2015-06-29
Călătorului îi șade bine cu drumul.
Aşa ne luăm picioarele la spate şi purcedem mai departe în timp, printre cetăţi şi oameni, printre poveşti… şi cum fiecare loc are o poveste, iată povestea celor trei fete măiestre ale unui vrăjitor ce trăia demult, demult pe meleagurile noastre. Se povesteşte că, într-o zi, tatăl vrăjitor, le cere celor trei odrasle să construiască o cetate în care să se aşeze. Fata cea mai mare construieşte doar într-o zi, o cetate impresionantă, la Tălmaci şi-i spune „Coroana Ţării“. Fata cea mijlocie, nu se lasă mai prejos şi-şi face o cetate la Slimic, mîndră aşa cum îi pune numele „Cetatea Mîndră“. Doar mezina se uită spre cer şi spune: cu ajutorul celui de sus, voi face o cetate şi-o biserică. Şi a făcut cetatea Cisnădioarei. (legenda aceasta e publicată pentru prima dată în 1908 în „Schäßburger Zeitung“)
Iată-ne ajunşi pe drumul Slimnicului, la poalele cetăţiii Mîndre. Ruinele romantice au istorie lungă şi tumultoasă. distrusă, arsă, reconstruită dar niciodată desăvîrşită, îşi poartă însă cu mîndrie numele şi aminteşte mereu de locul din care, (se presupune că) au venit întemeietorii: Stolzembourg (Luxembourg). aici s-au aşezat şi-au făcut casă, pamîntul ăsta l-au iubit, l-au muncit saşi, români, unguri cu toţii împreună!
Carte Poștală – „Salutări din Slimnic“ (detaliu)
Adriana Moscicki
