2015-09-24
Citeva zile am mers pe drumurile Cetății. I-am cautat peretii obosiți, piatra știrbita, trecerile ascunse, am mers haotic purtată de vreo amintire… Desigur, toate aducerile aminte se vor așeza frumos in pagina, in timp. Va scriu acum pe un telefon, pe picior de plecare… Cetatea trăiește si respira, uneori cu fata schimonosita, alteori cu Zimbet larg!
Cetatea este piatra si pamint, dar Oamenii ei sint viata! Pornesc la drum cu nostalgii si tolba plina. Pe curind!
Adriana Moscicki
