2015-02-09
„ţîr-ţîr, cling cling“
Să tot fie cîteva ceasuri după ora prînzului. Pleoapele caselor sînt lăsate puţin în picotire şi moleşeala cuprinse întregul oraş. Magazinele au tras storurile şi, peste umbra lor lăbărţată pe trotuar, trec ticăind pantofii cu plachiuri mici, de doamnă, şi paşi rari, dar apăsaţi, de bărbaţi.
Tramvaiul despică oraşul şi clopotul lui se aude departe peste strazile aproape pustii. La început caii şi vizitii se temeau de matahala de fier huruitoare. Acum mai vezi care, ici colo mergînd în paralel. Caii s-au învăţat, doar nara lor freamătă uneori. Noi copiii alergăm cercul pe stradă şi uneori chiar pe linia lui. Todeauna se găseşte cineva să ne strige „măi copile, pleacă de pe linii că vine tramvaiul!“. Dar tramvaiul ne anunţă de departe! Conductorul trage sfoara şi clopotul sună: ţîr-ţîr, cling cling – se hurducă pe linii şi scrîşneşte cînd se opreşte deodată. Studenţii coboară din vagoane şi se simt tare importanţi cu chipiurile lor lucitoare. Şi noi mai tragem cu urechea la poveştile lor despre fete şi sărutat, chicotim şi-îi tachinăm şi zdup pornim cu cercul la alergat. Acum prinde-ne dacă poţi!
Adriana Moscicki
Strada Turnului // Saggasse (dupa 1912)
