2017-01-20
din sertare: amintiri colorate
Găsesc prin sertare o cutie neatinsă în ani. O deschid cu grijă, ca pe o pixidă , cutia veche adusă cine ştie când din legendara Ada-Kaleh, pe vremea când, ridicând capacul ei, te învăluia aroma dulce de zahăr pudrat şi te credeai, deja, in vreo poveste orientală cu lumini filtrate, susur de fântâni şi cadâne lascive…
Desigur, Ada-Kaleh nu era aşa, doar imaginaţia noastră lunecă pe şabloane luate din cărţi. Şi eu nu am ajuns niciodată acolo. Cutia a rămas însă şi, pentru mine, ia rolul Madlenei lui Proust.
În culcuşul de tablă stau adunate truse de ace, ațe, degetare, metru de croitorie, igliţe şi toate, cu patina bijuteriilor vechi, mă transportă în trecut.
În clasa a 5-a noi, fetele, învăţam gospodărie, să coasem şi să gătim. Toate fetiţele aveau o asemena trusă. Şi mamele acasă ne învăţau cum să cârpim ciorapii pe o ciupercă de lemn. Am trecut, mulţi dintre noi, lecţia şezătoarelor la banca din stradă, ori din curte, unde bunici şi copii de-a valma coseam, ştrencăneam şi tocam mărunt ştirile cartierului… Noi chicoteam şi roşeam. Din şederile astea se năşteau broderii şi cusături în cruciuliţe, fulare, svetere colorate şi o îndemânare ce ne-a ajutat de multe ori în viaţă.
Chiar mă întrebam dacă, azi, copiii mai ştiu să-şi coase un nasture lipsă, ori să prindă ochiul unui pulover să nu se deşire… un gând răzleţ desigur, uitat şi el în sertarele mele cu amintiri.
Adriana Moscicki
