wir – die Er zum Danke so edel verpflichtet,
Die wir lebensfroh sind und uns des Schattens hier freu’n –
Alle weihen dem Freunde dies Denkmal jetzt unsres Dankes,
Jeglichem künde es laut: Daß er der Trauernde Trost,
Daß Kranken er Retter, und Helfer der Armen gewesen
Und so lang er gelebt, tröstlich und hilfreich stets war.”
Adolf von Stock, vicepreședinte al comitetului, un membru merituos al acestuia, un domn în vârstă plin de viață, de idei și de spirit critic, a elaborat planul de restaurare a micului templu, Viktor Maria Müller, un nepot al lui Latz, a contribuit în acest scop cu 100 de guldeni, iar 158 de guldeni și 86 de kreuzeri au mai fost strânși printr-un concert organizat cu amabilul sprijin al fanfarei Regimentului 31 de infanterie al Imperiului Austro-Ungar și al „Corului bărbătesc al iubitorilor locali de muzică” (Hermania). În anul 1881, monumentul a fost pictat în mod artistic de „membrul comitetului, profesorul Carl Dörschlag, fără a percepe vreo remunerație și refuzând în mod explicit orice mulțumire”.
Carl Dörschlag ( 1832-1917 ), profesor de desen la Școala Reală Evanghelică din Sibiu și pictor extrem de activ și respectat, a făcut parte din comitetul Asociației pentru Înfrumusețarea Orașului încă de la înființarea acesteia. După plecarea lui Adolf von Stock în 1894, a devenit vicepreședinte, iar în 1896, când dr. Jikeli și-a dat demisia, a preluat inițial conducerea provizorie a asociației și a fost ales președinte al asociației de către adunarea generală la 17 mai 1897. A deținut această funcție până în 1914, până la vârsta de 82 de ani.
…
* * *
(*) După moartea lui Josef Latzl, survenită în 1840, Templul Concordia a fost dedicat memoriei sale și reamenajat corespunzător, adică peretele interior din spate al templului a fost împodobit cu o alegorie pictată în nuanțe de gri și verde. Acolo se putea vedea, așezat pe un piedestal, bustul lui Latzl, de care se sprijinea în dreapta o figură mare, îndoliată, iar în stânga, o salcie plângătoare își lăsa crengile atârnate.
Pictura realizată de Carl Dörschlag, de asemenea o alegorie, era considerabil mai complexă decât cea din anii 1840.
P.S. Medicul militar de stat major se numea Josef Latzl ( ortografia Latzel este greșită )
~~~o~~~
Publicația festivă, editată cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la înființarea Asociației pentru Înfrumusețarea orașului Sibiu, a fost redactată de Ernst Buchholzer, președintele asociației și tipărită la tipografia sibiana Krafft & Drotleff A.G. în anul 1929. Cartea prezintă pe scurt istoria Asociației pentru Înfrumusețarea orașului Sibiu // Vereins zur Verschönerung der Stadt Hermannstadt, de la înființare 1879 până în anul 1929. Acest exemplar se află în colecția privată Helmut Wolff.
~~~o~~~
Demolarea Templului Latzl în 1936 este documentată în albumul cu fotografii intitulat, „Bauliche Veränderungen în Hermannstadt în den Jahren 1932-1938” // „Modificări arhitecturale în Sibiu în anii 1932-1938”.
~~~o~~~
Stânga: Ilustrația unei cărți poștale circulată la sfârșitul secolului al XIX-lea, inscripționată cu textul: Das Latz(e)l-Denkmal auf der „Oberen Promenade” und Museum des naturwissenschaftlichen Vereins.( Monumentul Latz(e)l de pe Promenada Superioară și Muzeul Asociației de Științe Naturale )
Dreapta: „Alegoria lui Carl Dörschlag” // „Carl Dörschlag’s Allegorie”. În anul 1881, peretele interior din spate al templului a fost împodobit cu o alegorie pictată în mod artistic de „membrul comitetului, profesorul Carl Dörschlag, fără a percepe vreo remunerație și refuzând în mod explicit orice mulțumire”.
