2018-01-15

Madona

Iubesc bisericile medievale, nu cu un sentiment religios, mai degrabă iubesc arta lor, emoția ce mi-o provoacă. Îmi place simplitatea și curățenia lor, clarobscurul și tihna ce domnește în încăperile lor mici. Am bătut zeci de sate bretone căutând micile statui de lemn pictat, cocoțate pe pereți. M-am minunat de altarele în lemn, dantelate și aurite, cu scene în culori vii, din bisericile franceze, germane, austriece. Le-am găsit în muzee prin Londra și Paris, panourile pictate de maeștrii, unii anonimi dar faimoși. De obicei, secțiile de artă religioasă de prin muzee, le treci cu pas iute și ușor până când, la o vârstă, le descoperi! Și atunci, mii de detalii nevăzute în trecut, înflorituri, fizionomii, povești țâșnesc din lemnul zugrăvit și te copleșesc. Cum, de la o vreme, am timp, descopăr mici comori, nu departe de casă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cine a auzit de „Madona din Cisnădioara“? Am trecut pe lângă ea în muzeu (Brukenthal) și n-am văzut-o, până când, frumusețea ei tăcută m-a izbit, într-o zi mohorâtă, dătătoare de depresie. Din păcate, nu se cunosc prea multe amănunte despre ea. Statuia provine din biserica Sf. Maria, din satul Cisnădioara, mult mai puțin celebră decât vecina din deal, biserica Sf. Mihail, deși s-au construit destul de aproape în timp (probabil le despărțea cam 200 de ani!). Nu se cunoaște cu certitudine nici anul exact al întemeierii ei, se presupune că a fost în jur de 1400, dar, cu certitudine, este atestată documentar prezența unui paroh, pe nume Bartolomeus, în satul Cisnădioara, la 1428. La vremea aceea, era desigur o biserica romană (ca stil), din piatră, distrusă și reconstruită la 1726 în stil gotic (înfățișarea ei actuală, nu mai corespunde nici cu cea de a două reconstrucție).

Există două ipoteze ale provenienței Madonei: (Maria Crîngaci-Tiplig: Jurnalul unui monument)

1- a fost amplasată inițial în biserica din deal (Sf Mihail) care, apare menționată într-un document din 1519, ca fiind o capela dedicată Sfintei Marii!

2- a fost amplasată încă de la început în biserica din vale, cea ctitorită în hramul Sf. Marii

Cum nu sîntem istorici, ne vom mulțumi cu singura informație certă: Madona privea cu blândețe preacredincioșii din Cisnădioara! Sculptată în lemn, în tehnica „ronde-bosse“, statuia se înscrie perfect în stilul artei religioase din perioada romană-începutul artei gotice. Culorile dominante ale vremii erau ocru, roșu, verdele, rozul, albastrul deschis, violet-purpura și, desigur, aurul. Era deci o statuie policromă, ale cărei culori, azi, le putem doar bănui, ori imagina, căci timpul și-a îndeplinit misiunea cum se cuvine. O madonă frumoasă, cu privire pierdută, nostalgică, poate îngândurată. O fi fost strălucitoare în aurul coroanei, cu mantia de purpura, ori sângerie, dar așa, cu patina timpului, chipul ei este gingaș și cald, mai mult femeie decât zeitate. O imagine pe care mulți o ținem în inimă, mamă, ori iubită, ori fiică, fiecare purtăm în noi, o Madonă!

Adriana Moscicki

„Madona din Cisnădioara“ – Sculptată în lemn, în tehnica „ronde-bosse“ (care poate fi privită de jur împrejur, neatașată decât de un piedestal) – sursa foto: Muzeul Brukenthal