2016-10-16
o grădină pierdută de mult în uitare…
Mi-ar fi plăcut să văd oraşul cu pieptul strâns în ziduri ca într-o platoşă, cu turnuri iţindu-se dese, iluzia unei păduri de suliţi până în cer şi porţile cu lanţuri grele şi poduri înşelătoare, cu şanţuri adânci şi ape urât mirositoare. Da, cu ochii închişi pot vedea câmpurile mlăştinoase, copacii răsfiraţi prin grădini şi zidul dospind de bălării pe dinafară.
Era odată aici, de-a lungul zidului de apărare al incintei a IV, între Bastionul de la Poarta Turnului şi cel de la Poarta Ocnei, un val de pământ numit „Schüler Schanze“. Intra în atribuţia elevilor să apere porţiunea aceasta în caz de atac. Se ştie doar, apărarea Oraşului era în obligaţiunea meseriaşilor şi cetăţenilor împărţiţi în bresle şi concentraţi în jurul unui turn ori porţi. Elevii Gimnaziului din Sibiu aveau în custodie o bucată de teren în afară zidurilor, extra-muros, între Poarta Turnului (Sagtor) şi Poarta Ocnei (Burgertor), formată prin alipirea a două grădini.
Una din ele aparţinuse iniţial preotului Sibian Petrus Rihelis, donată apoi de fiul acestuia, Simon, Gimnaziului din Sibiu, în anul 1660. A doua grădină, cea dintre Turnul Pielarilor şi Poarta Ocnei, aparţinuse judecătorului Bartholomäus Ruffinus, care, în 1666, o lasă moştenire Gimnaziului. Aşa se face că, prin alipirea celor două grădini, ia naştere un teren întins, iniţial cu mlaştini şi iazuri alimentate de canale artificiale din apele Cibinului, ce îngreunau avansarea şi atacul inamicilor din această direcţie. Cele două grădini au format împreună terenul ce a primit numele de „Grădina Studenţilor“. Grădina a existat timp de aproape două secole până când, din necesităţi financiare şi dorinţa de modernizare, Gimnaziul a vîndut-o, în anul 1827.
În faţa zidurilor se ridica un val de pământ pe care se amenajează o potecă. Între poteca numită „Aleea Studenților“ şi trupul de zid al oraşului se deschideau grădini cu pomi şi fir de apă ce-l străbătea abătându-se din Cibin şi întorcându-se înapoi acolo.
Câţi paşi or fi măsurat drumul acesta îngust, şi câte poale de rochii or fi măturat-o în plimbări galante! Ba chiar îmi imaginez tineri visători făcând în cap strategii de apărare a oraşului, ori de cucerire a vreunei mândre cu obraji proaspeţi. Poate, pe coama de pămînt au mers în paşi săltăreţi şi mici catâri cu saci de pânză în spinare şi câini jucînd veseli fanioanele din coadă. Şi când ceaţa se risipea în mijlocul zilei, pete colorate săreau în ochii privitorului şi un iz de mentă proaspătă se va fi înfiripat în nară. Asta văd cu ochii închişi şi zîmbesc, mulţumindu-i lui Böbel că s-a oprit şi aici, a pictat un turn şi a insinuat o grădină pierdută de mult în uitare…
Adriana Moscicki
„Turnul Pielarilor văzut dinpre str.Pulberăriei // „Lederer Turm“. În spatele turnului și al zidului de apărare se văd brazii și copacii din Grădina Studenților – pictură de Johann Böbel – Carte Poştală, dintr-un set cu picturi executate de Johann Böbel, tipărite la Întreprinderea Poligrafică Sibiu
