2015-07-07
în apă cu noi!
Cum ne mai zbenguiam noi copiii! Mici fiind, în pielea goală viermuiam încolo şi-ncoace şi tuturor li se părea normal să umblăm aşa despuiaţi! Pe vremea aceea, un copil gol era doar un copil gol! Apoi, crescînd, ne îmbăiam în celebrii chiloţi tetra, albi, bumbac 100% şi sănătoşi trupului. După o plimbare la baie, nisipul se furişa în structura textilă, chiloţii se îngreunau şi căpătau o culoare gri gălbuie.
Acum zîmbesc, atunci nu băgăm de seama! Se mai găseau, pe vremuri, alţi minunaţi chiloţi de baie din pînză neagră care, la prima purtare şi ieşire din apă, atîrnau pe la spate ca un săculeţ şi fluturau pe purtător, mai mult arătînd decît acoperind. Pentru fetiţe şi femei, îmi amintesc costumele colorate din pînză creponată, cu mici volane şi coşuri de plastic ţuguiate ce ţineau cupa. De aveai nenorocul să nu se potrivească la fix, coşuleţul se îndoia cu un păcănit uscat şi rămînea aşa blocat. desigur, riscai ca un sîn să pară mai turtit decît celălalt, cu care tare te mindreai şi sfida lumea din înălţimea lui rigidă. Peste zeci de ani Gaultier avea să readucă imaginea asta din uitarea generală în faimă internatională. Și mă gîndesc cum umblau pe vremuri, pe aici, doamnele şi domnişoarele, împachetate de sus pînă jos în pantalonaşi bufanţi şi panglici şi volane, cum se ascundeau sub umbra colorată a umbreluţelor ca soarele să nu le atingă pielea albă şi nobilă! Un simplu exerciţiu de imaginaţie urcă valuri de rîs în mine. Și cum se scăldau doamnele în apa asta plină de minerale şi grasă? Desigur ar fi trebuit remorcate şi extrase afară din ea cu căruţa, sau în cabine de lemn ferite de priviri iscoditoare. Pe la 1830 existau aici cabine de baie, construite astfel încît lumea să se poată îmbăia direct în lac. Curajoşii se puteau depărta de mal atîrnîndu-se de frînghiile ce stăteau deasupra lacului, în diagonală…
Apoi, după 1840 încep să apară „case de baie comună“, se construiesc alei, pavilioane, parc. Abia la începutul sec XX se dă în folosinţă un complex modern, cu pavilioane elegante şi dantelărie de lemn.
Puţin a rămas în memoria mea din arhitectura aceasta. Dar am amintiri din tot ce se găsea la înălţimea ochilor mei atunci: chioşcul de suc şi îngheţată, docurile podite pe care alergam şi urma udă a tălpilor dispărea ca prin minune, pămîntul tare şi îmbibat în sare, cerul albastru, furtuna de vară ce se dezlănţuia uneori, plasele de aţă şi de nylon în care îngrămădeam prosop şi minge, pălăria de soare din pînză albă şi o bucurie generală de vacanţă. libertate.
Adriana Moscicki
sursa foto: (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ocna_Sibiului) – sursa cu informații: (http://enciclopediavirtuala.ro)
