2015-01-28
„Unter den Erlen“ // Sub Arini – Bolta Rece
Va mărturisesc, nu am multe amintiri despre „Bolta Rece“! Imaginile care-mi vin în cap sînt vagi şi înceţoşate. Dar m-am străduit să caut informaţii, amintirile altora… dar nu stau foarte bine nici la capitolul acesta!
În Internet toate posibilile pagini folosesc iar şi iar aceeaşi informaţie seacă: 1865 s-a deschis restaurantul „Sub Arini“ (Bolta Rece). Poate aici este răspunsul căutat! Restaurantul (sau cofetăria?) s-a deschis în 1865 şi se numea „Unter den Erlen“ în traducere „Sub Arini“. Cînd a devenit „Sub Arini“ – „Bolta Rece“? şi de ce? Este o întrebare interesantă! Poate s-or găsi în viitor istorici sau pasionaţi de Sibiu să încerce a da răspunsuri. Noi sîntem doar simpli cetăţenii ai Burgului, cu nostalgii şi amintiri. Dar în încăpăţînarea noastră am citit şi descoperit că numele acesta se întîlneşte în Bucureşti: Casa Bolta Rece (datînd din 1889), stadionul Bolta Rece (deschis de Regele Carol în 1904 şi locul primului Club de fotbal din România!), Bolta Rece în dealul Copoului la Iaşi (1886) cunoscut pentu piviniţele boltite şi răcoroase şi loc de predilecţie al membrilor Junimii din Iaşi. A rămas în timp loc preferat de întîlnire al scriitorilor şi boemei Ieşene şi printre ei se afla Ştefan-Augustin Doinaş pe care-l întîlnim ulterior la Sibiu (alături de Radu Stanca şi Ion Negoiţescu ca membrii ai „Cercului de la Sibiu“ 1941). Poate este doar o fantezie, poate aşa s-a rostogolit în timp numele acesta şi a rămas pentru vecie Bolta Rece! De privim una din fotografiile vremii, întelegem că bolta era insăşi coroana arinilor ce umbreşte mesele aranjate în grădina de vară. Putem întrezări chiar şi o orchestră militară (?) pentru plăcerea şi delectarea mesenilor.
Ştiu, din amintirile copilăriei mele, că se cînta „live“ la Bolta Rece! Orchestra se găsea într-un fel de „separeu“, scenă, construit din gard de lemn din lamele puse în diagonală! (… un detaliu ce mi-a rămas în minte). Se deschidea apoi un ring pardosit cu dale de piatră si în jurul lui mesele de fier forjat. Cred că am ţopăit de cîteva ori acolo în seri calde de vară! Îmi amintesc ţigăncile ce stăteau la intrare şi vindeau seminţe! Erau în jurul lor şi pe jos grămezi de coji! Aglomeraţia cea mai mare era însă în zilele de fotbal, atunci cînd „Şoimii“ îşi disputau locul de frunte (pe vremea aceea) şi în Campionat! Desigur grădina devenea atunci neîncăpătoare, căci microbiştii serbau victoria sau îşi înecau eşecul în halbele de bere. Grătarul sfîrîia neîntrerupt şi de departe te întîmpina mirosul de mititei sau de grătar!
Adriana Moscicki
Foto – www.Sibiu.ro – Forum
