2015-03-28
…din sertare
Care e soarta fotografiilor?, doar nu toate ajung în clasoare de colecţionari!
Cele mai multe nu…. Cele mai multe ajung în coşul uitării. Oamenii duşi, amintirile nu le mai poartă nimeni… istoria uitată. Am cotrobăit în sertare, am desfăcut şi eu case. Acum nu sînt amintirile mele. Acum nu sînt sertarele mele. O fotografie este o poveste. Uneori se amestecă în istoria locurilor şi o duce mai departe. Alteori rămîne intimă, personală.
Două femei tinere se bucură de soarele primăverii pe Centru. La noi pe Centru, Împăratul Romanilor era înfipt în memorie, ca steaua Nordului care te călăuzeşte!
La „Römischer Kaiser“ se bea coniac franţuzesc şi se juca bridge. Acolo se învîrteau rochiile ce trebuie văzute, trupurile ce trebuie admirate. În hol, acolo se amestecau parfumurile ca în alambic. Mii de oameni au trecut prin faţa lui neştiuţi, necunoscuţi. După Război, cerul de primăvară este totdeauna mai albastru. Femeile ies în soare cu faţă senină şi zîmbet larg şi ele sînt flori. Rochiile le mulează corpul şi se îngîna în serenade peste liniile sinuoase de carne. Buzele sînt petale. Femeile desfac dimineaţa papiotele ce ondulează părul. Trupul lor miroase a curat, apă de izvor şi a săpun.
„Römischer Kaiser“ nu şi-a pierdut nimic din strălucire. I-au schimbat numele dar nimeni nu i-a putut lua istoria, identitatea. După 1948 hotelul a fost naţionalizat şi i s-a spus Păltiniş… apoi Bucureşti… apoi numele s-a întors firesc pe firmament alungînd pe toate celalte ca pe amintirile rele dintr-un coşmar. Împăratul Romanilor nu-şi schimbă identitatea, nu-şi schimbă numele!
Şi iată, din sertarele cu amintiri ale unei mame, răzbate o imagine din vremuri demult duse: o faţă veselă, o femeie planturoasă , impresionantă, braţ la braţ cu o prietenă, poate la întîlnire, poate la plimbare… desigur e Sărbătoare, faţa senină, inima uşoară. Seva pulsează în chipurile aceastea şi bucurie existenţială. Poate e primăvară! Nici nume, nici an scris acolo in dosul imaginii, dar numele hotelului întrezărit luminează ca un far prin beznă trecutului.
Azi, o femeie priveşte imaginea altei femei: i-a fost mamă. Din timpul scurs nimic nu rămîne. Doar pentru veşnicie un chip pe hîrtie, doar amintirea şi nostalgie în inima copilului, pînă cînd tăcere!
Istoria omului şi istoria locului se amestecă uneori pentru o clipă de veşnicie!
Adriana Moskocki
Împăratul Romanilor, Str. N.Bălcescu /“Unitatea N.11 – Restaurantul Păltinis“
Fotografie personală Adriana Constantin. Mulțumim Dia!
