2017-01-26
Dumbrava şi Templul frumuseţii
Îmi amintesc construirea magazinului Dumbrava şi deschiderea lui. Pe locul acela se găseau cîteva case tipic Sibiene. În trecut se învecinau cu celebra grădină Veneţia, dragă tuturor. Desigur, părerile erau împărţite dar, ideea de a avea un magazin modern şi nou, a cucerit inimile noastre. Niciodată n-am fost încântată de arhitectura lui. Nu se arată nici îndrăzneţ, nici nu se încadra în tradiţia locului! A rămas ceva la mijloc, o clădire nouă, destul de bătrânicioasă şi cuminte în concepţie. Asta se întâmpla prin 1979. Ne-am bucurat scurtă vreme de scara rulantă, devenise atracţia copiilor, nu pentru mult timp însă! Coborârea s-a blocat, o vreme a rămas aşa, apoi a fost definitiv inutilă şi decorată hidos cu manechine de plastic în costume populare, rochii de in brodate şi mici animale de pluş ce se lăfăiau la picioarele lor. Ura! Aveam magazin universal, împărţit în raioane ticsite de produse din industria Românească! Şi totuşi, multă vreme a avut un sens, o logică, indiferent de calitatea şi estetica produselor.
Democraţia l-a transformat într-un bazar, scările uitate, doar amintirea strălucirii de altă dată mai dăinuie în amintirea unora… Lipită de magazin stătea Casa Modei, răsărită după un an, loc de dichiseală şi lux: coafor, cosmetică, manichiură şi pedichiură! La pedichiură apăruseră bazinele din ceramice albe, la cosmetică erai masat şi cremuit până în vârful unghiilor de mâinile cunoscutei Irina Benkő(zisă Ina), dacă aveai norocul să te afli în agenda ei! Şi orice femeie se simţea apoi frumoasă şi diafană ca o zână, cu sufletul uşor şi împăcat după nesfârşitele destăinuiri pe la Cami şi alte vestale din „templul frumuseţii“!
Odată cu lunecarea ţării în sărăcie însă,saloanele s-au închis unul după altul. O vreme se vindeau acolo diverse obiecte făcute de Cooperative meşteşugăreşti, apoi am pierdut firul poveştii…
Cele mai grozave locuri erau însă blocul Plombă şi trecerea subterană între Magazinul Dumbrava şi Continental/Casa de Cultură a Sindicatelor. Blocul Plombă era dovadă unei îndrăzneli de necrezut, pod peste şosea şi arc însorit în după-amiezele oraşului. Cu ceva invidie în suflet îi priveam pe norocoşii locatari ai acestui micro-habitat!
Trecerea subterană de pe o parte pe cealaltă a străzii ne-a tranformat definitiv în oraş modern. Trinkbachul astupat pe vecie într-un cavou de beton, Piaţa Unirii demult tranformată într-o mare de asfalt, Veneţia arsă, dar vie în sufletul oamenilor, aşa ne perindam prin tunelul luminat de afişe şi mirosind a ciment şi nou.
Studenţii mergeau în grupuri şi se simţeau importanţi,turişti în vizită, copii mâncând piersici nespălate direct din punga de hârtie de aprozar, toţi treceau impresionaţi.
Îmi amintesc silueta unei doamne elegante, mereu îmbrăcată în alb şi purtând o vioară, ori un ogar timid şi suplu, iar tocurile ei sunau cu ecou în tunel. Şi ea mergea zâmbind cu buzele roşii de ruj şi spatele drept, mergea necontenit ca într-un vis…
Adriana Moscicki
Magazinul Dumbrava şi Casa Modei 1981
