2015-07-27
Aţi privit vreodată un cal, direct în ochi?
Ati văzut tristeţea băltită în ochii lui? Calul este darul divinităţii pentru om – spune un proverb arab. De la domesticirea lui, calul este fidel călăreţului, inima lui bate în ritmul celui care-l stăpîneşte. Este fidel soldatului pe care-l poartă printre săbii, iatagane, puşti, tunuri şi fum. Este fidel ţăranului trăgînd plugul în spate şi căruţa. Nu am putut citi niciodată Fefeleaga * pînă la capăt, fără să să mă cuprindă tristeţea pentru gloaba slabă, vîndută pentru cîţiva bănuţi de înmormîntare… Calul a fost fidel omului, dar omul? Un om bătea o iapă împotmolită în nisip. Omul era beat, iapa era fătată şi sleită de puteri. Am adunat turişti şi am tras iapa din nisip, din mîna ticălosului bătătuş. N-am mai călcat niciodată acolo în sat. Privesc trăsurile de altă dată din Piaţa Mare. După 1858 apar primele birje, aici, în piaţă. Ele sînt taxiurile nobile de atunci. Caii stăteau neclintiţi în aşteptare, în rînd. La Viena o mai fac şi azi, mîndri, nobili. In tîrgul nostru s-a păstrat doar amintirea lor în zile de glorie. Trăsurile se aliniau frumos în faţa Casei Generalului, acolo era staţia, mai tîrziu tramvaiul va opri în acelaşi loc. Piaţa Mare a fost totdeauna inima Cetăţii. Călători străini în Transilvania povestesc despre drumurile bune, întreţinute de săteni, fiecare umpleau şanţurile lăsate de roţi în porţiunea din faţa casei. Tot ei povestesc despre diligenţe cu 10 cai bine mîncaţi şi iuţi de picior. Din Ţara Românească pînă în Transilvania, drumul era greu, desfundat şi înnoroiat. Uneori doar boii reuşeau să scoată căruţele împotmolite! Dar, odată ajunşi în Transilvania, drumurile deveneau prietenoase, întinse, caii tropoteau vioi tragînd în spate diligenţe de poştă, ori carele de mărfuri, ori trăsura mai mică şi mai intimă. Aşa se ajungea din Sibiu la Viena, în Imperiu. (Clausewitz 1824, călători străini despre Ţările Române în sec XIX, vol II, editura Academiei Române)
Iată trăsurile din Piaţa Mare, în aşteptare. Drumul nostru,acum, este doar drum în timp! Un cal este poezia in miscare! (* Fefeleaga – povestire de Ion Agirbiceanu) – Piaţa Mare – sfârșitul sec. al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea
Adriana Moscicki
